Decizia penală nr. 7/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
DECIZIA PENALĂ NR.7/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L. JUDECĂTOR: A. Ț. JUDECĂTOR: SS
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. I. , împotriva sentinței penale nr. 190/_ a Judecătoriei Turda, cauza având ca obiect cerere de liberare condiționată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I., aflat în stare de libertate, asistat de apărător ales, av. P. A., cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă R. A., lipsă fiind partea civilă S. M. C. T. .
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror D. MĂCIUCĂ-PRODAN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își însușește recursul formulat de apărătorul său ales și dorește soluționarea lui. De asemenea, arată că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
Întrebat fiind de către instanță, partea civilă R. A. arată că nu este posibilă o împăcare cu inculpatul, întrucât acesta nu-și recunoaște fapta.
Reprezentanta Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatului arată că nu au de formulat cereri ori excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul, în temeiul art. 38513C.pr.pen., constată că recursul se află în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a acestuia.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Apreciază că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului și, de altfel, acesta a susținut pe tot parcursul procesului penal că nu a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe, singura probă în acest sens fiind declarația părții vătămate R.
A. . De asemenea, precizează că susținerea părții vătămate în sensul că s-a întâlnit cu inculpatul în ziua evenimentului nu a fost probată, martorul Șumandea I. insistând, atât în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, că nu l-a văzut pe inculpat să se întâlnească cu partea vătămată, iar tot ceea ce a declarat aflând de la partea vătămată.
Mai arată că, în certificatul medico-legal se menționează că partea vătămată a suferit leziuni în zona toraco-abdominală, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 11-12 zile, fără a se face vreo mențiune cu privire la existența unor leziuni în zona feței. Deși partea vătămată susține că a fost lovită de inculpat în zona abdomenului, nu a povestit martorului Șumandea despre acest aspect, martorul arătând în declarațiile sale că partea vătămată i-a povestit că a fost lovit cu pumnii în zona feței.
Consideră că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu declarațiile martorului în ceea ce privește loviturile primite, și nici cu mențiunile din certificatul medico-legal. Având în vedere faptul că, potrivit art. 66 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, acesta nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, potrivit principiului in dubio pro reo, orice îndoială profită inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, menținerea sentinței penale nr. 190/_ a Judecătoriei Gherla, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. Precizează că, în concluziile hotărârii recurate, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul este cel care a exercitat agresiunile asupra părții vătămate, ce au dus la cauzarea leziunilor descrise în certificatul medico-legal și în care se arată că acestea ar fi putut proveni din data de_, coroborând declarațiile părții vătămate cu ale martorului audiat și cu certificatul medico-legal.
Partea vătămată R. A. solicită respingerea recursului, învederând instanței faptul că nu ar fi avut acele leziuni, dacă nu ar fi fost lovit de către inculpat.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile apărătorului său. Susține în continuare că este nevinovat și arată că nu știa că partea vătămată a fost la el la stână.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 190/_ a Judecătoriei Turda, în baza art. 180 alin. 2
C. penal, a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui Teodor și al Anei, născut la data de_, în Luduș, județul Mureș, cu dom. în com. T., sat T., nr. 8 B, jud Mureș, C.N.P. 1., reabilitat de drept, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la o pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei și până la finalizarea executării pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A., comuna Tritenii de Jos, sat P. nr. 463, jud. Cluj și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă menționată a sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 14, art. 346 C.pr.pen., art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civila formulată de partea civilă S. M. C. T. - C. T., str. A. I. nr. 33, jud. Cluj, dispunând obligarea inculpatului la plata in favoarea acestei părți civile a sumei de 3150,16 lei și majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală de la_ până la data achitării, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Partea vătămată deține un teren agricol în satul P., în zona denumită "Pusta 3";, teren agricol pe care l-a cultivat cu porumb. În cursul lunii iunie a anului 2011, partea vătămată a sesizat faptul că întreaga cultură cu porumb era distrusă, bănuind drept responsabil pentru prejudiciul ce i s-a creat pe inculpatul C. I., persoană ce deținea o turmă de oi și care își pășuna această turmă în apropierea terenului ce-i aparținea părții vătămate.
În data de_, partea vătămată R. A. s-a deplasat cu căruța în com. T., sat T., întâlnindu-se cu martorul Șumandea I., care avea același drum de parcurs, astfel că a fost luat în căruță de R. A. .
Pe traseu partea vătămată i-a comunicat martorului că îl bănuiește pe inculpat ca fiind responsabil de distrugerea porumbului și că se deplasează la domiciliul acestuia pentru a-i cere explicații cu privire la prejudiciul creat.
Când au ajuns în dreptul locuinței inculpatului C. I., martorul Șumandea a coborât din căruța părții vătămate și și-a continuat drumul, iar partea vătămată s-a îndreptat spre stână pentru a-l întâlni pe inculpat.
După aproximativ 30-40 minute, partea vătămată l-a ajuns din urmă pe martorul Șumandea I. care a urcat în căruța părții vătămate și căruia partea vătămată i-a relatat că a fost agresat de inculpat. De asemenea, martorul a observat pe fața părții vătămate urme ale unor lovituri și urme de sânge.
Partea vătămată s-a deplasat la Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, unde i s-a eliberat un certificat medico-legal ce specifică faptul că partea vătămată Rus A. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziuni ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 11-12 zile (fila 17 dosar u.p.).
Cu ocazia audierii sale, inculpatul a declarat faptul că nu turma sa de oi a distrus
cultura de porumb ce aparținea părții vătămate și că în ziua de_ nu s-a întâlnit cu partea vătămată.
Instanța a reținut, coroborând declarațiile părții vătămate cu ale martorului audiat și certificatul medico-legal, că singura concluzie este în sensul că inculpatul este persoana care a exercitat asupra părții vătămate agresiunile care au dus la cauzarea leziunilor descrise în certificatul medico-legal.
Declarația inculpatului care neagă comiterea faptei și declară că nu își amintește ce a făcut în ziua respectivă nu se coroborează în nici un fel cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, apărând ca fiind una izolată, neputând servi la aflarea adevărului.
În drept, fapta inculpatului C. I. care, în data de_, l-a lovit cu pumnii în față și cu o bâtă peste abdomen pe partea vătămată R. A., provocându-i o vătămare ce a necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin 2 Cod penal.
Conform fișei de cazier, inculpatul a mai fost condamnat în două rânduri pentru comiterea de infracțiuni cu violență. Astfel, prin SP 864/_ a Judecătoriei Tg. Mureș a fost condamnat la amendă penală pentru comiterea infr. de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin 1 din Codul Penal, iar prin DP a Curții de Apel Tg. Mureș 192/R/_ a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin 1 Cod Penal, fiind reabilitat cu privire la aceste două condamnări.
La individualizarea judiciara a pedepsei care se va aplica inculpatului, conform art. 72 C pen., se vor avea in vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului care nu a recunoscut exercitarea agresiunii, gravitatea leziunilor cauzate.
Prin urmare, în baza art. 180 alin. 2 C. penal, a condamnat pe inculpatul C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la o pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei și pănă la finalizarea executării pedepsei.
Scopul pedepsei putând fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Partea vătămată a formulat pretenții civile față de inculpat în cuantum de 2200 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Instanța a reținut că în persoana inculpatului sunt întrunite condițiile răspunderii
civile delictuale, prin faptele sale cauzând părții vătămate un prejudiciu care se impune a fi reparat.
Raportat la prejudiciul moral, instanța apreciază că, deși prejudiciul suferit de partea vătămată nu poate fi evaluat în bani, suma de 1000 lei constituie o compensare echitabilă a acestuia, evitându-se în același timp o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate.
Astfel, în baza art. 14, 346 C. pr. penală, art. 998-999 C. civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A., comuna Tritenii de Jos, sat P. nr. 463, jud. Cluj și a obligat inculpatul la plata către partea civilă menționată a sumei de 1000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 14- art. 346 C.pr.pen., art. 998-999 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. C. T. - C. T., str. A. I. nr. 33, jud. Cluj, dispunând obligarea inculpatului la plata in favoarea acestei părți civile a sumei de 3150,16 lei si majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală de la_ până la data achitării, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul
C. I. care a solicitat pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c C.pr.pen., achitarea sa de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 C.pen. față de partea vătămată R. A., cu consecința respingerii pretențiilor civile formulate în cauză, în motivare arătând în esență că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui și reiterând practic susținerile în apărare prezentate instanței de fond în concluziile scrise depuse la dosar (f.28-29 dosar fond), conform cărora din materialul probator administrat în cauză nu rezultă, dincolo de orice urmă de îndoială, vinovăția lui, existând neconcordanțe între declarațiile părții vătămate R. A., ale martorului Șumandea I. și concluziile certificatului medico-legal eliberat de I.M.L. Cluj-Napoca.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este nefondat, soluțiile adoptate de către instanța de fond, atât cu privire la latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind legale și temeinice, iar argumentele aduse în sprijinul acestor soluții fiind pertinente și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate.
Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de recurs prezentate de inculpat nu diferă de susținerile acestuia în fața primei instanțe.
Astfel, vinovăția inculpatului (care este o persoană violentă, fiind condamnat anterior, în două rânduri, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și vătămare corporală gravă - f.18 d.u.p.), dacă este să ne referim numai la acest aspect al cauzei,
reiese cu evidență din coroborarea declarațiilor constante ale părții vătămate R. A. și ale martorului Șumandea I., cu concluziile certificatului medico-legal eliberat de
I.M.L. Cluj-Napoca, potrivit cărora leziunile suferite de partea vătămată, la nivelul feței și al abdomenului, s-au produs prin lovire cu un corp dur (în sensul celor arătate de partea vătămată, care a precizat că a fost lovit cu pumnul, de mai multe ori, în zona feței și a abdomenului, respectiv cu o bâtă, o singură dată, în zona abdomenului, de către inculpat, precum și în sensul celor arătate de martor care a precizat că partea vătămată prezenta urme de lovituri la nivelul feței și i-a relatat că a fost lovit cu pumnii de către inculpat).
Față de cele menționate mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I., împotriva sentinței penale nr.490/2012 a Judecătoriei Turda.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I., fiul lui Teodor și Ana, născut la data de_ în Luduș, jud. Mureș, CNP 1. , împotriva sentinței penale nr.490/_ a Judecătoriei Turda. Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
M. L. | A. | Ț. | SS |
GREFIER
M. S.
Red. M.L./C.B./2 ex.
Jud. fond: V. -M. B.
| ← Decizia penală nr. 366/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 113/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
