Încheierea penală nr. 47/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROM. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.47/R/2013
Ședința publică din 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M., judecător JUDECĂTORI: DP
V. G.
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ș. împotriva sentinței penale nr.223 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Ș. S., privind pe inculpatul S. M.
I., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de A. C. în soluționarea cauzei, având în vedere dispozițiile Legii nr.202/2010.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre competentă soluționare T. ui Sălaj.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Ș. S. prin sentința penală nr.223 din 24 octombrie 2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatul S. M. -I. fiul lui A. și M. E., născut la data de_ în SS jud.Sălaj, domiciliat în SS str.G. C. nr.37 jud.Sălaj, cetățean român, căsătorit, 1 copil minor, fără ocupație, CI seria SX nr.0. eliberat de orș.SS - CNP 1., fără antecedente penale trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În baza art. 181alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 14. art. 346 C.p.p. raportat la art. 1357 C.civ. și art.
103 din Legea nr. 71/2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. R. și obligă inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 2000 de lei reprezentând daune morale.
În baza art.192 alin. 1 lit. d și art. 189 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
In data de_ partea vătămată P. R. se afla în cartierul Gh.
din orașul Ș. S. când, la un moment dat, a traversat strada pe la colțul intersecției străzilor Gh. L. cu strada 22 Decembrie 1989, neasigurându-se corespunzător, fapt ce la determinat pe conducătorul autoturismului Dacia Logan cu nr. de înmatriculare Sj-48-MCM care circula pe strada 22 Decembrie 1989 dinspre autogară spre intersecție, să frâneze brusc. Autoturismul era condus de numitul S. A. iar pasager pe scaunul din dreapta față era fiul său, inculpatul S. M. I.
.
Șoferul autoturismului l-a înjurat pe P. R. care și-a cerut scuze pentru traversarea neregulamentară însă inculpatul s-a dat jos din mașină, s-a deplasat la P. R. și l-a lovit pe acesta cu pumnii în zona feței. Partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe jos moment în care inculpatul și-a continuat agresiunea, lovind-o cu picioarele.
Martorul Molnar Levente a văzut incidentul și a intervenit între cei doi, oprindu-l pe inculpat să-l mai agreseze pe P. R. . Incidentul a fost văzut și de către martorii D. I. și Timoc D. .
În momentul agresiunii, părții vătămate i-a căzut din buzunar telefonul mobil iar ecranul i s-a spart.
Cu ocazia audierii inculpatului, acesta recunoaște doar că l-a împins pe P. R. care a căzut pe jos iar în momentul în care s-a ridicat, l-a lovit cu palma în zona feței. El și-a justificat fapta declarând că partea vătămată l-a prins de gât pe tatăl său, prin geamul mașinii aspect confirmat și de tatăl inculpatului însă neconfirmat de martorii audiați în cauză.
Partea vătămată a suferit în urma agresiunii leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1447/I/a/496 din_ emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Zalău.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate (f.11-12); declarații de martori ( f.13-21, 44, 45, 57, 58, 59); certificat medico-legal (f.5); declarație inculpat (f.9).
În drept: Fapta inculpatului S. M. I. de a o agresa în data de_ pe partea vătămată P. R., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire, faptă prev. de art. 180 alin.2 C.pen.
Potrivit art. 18¹ alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, fapta s-a produs în contextul în care inculpatul se deplasa împreună cu familia sa într-un autoturism. Partea vătămată a traversat strada în mod neregulamentar, obligând conducătorul autoturismului în care se afla inculpatul să frâneze brusc. Această manevră neobișnuită a tulburat conducătorul auto și pasagerii autoturismului, chiar tatăl inculpatului conducând autoturismul, astfel că reacția exagerată a inculpatului la incident este bazată pe aceste două aspecte.
Instanța a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut o parte din agresiunea comisă asupra părții vătămate P. R.
.
Instanța a considerat că aplicarea unei amenzi administrative este suficientă pentru a ține pe viitor inculpatul departe de câmpul infracțional, constituind totodată și un avertisment suficient față de
faptele săvârșite.
În baza art. 18/1 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
Referitor la latura civilă, instanța a reținut că pe parcursul dezvoltării concluziilor pe fondul cauzei, avocatul părții civile a făcut referire la daune morale de 8000 lei și daune materiale de 2500 lei, cu toate că pe parcursul urmăririi penale și a procesului nu s-au modificat daunele solicitate în faza de urmărire penală: 2000 lei daune morale și 2000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea telefonului distrus. Instanța arată că este permisă modificarea cuantumului pretențiilor solicitate în termenul legal, dar această modificare este
limitată în timp. În cadrul cuvântului în dezbateri modificarea nemaifiind posibilă.
Față de cele arătate, în baza art. 14. art. 346 C.p.p. raportat la art. 1357 C.civ. și art. 103 din Legea nr. 71/2011, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. R. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 2000 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 2000 de lei reprezentând daune morale.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Ș. S. solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului S. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev.de art.180 alin.2 C.pen., la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele legale prevăzute în textul de incriminare.
Curtea verificând recursul promovat, constată că nu este competentă material pentru a-l soluționa.
Potrivit art.27 pct.3 C.proc.pen. tribunalul, ca instanță de recurs, soluționează recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Verificând dispozitivul rechizitoriului, se constată că inculpatul S.
I. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 C.pen.
Din examinarea textului legal de incriminare se observă că pentru toate infracțiunea dedusă judecății, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că sesizarea organelor judiciare s-a realizat prin plângerea penală adresată de partea vătămată
P. R. la data de 24 decembrie 2011, acțiunea penală fiind pusă în mișcare ca efect al doleanței acestuia și nu din oficiu, plângere penală adresată organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Sălaj.
Raportând conținutul dispozițiilor legale analizate, la prevederile art.27 pct.3 C.proc.pen., rezultă că în speță, față de natura infracțiunii dedusă judecății, competența de soluționare a recursului promovat de parchet, aparține T. ui Sălaj, instanță căreia i se va trimite dosarul.
În baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a cauzei T. ui Sălaj. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
I. | C. | M. | D. | P. | V. G. |
GREFIER
DS
red.PD/CA 2 ex. - _
jud.fond.S. L.
| ← Decizia penală nr. 25/24. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 118/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
