Decizia penală nr. 1138/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1138/R/2013
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : C. | I. | |
JUDECĂTORI | : I. | C. | M. |
: V. | C. | ||
GREFIER | : G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata D. M. P.
, împotriva sentinței penale nr.213 din_ a Judecătoriei T. inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dat în dosar nr.619/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată - av. G. Dan în substituirea av. M. M. Sorin, ambii din cadrul Baroului Cluj cu delegații avocațiale la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpata.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatei D. M. P., solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr.213 din_ a Judecătoriei T., casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să dispună aplicarea unei pedepse reduse ca și cuantum, orientate spre minimul general prevăzut de lege.
Precizează faptul că, inculpata a uzat de dispozițiile art.3201C.pr.pen., instanța de fond i-a aplicat acesteia o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată în conformitate cu dispozițiile art.81 C.pen., iar recursul a fost formulat întrucât inculpata consideră că se pot reține în cauză disp. art. 72 C.pen., precum și prevederile art. 74 C.pen., respectiv să i se aplice acesteia o pedeapsă
inferioară .
În ceea ce privește dispozițiile art. 72 C.pen., referitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei solicită instanței să aibă în vedere gradul de pericol social al faptei raportat la prejudiciul mediu produs de 2.900 euro și 3.000 lei, precum și persoana și vârsta inculpatei.
În ceea ce privește circumstanțele atenuante, în speță sunt îndeplinite toate cele trei cazuri prevăzute la art.74 lit. a, b și c C.pen., respectiv lipsa antecedentelor penale și conduita bună înainte de săvârșirea faptei; disponibilitatea de a repara
prejudiciul produs și recunoașterea săvârșirii faptei, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe de judecată .
Raportat la considerente expuse anterior solicită admiterea recursului formulat; cu onorariu avocațial din FMJ pentru titularul cauzei.
Reprezentanta M. ui P., solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat.
În opinia sa, modalitatea de comitere infracțională poate fi apreciată ca fiind complexă, justifică sancțiunea aplicată de prima instanță prin reținerea art. 3201C.pr.pen., iar modalitatea de executare a pedepsei reflectă în opinia sa elementele pozitive în cauză, respectiva conduita sinceră și recuperare prejudiciului cauzat. Nu opinează că există premisele reținerii de circumstanțe atenuante așa cum a apreciat și prima instanță a cărei hotărâre solicită să fie menținută ca atare.
C U R T E A,
Prin sentința penală nr.213 din 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, în baza art. 215 alin.1, 2, 3 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, a fost condamnată inculpata D.
M. P., pentru savarsirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data ramanerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executarii pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 82 C. penal. În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 14- art. 346 C.pr.pen., art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. A. dispunand obligarea inculpatei la plata in favoarea partii civile a sumei de 2900 euro -echivalent lei la data plății- și a sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
In baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu Raica D. s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_ s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda o plângere penală (f. 6 dosar u.p.) formulată de numita T. M. A., cu domiciliul în municipiul T., împotriva numitei D. M. P. context în care a solicitat cercetarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că, în cursul anului 2011, sub pretextul că este avocată în cadrul Baroului B. ești, a pretins și primit, în mod repetat, sume de bani în lei și valută pentru a deschide proces de custodie și pentru a o reprezenta în fața instanței de judecată, creându-i falsa reprezentare a derulării unei atari proceduri.
Pe fondul unor declarații date în precizarea plângerii inițiale partea vătămată
T. M. A. a susținut în esență faptul că la data faptei era separată în fapt de soțul său și că fiica sa minoră Călugăr Noran D. a rămas în Turcia, în localitatea
Amasya, la familia soțului. Dorind să demareze un proces de divorț, pe fondul căruia să se soluționeze și problema custodiei acestei minore, partea vătămată a făcut demersuri pentru angajarea unui avocat, care să-i reprezinte interesele în instanță. Prin intermediul unor persoane apropiate, respectiv a numiților M. caș Maneta (în prezent decedată) și M. caș Tudor Ștefan, a cunoscut-o pe inculpată, aceștia recomandând-o ca fiind o avocată foarte bună. Împreună au mers la locuința inculpatei din T., pe strada R. nr.3, a făcut cunoștință cu aceasta,
împrejurare în care partea vătămată i-a relatat pe scurt faptul că dorește să demareze un proces civil, iar inculpata a susținut că o va ajuta în acest sens și că o va reprezenta în fața instanței pe întreaga durată a procedurii, afirmând că este avocată în Baroul București. În același context, conform plângerii, inculpata a susținut că trebuie să încheie un contract prin care aceasta să fie împuternicită să demareze procesul și că trebuie achitate anumite taxe. Fiind convinsă că D. M.
P. este într-adevăr avocată, nu a ezitat să răspundă chemării ei, lansate telefonic, la data de 20 aprilie 2011, când s-a deplasat la domiciliul acesteia pentru a-i preda suma de 600 lei, ocazie cu care a semnat un contract, tehnoredactat, în care se menționa că inculpata este avocată, contract semnat și de către inculpată, aceasta susținând că îl va ștampila când va merge la cabinet. Partea vătămată a declarat că acest contract conținea trei file și că a fost încheiat într-un singur exemplar, care a rămas în posesia inculpatei. La data de 21 aprilie 2011 inculpata a sunat-o pe partea vătămată și i-a cerut suma de 300 lei, pentru plata unor cheltuieli de judecată, bani pe care i-a remis personal, conform plângerii formulate. La data de 24 aprilie 2011, pretextând că are nevoie de bani pentru proces, inculpata a sunat-o pe partea vătămată și i-a cerut suma de 200 EUR. întrucât nu-i avea, partea vătămată a luat legătura, conform propriilor susțineri, cu fostul ei șef, cetățean turc, care s-a oferit s-o ajute, în sensul că se va întâlni el cu avocata într-un loc ales de aceasta din urmă, pentru a-i remite banii. Se pare că aceștia s-au întâlnit în parcarea de la Penny Market și că i-a dat suma de bani solicitată. La data de 27 aprilie 2011 conform plângerii în analiză, inculpata a sunat-o din nou pe partea vătămată și i-a solicitat să-i remită sumele de 150 EUR și 150 lei. Partea vătămată a declarat că a apelat din nou la fostul ei șef, dar că acesta 1-a trimis pe numitul Călugăr I. A. n, un subordonat de-al său, pentru a-i preda banii inculpatei. Solicitările de remitere a unor sume de bani, cu motivația că sunt folosiți pentru derularea procesului civil, au continuat, astfel că la data de_ D. M. P. i-a solicitat să-i dea suma de 500 EUR, pe care trebuia să-i trimită în Turcia la un avocat turc. Partea vătămată a declarat că i-a predat acești bani personal. La data de 3 mai 2011 inculpata a solicitat și primit de la partea vătămată suma de 500 lei, dată la care aceasta a pretins și suma de 250 EUR. Din declarația părții vătămate rezultă că întrucât nu avea această sumă, a apelat din nou la șeful său, iar banii i- au fost predați inculpatei de către numitul Lungu LS, fratele părții vătămate. Aceasta a susținut că la data de_ inculpata i-a solicitat să-i împrumute suma de 400 EUR cu pretextul că trebuia să-și supună fiul unei intervenții chirurgicale, bani care nu i-au mai fost restituiți. La datele de 15 și 17 mai 2011 inculpata, conform plângerii și declarațiilor date, i-a solicitat sumele de 850 lei și,respectiv, 400 EUR, pentru a fi dați la Protecția copilului, motiv invocat de
inculpată, iar la datele de_ și respectiv 4 iulie 2011, tot la solicitarea inculpatei și tot cu pretextul folosirii lor pentru derularea procesului, partea vătămată a achitat câte 400 EUR. La această din urmă dată inculpata i-a comunicat părții vătămate faptul că la data de 24 iulie 2011, când se va termina procesul, o va
primi pe fiica sa minoră, fapt care nu s-a întâmplat. Partea vătămată a declarat că a efectuat verificări personal la Tribunalul Cluj la data de_ pentru a vedea stadiul procesului, ocazie cu care a realizat că nu s-a derulat un atare proces și că inculpata a mințit-o. Până în luna octombrie 2011 a încercat să o contacteze pe inculpată pentru a-i cere explicații, însă nu a reușit aceasta nefiind de găsit. In luna octombrie 2011, i-a comunicat inculpatei faptul că va sesiza organele de poliție, context în care aceasta a promis că îi va returna banii, promisiune care nu a fost onorată.
S-a procedat la audierea în calitate de martori a persoanelor menționate de către partea vătămată ca având cunoștință de aspectele de fapt menționate în plângere. Astfel din declarația martorului M. caș Tudor Ștefan (f.20-21 dosar u.p.) rezultă faptul că a cunoscut-o pe inculpată în cursul anului 2010, că s-a împrietenit cu aceasta și că pe fondul întâlnirilor dintre ei aceasta i-a spus că este avocată și i-a povestit despre procesele ei, fiind convins prin modul în care se exprima că este ceea ce susține. La începutul anului 2011 aflând că partea vătămată, care este fina lui, are probleme cu soțul și că vrea să divorțeze și să-și recupereze fetița, i-a făcut cunoștință cu D. M. P., pe care i-a prezentat-o ca fiind avocată. Martorul a confirmat faptul că împreună cu mama sa, în prezent decedată, și cu partea vătămată s-au deplasat la domiciliul inculpatei pentru a le pune în legătură pe cele două, ocazie cu care inculpata i-a dat de înțeles că se va ocupa de proces, dar că trebuie să încheie un contract pentru împuternicirea ei și că va trebui să plătească niște taxe. Martorul a declarat că nu a asistat la remiterea unor sume de bani de către partea vătămată către inculpată pentru derularea procesului promis.
La rândul său martorul Lungu LS (f.23-24 dosar u.p.), audiat în cauză a declarat faptul că a aflat în cursul anului 2011 de la sora sa T. M. că a angajat o avocată pe nume M., pentru a se ocupa de procesul de recuperarea a
fetiței sale de la soțul ei din Turcia. în acest context, la un moment dat, 1-a rugat telefonic să se deplaseze la domiciliul Mihaelei pentru a-i da suma de 500 lei. Martorul a declarat că a trebuit să amaneteze un lanț din aur pentru a procura acești bani, dar a confirmat că i-a predat acești bani inculpatei. Din declarația martorului mai rezultă faptul că după câteva săptămâni i-a mai predat acesteia în două rânduri sumele de 300 EUR și 400 EUR, bani primiți de la sora sa, context în care inculpata 1-a asigurat că o va ajuta pe aceasta să-și rezolve problemele legale.
Martorul Călugăr I. A. n, un alt frate al părții vătămate T. M., a declarat că în anul 2011 sora sa a angajat o avocată din T. pentru a o ajuta să-și recupereze fetița de la soțul ei, și că la un moment dat, fără a putea preciza data, aceasta i-a solicitat să meargă la Departamentul Mecanic al firmei BECHTEL, unde sora sa lucra ca translator, pentru a lua de la numitul Mustafa Ozer un plic cu bani pe care să-1 ducă avocatei. Martorul a declarat că a făcut acest serviciu de trei ori, la date diferite, și că nu a desfăcut niciodată plicurile, dar că știa că acestea conțineau sume în euro. Pe fondul acestor întâlniri cu D. M. P., aceasta, aflând că martorul are probleme financiare și că ar dori să presteze muncă în străinătate, și-a oferit sprijinul, promițându-i că are în Anglia o cunoștință patron de firmă de construcții și că îl va ajuta să se angajeze. Ulterior a conștientizat că fusese indus în eroare, însă nu a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatei.
Martorul Văidean Florea A. a declarat la rândul său faptul că este angajat în calitate de șofer la o societate comercială care are relații de colaborare cu BECHTEL, că în acest context a cunoscut-o pe T. M. A., translator în cadrul
acestei din urmă firme și că a aflat de la aceasta că a demarat un proces civil pentru obținerea custodiei fiicei sale și că a angajat o avocată din T., respectiv pe numita
D. M. P. . Martorul a declarat că a cunoscut-o pe aceasta cu ocazia remiterii sumei de 250 EUR, bani pe care i-a înmânat personal acesteia, la domiciliul ei și la solicitarea Marietei. Tot din declarația martorului mai rezultă că acești bani erau împrumutați de M. de la șefii săi turci și că are cunoștință că aceasta a mai împrumutat și în alte rânduri bani de la aceștia pentru a-i remite avocatei D. . Martorul fost și el indus în eroare, însă nu a solicitat antrenarea răspunderii penale a inculpatei(f.31 dosar u.p.).
Pe aceeași poziție declarativă s-a situat și martorul Șoptirean N. M., fost coleg de serviciu cu partea vătămată T. M. A. . Acesta a susținut că a aflat de la aceasta că a angajat-o pe D. pentru a se ocupa de procesul ei în calitate de avocată și că a cunoscut-o și el personal pe aceasta care s-a lăudat că este avocată și că îl va sprijini pentru a se angaja în Anglia. Acesta a mai declarat că i-a dat suma de 160 lei pentru pregătirea actelor de angajare, dar că inculpata nu și-a onorat promisiunile. Șoptirean N. M. a aflat de la partea vătămată că a
împrumutat bani de la șefii săi pentru a plăti sumele de bani necesare derulării procesului civil.(f.33 dosar u.p.).
Tatăl inculpatei, Man M. Sorin, audiat în cauză în calitate de martor (f.35 dosar u.p.) a declarat că în luna august 2011 partea vătămată T. M. A. a venit la firma pe care o deține împreună cu soția sa Man M. Codruța și a căutat-o pe fiica lor comunicându-le că aceasta s-a dat drept avocat și i-a creat reprezentarea că poate să o ajute pe fondul derulării unui proces civil pentru recuperarea fiicei sale, context în care i-a remis mai multe sume de bani, în cuantum total de 15.000 lei. Pe aceeași poziție declarativă s-a situat și martora Man
M. Codruța, audiată în cauză în calitate de martor.(f.37 dosar u.p.).
Audiată în cauză inculpata D. M. P. a recunoscut nuanțat fapta, în sensul susținerii faptului că a indus-o în eroare pe partea vătămată, (pe care a cunoscut-o în luna martie 2011 prin intermediul numiților M. caș M. și M. caș Tudor), cu privire la demararea procesului civil pentru soluționarea problemelor sale de familie, că nu i-a spus vreodată că este avocată, dar că i-a dat de înțeles că deține o atare calitate, context în care i-a solicitat mai multe sume de bani pentru deschiderea procesului. Inculpata a declarat inițial că a primit de la partea vătămată în cursul anului 2011 o sumă inferioară celei indicate de partea vătămată, însă în fața instanței a declarat că recunoaște în totalitate comiterea faptei pentru care a
fost trimisă în judecată, fiind de acord să achite părții vătămate sumele solicitate.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile date de partea vătămată, declarațiile martorilor și declarațiile date de inculpată confirmă faptul că inculpata s-a erijat în avocat și a convins-o pe partea vătămată despre abilitatea sa de a-i reprezenta interesele în fața instanței de judecată pe fondul demarării și derulării unui proces civil de custodie, conduită pe fondul căreia în baza convenției cu aceasta a obținut foloase materiale, respectiv bani pe care i-a folosit în interes personal.
În ce privește analiza stării de fapt indicate în rechizitoriu și recunoscută de inculpată conform procedurii reglementate de art. 320 ind. 1 C. pr. penală, instanța,
examinând-o prin raportare la prevederile legale incidente, inclusiv cele ale art. 63 alin.2 privitor la aprecierea probelor, constată că este susținută de probele administrate în cursul urmăririi penale așa cum au fost expuse anterior, neexistând
inadvertențe sub acest aspect, concluzia fiind în sensul că inculpata a comis infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.
În drept, fapta inculpatei D. M. P. care, în perioada aprilie-iulie 2011, atribuindu-și calitatea mincinoasă de avocat, a indus-o și menținut-o în eroare pe partea vătămată T. M. A. cu ocazia încheierii și executării unui contract de mandat pentru reprezentare în fața instanței de judecată, cerând și obținând, în mod repetat, în acest fel foloase materiale (sub pretextul necesității achitării unor taxe și cheltuieli inerente procesului) și cauzându-i un prejudiciu în sumă de 2900 EUR și 3000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatei pentru fiecare infracțiune, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prevazute de art. 72 C.pen., atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptelor, valoarea prejudiciului cauzat și care a rămas nerecuperat, disponibilitatea de a repara prejudiciul, precum și lipsa antecedentelor penale.
Prin urmare, în baza art. 215 alin.1, 2, 3 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2, art. 320 ind. 1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, a fost condamnată inculpata D.
M. P., pentru savarsirea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a tz II C.pen. de la data ramanerii definitive a prezentei si pana la finalizarea executarii pedepsei.
Întrucât scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 82 C. penal.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
In cauză partea vătămată T. M. A. s-a constituit parte civilă pentru recuperarea sumelor de 2900 EUR. și respectiv de 3000 lei, declarate ca fiind achitate inculpatei urmare manoperelor de inducere în eroare și menținere în eroare cu privire la demararea și derularea procesului civil de custodie. Mai face referire partea vătămată la faptul că a împrumutat inculpatei suma de 400 Euro, nerestituită, însă această sumă nu se afla în legătură cu infracțiunea din prezenta cauză.
Întrucât în persoana inculpatei sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, aceasta fiind de acord să achite părții civile sumele solicitate, în baza art. 14- art. 346 C.pr.pen., art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă T. M. A. dispunand obligarea inculpatei la plata in favoarea partii civile a sumei de 2900 euro -echivalent lei la data plății - și a sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.
In baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu av. oficiu Raica D. s-a avansat din FMJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpata D. M.
P. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând
cauza să se dispună aplicarea unei pedepse reduse ca și cuantum, orientate spre minimul general prevăzut de lege.
În motivarea recursului se arată că, inculpata a uzat de dispozițiile art.3201C.pr.pen., instanța de fond i-a aplicat acesteia o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată în conformitate cu dispozițiile art.81 C.pen., iar recursul a fost formulat întrucât inculpata consideră că se pot reține în cauză disp. art. 72 C.pen., precum și prevederile art. 74 C.pen., respectiv să i se aplice acesteia o pedeapsă inferioară .În ceea ce privește dispozițiile art. 72 C.pen., referitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei solicită instanței să aibă în vedere gradul de pericol social al faptei raportat la prejudiciul mediu produs de 2.900 euro și 3.000 lei, precum și persoana și vârsta inculpatei. În ceea ce privește circumstanțele atenuante, în speță sunt îndeplinite toate cele trei cazuri prevăzute la art.74 lit. a, b și c C.pen., respectiv lipsa antecedentelor penale și conduita bună
înainte de săvârșirea faptei; disponibilitatea de a repara prejudiciul produs și recunoașterea săvârșirii faptei, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe de judecată .
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat:
Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptată de către inculpată respectiv de recunoaștere a vinovăției în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le-a cunoscut și și le-a însușit a acordat eficiență disp. art. 320/1 C.p.p.
Astfel, în esență s-a reținut că în perioada aprilie-iulie 2011, atribuindu-și calitatea mincinoasă de avocat, a indus-o și menținut-o în eroare pe partea vătămată T. M. A. cu ocazia încheierii și executării unui contract de mandat pentru reprezentare în fața instanței de judecată, cerând și obținând, în mod repetat, în acest fel foloase materiale (sub pretextul necesității achitării unor taxe și cheltuieli inerente procesului) și cauzându-i un prejudiciu în sumă de 2900 EUR și 3000 lei.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia în formă continuată, valoarea prejudiciului cauzat și care nu a fost recuperat precum și persoana inculpatei care nu are antecedente penale, a recunoscut și a regretat fapta comisă.
Numai poziția de recunoaștere manifestată de către inculpată nu implică și reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acesteia, pe de o parte acest aspect a fost valorificat de către instanța de fond prin reținerea disp. art.320/1 C.p.p. iar pe de altă parte inculpata a comis infracțiunea în formă continuată și nici nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată și nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
Reintegrarea socială a inculpatei poate fi realizată și fără privare de libertate așa cum de altfel a constatat și instanța de fond astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună.
În contextul celor expuse mai sus Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. M. P. împotriva sentinței penale nr. 213 din 15 mai 2013 a Judecătoriei T. .
În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei
ce se va avansa din fondul M. | ui Justiției reprezentând onorariu pentru | |
apărător din oficiu, avocat M. | M. | Sorin. |
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. va fi obligată recurenta să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D. M. P., domiciliată în T. str. R. nr.3, ap.4, jud. Cluj, împotriva sentinței penale nr. 213 din 15 mai 2013 a Judecătoriei T. .
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat
M. M. Sorin
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
C. I. | I. | C. | M. | V. | C. |
GREFIER
G. I. -B.
Red.I.C.M./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. V. B.
| ← Decizia penală nr. 1757/2013. Înșelăciune | Decizia penală nr. 220/2013. Înșelăciune → |
|---|
