Decizia penală nr. 220/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.220/A/2013
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | C. | ,. judecător |
JUDECĂTOR | : C. | I. | |
GREFIER | : G. | I. -B. |
Ministerul Public reprezentat prin V. Găzdac - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. D. D., împotriva sentinței penale nr.280 din data de_ a Tribunalului C. , inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr.462/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. și ped. de art.257 alin.1 C.pen., înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 C.pen, cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. D. D. asistat de către apărător ales avocat M. C. A. C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosarul cauzei și partea vătămată D. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosarul cauzei două declarații în circumstanțiere și doctrină judiciară.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului C. D. D. în temeiul art.334 C.pr.pen. solicită schimbarea încadrării juridice în sensul de a se înlătura reținerea infracțiunii de înșelăciune din sarcina inculpatului. Din punctul său de vedere, chiar dacă ar accepta susținerile denunțătorului, respectiv ale părții vătămate, nu se poate prevala de atitudinea sa conștientă de a remite o sumă de bani pentru a-și auto-provoca o pagubă, pentru a se accepta calitatea de subiect pasiv atitudinea părții vătămate trebuie să fie una de bună credință și nu una culpabilă cum s-a procedat în acest caz. Precizează că suma de bani s-a remis de către așa zisa partea vătămată, prin urmare nu poate fi considerată cu adevărat o victimă. Chiar dacă susținerile părții vătămate ar fi unele veridice nu poate fi vorba de infracțiunea de
înșelăciune, întrucât era de notorietate faptul că Școala Națională de Antrenori și-a întrerupt activitate, iar un student nu poate urma cursurile acestei școli, ci doar un absolvent.
În această cauză apreciază că nu poate fi vorba de înșelăciune, iar în cazul în care i s-ar fi remis într-adevăr banii funcționarului și s-ar fi rezolvat problema părții vătămate, înseamnă că nu s-ar mai fi produs o pagubă. Consideră că partea vătămată nu are calitatea de victimă, valoarea protejată nu este lezată și nici nu a fost vorba de acțiuni, în senul întrunirii elementului obiectiv al infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, solicită achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În cazul infracțiunii de trafic de influență valoarea protejată este imaginea funcționarului și îndeplinirea în mod corespunzător atribuțiilor acestuia. Această valoare nu a fost lezată și nici nu există elemente obiective care să dovedească existența unei pretinse sume de bani așa cum este prevăzut la art.257 C.pen. În cauză, există elemente extrinseci care conduc la presupusa primire a sumei de bani, presupusa reținere a sumei de bani care trebuia dată funcționarului și reținerea sa pentru sine. Intenția este presupusă, iar pentru a fi o faptă de intermediere trebuie să existe o influență. Nu se poate spune că inculpatul și-a însușit o sumă de bani, deoarece nu există dovada că ar fi afirmat că poate să remită acea sumă de bani.
De asemenea pentru a exista infracțiunea de trafic de influență trebuie să existe o convenție între cei doi, ori în prezența speță nu s-a dovedit că a fost o convenție în sensul de a primit și de a remite funcționarului respectiv suma de bani. Este vorba de probe indirecte, sens în care solicită înlăturarea acestora. Respectiv solicită înlăturarea declarațiilor martorilor care au spus doar ceea ce au auzit de la partea vătămată. Din declarația numitului Apolzan D. N. reiese faptul că nu a s- a întâlnit de mult timp cu inculpatul și nici nu a vorbit cu acesta. Există cel puțin un dubiu cu privire la cele declarate de martori și care susțin indirect declarația părții vătămate, iar dacă acest dubiu există, cu siguranță acesta trebuie să îi profite inculpatului, iar în opinia sa, aceste declarații trebuie înlăturate .
Solicită instanței să aibă în vedere că din dosarul de urmărire penală, cât și din dosarul instanței nu există probe care să demonstreze elementele infracțiunii de trafic de influență. Apreciază că aceste probe trebuie înlăturate și pentru faptul că în această cauză nu se poate demonstra un fapt negativ.
În subsidiar, solicită instanței să aibă în vedere că nu s-a reținut în sarcina inculpatului nicio circumstanță agravantă, astfel încât, trebuie reținute disp art. 74 C.pev. cu privire la conduita inculpatului care nu are antecedente penale, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, a colaborat cu organele de urmărire penală și a dat declarații.
Consideră că pentru infracțiunea de înșelăciune i se poate aplica inculpatului o amendă, iar pentru infracțiunea de trafic de influență solicită reducerea pedepsei până la minimul general, astfel încât, o suspendarea condiționată a executării pedepsei ar fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de legea penală.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat ,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare față stat.
Precizează că, inculpatul a fost condamnat de prima instanță, Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 ani la 10 ani. Același inculpat a mai fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, în forma simplă la 1 an și 4 luni închisoare, iar pentru această infracțiune legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 12 ani. S-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești desfășurată la prima instanță confirmă pe deplin vinovăția
inculpatului pentru cele două infracțiuni. Se constată că prima instanță a aplicat
pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, deși inculpatul a avut o conduită necorespunzătoare în desfășurarea procesului penal .
În ceea ce privește apărarea inculpatului făcută în fața instanței de control judiciar, în legătura cu prima infracțiune - traficul de influență, arată că, subiectul activ poate comite aceasta infracțiune nu numai atunci când are o influență reală asupra funcționarului, dar și atunci când are o presupusă influență, adică așa cum este cazul în speță, inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra acestui director de la Școala Națională de Antrenori din București pentru a rezolva situația părții vătămate.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune este cât se poate de clar că, partea vătămată a fost amăgită de către inculpat, a pretins acesteia mai întâi suma de 500 euro cu motivarea că trebuie să plătească taxa de școlarizare și apoi a mai pretins de două ori suma de 150 euro și 350 euro, pe considerentul că directorul i- ar fi comasat doi ani de școală într-unul singur. Este clară amăgirea pentru că în realitate faptele nu existau.
Raportat la cele expuse apreciază apelul nefondat solicită respingerea acestuia.
Partea vătămată D. I. arată că își menține toate declarațiile date anterior și solicită respingerea apelului formulat de inculpat. Arată că a fost păcălit de inculpat, deși ia acordat acestuia toată încrederea necesară și se poate observa de pe site-ul Școlii Naționale de Antrenori că se pot înscrie la aceasta instituție și studenții pe baza unei adeverințe și pe baza carnetului de student.
Inculpatul C. D. D. având ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său ales și solicită admiterea apelului formulat. Raportat la cele expuse de reprezentantul parchetului, arată că numitul Apolzan nu a fost numit director, întrucât nu se știa cine anume va fi numit în calitatea de director la noua Școală Națională de Antrenori, iar din declarația domnului Ambrozie reiese faptul că acesta a susținut că nu a mai vorbit cu dânsul de cca.3 ani și a contrazis-o pe partea vătămată care a spus că a fost personal să îl viziteze pe acesta la București.
CURTEA
Prin sentinței penale nr.280 din data de_ a Tribunalului C. , a fost condamnat inculpatul C. D. D., fiul lui Dionisie și M., născ.la_ în loc. Câmpia Turzii jud.C., cetățean român, studii superioare, medic, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, dom.în loc.C. -N. str.Ciocârliei nr.1 bl.C 10 ap.34 jud.C., ffl în loc.Turda str.Libertății nr.l ap.27, CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: trafic de influență, p.p.de art.257 al.l C.penal, la pedeapsa de: 2 ani și 6 luni închisoare; înșelăciune, p.p.de art.215 al.l C.penal, la pedeapsa de: 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b C.penal, s-a dispus contopirea acestor pedepse, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de: 3 ani închisoare.
S-a facut aplicațiunea prev.art.64 lit.a teza II și art.71 al. 1, 2 C.penal.
În temeiul art.861C.penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.862C.penal.
În baza art.863C.penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art.86/4 C.penal.
S-a facut aplicațiunea art.71 al.5 C.penal.
În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen.,a fost obligat inculpatul să plătească părții civile D. I. despăgubiri civile în sumă de 1.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
În baza art.6 ind.l al.4 din Legea nr.78/2000, a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului D. I. suma de 1.000 lei RON.
In temeiul art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu parțial, în sumă de 100 lei, cuvenit av.I. A. I., se suportă de la FMJ.
În temeiul art.191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească 2.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1399/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul C. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 C.pen. și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., constând în faptul că în perioada ianuarie - februarie 2012, acest inculpat a pretins, acceptat și primit de la denunțătorul D. I. suma de 1.000 lei pentru a-și exercita influența, în sensul de a interveni pe lângă Apolzan D., directorul Școlii Naționale de Antrenori București pentru a-1 înscrie pe denunțător la cursurile acesteia, precum și faptul că a pretins și i-a fost remisă de către același denunțător suma de 1.000 euro reprezentând presupusa plată a acestor cursuri de școlarizare la Școala Națională de Antrenori București, pentru doi ani de studiu,
În fapt, la data de 28 martie 2012, la IPJ C. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, se înregistrează denunțul formulat de D. I. cu privire la faptul că, profesorul D. D. C. i-a pretins plata sumei totale de 1.000 lei și 1.000 euro prin promisiunea că, prin cunoștințele pe care le are, îi poate facilita înscrierea la Școala Națională de Antrenori.
Denunțătorul D. I. a arătat că este student la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul UBB C., iar la disciplina Anatomie, în anul I, 1-a avut ca profesor pe D. D. C. . A ținut foarte mult să urmeze cursurile Școlii Naționale de Antrenori, sens în care a purtat discuții cu domnul profesor, în care i-a făcut vorbire despre intențiile sale. Motivul care 1-a determinat să-1 abordeze prin inițierea unei astfel de discuții a fost acela că, știa că domnul profesor a îndeplinit mai multe funcții în cadrul FRF precum instructor medical FIFA Europe de Est, observator federal Liga I, medicul lotului național Under 19, etc. și se gândea că-i poate face o recomandare personală. Reacția lui a fost aceea că i-a spus că îl poate
ajuta să urmeze cursurile școlii, întrucât este prieten bun cu directorul acesteia, în persoana lui D. Apolzan.
Inculpatul i-a pretins, inițial, suma de 1.000 lei, spunându-i că această sumă urmează să ajungă la director, drept recompensă pentru faptul că acceptă înscrierea sa în cadrul școlii. D. D. C. spunea în acest sens că sunt doar 10 locuri pe an pentru a motiva astfel pretinderea sumei. A fost de acord și, chiar în ziua respectivă, în Laboratorul de anatomie unde dânsul își desfășura activitatea, i-a remis suma de
1.000 lei.
În cursul zilei de 25 ianuarie 2012, profesorul 1-a apelat telefonic, în timp ce se găsea în localitatea de domiciliu, și i-a spus că a rezolvat cu înscrierea și că trebuie să-și pregătească dosarul, respectiv să completeze o cerere de înscriere, la care s-a adăugat o adeverință medicală pe care a emis-o domnul profesor, fiind și medic, și o adeverință de student, eliberată de la facultate, de obținerea căreia s-a ocupat tot dânsul personal. Pe parcursul acestei convorbiri telefonice i-a spus și faptul că trebuie plătită taxa de școlarizare pe anul I, în sumă de 500 euro. S-a conformat și i-a remis această sumă de bani în cursul zilei de 26 ianuarie 2012, tot în Laboratorul de anatomie.
În data de 02 februarie 2012, din nou inculpatul 1-a apelat telefonic în timp ce era în localitatea de domiciliu și i-a spus să vină la C. că trebuie să discute, fără a-i da alte detalii. Partea vătămată s-a conformat și a urmat o discuție pe parcursul căreia profesorul i-a spus că directorul Școlii Naționale de Antrenori, D. Apolzan, i- ar fi comasat cei doi ani de școală într-unui singur și că, în mod corespunzător, trebuie să mai achite suma de 500 euro. Cum partea vătămată nu avea la el decât 150 euro și i i-a dat profesorului, acesta spunând că restul îl va pune de la el, motiv pentru care, în cursul zilei de 26 februarie 2012, i-a dat și diferența de 350 euro.
În cursul zilei de 08 martie 2012, partea vătămată a sunat la București pentru a se interesa în legătură cu problema sa, ocazie cu care a aflat că nu este înscris, astfel că în seara aceleași zile s-a întâlnit cu profesorul, pentru a discuta cu acesta, legat de faptul că încă din data de 05 martie 2012 îl suna insistent, spunându-i că are probleme de sănătate cu un picior și că are nevoie să-1 împrumute cu suma de 500 lei. Întrucât, între timp, aflase că nu este înscris, chiar dacă nu intenționa să-i împrumute inculpatului acea sumă, a acceptat întâlnirea cu acesta pentru a încerca înregistrarea discuției și astfel, să reușească cumva să dovedească cum s-au întâmplat lucrurile.
Deși, inițial, la momentul pretinderii sumei de 1.000 lei, inculpatul îi spunea părții vătămate că suma îi este destinată directorului D. Apolzan pentru a-i accepta înscrierea la școală, ulterior și-a modificat povestea, spunând că este vorba despre o altă persoană, denumită prin sintagma "omul meu", prezentat ca o legătură între el și directorul D. Apolzan.
În momentul în care a adresat denunțul său IPJ C. - Serviciul de Investigare a Fraudelor, partea vătămată a anexat și un CD conținând înregistrarea convorbirii purtate de el cu profesorul D. D. C. în cursul zilei de 08 martie 2012. Mai mult, și-a arătat disponibilitatea în sensul de a se supune unui test poligraf, de a fî confruntat cu învinuitul și de a face orice este necesar din punct de vedere procedural pentru a demonstra că cele susținute de el sunt adevărate. Astfel, prin ordonanța din 02 iulie 2012 s-a dispus efectuarea unei expertize poligraf de către un expert din cadrul IPJ C. - SERVICIUL CRIMINALISTIC - Laboratorul Poligraf, avându-1 ca subiect pe D. I., pentru a se stabili dacă, la întrebările relevante ale
cauzei, în răspunsurile date, acesta prezintă note specifice ale comportamentului simulat.
Conform concluziilor raportului întocmit sub nr. 6786/_, la întrebările relevante ale cauzei și prin interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat faptul că, răspunsurile lui D. I. nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Aceeași poziție a fost menținută de denunțător și pe fondul confruntării cu inculpatul. Aceasta a uzat inițial de dreptul la tăcere iar apoi, în cadrul confruntării cu acesta a susținut că nimic din ce afirmă D. I. nu este corespunzător adevărului.
Afirmațiile inculpatului însă nu au un suport probator și nu își găsesc un corespondent real în starea de fapt dedusă soluționării în condițiile în care, susținerile denunțătorului sunt confirmate și de conținutul declarațiilor martorilor audiați în cauză, fiind vorba despre C. G. I. și Timiș Toader. Aceștia precizează în depozițiile lor că, deși aspectele relatate sunt percepute indirect, conform celor spuse de D. I., au cunoștință despre pretinderea și remiterea unor sume de bani de către D. D. C. colegului lor, pentru anumite susțineri care s- au dovedit a fi neadevărate. Discutarea unor astfel de aspecte o motivează ambii martori prin aceea că, sunt prieteni buni, din aceeași localitate, de vârstă apropiată și locuiesc cu chirie în același apartament.
Martorul Apolzan D. N. detaliază în declarația sa condițiile de înscriere la școala al cărei director este precizând că, din ceea ce cunoaște, nu este posibilă comasarea celor doi ani de studiu într-unui singur. În ceea ce privește persoana inculpatului, asemenea celor relatate pe parcursul discuției pe care a avut-o cu partea vătămată D. I. deplasat la sediul școlii pentru a se interesa de aspectele ce formează obiectul prezentului dosar, arată că nu cunoaște și nu are nicio legătură cu starea de fapt descrisă mai sus, în nicio împrejurare nu a discutat cu D.
D. C. aspecte privind înscrierea lui D. I. la școala pe care o conduce. De asemenea, la dosarul cauzei se regăsește și transcrierea convorbirilor dintre D. I. și D. D. C. relevante pentru obiectul prezentului dosar.
Din analiza declarațiilor date în dosar de părțile implicate, se desprinde cu certitudine faptul că inculpatul a pretins și primit acele sume, lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor cu atribuții de decizie la nivelul soluționării solicitărilor denunțătorului D. I. . Mai mult, modalitatea de săvârșire a faptei a fost oarecum determinată psihic în mintea traficantului de influență de intenția de a specula situația ivită, respectiv o persoană interesată de modalitatea de punere în practică a dorinței sale dar care dispune și de resurse materiale. Atitudinea și întregul său comportament sunt unele specifice unei persoane care uzează de influența sa, probabil nereală în cazul de față, influență pe care o vinde în perspectiva obținerii unui folos material.
Potrivit art. 257 Cod penal, traficul de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu".
Din cuprinsul definiției date de legiuitor în textul de incriminare rezultă, așadar, că traficul de influență nu este altceva decât o vânzare sau o speculare a influenței pe care făptuitorul o are sau lasă să creadă că o are asupra unui funcționar. Deci, în cazul traficului de influență făptuitorul nu face altceva decât să uzeze de influența sa reală sau pretinsă asupra unui funcționar, influență pe care o
vinde unei persoane în perspectiva unei intervenții în favoarea acesteia la acel funcționar, pentru a-1 determina să facă sau să nu facă un anumit act de serviciu, în interesul său. Infracțiunea de trafic de influență există atât atunci când făptuitorul are în mod real o influență asupra unui funcționar, cât și atunci când făptuitorul lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, deși influența nu există în realitate. Prin urmare, fapta de a pretinde și de a primi o sumă de bani, săvârșită de către o persoană care lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, chiar dacă în realitate făptuitorul nu are o astfel de influență,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. 1 din Codul penal.
Aceasta este și motivația pentru care, în ceea ce privește suma de 1.000 euro reprezentând presupusa plată a unor cursuri de școlarizare, pentru doi ani de studiu, s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune. În acest caz D. I. a fost o persoană de bună credință, intenția autorului la pretinderea și acceptarea remiterii acestei sume fiind una de natură a-1 induce în eroare pe interlocutor și a-i produce patrimoniului acestuia o pagubă. În cazul infracțiunii de înșelăciune persoana care dă banii sau bunurile este de bună credință fiind indusă în eroare de către făptuitor pe când în cazul traficului de influență cel care dă banii sau bunurile este de rea credință și urmărește ca autorul să determine funcționarul să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.
În concluzie, dincolo de poziția inculpatului și de explicațiile neconforme cu privire la motivația implicării într-o astfel de cauză penală, arătate pe fondul confruntării cu denunțătorul, apreciem că se conturează, concretizează și probează săvârșirea cu vinovăție a infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune. Astfel datorită acestor argumente, instanța nu va primi concluziile formulate în apărare de către inculpat în sensul dispunerii achitării sale de sub orice învinuire.
Faptele descrise mai sus au fost probate prin: denunțul formulat de D. I. (f.3), declarația olografa a denunțătorului ( f. 4), declarația denunțătorului dată în completarea denunțului formulat inițial, în fața procurorului ( f. 9-10), declarația făptuitorului C. D. D. ( f. 12), solicitarea de informații adresată Școlii Federale de Antrenori București cu privire la obiectul prezentului dosar și răspunsul la acest demers ( f. 16-18), raportul de expertiză asupra comportamentului simulat nr. 6786 din 07 august 2012 însoțit de declarația de consimțământ la examinare a lui D. I.
, chestionarul utilizat și diagramele rezultate în urma examinării (f. 19-23, 32-38), proces verbal de redare a convorbirilor (f. 24-31), fișa de cazier judiciar a inculpatului C. D. D. (f. 41,63,64), datele de identificare a denunțătorului și inculpatului (f. 42,43), declarația inculpatului C. D. D. ( f. 51), declarația părții civile D. I. (f. 52-54), proces verbal întocmit pe fondul procedurii de confruntare a denunțătorului D. I. cu inculpatul C. D. D. (f. 55-57), solicitarea de informații adresată UBB - Facultatea de Educație Fizică și Sport cu
privire la obiectul prezentului dosar și răspunsul la acest demers (f. 58-61), declarația martorului C. G. I. (f. 66-67), declarația martorului Timiș Toader (f. 68-69), declarația martorului Apolzan D. N. și actele puse la dispoziție de acesta ( f. 75-79), înscrisurile puse la dispoziție de conducerea de la locul de muncă al inculpatului - UBB - Facultatea de Educație Fizică și Sport ( f. 81-86).
Astfel, în drept, fapta inculpatului C. D. D. care, în perioada ianuarie - februarie 2012, a pretins, acceptat și primit de la denunțătorul D. I. suma de
1.000 lei pentru a-și exercita influența, în sensul de a interveni pe lângă Apolzan D.
, directorul Școlii Naționale de Antrenori București pentru a-1 înscrie pe denunțător la cursurile acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 al. 1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în aceeași perioadă de referință, a pretins și i-a fost remisă de către același denunțător suma de 1.000 euro reprezentând presupusa plată a acestor cursuri de școlarizare la Școala Națională de Antrenori București, pentru doi ani de studiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1 Cod penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele în cauză sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracțiuni.
Procedând la individualizarea pedepselor, instanța va ține seama de criteriile generale prev.de art.72 C.penal. Astfel, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective, nu în ultimul rând persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, iar la dosar există depuse o serie largă de acte doveditoare ale profilului moral și social al acestui inculpat. Aceste elemente vor fi avute în vedere de către instanță atunci când va proceda la stabilirea în concret a cuantumului pedepselor.
Astfel s-a dispus condamnarea inculpatului C. D. D. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, p.p.de art.257 al.l C.penal, la pedeapsa de 2 ani și
6 luni închisoare și a infracțiunii de înșelăciune, p.p.de art.215 al.l C.penal, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b C.penal, s-a dispus contopirea acestor pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani 6 luni
închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 3 ani închisoare. Se va face aplicațiunea prev.art.64 lit.a teaz II și 71 al.1,2 C.penal.
Elementele descrise mai sus și care au stat la baza aplicării pedepselor menționate au fost avute în vedere de către instanță pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate, pentru că în această modalitate (cuantum și mod de executare a pedepsei), scopul indicat de art.52 C.penal poate fi atins în cazul acestui inculpat.
În temeiul art.861C.penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.862C.penal.
În baza art.863C.penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.359 C.pr.pen.,s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,conform art.864C.penal.
S-a facut aplicațiunea art.71 al.5 C.penal.
În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D. I. despăgubiri civile în sumă de 1.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
În baza art.6 ind.l al.4 din Legea nr.78/2000, inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului D. I. suma de 1.000 lei RON.
In temeiul art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu parțial, în sumă de 100 lei, cuvenit av.I. A. I., se va suporta de la FMJ.
În temeiul art.191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 2.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împtoriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. D. D. solicitând desființarea acesteia și judecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul de a nu se reține și infracțiunea de înșelăciune, iar pentru infracțiunea de trafic de influență prev.de art.257 alin.1 C.pen. să se dispună achitarea conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că infracțiunea de înșelăciune nu există, întrucât partea vătămată a remis suma de bani în cunoștință de cauză, nu poate avea calitatea de victimă, întrucât nu a fost indusă în eroare, fiind de notorietate faptul că Școala Națională de Antrenori și-a întrerupt activitatea, iar un student nu poate urma cursurile acestei școli, ci doar un absolvent.
În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, inculpatul prin apărător a susținut că nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul a solicitat o sumă de bani în scopul arătat de a-și exercita influența asupra numitului Apolzan D. N., toate probele sunt indirecte și de asemenea, nu a fost lezată valoarea protejată de lege, respectiv imaginea funcționarului și îndeplinirea în mod corespunzător a atribuțiilor acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a stabilit în mod corespunzător starea de fapt, din acestea rezultând că în perioada ianuarie-februarie 2012, inculpatul C. D. D. a pretins și primit de la denunțătorul D. I. suma de 1000 lei în scopul de a interveni pe lângă Apolzan D., directorul Școlii Naționale de Antrenori București pentru a-l înscrie pe denunțător la cursurile acesteia și în aceeași perioadă a pretins și a fost remisă de către D. I., suma de 1000 euro reprezentând presupusa plată a acestor cursuri de școlarizare la Școala Națională de Antrenori București pentru doi ani de studiu.
Faptele au fost dovedite prin declarația constantă a denunțătorului - parte vătămată D. I., a cărei veridicitate și sinceritate este susținută și de rezultatul testului poligraf, în urma căruia nu s-au evidențiate modificări specifice comportamentului simulat, declarațiile martorilor C. G. I. și Timiș Toader care au stat de vorbă cu partea vătămată în perioada în care acesta a remis sumele de bani, iar Timiș Toader a văzut când a luat suma de 1000 lei din geantă comunicându-i ulterior ce a făcut cu această sumă de bani, în sensul că i-a fost dată inculpatului în schimbul ajutorului pe care îl va primi, coroborate cu procesul verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate între inculpat și denunțător la 29 martie 2012, în cadrul căreia inculpatul admite faptul că a primit anumite sume de bani de la D. I., făcându-se referire și la înscrierea acestuia la școala de antrenori.
În consecință, este dovedită vinovăția inculpatului C. D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.de art.257 alin.1 C.pen., care subzistă indiferent de exercitarea sau nu a influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra directorului Școlii Naționale de Antrenori, numitul Apolzan D., fiind întrunite
elementele constitutive ale acesteia prin pretinderea și primirea unei sume de bani în scopul menționat.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică prevăzută de art.215 alin.1 C.pen. este cea corectă, întrucât sumele de câte 500 euro solicitate și primite de la partea vătămată D. I. de către inculpat, a fost obținută prin inducerea în eroare a celui dintâi, solicitându-i sume de bani inclusiv pentru situația comasării a doi ani la școala de antrenori în unul singur, deci deși nu exista această posibilitate, precizând că sunt sume care reprezintă taxele de înscriere și școlarizare la aceeași școală.
Împrejurarea că era de notorietate că nu pot fi studenți la școala de antrenori decât absolvenții unei instituții de învățământ superior, nu îl absolvă pe inculpat de răspundere penală în condițiile în care acesta a creat părții vătămate impresia că sumele de bani pe care le plătește sunt destinate achitării unor taxe legale, însă inculpatul și le-a însușit.
Pentru aceste considerente, nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice și achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar cu privire la individualizarea pedepselor se va reține că acestea corespund criteriilor generale de individualizare prev.de art.72 C.pen. și scopului prevăzut de art.52 C.pen., raportat la pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere și valoarea lezată, împrejurarea că nu s-a recuperat prejudiciul și conduita inculpatului care nu are antecedente penale, dar în cursul procesului a negat săvârșirea infracțiunilor.
În consecință, apelul declarat în cauză este nefondat și va fi respins în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen., apreciind și că în mod corect s-a dispus restituirea către denunțător a sumei de 1000 lei și obligarea inculpatului la despăgubiri civile în favoarea acestuia a sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data plății.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. D. împotriva sentintei penale nr. 280 din 3 iulie 2013 a Tribunalului C. .
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
V. C. C. I. G. I. B.
red.C.I./A.C.
4 ex. - _
jud.fond.I. A.
| ← Decizia penală nr. 1138/2013. Înșelăciune | Decizia penală nr. 690/2013. Înșelăciune → |
|---|
