Decizia penală nr. 246/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.246/A/2013

Ședința publică din 13 decembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: V. V. A.

JUDECĂTOR	: I.	M.
GREFIER: L.	C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. - reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN

S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C., inculpații F. F., S. O. A., G. C., Bonscina T. și părțile civile

A. și Brătan I., împotriva sentinței penale nr. 63/2012, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul M. ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. în dosarul nr. 42/D/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunilor, astfel:
- inculpatul G. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.;
- inculpatul F. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen;
- inculpatul B. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din legea nr. 39/2003 și șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen. și 37 lit.a Cod Penal;

- inculpatul M. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 și șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 33 lit. a C.pen.;

- inculpatul S. O. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, asociere, sprijin a unui grup infracțional organizat prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și șantaj, prev. de art.194 alin.1 C.penal cu aplic. art.41 alin.2 C.penal și înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin1 și 3 C.penal ciu aplic. art.33 lit.a C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 63 pronunțată la 21 februarie 2012 de Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C.pr.penală, s-au respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpaților

- B. T. , fiul lui I. I. și M., născut la data de_ în mun.Dej, jud.C., dom. în municipiul Dej, str. O., nr.4, bl.N, ap.1, jud.C., CNP: 1. ,

- F. F. , fiul lui S. și V., născut la data de_, în municipiul Dej, jud.C., dom. în mun. Dej, str.C. nr.9, jud.C., CNP: 1.

- G. C. , fiul lui G. și Ana, născut la data de_, în comuna I., jud.C., dom. în comuna I., nr.46, jud.C., CNP: 1.

- M. M. , fiul lui G. și S. L., născut la data de_ în

mun.Dej, jud.C., dom. în mun. Dej, str.F., nr.85A, jud.C., CNP: 1. și

- S. O. A. , fiul lui I. și I., născut la data de_ în mun. Dej, jud. C., CNP:1., domiciliat în Dej, str. Fragilor nr. 1, bl. V2, sc. A, ap. 6, jud. C.

din infracțiunea de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., în infracțiunea de șantaj în forma simplă, prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., în două infracțiuni de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și respectiv în infracțiunile de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și respectiv lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului F. F. , fiul lui S. și V., născut la data de_, în municipiul Dej, jud.C., dom. în mun.Dej, str.C. nr.9, jud.C., CNP:1., prin reținerea incidenței art. 37 lit. b C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a- art. 10 alin. 1 lit. a C.pr.pen., au fost achitați inculpații B. T., F. F., G. C., M. M. și S. O. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a - art. 10 alin. 1 lit. d C.pr.pen., au fost achitați inculpații S. O. A. și F. F. sub aspectul săvârșiri infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 C.pen., inculpatul F. F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prin schimbarea încadrării juridice conform dispozițiilor art. 334 C.pr.pen.

În baza art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 37 lit. b C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41alin. 2 C.pen., art. 37 lit. a C.pen., a fost condamnat inculpatul B. T. , zis "Eco";, fiul lui I. I. și M., născut la data de_ în mun. Dej, jud.C., dom. în mun.Dej, str. O., nr.4, bl.N, ap.1, jud.C., CNP:1. la 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului B. T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.pen.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv de la_ la_ .
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul B. T. prin
încheierea penală f. nr. de la data de_ dată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., rap. la art. 118 alin. 4 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. T. a sumelor de 8.766 lei și
15.100 euro în echivalent lei la data plății, sume obținute prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., cu aplicarea art. 1049 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC P. C. S. prin lichidator juduciar HB I. S., cu sediul în C. -N., str. Arieșului nr. 1, ap. 1, jud. C. și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul B. T. la plata în favoarea părții civile a sumei de 99160,68 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen., art. 163 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea reparării pagubei și a confiscării speciale prin Ordonanța nr. 42/D/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Serviciul Teritorial C. din data de 09 aprilie 2009 asupra sumelor de 512 lei - consemnată pe numele inculpatului B.
T. la dispoziția organului judiciar la SC CEC Bank Sucursala C. prin recipisa de consemnare nr. 572509/1 din_ (f.141 vol. IV dos. u.p.) și 500 euro - consemnată pe numele inculpatului B. T. la dispoziția organului judiciar la SC CEC Bank Sucursala C. prin recipisa de consemnare nr. 572507/1 din_ (f.143 vol. IV dos. u.p.), asupra unui număr de 17 bonuri valorice pentru combustibil emise de ROMPETROL cu valoarea nominală de 100 lei fiecare.
În baza art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, a fost condamnat inculpatul F. F. , zis "Motanul";, fiul lui S. și V., născut la data de_, în mun. Dej, jud.C., dom. în mun.Dej, str.C. nr.9, jud.C.
, CNP: 1. la 6 (șase) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.pen.
S-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen., pentru care i-a fost aplicată inculpatului F. F. o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 81/_ a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 1961/R/2011 a Curții de Apel C. .
În baza dispozițiilor art. 36 alin. 1 C.pen., rap. la art. 33 lit. a- art. 34 lit. b C.pen., s-a contopit pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 81/_ a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 1961/R/2011 a
Curții de Apel C. și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 9 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea unui spor.
În baza art. 35 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului F. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.pen.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen., art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv de la_ la_ și perioada executată de la_ la zi.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul F. F. prin încheierea penală f. nr. de la data de_ dată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., rap. la art. 118 alin. 4 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F. F. a sumei de 6.466 lei, sumă obținută prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., cu aplicarea art. 1049 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC P. C. S. prin lichidator judiciar HB I. S., cu sediul în C. -N., str. Arieșului nr. 1, ap. 1, jud. C. și pe cale de consecință a fost obligat inculpatul F. F. la plata în favoarea părții civile a sumei de 56800,80 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. I. A., dom. în C. -N., str. D. nr. 2, ap. 59, jud. C., obligând pe inculpatul F.
F. la plata în favoarea acestuia a sumei de 200 euro în echivalent lei la data plății despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 250 euro în echivalent lei la data plății despăgubiri pentru daune morale.
În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 2 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.
A. D., prin tutore Bredețean I., domiciliat în B., sector 4, Ș. G. nr. 164, bl. 5, sc. B, ap. 21.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen., art. 163 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea reparării pagubei și a confiscării speciale prin Ordonanța nr. 42/D/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Serviciul Teritorial C. din data de 09 aprilie 2009 asupra sumelor de 7070 lei - consemnată pe numele inculpatului F.
F. la dispoziția organului judiciar la SC CEC Bank Sucursala C. prin recipisa de consemnare nr. 572504/1 din_ (f.139 vol. IV dos. u.p.) și 450 euro - consemnată pe numele inculpatului F. F. la dispoziția organului judiciar la SC CEC Bank Sucursala C. prin recipisa de consemnare nr. 572502/1 din_ (f.145 vol. IV dos. u.p.), asupra unui bloc de bonuri valorice pentru combustibil emise de ROMPETROL, de la seria H 000000000376501 până la 000000000376550, cu valoarea nominală de 100 lei fiecare, asupra unui lanț din aur de 14 K, în greutate de 218,68 gr. depus la Trezoreria C. -N. cu procesul-verbal nr. 89/_ (f.149 vol.IV d.u.p), precum și asupra autoturismului marca BMW 520 cu număr de înmatriculare_ (f.76, f.138 vol.IV d.u.p).
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului F.
F. în vederea reparării pagubei suferite de partea civilă P. A. D. prin încheierea f.nr. din data de_ a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 67/_ a Curții de Apel C. .
În baza art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.., a fost condamnat inculpatul G. C. , zis "Costas";, fiul lui G. și Ana, născut la data de_, în comuna I., jud.C., dom. în comuna I., nr.46, jud.C., CNP: 1. la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului G. C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.pen.
S-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., pentru care inculpatului G.
1. i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 469/2009 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 189/R/_ a Tribunalului C. .
  În baza art. 85 alin. 1 C.pen., s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 469/2009 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 189/R/_ a Tribunalului C., contopindu-se această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună, în final executând 4 ani și 7 luni închisoare.
  În baza art. 35 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului G. C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.pen.
  În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
  În baza art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv de la_ la_ .
  În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul G. C. prin încheierea penală f. nr. de la data de_ dată în dosarul nr._ al Tribunalului C.
  .
  În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., rap. la art. 118 alin. 4 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G. C. a sumei de 150 euro în echivalent lei la data plății, sumă obținută prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.
  În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., cu aplicarea art. 1049 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC P. C. S. prin lichidator juduciar HB I. S., cu sediul în C. -N., str. Arieșului nr. 1, ap. 1, jud. C. și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul F. F. la plata în favoarea părții civile a sumei de 7856,109 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.
În baza art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.., a fost condamnat inculpatul S. O. A. , fiul lui I. și I., născut la data de_ în mun. Dej, jud. C., CNP 1., domiciliat în Dej, str. Fragilor nr. 1, bl. V2, sc. A, ap. 6, jud. C. la 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului S. O. A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe o perioadă de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C.pen.
În baza art. 86 ind. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 7 ani, calculat în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen., s-a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice orice informații de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 C.pen., s-a impus inculpatului următoarele obligații, pe durata termenului de încercare: să nu intre în legătură cu persoanele vătămate T. C., SA, B. M., C. I. A. și S.
1. .
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 C.pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv de la_ la_ .
În baza art. 160 ind. 5 alin. 6 C.pr.pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar acordată inculpatului S. O. A. prin încheierea penală nr. 287/2009 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., rap. la art. 118 alin. 4 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S. O. A. a sumei de 12966
lei, sumă obținută prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 2 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.
A. D., prin tutore Bredețean I., domiciliat în B., sector 4, Ș. G. nr. 164, bl. 5, sc. B, ap. 21.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen., art. 163 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea confiscării speciale prin Ordonanța nr. 42/D/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Serviciul Teritorial C. din data de 09 aprilie 2009 asupra apartamentului nr. 113 din Dej, str. 1 Mai nr. 182, în suprafață de 22,98 mp și a autoturismului marca Fiat Ritmo, serie motor 3514292, cu o capacitate cilindrică de 1116 cmc (f.138 vol.IV d.u.p, f. 166 vol. II inst.), până la concurența sumei de 12966 lei.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.pr.pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului F.
F. în vederea reparării pagubei suferite de partea civilă P. A. D. prin încheierea f.nr. din data de_ a Tribunalului C., definitivă prin decizia penală nr. 67/_ a Curții de Apel C. .
În baza art. 194 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.., a fost condamnat inculpatul M. M. , fiul lui G. și S. L., născut la data de_ în municipiul Dej, jud.C., dom. în municipiul Dej, str.F., nr.85A, jud.C., CNP: 1. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a tz. a II-a, lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 ind. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.pen., s-a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice orice informații de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 ind. 4 C.pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv de la_ la_ .

În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul M. M. prin încheierea penală

f. nr. de la data de_ dată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .

În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., rap. la art. 118 alin. 4 C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M. M. a sumei de 800 lei, sumă obținută prin săvârșirea infracțiunii de șantaj.

În baza art. 14 alin. 1, art. 346 alin. 1 C.pr.pen., rap. la art. 998-999 C.civ., cu aplicarea art. 1049 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC P. C. S. prin lichidator judiciar HB I. S., cu sediul în C. -N., str. Arieșului nr. 1, ap. 1, jud. C. și pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul M. M. la plata în favoarea părții civile a sumei de 4.970 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.

A. având ca obiect obligarea inculpaților la restituirea actelor originale ale autocamionetei aparținând numitului I. C. .

În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 1.350 lei, reprezentând onorariile în sumă de câte 400 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în faza de urmărire penală, av. L. ci A. C., av. Brumă O. și av. I. M. și onorariul în cuantum de 150 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a părții civile P. A. D., av. Oprean Patricia.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 C.pr.pen., au fost obligați inculpații F. F. și M. M. la plata în favoarea statului a sumei de câte 9175 lei fiecare cheltuieli judiciare, iar pe inculpații B. T., G. C. și S. O. A. la plata în favoarea statului a sumei de câte 9000 lei cheltuieli judiciare fiecare, sume care includ și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpații G. C. zis "Costas";, Bonscină T. zis "Eco";, F. F. zis

"Motanul";, M. M. și S. O. A. sunt nași și fini între ei (inculpatul S.

O. A. fiind nașul de cununie al inculpaților G. C. și F. F., fiindu- le naș de botez și copiilor acestor inculpați - f. 282 verso vol. I fond, f. 13 vol. II fond), în același timp având o relație de prietenie - mai apropiați fiind G. C. și Bonscină T. între ei ca foști colegi de serviciu la Bingo în Dej și respectiv

inculpații F. F. și M. M. între ei-, petrecându-și timpul liber împreună în formații mai restrânse, fie la localurile unde se practicau jocuri de noroc, fie în diverse alte locații- terase sau baruri din Dej, printre care și barul inculpatului S.

O. A., după deschiderea afacerii de către acest inculpat - f.195 vol.IV fond,

vol.IV fond, f.197 vol.IV fond, f.354 vol.IV fond, f.137-138 vol. 2 u.p, f. 123- 125 vol.2 u.p, f.49 vol.5 fond.
După cum se va dezvolta în cele ce urmează, fiecare dintre cei cinci inculpați au desfășurat activități de acordare de împrumuturi bănești la care percepeau dobânzi substanțiale, uzând de violențe sau/și amenințări pentru recuperarea sumelor de bani de la datornici, acționând în vederea recuperării datoriilor în mod individual sau alături de câte un alt coinculpat. În același timp, unele dintre persoanele vătămate au fost împrumutate în mod succesiv de către unul sau mai mulți dintre inculpați, semnificația juridică a acțiunilor inculpaților urmând să facă obiectul analizei instanței, raportat la infracțiunile reținute în sarcină prin rechizitoriu.
Astfel,
1. în ceea ce o privește pe partea vătămată D. A., actele și lucrările dosarului au relevat următoarea situație de fapt:
  Partea vătămată D. A. a deținut calitatea de administrator și asociat unic la SC PRO CAD C. S. având ca obiect de activitate realizarea de construcții.
  În cursul anului 2006, partea vătămată a întâmpinat greutăți la firma sa, datorită faptului că un client de cetățenie italiană a refuzat să achite suma de aproximativ un miliard lei vechi, reprezentând contravaloarea unor lucrări. Având credite și alte obligații de plată scadente către furnizori, partea vătămată a împrumutat inițial suma de 6000 (la data de_ ) + 2000 (la data de_ ) de euro de la inculpatul G. C. (f.163 vol.VI u.p), garantând restituirea împrumutului cu un buldoexcavator. În acest sens a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare simulat și prin interpunere de persoane, în calitate de vânzător figurând SC P. C. SRl, iar în calitate de cumpărător mătușa inculpatului G. C., în persoana numitei Șuteu Ludovica (f.285 vol.VI u.p), prețul de vânzare fiind stabilit la suma de 7.000 euro (deși potrivit evaluării făcute de partea vătămată, valoarea de piață a buldoexcavatorului era de 14.000 euro). Deși inculpatul G. C. a încercat să acrediteze ideea că în realitate contractul de vânzare-cumpărare nu a fost simulat, propunând în acest sens spre audiere pe martora Șuteu Ludovica (f.202 vol.VI fond), instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile acestei martore și va valida declarațiile date de partea vătămată D. A., având în vedere datele încheierii primului contract de împrumut și respectiv de vânzare-cumpărare vehicul folosit, date care coincid (_ ). Diferența dintre cele două sume de bani se justifică prin aceea că în realitate cuantumul dobânzii percepute - de 20 % lunar (potrivit declarațiilor date de partea vătămată în faza de urmărire penală, care va fi validată ca fiind dată mai aproape de data contractului decât cea din cursul cercetării
  judecătorești, unde se face vorbire despre o dobândă lunară de 10 %) nu a fost stipulat în contractul de împrumut, întrucât înscrisul depus la dosar reprezintă în fapt un act recognitiv emanând de la partea vătămată D. A., iar nu un veritabil act bilateral- contract de împrumut. Cu toate acestea, în contextul
  probator al cauzei, încheierea contractului de vânzare-cumpărare simulat nu va dobândi valențe juridice și nu va atrage anularea actului astfel încheiat, cât timp partea vătămată nu a susținut și nici nu a dovedit că ar fi fost constrâns să semneze acest contract. Partea vătămată a achitat lunar dobânda în cuantum de 20 % la datele scadente de 20 ale lunii.
  Ulterior, partea vătămată a apelat la un nou împrumut de la inculpatul G.
  C., de această dată a sumei de 8800 euro (f.164 vol.VI u.p), dobânda percepută fiind tot de 20 % lunar. Întrucât inculpatul constatase seriozitatea părții vătămate în a achita la termenul de scadență ratele dobânzii, de această dată împrumutul a fost acordat fără a se percepe garanții mobiliare.
  Partea vătămată D. a mai luat și alte împrumuturi de la inculpatul G.
  , care nu au fost consemnate în formă scrisă (f.112 vol.9 u.p, f.282- 283 vol.I fond), fiind vorba despre sume de bani mai reduse de 2000-3000 lei, de regulă pentru plata muncitorilor.
  Declarațiile părților sunt divergente în ceea ce privește natura juridică a contractelor de vânzare-cumpărare vehicule folosite având ca obiect autoturismul marca Ford (f.297 vol.VI u.p, evaluat la suma de 5400 euro), autobsculanta cu nr. înmatriculare_ (f.171 vol.VI u.p), autoturismul marca Renault Megane și autonacela - ultimele trei evaluate la suma totală de 4000 euro.
  Astfel, partea vătămată susține că este vorba despre împrumuturi garantate prin încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare simulate (f.94 vol.1 u.p, f.277 vol.2 fond), în vreme ce inculpatul G. C. susține, cu referire la autobsculanta cu nr. înmatriculare_ (f.171 vol.VI u.p), autoturismul marca Renault Megane și autonacelă că ar fi fost vorba despre încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare, întrucât a respins solicitarea părții vătămate de a i se acorda un nou împrumut.
  Având în vedere că inculpatul G. însuși recunoaște că partea vătămată
  D. i-a prezentat acte (de proprietate) numai cu privire la autobasculantă, nu și cu privire la autonacelă și autoturismul marca Renault Megane- despre care ar fi aflat doar ulterior că aparțin în realitate unui cunoscut de-al părții vătămate, în persoana numitului I. Vlad C. (f.282-283 vol.1 fond), precum și experiența îndelungată a inculpatului în a încheia astfel de contracte (a se vedea vol.VI u.p, care abundă în contracte de vânzare-cumpărare vehicule folosite încheiate de G.
  C. în calitate de cumpărător), iar, pe de altă parte, practica uzitată de inculpatul G. (ca de altfel și de unii dintre ceilalți inculpați) de a solicita garanții mobiliare pentru împrumuturile acordate, instanța va valida susținerile părții vătămate în detrimentul celor emanând de la inculpat, fiind puțin probabil ca acesta să fi fost de acord să plătească prețul solicitat de partea vătămată fără a verifica în prealabil calitatea acestuia de proprietar al autovehiculelor înstrăinate. De altfel, inculpatul însuși a arătat că D. A. îi solicitase inițial
  acordarea unui împrumut, sens în care încheierea unor contracte de vânzare- cumpărare vehicule folosite mai ales în condițiile lipsei actelor de proprietate apare ca fiind neverosimilă.
  Potrivit susținerilor părții vătămate, relațiile contractuale între părți au decurs fără incidente până în cursul lunii martie 2007, partea vătămată D. onorându-se de obligațiile asumate.
  Întrucât începând cu luna martie 2007 partea vătămată a început să ducă lipsă de lichidități care să facă posibilă achitarea dobânzii, între părți a intervenit o înțelegere în sensul ca în contul datoriei și a dobânzilor scadente, partea vătămată să efectueze lucrări de construcții în beneficiul inculpatului G., fiind vorba despre o lucrare de extindere la un imobil bloc de locuințe situat pe str.
  Ștefan cel Mare din Dej, autorizația de construcție fiind eliberată pe numele surorii inculpatului, în persoana numitei G. C. .
  Ulterior, partea vătămată a acceptat efectuarea unor alte lucrări de construcții în beneficiul inculpatului G., respectiv o lucrare de mansardare a unui bloc situat în Dej, str. Rozelor, o lucrare de efectuare izolație bloc de pe str. Rozelor, precum și o lucrare de împrejmuire teren pe str. Ș. din D. Pentru fiecare dintre aceste lucrări partea vătămată a reclamat subevaluarea de către inculpatul G. C., sub presiunea indirectă a faptului că alternativa impusă de acesta era rambursarea împrumuturilor, partea vătămată neavând această posibilitate materială.
  Sub aspectul condițiilor în care s-au derulat raporturile contractuale dintre părții, susținerea apărătorului inculpatului în sensul că activitatea de cămătărie în sine nu era incriminată la data săvârșirii faptelor este reală. Totuși, reamintim faptul că inculpatul G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. În aceste condiții, se impune a se analiza dacă partea vătămată D. a acceptat încheierea și executarea contractelor în mod benevol, sau dimpotrivă, urmare a constrângerii fizice sau psihice din partea inculpatului.
  Potrivit declarațiilor date de partea vătămată D. A., relațiile contractuale dintre părți s-au derulat în mod amiabil cel puțin până în cursul lunii martie 2007, moment la care dificultățile intervenite în achitarea ratelor de dobândă au condus la acceptarea prestării de servicii de lucrări de construcții pe firma administrată de acesta, SC P. C. S. . Practic de la acest moment, declarațiile martorilor angajați ca muncitori la societatea părții vătămate (în persoana martorilor T. M. C., Ilca Dragomir Codin, Deleanu M., P.
  S. ) și respectiv contabila șefă a societății (în persoana martorei Rațiu L. ) sunt concordante în sensul că majoritatea resurselor umane și materiale ale societății au fost angrenate în activități de construcții efectuate în mod succesiv pentru fiecare dintre inculpații G. C., B. T. și F. F. (în calitate de
  împrumutători), conducând finalmente la aducerea firmei în stare de insolvență.
  În privința împrejurărilor în care s-au derulat împrumuturile și respectiv lucrările de construcții dintre inculpatul G. C. și partea vătămată D. A.
  , declarațiile date de D. A. au fost în sensul că inculpatul G. l-a supus la presiuni indirecte, prezentându-i ca alternativă la refuzul de a accepta condițiile de efectuare și evaluare a lucrărilor de construcții aceea de a rambursa în întregime împrumuturile (f.93 vol.1 u.p, f.227 vol.2 fond), făcând vorbire despre presiuni verbale, dintre care primul astfel de incident localizat de partea vătămată ca petrecut undeva în perioada anilor 2007-2008 i-a avut ca protagoniști pe inculpații G. C. și Bonscină T., aceștia fiind iritați de conduita părții vătămate D. de a nu se achita la termenele stabilite de obligațiile asumate, ambii repetându-i vreme de jumătate de oră și pe un ton răstit că trebuie să achite întreaga datorie, fiecare referindu-se la propriul împrumut acordat (f.229 verso vol.2 fond).
  Declarațiile părții vătămate cu privire la presiunile psihice la care a fost supusă pe parcursul derulării împrumutului acordat de inculpatul G. C. sunt credibile, în contextul în care martora D. G. a relatat despre un incident la care a asistat personal, petrecut chiar în locuința părții vătămate în ajunul Anului Nou (2008/2009), când urmare a unor discuții aprinse avute de D.
  A. cu G. C., cel dintâi i-a data cestuia toți banii din casă (respectiv suma de 800 lei)- f.109 vol.1 u.p., declarație menținută în fața instanței de judecată (f.174-175 vol.3 fond). De altfel, inculpatul însuși recunoaște că l-a căutat acasă pe partea vătămată, pentru a-și rezolva afacerile (f.282-283 vol.1 fond). Martora arată că în contextul acestor presiuni psihice partea vătămată se temea în
  permanență pentru siguranța sa și mai ales a familiei sale, abordând o atitudine excesiv de protectoare la adresa sa și a fiului lor - în persoana martorului D.
  G. C., avansând chiar ipoteza unui eventual divorț pentru a asigura protecția familiei sale.
  În egală măsură, chiar dacă martorii angajați la SC P. C. S. nu au făcut o distincție clară între activitatea inculpaților, aceștia au arătat că partea vătămată era "torturată"; psihic de către "cămătari"; și supus presiunii de a furniza materiale și de a efectua lucrări de construcții, martorii indicându-l pe inculpatul G. C. ca fiind unul dintre beneficiarii acestui gen de lucrări (f.185 vol.4 fond, f.13 vol.2 u.p, f.282 vol. VI fond, f.84 vol.2 u.p, f.51 vol. VI fond, f.76 vol.2 u.p.), susținând poziția procesuală exprimată de partea vătămată D. A.
  .
  Astfel fiind, s-a reținut că inculpatul G. C. l-a supus pe partea vătămată D. A. la violențe de natură psihică care se circumscriu noțiunii de amenințare (chiar implicită) în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului G. (respectiv de a accepta plata unor sume de bani, efectuarea unor lucrări de construcții și evaluarea acestor lucrări în condițiile stabilite de inculpat de pe poziția de forță pe care o ocupa în relația contractuală dintre părți). Împrejurarea de care se folosește inculpatul G. în apărare, în sensul că folosul material astfel obținut nu era unul injust întrucât condițiile contractuale fuseseră acceptate de partea vătămată D., nu poate fi primită de instanță. Aceasta întrucât, în primul rând, acceptarea condițiilor de efectuare a
  lucrărilor de construcții și de evaluare a acestor lucrări nu a fost liber consimțită de partea vătămată. Pe de altă parte, chiar liber consimțite condițiile de încheiere sau de executare ale contractului, reținem că textul legal de incriminare se referă la obținerea unui folos în mod injust. Altfel spus, chiar dacă folosul este just (în speță liber consimțit contractual), este suficient ca modul de obținere a acestui folos să fie injust (în speță, determinat prin constrângere psihică), pentru ca fapta să realizeze elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
  Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului G. C. a actelor materiale de șantaj, constând în constrângerea prin amenințare a părții vătămate D. A. să dea o sumă de bani (în discuție fiind cel puțin fapta din ajunul Anului Nou 2008/2009), respectiv să angajeze societatea SC P. C.
  S. - al cărui reprezentant legal era, în efectuarea de lucrări în beneficiul inculpatului G. C., în condițiile impuse de acest inculpat.
  Pe parcursul derulării împrumuturilor cu inculpatul G. C. (undeva în perioada situată între toamna anului 2007- primăvara anului 2008), datorită dificultăților de achitare a dobânzilor la datele scadente convenite, partea vătămată D. A. a apelat la inculpatul B. T. pentru acordarea unui împrumut în sumă de 9000 euro cu o dobândă lunară de 20 % pe lună, pretinzându-i-se și o garanție mobiliară, sens în care partea vătămată a încheiat un contract de vânzare-cumpărare simulat având ca obiect o autobetonieră, prețul de vânzare fiind stabilit la 7000 euro (deși partea vătămată a evaluat autovehiculul la suma de 14.000 euro valoare de piață).
  Potrivit susținerilor părții vătămate, în caz de nerespectare a datei și a orei de plată la scadență a dobânzii, inculpatul B. T. îl suna insistent la telefon și îl amenința (f.85 vol.1 u.p). Susținerile părții vătămate sunt confirmate de declarațiile martorilor D. G. (f.174 vol.3 fond, f.107 vol.1 u.p), T. M.
  C. (f.185 vol.4 fond, f.13 vol.2 u.p.)- ambii martori constatând prin propriile simțuri violența verbală de care dădea dovadă acest inculpat.
  Într-o manieră asemănătoare cu situația împrumutului contractat de la inculpatul G. C., în contul datoriei partea vătămată a convenit cu inculpatul
  1. T. să execute în beneficiul acestuia lucrări de construcții și să îi furnizeze materiale de construcții, la fiecare întârziere de livrare partea vătămată fiind amenințată și într-un rând chiar agresată fizic de inculpatul B., fiind vorba despre incidentul din_ când în urma loviturilor partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale, care a și determinat-o pe partea vătămată să depună plângere la DIICOT- Serviciul Teritorial C. (f.65 vol.1 u.p). În acest mod, în perioada mai 2008- martie 2009 societatea SC P.
  2. S. a efectuat mai multe lucrări de construcții (zid de sprijin, împrejmuire, fundație, proiect de casă și anexe evaluate de partea vătămată la suma de 1 mld. 500 mil. lei ROL, iar de inculpatul B. la suma de 80 mil. lei ROL) pe terenul în suprafață de 1500 mp situat pe str. C. din D.
    Incidentul de agresivitate petrecut la data de_ și probat nu doar prin plângerea și declarațiile părții vătămate, dar și prin aspectele fixate cu ocazia examinării autoturismului părții vătămate (f.100-109 vol.3 u.p) și declarațiile martorului T. M. C. - care l-a văzut pe partea vătămată plin de sânge imediat după consumarea faptei a fost determinat de întârzierea părții vătămate
  3. de a-i livra inculpatului materiale de construcții și a reprezentat punctul culminant al unei relații contractuale caracterizată prin poziția de autoritate a inculpatului B. T. .
  Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală partea vătămată a indicat în detaliu modul de abordare adoptat de inculpat, în sensul de a-i spune că el a făcut pușcărie și că nu îl interesează ce se va întâmpla cu el după ce îl va omorî, amenințările cele mai plastice referindu-se la faptul că îl va pune pe partea vătămată în scaun cu rotile. Partea vătămată arată că îl credea în stare pe inculpatul B. T. să își ducă la bun sfârșit amenințările, pe de o parte datorită ieșirilor de violență pe care le manifestase față de el (prin lovirea cu pumnul a Jeepului aparținând părții vătămate cu o forță care a condus la îndoirea tablei), iar pe de altă parte datorită reputației de temut a inculpatului care era cunoscut că ar fi agresat fizic și alte persoane la nivelul comunității locale și că ar fi recurs și la distrugerea bunurilor datornicilor săi (aspecte care vor fi explicitate pe parcursul stării de fapt), cunoscându-se și aspectul că acesta ar fi fost încarcerat pentru săvârșirea unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod nelegal (f.85-86 vol.1 u.p., f. 94-95 vol.1 u.p.).
  Declarațiile părții vătămate sunt întărite cu precădere de cele emanând de la martorii D. G., T. M. C. și Rațiu L., care confirmă faptul că D.
  A. se temea cu precădere de B. T., martorul T. arătând într-un mod explicit că la orice oră din zi sau din noapte suna B. T. (sau F. F. ) partea vătămată le onora solicitările fără nici cel mai mic comentariu, vădind ascendentul pe care acești doi inculpați îl aveau asupra lui D. A. (f.19 vol.2 u.p).
  Inculpatul B. a recunoscut la prezentarea materialului de urmărire penală (f.170 vol.9 u.p) și în fața instanței de judecată (f.280 vol.1 fond) că a acordat împrumuturi în condiții de camătă părții vătămată D. A., însă cu privire la actele de violență (fizică) exercitate asupra acestuia în cursul lunii martie 2009, arată că l-a lovit cu dosul palmei peste nas și numai pentru că partea vătămată l-ar fi jignit.
  Susținerile inculpatului privind motivele lovirii părții vătămate sunt infirmate de probele testimoniale analizate anterior, dar și de declarațiile părții vătămate D. A., fiind înlăturate de instanța de fond ca fiind nesincere și date în mod evident pro causa.
  Astfel fiind, s-a reținut că inculpatul B. T. l-a supus pe partea vătămată D. A. la violențe de natură fizică și psihică care se circumscriu noțiunilor de violență și amenințare din textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului B. (respectiv de a accepta furnizarea de materiale de construcții, efectuarea unor lucrări de construcții și evaluarea acestor lucrări în condițiile stabilite de inculpat de pe poziția de forță pe care o ocupa în relația contractuală dintre părți).
  Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului B. T. a actelor materiale de șantaj, constând în constrângerea prin violență și amenințare a părții vătămate D. A. să angajeze societatea SC P. C.
  S. - al cărui reprezentant legal era, în livrarea de materiale de construcții și efectuarea de lucrări în beneficiul inculpatului B. T., în condițiile impuse de acest inculpat.
  În timp ce efectua lucrări de construcții pentru inculpatul B. T., întrucât partea vătămată D. a întâmpinat din nou greutăți financiare, de această dată pentru achiziționarea materialelor și plata muncitorilor angrenați în
  activitatea de construcții la terenul de pe str. C., inculpatul B. i-a recomandat părții vătămate soluția de a se împrumuta de la inculpatul F. F.
  , care de asemenea deținea un loc de casă învecinat.
  În aceste împrejurări, în vara anului 2008, partea vătămată a contractat un împrumut în sumă de 7.000 euro de la inculpatul F. F., cu o dobândă de 20 % pe lună, pentru care a perceput și o garanție mobiliară, respectiv s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare simulat având ca obiect Jeepul Hyundai proprietatea părții vătămate, restituit urmare a deteriorării acestuia (f.95-96 vol. u.p, f.6-87 vol. u.p, f.84 vol.fond), fiind încheiat ulterior un nou contract de garanție mobiliară, de această dată îmbrăcând forma unui contract de vânzare-cumpărare a autoutilitarei marca IVECO (proprietatea numitului I. Vlad C. ), simulat și prin interpunere de persoane - în calitate de cumpărător figurând de această dată inculpatul M. M. (f.27 vol. fond).
  Ca și în cazul inculpaților G. și Bonscină, partea vătămată D. a acceptat efectuarea de lucrări de construcții și pentru inculpatul Făcaș, în contul datoriilor acumulate, sens în care a furnizat materiale de construcții și a executat lucrări de împrejmuire și zis de sprijin pe terenul de pe str. C. din Dej, învecinat cu acela la inculpatului B. .
  Potrivit declarațiilor părții vătămate date în cursul urmăririi penale și reiterate în fața instanței, întărite cu precădere de declarațiile martorului T. M.
  C. (restul martorilor angajați ai părții vătămate nedistingând în mod explicit între inculpați, făcând referire la aceștia ca fiind "cămătari";), D. A. era ținut în stare de teroare de către inculpații B. și F. F. în special, cu mențiunea că acesta din urmă se manifesta în mod agresiv doar la nivel verbal, însă în orice caz, martorul T. arată și despre acesta că partea vătămată D. nu ar fi îndrăznit să îi refuze vreo solicitare, indiferent de ora din zi sau din noapte la care aceasta ar fi intervenit (f.19 vol.2 u.p).
  Pe de altă parte, D. A. a arătat maniera în care inculpatul F. îl suna în permanență pentru a-i reaminti datele de scadență, supunându-l și la amenințări (f.95 vol.1 u.p), în prima parte a anului 2009 acesta fiind convocat de către inculpații B., F. și M. M. în zona Hotelului Someș din Dej, unde acesta a fost supus la amenințări și violențe verbale dacă nu se va achita de datorii față de fiecare dintre acești inculpați (f.227 vol.2 fond).
  Chiar dacă martorii audiați în cauză nu au asistat în mod direct la presiunile la care a fost supus D. A., starea psihică (reflectată și fizic asupra părții vătămate care ar fi slăbit 20-25 kg urmare a atmosferei create de
  inculpați, ajungând în pragul sinuciderii - a se vedea în acest sens depozițiile martorelor D. G. și Rațiu L. ) a părții vătămate a fost constatată de cvasitotalitatea angajaților săi, fiind atribuită datoriilor acumulate față de
  "cămătari";, unii dintre aceștia constatând și fizic urme de agresiuni asupra corpului părții vătămate (P. V. S. - f.112 vol.2 u.p sau T. M. C. -
  f.185 vol.4 fond, f.13 vol.2 u.p), iar teama exagerată manifestată față de inculpații B. și F. în special nu ar putea fi justificată în mod obiectiv decât prin raportare la amenințările și la presiunile de ordin psihologic la care acești
  inculpați îl supuneau.
  Inculpatul F. F. a negat orice acte de agresiune fizică sau psihică exercitate asupra lui D. A., însă în contextul stării de evidentă teroare la care era supus acesta, declarațiile inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, reținându-se că inculpatul F. F. l-a supus pe partea vătămată D. A. la violențe de natură psihică care se circumscriu noțiunilor de amenințare în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului F. (respectiv de a accepta furnizarea de materiale de construcții, efectuarea unor lucrări de construcții și evaluarea acestor lucrări în condițiile stabilite de inculpat de pe poziția de forță pe care o ocupa în relația contractuală dintre părți).
  Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului F. F. a actelor materiale de șantaj, constând în constrângerea prin amenințare a părții vătămate D. A. să angajeze societatea SC P. C. S., al cărui reprezentant legal era, în livrarea de materiale de construcții și efectuarea de lucrări în beneficiul inculpatului F. F., în condițiile impuse de acest inculpat.
  În sfârșit, în ceea ce îl privește inculpatul M. M. , acesta l-a cunoscut pe partea vătămată D. prin intermediul coinculpatului F. F. și în contextul în care în perioada de început a anului 2009 partea vătămată se afla din nou în impas financiar, a ajuns să se împrumute și de la inculpatul M. cu suma de
  10.000 lei RON, cu o dobândă lunară în cuantum de 20 %, acceptând ca în schimbul ratelor de dobândă să îi furnizeze inculpatului M. materiale de construcții.
  Înțelegerea în sensul furnizării de materiale de construcții este recunoscută și de inculpatul M. (f.77 vol.9 u.p, f.279 vol.1 fond), inculpatul recunoscând și faptul că "este posibil"; să îl fi amenințat pe D. cu reclamarea la poliție, să îl fi repezit și înjurat ca urmare a neonorării obligațiilor asumate.
  Declarațiile nuanțate de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu cele ale părții vătămate, care făcând vorbire despre episodul consumat în zona Hotelului Someș din Dej în care a fost supus la amenințări și violențe verbale dacă nu se va achita de datorii față de fiecare dintre acești inculpați, a arătat că alături de inculpații F. și B., a participat la acest incident și inculpatul M.
  M. (f.227 vol.2 fond).
  Declarațiile părților privind termenii înțelegerii sunt de altfel confirmate și de angajații părții vătămate D., care au arătat că au efectuat transport de materiale de construcții și în beneficiul inculpatului M. M., fiind evident că și acesta deținea o creanță față de patronul SC P. C. S. (f.282 vol.6 fond,
  f.84 vol.2 u.p, f.76 vol.2 u.p, f.51 vol.VI fond, f.73 vol.2 u.p.).
  Așa cum s-a argumentat și în cazul coinculpaților, s-a reținut că inculpatul M. M. l-a supus pe partea vătămată D. A. la violențe de natură psihică care se circumscriu noțiunilor de amenințare în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj
  dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului M. (respectiv de a accepta furnizarea de materiale de construcții în condițiile stabilite de inculpat de pe poziția de forță pe care o ocupa în relația contractuală dintre părți).
  Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului M. M. a actelor materiale de șantaj, constând în constrângerea prin amenințare a părții vătămate D. A. să angajeze societatea SC P. C. S. - al cărui reprezentant legal era, în livrarea de materiale de construcții în beneficiul inculpatului M. M., în condițiile impuse de acest inculpat.
2. partea vătămată B. M. :
  Partea vătămată B. M. obișnuia să frecventeze localurile de jocuri de noroc din mun.Dej, localuri ce erau frecventate și de inculpații SA, B.
  T., G. C. și F. F. .
  În acest context, în perioada anului 2004, în timp ce partea vătămată se afla într-un cazino din Dej, inculpatul S. O. A. i-a făcut propunerea să parieze pe o sumă de bani pe care i-a și înmânat-o, urmând să împartă câștigurile și pierderile. Partea vătămată a jucat la ruletă suma primită de la inculpat, contravaloare în lei a 300 de euro, însă a pierdut.
  După circa 2 - 3 săptămâni inculpatul i-a pretins părții vătămate să îi achite suma de 20 milioane lei vechi, contravaloarea a 500 de euro. Partea vătămată a refuzat inițial să achite vreo sumă de bani spunându-i inculpatului că el i-a propus să parieze "pe mâna lui";, însă atât S. O. A. cât și coinculpatul F. F. l-au amenințat cu exercitarea unor violențe, cel din urmă folosind expresia "dacă nu dai banii te rup în gură"; (f.38 vol.1 u.p.).
  Deși inițial în faza de urmărire penală partea vătămată nu a făcut precizări în ceea ce privește comportamentul inculpatului S., totuși, în fața instanței a precizat că acesta obișnuia să fie mai diplomat în abordare, explicându-i că nu va recurge la violențe și că nu îl va batjocori "ca alții";, însă ar face bine să plătească, iar la amenințările inculpatului F. F. în sensul că dacă nu plătește "îl va rupe în gură"; a reacționat râzând (f.169 vol.3 fond). Declarația dată de partea vătămată B. M. confirmă modul de operare al inculpatului S. relevat și de martorii R. Teodor D. (f.37 vol.4 fond), Artene Neculai (f.194 vol.2 u.p.), B. A. (f.96 vol.2 u.p, f.46 vol.5 fond), T. C. (f.108 vol.3 fond, f. 1 și urm. vol.3 u.p) sau S. D. (f.172 vol.3 fond) în sensul că acesta nu avea aparența de om agresiv și violent, ci își crease un nume de temut prin asociere cu anturajul său, format din persoane din lumea interlopă. Potrivit declarațiilor acestor martori, inculpatul S. era adesea însoțit de persoane din anturajul său, făcea trimitere la faptul că va veni cu vreunul dintre persoanele din cercul său de prieteni peste datornic (în special cu Motanul, în persoana coinculpatului
  F. F. ), sau pur și simplu uza de presiuni și amenințări prin persoane
  interpuse, pentru a obține din partea datornicilor conformarea conduitei cu cerințele inculpatului. Acțiunile inculpatului fac parte din latura obiectivă a infracțiunii de șantaj dedusă judecății, având în vedere că acțiunile de amenințare (la care a recurs inculpatul S. ) pot fi directe sau indirecte, esențial fiind doar aspectul ca prin atitudine inculpatul să profite de efectele acestor amenințări și să nu se disocieze de ele.
  Urmare a acestor amenințări, partea vătămată a acceptat să plătească suma pretinsă de către inculpatul S. O. A., însă întrucât nu s-a putut onora de întreaga sumă pretinsă, părțile s-au înțeles în sensul că partea vătămată să lucreze, împreună cu familia, la efectuarea unor lucrări de construcții contractate de inculpatul S. . Din declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați rezultă că partea vătămată a lucrat împreună cu soția - în persoana martorei N. V., cu fiul său minor - N. A. și cu două
  persoane pe care partea vătămată le-a plătit, pentru realizarea unor lucrări de zidărie și tencuială la trei etaje ale unui bloc, având 6 apartamente pe nivel. După aprecierile părții vătămate contravaloarea manoperei a valorat 120 milioane lei vechi, echivalentul a 3000 de euro, însă inculpatul S. i-a plătit doar cu suma de 20 mil. lei vechi.
  În pofida efectuării acestor lucrări de construcții, inculpatul S. i-a pretins în continuare plata unor sume de bani părții vătămate B. M. - fără a-i specifica modul de calcul a acestor sume, astfel că la aproximativ 1 an de zile de la prestarea acestor lucrări de construcții în beneficiul martorului Turdean V.
  A. i-a pretins să îi achite suma de 50 mil. lei ROL, în contextul în care partea vătămată (care a continuat, potrivit propriilor declarații, să frecventeze localurile cu jocuri de noroc) câștigase suma de 30 mil. lei ROL la ruletă. Deși partea vătămată s-a opus plății acestei sume de bani, susținând că nu o datorează, tot prin intermediul inculpatului F. F. care era de față și l-a amenințat cu acte de violență, inculpatul S. a reușit să obțină plata sumei de bani pretinsă.
  Deși susținerile părții vătămate privind amenințările la care a fost supus prin intermediul inculpatului F. F. cu cele două ocazii descrise în starea de fapt nu au putut fi confirmate de martori oculari, instanța de fond a reținut că declarațiile sunt credibile prin prisma declarațiilor date de martorul Szilagy G. (f.21 vol.2 u.p, f.184 vol.4 fond). Acest martor care a făcut parte din echipa de muncitori a părții vătămate a relatat în detaliu, în faza de urmărire penală, despre un incident care a avut loc în perioada în care partea vătămată efectua lucrări de construcții pentru inculpatul S. O. A., când aflându-se în incinta restaurantului Lemnul Verde din Dej, B. M. a fost luat de la masă de inculpatul S. O. A. care a venit însoțit de coinculpații B. T. și F.
  F. și dus în altă zonă a localului, de unde partea vătămată a revenit fără bani, deși le promisese muncitorilor că îi va plăti. Declarația a fost menținută în cursul cercetării judecătorești, cu mențiunea că întrebat fiind despre starea părții vătămate când a revenit de la întrevederea cu inculpații, martorul a arătat că nu se poate pronunța întrucât era în stare de ebrietate. Clarificarea apărea importantă cu atât mai mult cu cât relatarea despre incidentul de la restaurantul Lemnul Verde a fost dată în contextul în care martorul făcea vorbire despre reputația de violență a celor 3 inculpați și despre modul în care aceștia
  "terorizau"; o mulțime de oameni care le erau datori de la nivelul comunității locale, printre care și B. M. și fiul acestuia.
  De altfel, după cum se va releva pe parcursul descrierii stării de fapt, mulți dintre martorii audiați nemijlocit în fața instanței au revenit asupra declarațiilor incriminatoare la adresa inculpaților, invocând fie trecerea unui interval mare de timp de la consumarea evenimentelor, probleme neurologice (martora Săplăcan
  A. M. ), starea de ebrietate în care se aflau (martorul Szilagy G. ), alții au recunoscut de-a dreptul că le este teamă să releve tot adevărul în cauză pentru a nu se expune la consecințe nedorite pentru ei sau pentru familiile din care fac parte (de exemplu martorul Mihuț A. I. uț), alții au solicitat audierea sub
  identitate protejată, însă aspectul definitoriu este acela că martorii insistă aproape invariabil că au declarat adevărul la urmărire penală și că își mențin acele declarații.
  Deși inculpatul S. a negat orice presiune de natura psihică la adresa părții vătămate, susținând că relațiile contractuale dintre ei s-au derulat amiabil și fără incidente, față de starea de fapt expusă mai sus, instanța de fond a conchis în sensul că inculpatul S. O. A. l-a supus pe partea vătămată B.
  M. la violențe de natură psihică exercitate în mod indirect, care se circumscriu noțiunilor de amenințare în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni
  fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului S. (respectiv de a da sume de bani în contul unui pretins împrumut acordat în condiții stabilite discreționar de inculpat).
  Partea vătămată B. M. a arătat în fața instanței că renunță la orice pretenție civilă de la inculpatul S., apreciind că i-a achitat acestuia necuvenit suma totală de 1500 lei RON (f.169 vol.3 fond), sumă care s-a impus a fi supusă confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., rap. la art. 118 alin. 4 C.pen.
  În egală măsură, s-a impus reținerea actelor materiale de șantaj săvârșite de inculpatul F. F., care a recurs la presiuni psihice și la amenințări la adresa părții vătămate B. M., pentru a-l determina pe acesta să dea diferite sume de bani în beneficiul coinculpatului S. . Sub acest aspect, instanța de fond a reamintit că textul art. 194 alin. 1 C.pen. nu impune cerința obținerii în mod injust a unui folos exclusiv pentru sine, folosul putând fi obținut și pentru altul, în speță pentru beneficiul inculpatului S. O. A. .
  În perioada derulării contractului de împrumut cu inculpatul S. partea vătămată B. M. a apelat și la inculpatul B. T. pentru acordarea unui împrumut în sumă de 300 euro.
  Ulterior, în perioada anilor 2005-2006, întrucât unul din fiii părții vătămate s-a îmbolnăvit, acesta a apelat pentru un împrumut în sumă de 1000 euro de la inculpatul B. T. , acesta percepându-i o dobândă lunară de 20 %.
  La data de_, partea vătămată a hotărât să plece în Italia în speranța că va câștiga sume mai mari de bani decât în țară și va reuși să achite împrumutul. Întrucât partea vătămată nu a găsit un loc de muncă în scurt timp s-a întors în țară.
  După revenirea în țară, partea vătămată a început să efectueze lucrări de construcții pentru martorul B. M. și a fost căutată de către inculpații B. T. și G. C. la locul de muncă, sub pretextul că o vor duce să îi arate o garsonieră ce urma să fie renovată. Aceștia au transportat-o pe partea vătămată în cimitirul din Dej, unde inculpatul B. T. l-a agresat, în timp ce inculpatul G. C. supraveghea zona (f.9-12 vol.1 u.p). În timp ce o lovea pe partea vătămată, inculpatul B. l-a amenințat cu violențe asupra familiei și i- a atras atenția să nu îndrăznească să se adreseze poliției că o vor lovi chiar și "de față cu poliția cu ranga în cap";. Acțiunea agresivă a inculpatului B. este confirmată de martorii N. V. (f.409 vol. 3 fond, f.42 vol.1 u.p) și N. A. (f.412 vol.3 fond, f.48 vol.1u.p), martorii observând nemijlocit faptul că partea vătămată a fost luată cu mașina de inculpatul B. și starea în care se afla B.
  M. la întoarcere, plin de sânge și cu urme de agresiuni. Martora N. V. a mai arătat despre deplasările inculpatului B. la domiciliul părții vătămate, unde făcea scandal și recurgea la amenințări cu acte de violență dacă partea vătămată nu plătea sumele pretinse, amenințări la adresa integrității corporale fiind proferate și telefonic (f.42 vol.1 u.p, f.409 vol.3 fond).
  Urmare a violențelor exercitate asupra părții vătămate, aceasta a plătit inculpatului B. suma de 800 lei (primită de la beneficiarul lucrării de construcții pe care o avea în derulare) și 800 euro (luată împrumut de la un prieten) reprezentând dobânda restantă pe 2 luni și a continuat să achite sumele de 300 euro și 100 lei la datele de scadență lunară stabilite de inculpat (f.169 vol.3 fond).
  Pentru a mai scăpa de datorii, inculpatul B. i-a propus părții vătămate să cumpere în rate o centrală termică, un aragaz și o hotă de la Altex din mun.Dej, care au fost vândute prin contracte de vânzare-cumpărare fictive către inculpatul B., la prețuri subevaluate.
  Plata sumelor de bani la datele scadente a avut loc până în cursul lunii septembrie 2008 când la data scadentă stabilită la_, partea vătămată se găsea în impas financiar. Fiind sunat de B. T. pentru plata dobânzii, partea vătămată s-a ascuns, astfel că la locul de muncă a fost găsit fiul, în persoana martorului N. A., care a fost agresat de B. T. tocmai pentru a-i da o lecție lui B. M. (f.409 vol.3 fond, f.42 vol.1 u.p., f.412 vol.3 fond, f.48 vol.1 u.p., f.21 vol.2 u.p).
  La data de_, ajungând în imposibilitatea de a mai plăti sume de bani inculpaților și datorită violențelor exercitate asupra copilului, partea vătămată s- a hotărât să formuleze în cele din urmă o plângere penală față de inculpați (f.5 vol.1 u.p).
  Chiar dacă inculpatul B. T. neagă actele de amenințare sau violență la adresa părții vătămate B. M., acestea sunt confirmate de probele administrate și analizate anterior, pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că inculpatul B. T. l-a supus pe partea vătămată B. M. la violențe de natură fizică și psihică, care se circumscriu noțiunilor de amenințare și respectiv violență din textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a- și conforma conduita cerințelor inculpatului B. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat părții vătămate), folosul material fiind obținut în mod injust.
  Partea vătămată B. M. a arătat în fața instanței că renunță la orice pretenție civilă de la inculpatul B. T., sens în care se impune confiscarea specială de la acest inculpat a sumelor de 800 lei și 800 euro obținute prin constrângere de la partea vătămată B. M. .
  În egală măsură, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului G. C. a actului material de complicitate la șantaj, prin aceea că l-a însoțit pe inculpatul
  B. T. și a asigurat paza pe durata exercitării violențelor din cimitirul din Dej, actele de presiune fiind exercitate față de partea vătămată B. M. pentru a-l determina pe acesta să dea diferite sume de bani în beneficiul inculpatului Bonscină T. .
3. partea vătămată C. I . A.

La vârsta de 19 ani, partea vătămată C. I. A. s-a angajat ca DJ la discoteca din comuna Vad, administrată de inculpatul S. O. A., având program doar în week-end.

În timpul săptămânii inculpatul S. împreună cu ceilalți inculpați frecventau localurile de jocuri de noroc din mun.D. În vara anului 2006, inculpatul S. O. A. a chemat-o pe partea vătămată C. I. A. să-l însoțească la cazinou la ruletă. Îndemnat de inculpat, partea vătămată a jucat și a câștigat inițial. Stimulat de câștigul inițial, partea vătămată a continuat să joace devenind în scurt timp dependentă de jocurile de noroc.

La un moment dat, rămânând fără bani partea vătămată i-a solicitat un împrumut inculpatului F. F. pentru a-și încerca norocul, de față fiind și inculpatul G. C. . Inculpatul F. i-a acordat părții vătămate un împrumut de 3.000 de RON, cu o dobândă de 30% pe lună pe timp de o lună, asigurându-l că dacă va plăti dobânda la timp, împrumutul se va prelungi atâta timp cât va dori partea vătămată. Cei doi inculpați i-au solicitat părții vătămate ca și garanție autoturismul ei marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, pretinzându-i să semneze un contract de vânzare-cumpărare, ca și cumpărător fiind trecut inculpatul G. C. . Partea vătămată a semnat contractul, a predat cartea mașinii inculpatului G. după care a primit suma de 3.000 RON

împrumut de la inculpatul F. F. . Autoturismul a rămas în posesia părții vătămate.

După prima lună, partea vătămată a reușit să achite doar dobânda și a cerut inculpatului F. să mai prelungească contractul de împrumut cu încă o lună. Acesta a acceptat și i-a fixat ca termen de restituire sfârșitul lunii calendaristice.

Cu câteva zile înainte de termenul fixat, inculpatul F. F. a început să o hărțuiască pe partea vătămată sunând-o de mai multe ori pe zi și amenințând- o pentru a o determina să îi dea banii pretinși ca dobândă. Amenințările constau în aceea că inculpații o vor lovi pe partea vătămată, pe părinții acesteia și că îi vor viola mama. Pentru a putea achita banii pretinși ca urmare a amenințărilor, partea vătămată și-a găsit încă un loc de muncă, iar din salariu plătea la sfârșitul fiecărei luni dobânzile.

În această situație partea vătămată i-a povestit tatălui său, martorul C. I. situația în care se află. Martorul i-a contactat pe inculpații F. F. și G. C. pentru a lichida împrumutul și toate pretențiile acestora față de fiul său și chiar a oferit inculpatului F. F. suma de 1000 de euro pentru stingerea datoriei, în acel moment dobânda fiind plătită potrivit cerințelor inculpatului.

Inculpatul F. l-a trimis pe martor să se adreseze inculpatului G. C. întrucât el i-ar fi acordat împrumutul părții vătămate. Acesta din urmă a refuzat să predea martorului autovehiculul spunându-i că partea vătămată nu ar fi plătit dobânda, iar cei 300 de euro încasați în fiecare lună ar fi reprezentat chiria pentru autovehicul. De față la discuția cu inculpatul G. a fost și inculpatul B.

T. care a ridicat tonul la martor intimidându-l și determinându-l să renunțe la autoturism.

Declarațiile părții vătămate se coroborează în sensul conturării stării de fapt cu cele date de martorul C. I. - care a arătat în ce condiții s-a hotărât fiul său să îi spună despre situația în care se află (doar urmare a presiunilor și amenințărilor la care era supus din partea inculpatului F. F. ), susținerile fiind credibile mai ales din perspectiva coroborării cu declarațiile părților vătămate B. M., D. A., V. A. C., ale martorilor SA, M.

DP, dar și ale martorilor Mihuț A. I. uț, R. Teodor D., Hărănguș C. sau Tălăban Olimpiu L. - care reflectă atitudinea agresivă a inculpatului F.

F. la adresa celor care îi erau îndatorați, cel puțin la nivel verbal, acesta determinându-i să achite sumele de bani prestinse tocmai prin atitudinea de a-i ține într-o stare de permanentă presiune și control.

Prin urmare, s-a reținut că inculpatul F. F. l-a supus pe partea vătămată C. I. A. la presiuni psihice care se circumscriu noțiunii de amenințare din textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului F. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat părții vătămate), folosul material fiind astfel obținut în mod injust.

Deși în actul de sesizare a instanței se reține că inculpatul S. O. A. l-ar fi lovit pe C. I. A. acuzându-l pe nedrept că și-ar fi însușit diferite sume de bani din încasările discotecii din Vad, tocmai pentru a-l determina să se achite de datorii față de inculpatul F., instanța de fond nu a putut reține în sarcina inculpatului S. acest act material de șantaj. Aceasta întrucât declarațiile inculpatului S. (f.14 vol.2 fond) se coroborează cu cele date de martorii M. I. el (f.56 vol.6 fond) și R. G. F. (f.345 vol.6 fond) în sensul că acuzațiile aduse părții vătămate erau reale, acesta fiind motivul pentru care a fost lovit de S. O. A. . Pe de altă parte, în fața instanței, partea vătămată

C. a arătat că el s-a gândit că de aceea l-ar fi lovit S. pentru a-l determina să se achite de datorii față de F. F., pentru că cei doi făceau parte din același anturaj, însă el nu îi spusese și nici inculpatul S. nu i-a dat de înțeles că ar ști

despre împrumutul acordat de coinculpatul F. (f.106 vol.3 fond). În aceste condiții, interpretarea părții vătămate este pur subiectivă, urmând a fi înlăturată.

4. partea vătămată V. A. C.

În cursul anului 2006, partea vătămată V. A. C. frecventa localurile de jocuri de noroc din municipiul D. La un moment dat, pierzând mari sume de bani, acesta a luat mai multe împrumuturi în sumă de 2000-3000 lei de la inculpatul F. F. cu o dobândă de 20% pe lună, iar când banii erau împrumutați pe un termen mai scurt, 20% pe săptămână. Un timp partea vătămată a reușit să plătească la datele scadente convenite dobânzile pretinse de inculpat, însă datorită caracterului împovărător al acestora, după aproximativ 6 luni aceasta a ajuns în imposibilitatea de a mai achita vreo sumă de bani.

Potrivit declarațiilor părții vătămate (f.203 vol.2 u.p), în cazurile în care acesta întârzia chiar și cu câte o zi sau două la achitarea dobânzilor, inculpatul îl căuta acasă, la serviciu, pe stradă, îl amenința că îi va expune situația în fața colegilor de serviciu și că va solicita rambursarea împrumuturilor de la mama părții vătămate, pentru a o determina să plătească sumele pretinse sub formă de dobânzi. Amenințările erau eficiente din perspectiva părții vătămate, mai ales că în acea perioadă colegii de serviciu aflaseră despre situația sa și îl evitau.

La un moment dat chiar, întâlnind-o pe partea vătămată în fața unui local de jocuri de noroc și pentru a-l înspăimânta, inculpatul F. a schițat gestul de a-l lovi, însă partea vătămată a reușit să se ferească eficient. Totuși, din acel moment a început să își achite la termen datoriile pretinse, fiind conștient că deși ar putea să se apere de inculpat, nu ar rezolva nimic deoarece "inculpatul nu este singur, el fiind doar un deget de la o mână";, persoanele din anturajul acestuia formând celelalte degete.

Partea vătămată V. A. C. a mai arătat că persoanele din anturajul inculpatului F. F. erau inculpații S. O. A., B. T. și G. C. zis "Costas";, formându-și convingerea că aceștia țineau legătura prin aceea că la un moment dat pe parcursul derulării împrumuturilor, în timp ce se afla la ruletă, inculpatul S. O. A. l-a anunțat pe F. F. despre faptul că V.

A. C. se află acolo, în acea perioadă inculpatul obișnuind să urmărească îndeaproape câștigurile la ruletă ale părții vătămate pentru a-și recupera împrumutul acordat.

Relevant cauzei este aspectul că partea vătămată cunoștea despre situația altor datornici ai inculpatului, care ar fi fost căutați acasă și agresați fizic pentru rambursarea împrumuturilor, fapt care în sine constituia un element de presiune psihică, care potrivit afirmațiilor părții vătămate a subzistat și ulterior reținerii și arestării inculpatului, acesta temându-se pentru siguranța sa și a familiei sale (f.207 vol.2 u.p).

În mod similar cu situația celorlalte părți vătămate, instanța de fond a constatat că acțiunile inculpatului sunt probate prin declarațiile lui V. A. C.

, care prin coroborare cu declarațiile părților și persoanelor vătămate B. M. ,

D. A., SA, M. DP, dar și ale martorilor Mihuț A. I. uț, R. Teodor D., Hărănguș C. sau Tălăban Olimpiu L. reflectă un mod de operare unitar al inculpatului F. în raport de datornicii săi, ecouri ale comportamentului agresiv al inculpatului ajungând la cunoștința opiniei publice locale. Altfel, atât inculpatul F. F. cât și ceilalți coinculpați au acționat în condiții de clandestinitate, martorii direcți la faptele descrise fiind aproape inexistenți. Totuși, în condițiile în care părțile și persoanele vătămate B. M.

, D. A., V. A. C., SA, M. DP, dar și martorii Mihuț A.

I. uț, R. Teodor D., Hărănguș C. sau Tălăban Olimpiu L. au dat declarații concordante cu privire la modul de acțiune al inculpatului F. și în contextul în care temerea multora dintre cei audiați era încă actuală la

momentul audierii în fața instanței, fiind vizibilă în atitudinea manifestată pe durata desfășurării ședințelor de judecată (a se vedea în acest sens și cu un caracter exemplificativ atitudinea manifestată la termenul de judecată de la data de_, cu ocazia audierii martorului M. C. care a durat nu mai puțin de 2 ore datorită dificultăților evidente ale martorului de a face declarații complete în fața organului judiciar, recunoscând cu reținere că este "posibil"; să îi fie teamă pentru siguranța sa și a familiei sale datorită datelor pe care le cunoaște; sau desfășurarea dezbaterilor de la termenul de judecată de la data de_ când au fost citați în vederea audierii tocmai acei martori care în faza de urmărire penală și-au exprimat cele mai mari temeri cu privire la siguranța lor fizică raportat la împrejurările pe care aceștia le cunosc, când instanța a putut constata faptul că prin referirile exprese, martorii au cele mai mari rezerve față de inculpatul F. F., martorul audiat cu identitate protejată "Georgiu R. "; făcând la rândul său referiri exclusive la caracterul violent și la amenințări proferate tocmai de acest inculpat), instanța va conchide în sensul că declarațiile date de acești martori și părți vătămate sunt sincere, urmând a le lua în considerare în ansamblul probator al cauzei.

Pe cale de consecință, s-a reținut că inculpatul F. F. l-a supus pe partea vătămată V. A. C. la presiuni psihice care se circumscriu noțiunii de amenințare din textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părții vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului F. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat părții vătămate), folosul material fiind astfel obținut în mod injust. Întrucât partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză, dar nici nu a individualizat, cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, sumele de bani remise ca urmare a presiunilor psihice la care l-a supus inculpatul F. F., instanța de fond s-a aflat în imposibilitate de a cuantifica o eventuală sumă supusă confiscării speciale. Sub acest aspect, s-a reamintit că pentru a putea face obiectul confiscării speciale, aceste sume de bani trebuie să fi fost obținute în mod injust (așadar prin violență sau amenințare), acestea fiind acțiunile care formează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj, legalitatea dobânzii percepute neputând face obiectul analizei instanței în contextul în care infracțiunea de cămătărie a fost incriminată abia prin Legea nr. 216/2011.

persoana vătămată M. N.
Persoana vătămată M. N. este un om de afaceri din mun.Dej, desfășurându-și activitatea în domeniul comerțului.
În cursul anului 2007, un prieten al părții vătămate în persoana numitul Sandu Ciontoș, tot comerciant, având dificultăți financiare i-a solicitat părții vătămate un mic împrumut în sumă de 2.500 de euro. Partea vătămată l-a îndrumat pe acesta să se adreseze inculpatului G. C. pe care îl cunoștea din copilărie și despre care auzise că acordă împrumuturi. Cei doi i s-au adresat inculpatului G. C. care însă i-a refuzat pe motiv că nu dispune de resurse financiare și i-a îndrumat să apeleze la inculpatul B. T. zis "Eco";.
Inculpatul B. T. a acceptat să-i împrumute suma de 2.500 de euro numitului Sandu Ciontoș cu o dobândă de 30% pe lună cu condiția ca M. N. să fie girant. Având în vedere că persoana vătămată îl cunoștea pe numitul Sandu Ciontoș, având o relație de colaborare mai îndelungată și că acesta a lăsat inculpatului în garanție și o filă CEC în alb și două centrale termice pe lemne, a considerat că acesta nu va avea probleme cu restituirea împrumutului și a acceptat verbal să fie girant.
După 2 săptămâni de la luarea acestui împrumut, numitul Sandu Ciontoș a plecat din țară și până în prezent nu s-a mai întors neputând fi găsit. În
această situație inculpatul B. T. a contactat-o pe persoana vătămată și i-a comunicat că el este cel care urmează să plătească datoria. Inițial acesta a
ignorat cererea inculpatului, însă după circa 4 luni B. T. a căutat-o din nou și i-a pretins suma de 5.000 de euro întocmindu-i și un grafic pentru a plăti banii. Pentru a fi mai convingător inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că dacă nu plătește îi va agresa familia indiferent dacă va face pușcărie sau nu (f.162 vol.1 u.p., f.232 vol.2 fond). Având în vedere că M. N. aflase despre inculpat că anterior a fost închis pentru sechestrare de persoane a considerat că pentru a-și proteja familia și având posibilități financiare este mai bine să se conformeze pretențiilor inculpatului.
Spre sfârșitul anului 2007 datorită sumelor plătite inculpatului B. T.
, persoana vătămată a început să aibă probleme la firmă ajungând la un moment dat în imposibilitatea de a acoperi o filă cec. În această situație, a solicitat un împrumut de la inculpatul B. T. în sumă de 90 milioane lei vechi și 1.500 de euro, acesta pretinzându-i o dobândă de 20% pe lună. Părțile nu au încheiat contractul de împrumut în formă scrisă.
Potrivit calculelor făcute de M. N., până în cursul lunii iulie 2008 acesta a ajuns să plătească lunar 2.800 de euro reprezentând doar dobânzi. Conform graficului stabilit de inculpat sumele erau plătite în tranșe în zilele de 9, 14, 18, 22, 23, 25 și 28 a fiecărei luni. Atunci când persoana vătămată întârzia cu plata unor sume, inculpatul o suna și o convoca, o amenința cu agresarea familiei, pentru a o "impulsiona"; să facă rost de bani. Deși partea vătămată a considerat că sumele pretinse de inculpat nu i se cuvin acestuia a continuat să plătească datorită amenințărilor pe care acesta i le adresa în permanență.
Deși urmare a acestor presiuni la care era supusă persoana vătămată, până în cursul lunii iulie 2008 acesta a achitat la termenele scadente toate sumele pretinse de inculpat, totuși acesta i-a solicitat lui M. N. să semneze un contract de vânzare-cumpărare simulat pentru autoturismul Ford Tranzit cu numărul de înmatriculare_, pentru a avea o garanție în cazul în care partea vătămată va intra în incapacitate de plată (f.280 vol.1 fond, f.123 vol.7 fond).
În cursul lunii octombrie 2008 inculpatul B. T. a intrat în magazinul persoanei vătămate M. N. și a început să lovească în jur cu o bâtă, distrugând mai multe bunuri, cu scopul de a-l o intimida. M. N. a păstrat bâta folosită de inculpat și ulterior a depus-o la dosarul cauzei (f.167 vol. 1 u.p., f.162 și urm. vol.1 u.p, f.280 vol.1 fond). De la acest moment și până la arestarea inculpatului, persoana vătămată s-a conformat cu strictețe solicitărilor inculpatului de a se achita de plata sumelor de bani pretinse, la datele scadente stabilite.
Inculpatul B. T. a recunoscut proferarea de amenințări verbale la adresa persoanei vătămate, precum și acțiunea de distrugere a vitrinei magazinului acesteia în scopul intimidării (f.170 vol.9 u.p, f.280 vol.1 fond), atitudinea de forță a inculpatului rezultând și din interceptarea convorbirii telefonice purtate de părți la data de_ orele 21.17 (f.118-119 vol.8 u.p).
Din coroborarea procesului-verbal de redare a conținutului convorbirii telefonice cu declarațiile date de persoana vătămată M. N. (f.279 vol.1 u.p.) și cu declarațiile date de martorul N. Ș. (f.38 vol.3 u.p, f.271 vol.3 fond) rezultă că la data de_, în jurul orelor 21.30, în timp ce persoana vătămată descărca profile termopan împreună cu martorul N. Ș. în curtea locuinței acestui martor, inculpatul B. T. a venit însoțit de coinculpatul G. C. și l-a supus la amenințări cu acte de violență pe M. N., fără ca totuși G.
C. să se implice activ în discuții. Tonul amenințător și gestica sugestivă a inculpatului Bonscină a fost remarcată și de martorul N. Ș., care deși în fața
instanței de judecată și-a nuanțat declarațiile (făcând referire doar la tonul
ridicat al discuției), a arătat totuși că își menține declarațiile de la urmărire penală, unde s-a exprimat în sensul că inculpații Bonscină și G. C. erau să
îl ia la bătaie pe M. N. .
Față de starea de fapt expusă, s-a reținut că inculpatul B. T. l-a supus pe persoana vătămată M. N. la presiuni psihice care se circumscriu noțiunii de amenințare din textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului B. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat lui Sandu Ciontoș și persoanei vătămate personal), folosul material fiind astfel obținut în mod injust.
Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului B. T. a actelor materiale de șantaj, constând în constrângerea prin amenințare a persoanei vătămate M. N. să dea diferite sume de bani (cel puțin 2.800 euro/lună x 5 luni în perioada octombrie 2008- martie 2009), potrivit cerințelor inculpatului.
Persoana vătămată a arătat în fața instanței că renunță la orice pretenție de natură civilă sau penală de la inculpatul B., sens în care s-a impus confiscarea specială de la acest inculpat a sumei de 14.000 euro obținute prin constrângere de la M. N. .
În egală măsură, s-a impus reținerea în sarcina inculpatului G. C. a actului material de complicitate la șantaj, prin aceea că l-a însoțit pe inculpatul
B. T. și l-a sprijinit în crearea atmosferei amenințătoare la adresa persoanei vătămate, cu ocazia incidentului de la_ din curtea martorului N.
S., actele de presiune fiind exercitate față de persoana vătămată M. N. pentru a-l determina pe acesta să dea diferite sume de bani în beneficiul inculpatului B. T. .
Pe lângă împrumutul contractat de la inculpatul B. T., persoana vătămată a mai derulat relații contractuale asemănătoare și cu ceilalți inculpați, împrumuturile fiind recunoscute de părți. Persoana vătămată însăși nu a reclamat acțiuni de violență fizică sau psihică emanând de la ceilalți coinculpați. Cu toate acestea, din coroborarea declarațiilor date de inculpatul M. M. (f.279 vol.1 fond) cu cele date de martorii E. L. E. (f.169 vol.1 u.p, f.270 vol.3 fond) și respectiv M. DP (f.4 vol.2 u.p, f.177 vol.3 fond) reținem că pentru restituirea unei tranșe de 800 lei dintr-un împrumut acordat de inculpatul M. M. persoanei vătămate M. N., cel din urmă a fost supus la amenințări prin flancarea în fața magazinului dat în chirie martorilor M. D.
P. și B. -F. G. C., condiții în care persoana vătămată s-a supus solicitărilor formulate de inculpatul M. . În acest sens, este sugestivă declarația dată de martorul M. DP care a arătat că inculpații M. M. și F. F. l-au înghesuit pe M. N. în vitrina magazinului, au ridicat tonul și l-au amenințat, inculpatul M. recunoscând în fața instanței că în aceste împrejurări a obținut restituirea sumei de 800 lei de la persoana vătămată.
Față de starea de fapt anterior expusă, instanța de fond a conchis în sensul că inculpatul M. M. l-a supus pe persoana vătămată M. N. la violențe de natură psihică exercitate în comun cu inculpatul F. F., care se circumscriu noțiunilor de amenințare în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului M. (respectiv de a da suma de 800 lei în contul unui împrumut acordat de inculpat).
Persoana vătămată M. N. a arătat în fața instanței că renunță la orice pretenție de natură penală sau civilă de la inculpați, sens în care s-a impus
confiscarea specială de la acest inculpat a sumei de 800 lei obținută în mod injust.
În egală măsură, s-a impus reținerea acestui act material de șantaj și în sarcina inculpatului F. F., care a recurs la presiuni psihice și la amenințări la adresa persoanei vătămate M. N., pentru a-l determina pe acesta să dea suma de 800 lei în beneficiul coinculpatului M. M. . Sub acest aspect, s-a reamintit că textul art. 194 alin. 1 C.pen. nu impune cerința obținerii în mod injust a unui folos exclusiv pentru sine, folosul putând fi obținut și pentru altul, în speță pentru beneficiul inculpatului M. M. .
persoana vătămată SA -I.
În cursul anului 2005, persoana vătămată SA -I. frecventa localurile de jocuri de noroc din mun.Dej, fiind un obișnuit al acestora. La un moment dat acesta a pierdut mari sume de bani, astfel că inculpații S. O. A.
, F. F. și B. T. care erau prezenți în local s-au oferit să-i împrumute sume de bani pentru a continua să joace.
Persoana vătămată a împrumutat suma de 4 milioane lei vechi cu o dobândă de 30% pe lună de la inculpatul F. F. . După câteva zile inculpatul l-a căutat pe SA -I. cerându-i restituirea sumei și a dobânzilor. Persoana vătămată i-a spus inculpatului că nu aceasta le-a fost înțelegerea că nu are banii pretinși și că îi va restitui după o lună, însă inculpatul a devenit agresiv verbal și prin amenințări l-a determinat ca în schimbul datoriei să cumpere pe credit o cameră video în valoare de 28 milioane lei vechi de la un magazin de electrocasnice, urmând să plătească ratele aferente. După scurt timp, inculpatul i-a pretins din nou părții vătămate să achiziționeze tot prin credit un televizor color în valoare de 20 milioane lei vechi.
Nemaiavând posibilități financiare persoana vătămată a apelat la inculpatul
B. T. de la care a primit suma de 9 milioane lei vechi și la inculpatul S.
O. A. de la care a primit suma de 10 milioane lei vechi, ambele cu o dobândă de 30% pe lună.
După scurt timp de la luarea acestor două împrumuturi și inculpații S.
O. A. și B. T. au început să exercite presiuni asupra persoanei vătămate obligând-o prin amenințări să achiziționeze, în rate, aparatură electrocasnică în valoare de 50 milioane lei vechi, pe care inculpații au transportat-o într-o garsonieră aparținând inculpatului B. T. .
După luarea aparatelor, inculpatul B. T. i-a precizat persoanei vătămate SA -I. că mai are o datorie de 4 milioane lei vechi și i-a cerut să îi restituie. La protestele persoanei vătămate acesta a fost amenințat cu bătaia și înjurat, fiind astfel obligat să cumpere o combină frigorifică și alte produse electrocasnice în valoare de 20 milioane lei vechi, tot în rate.
Cu toate că valoarea bunurilor depășeau cu mult sumele luate împrumut de persoana vătămată, cei trei inculpați au continuat să o amenințe ori de câte ori o vedeau prin oraș, o căutau la locul de muncă sau acasă și o umileau. De asemenea, inculpații adresau amenințări surorii persoanei vătămate, spunându-i acesteia că dacă nu-și plătește datoriile va plăti sora lui pentru el.
Rămânând fără posibilități financiare, SA a încercat să își vândă autovehiculul. Aflând despre aceste planuri, cei trei inculpați i-au cerut persoanei vătămate să le dea lor autovehiculul și actele acestuia în contul datoriilor, oferindu-i și 20 de milioane lei vechi. Ascunzându-se de inculpați S.
A. a reușit să vândă autoturismul și a încasat suma de 130 milioane lei vechi. Inculpații au aflat despre vânzare autovehiculului și prin amenințări au determinat-o pe persoana vătămată să le dea suma de 50 milioane lei vechi.
Mama persoanei vătămate a aflat de problemele pe care aceasta le avea din cauza inculpaților și i-a căutat cerându-le să îi lase fiul în pace pentru că
altfel îi va reclama la poliție. Inculpații au amenințat-o și au spus că ei au prieteni la poliție, iar poliția nu are ce să le facă. Despre amenințările la adresa mamei sale, SA zis "Inginerul"; i-a povestit și martorului S. D., potrivit declarațiilor date de această persoană vătămată la fila 172 vol. 3 fond.
După acest incident SA a renunțat la jocurile de noroc, a stat mai mult în casă, ieșind în oraș doar pentru a plăti ratele pentru bunurile predate inculpaților. Într-una din zile în timp ce se deplasa spre bancă, persoana vătămată a fost observată de cei trei inculpați care au încadrat-o și au dus-o în localul Tifany din mun.Dej, unde au amenințat-o spunându-i că mai are o datorie de 24 milioane lei vechi față de inculpatul S. O. A. și 18 milioane lei vechi față de inculpatul B. T. . Inculpații au buzunărit-o pe persoana vătămată, i-au controlat portofelul pentru a se verifica dacă aceasta are bani. Urmare a amenințărilor inculpaților, SA -I. a scos din ciorap suma de 38 milioane lei pe care i-a înmânat-o inculpaților, după care a primit un cot în gură de la inculpatul B. T. .
În cele din urmă, pentru a scăpa de pretențiile inculpaților, părinții persoanei vătămate au vândut apartamentul în care locuiau, au achiziționat o casă mai mică și mai ieftină într-o altă localitate, iar diferența au folosit-o pentru a achita creditele luate pentru bunurile electrocasnice cumpărate inculpaților.
Chiar dacă, așa cum s-a mai arătat și în cazul altor părți sau persoane vătămate, probe directe la presiunile la care a fost supus SA -I. nu există, totuși, modul de operare al inculpaților urma același calapod pentru datornicii care apelau la ei pentru împrumuturi, ajungând în impas în a mai restitui dobânzile la scadență, în acest sens fiind declarațiile date de cei care au ajuns în situația de a se îndatora la inculpați (părți sau persoane vătămate în dosar), dar și ale martorilor Mihuț A. I. uț, R. Teodor D., Hărănguș C. sau Tălăban Olimpiu L., care au dat cele mai temerare declarații în fața
instanței de judecată.
În același sens, sunt relevante cauzei și procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpații F. F. și B. T.
, atașate filelor 50-51 vol.7 u.p, f. 58-59 vol.7 u.p, f.125-128 vol. 7 u.p, f.213-215 vol.7 u.p.- care reflectă atitudinea intransigentă și agresivă verbal a inculpatului
F., acesta recurgând la amenințări fățișe sau voalate, după caz, recunoscând față de inculpatul S. și faptul că ar fi recurs la agresiuni fizice față de un datornic, pe care l-a determinat astfel să îi achite suma de 30 mil. lei vechi. Pe de altă parte, din procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B. T. atașate filelor 55-57, coroborate cu cale atașate filelor 100, 128 și respectiv 228-229 vol. 8 u.p., dar și cu declarațiile martorului audiat sub identitate protejată "Georgiu R. ";- reflectă aspectul că ecourile care au ajuns în discuția opiniei publice locale cu privire la activitatea și violențele fizice și verbale exercitate de inculpați sunt reale. În acest sens, martorul a făcut vorbire despre sinuciderea unui om de afaceri din Dej (Șoș Teodor) cauzată de datoriile acumulate de fiul acestuia Soș D. C. la
"cămătari";. Or, din succesiunea de transmisii telefonice purtate între inculpatul
1. și numitul Șoș, precum și din atitudinea de teamă extremă exprimată de cel din urmă (care nu a avut nici măcar curajul să își țină telefonul deschis pentru a negocia cu inculpatul B. o altă dată a scadenței, urmată la o zi de sinuciderea lui Șoș Teodor, apare cu evidență legătura de cauzalitate între sinucidere și datoriile acumulate, legătură care de altfel este asumată și de inculpații B. și G. C. - care pun pe seama fiului sinuciderea tatălui (f.228-229 vol.8 u.p), dar și de inculpatul F. F. - care recurge la presiuni
  psihice voalate la adresa altor datornic făcând referire tocmai la gestul disperat al numitului Șoș Teodor (f.141, f.155, f.157 vol.7 u.p).
  Trebuie subliniat pe această cale faptul că reținerile martorilor în a releva întreg adevărul pe care îl cunosc în cauză în fața instanței de judecată (așadar în prezența inculpaților) apare cu atât mai multă evidență cu cât martorul Șoș D. -
2. (fiul decedatului Șoș Teodor) a declarat în fața completului de judecată că nici el nici tatăl său nu au avut vreo problemă de orice natură cu inculpații, afirmație care este contrazisă flagrant de probele dezvoltate în paragrafele anterioare.
Pe de altă parte, despre situația în care a ajuns persoana vătămată S.
A. -I. de a-și vinde casa și de a se muta în altă localitate probabil din cauza problemelor cu inculpații a dat declarații și persoana vătămată S. D. (f.172 vol.3 fond), cu mențiunea că în general persoanele sau părțile vătămate au auzit și au dat declarații despre situația altor datornici aflați în aceeași situație cu ei, găsind probabil o minimă consolare în aceea că nu au fost singurii care au ajuns să li se distrugă viețile în plan material sau/și personal datorită activității inculpaților.
În ceea ce privește constrângerea persoanei vătămate SA -I. de a cumpăra aparatură electrocasnică pe credit, pe care să o remită inculpaților la prețuri subevaluate și în contul datoriilor, acest mod de compensare parțială a datoriilor a mai fost folosit în cazul părții vătămate B. M., fiind recunoscut parțial și nuanțat chiar și de inculpații B. T. (f.281 vol.1 fond), F. felician (f.284 vol.1 fond) și S. O. A. (f.15 vol.2 fond).
Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina celor 3 inculpați B.
1. , S. O. A. și F. F. actele materiale de șantaj constând în constrângerea persoanei vătămate SA -I. să dea sume de bani și să contracteze aparatură electrocasnică pe credit, prin presiuni psihice care se circumscriu noțiunii de amenințare ca element al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., foloasele materiale astfel obținute fiind dobândite în mod injust.
  Întrucât persoana vătămată a renunțat la orice solicitare de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaților, s-a impus, conform art. 118 alin. 1 lit. 2 C.pen., art. 118 alin. 4 C.pen., luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor obținute de inculpați ca urmare a exercitării actelor de violență psihică, după cum urmează:
  - suma de 2000 lei (valoarea televizorului cumpărat pe credit) +2800 lei (valoarea camerei video cumpărate pe credit) + cota de 1/3 din suma de 5000 lei la remiterea căreia a fost obligat persoana vătămată ulterior vânzării autoturismului marca Dacia Supernova, total 6466 lei de la inculpatul F. F.
    ;
  - suma de 2500 lei (cota de ½ din valoarea electrocasnicelor cumpărate pe credit pentru inculpații Bonscină și S. )+2000 lei (valoarea combinei frigorifice achiziționată pe credit)+ 1/3 din suma de 5000 lei la remiterea căreia a fost obligat persoana vătămată ulterior vânzării autoturismului marca Dacia Supernova + suma de 1800 lei pretinsă cu ocazia amenințărilor și a violențelor din localul Tiffany, în total suma de 7966 lei de la inculpatul Bonscină T. ;
  - suma de 2500 lei (cota de ½ din valoarea electrocasnicelor cumpărate pe credit pentru inculpații Bonscină și S. + 1/3 din suma de 5000 lei la remiterea căreia a fost obligat persoana vătămată ulterior vânzării autoturismului marca Dacia Supernova+ suma de 2000 lei pretinsă cu ocazia amenințărilor și a violențelor din localul Tiffany, în total suma de 6166 lei de la inculpatul S. O.
A. .
persoana vătămată M. O.
În primăvara anului 2007, cu ocazia efectuării unei lucrări de construcție la o fântână în beneficiul numitului Tecar din Dej, persoana vătămată M. O. l-a cunoscut pe inculpatul G. C. prin intermediul numitului Lie. Împrietenindu-se cu acesta din urmă, persoana vătămată i-a solicitat un împrumut în sumă de 200 euro, însă a fost îndrumat să apeleze la inculpatul B.
T. .
B. T. a fost de acord să îl împrumute cu suma solicitată, percepându-i o dobândă lunară în cuantum de 200 lei, fără a-i solicita garanții.
După aproximativ o lună, în perioada aprilie-mai 2007, persoana vătămată i-a solicitat inculpatului B. T. un nou împrumut, în sumă de 300 euro, însă de această dată inculpatul l-a refuzat pe motiv de lipsă de disponibilități financiare, îndrumându-l să apeleze la inculpatul G. C. .
Inculpatul G. C. a fost de acord să îl împrumute, percepându-i o dobândă lunară de 300 lei, cu data scadentă în ziua de 13 a lunii. La discuții a asistat și inculpatul B. T. .
Potrivit declarațiilor persoanei vătămate, vreme de 9 luni nu au existat probleme între părți, onorându-se de obligații, cu mențiunea că pentru perioadele când G. C. era plecat în Italia, dobânda aferentă împrumutului acordat de acesta era încasată de inculpatul B. . Singurele incidente despre care face vorbire M. O. se referă la aspectul că dacă depășea datele de scadență era sunat de inculpați și luat la rost, iar dacă nu avea lichidități i se solicita să aducă bunuri de valoare (de exemplu o pompă DCL în valoare de 1300 lei în contul unei rate de dobândă datorată inculpatului B. T. )- f.43 vol. 3 u.p, f.111 vol.3 fond.
În sâmbăta mare de Paști 2008, persoana vătămată M. O. a fost dusă de inculpații B. T. și G. C. cu dubița de culoare galbenă aparținând celui din urmă într-un loc izolat numit "sub pădure";, unde a fost bătut și amenințat de ambii inculpați în vederea restituirii banilor împrumutați și i s-a cerut garanție mobiliară autoturismul marca Dacia care în realitate aparținea unui prieten al persoanei vătămate, pe nume M. N. .
În declarațiile date în faza de urmărire penală (f.43 vol.3 u.p), persoana vătămată a detaliat în sensul că ajunși în pădurea din Valea Chiejdului, inculpatul B. T. a început să strige la el și să îl amenințe, luându-și și rozeta în mână, afirmând că toate le rupe în el pentru banii împrumutați, iar inculpatul G. C. i-a dat de înțeles că ar putea păți să fie călcat cu mașina, sau chiar împușcat și că lui nu îi este frică de consecințele faptelor sale.
După proferarea acestor amenințări, inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele vreme de aproximativ 30 minute, spunându-i că acesta este doar un avertisment și că ar putea ajunge în scaun cu rotile dacă nu se achită de datorii.
După acest incident, persoana vătămată arată că a făcut un efort și a reușit să își procure suma de 450 euro pe care i-a achitat inculpaților în contul datoriilor acumulate. Mai arată M. O. că nu a depus plângere la poliție de frică pentru viața sa și a familiei sale, deși urmare a celor suferite în cursul anului 2008 a fost diagnosticat cu spasmofilie survenită după incidentul violent din pădure.
Declarațiile date de persoana vătămată audiată în calitate de martor în prezenta cauză confirmă modul de operare similar pe care aceiași doi inculpați B.
T. și G. C. l-au utilizat în cazul părții vătămate B. M. - dus într-un alt loc izolat (cimitirul din Dej) și agresat de această dată doar de B. T. care îi acordase un împrumut bănesc, în timp ce G. C. - dezinteresat material - doar supraveghea zona și a persoanei vătămate M. N. - agresat verbal și amenințat în mod sugestiv cu bătaia de același B. T., care și de această dată era însoțit de G. C. .
Chiar dacă inculpații nu recunosc actele de agresiune fizică și psihică, iar inculpatul B. nu recunoaște nici măcar acordarea împrumutului (f.280-281 vol.1 fond, f.283 vol.1 fond), credibilitatea declarației persoanei vătămate M.
O. este furnizată și de obiceiul inculpaților de a solicita garanții mobiliare (autoturisme sau alte utilaje) în contul ratelor de dobândă restante, toate aceste bunuri fiind remise pe baza unor contracte fictive de vânzare-cumpărare la prețuri subevaluate, așa cum s-a dezvoltat cu ocazia descrierii stării de fapt.
Pe cale de consecință, s-a impus reținerea în sarcina celor 2 inculpați B.
T. și G. C. a actelor materiale de șantaj constând în constrângerea persoanei vătămate M. O. să dea suma de 450 euro prin presiuni psihice și agresiuni fizice care se circumscriu noțiunilor de violență și amenințare ca elemente ale laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., foloasele materiale astfel obținute fiind dobândite în mod injust.
Întrucât M. O. a renunțat la orice pretenție de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaților, se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de 300 euro de la inculpatul G. C. și respectiv a sumei de 150 euro de la inculpatul B. T. (potrivit sumelor împrumutate de fiecare dintre cei doi inculpați).
persoana vătămată M. DP
În cursul anului 2003, persoana vătămată M. DP obișnuia să frecventeze localurile cu jocurile de noroc din mun.Dej împreună cu un coleg Girtoi N., context în care i-a cunoscut pe inculpații S. O. A., F. F.
, B. T. și G. C. - care obișnuiau să acorde împrumuturi bănești jucătorilor. În aceste împrejurări a ajuns să apeleze el însuși la inculpații F. F. și S. O. A. de la care a împrumutat de-a lungul timpului diverse sume de bani, cu dobânzi cuprinse între 10 și 15 % pe lună.
Întrucât fusese martor la un incident în care numitul Gîrtoi N. a fost agresat de inculpatul F. F. pentru că nu a achitat la timp o datorie, atunci când a avut dificultăți să achite sumele de bani datorate acestuia, persoana vătămată M. DP a prefarat să contracteze un credit în sumă de 4300 euro de la BCR pentru a lichida socotelile cu inculpatul.
Ulterior, în cursul anului 2005 M. DP s-a asociat cu martorul B.
-F. G. -C. la firma SC SEMPERFI S. având ca obiect de activitate taximetria. Pentru a-și dezvolta afacerea cei doi asociați au apelat la mai multe bănci încercând să obțină credite pentru achiziționarea unor autovehicule destinate activității de taximetrie. Fiind refuzați de bănci, persoana vătămată M.
DP a apelat în cele din urmă tot la inculpatul F. F. de la care au împrumutat suma de 100 milioane lei vechi cu o dobândă de 10% pe lună.
După acordarea împrumuturilor, inculpatul F. F. îl contacta telefonic pe M. DP pe care îl presa să achite la timp sumele stabilite ca dobânzi, făcând aluzie la un moment dat chiar la sinuciderea numitului Șoș Teodor, aluzie pe care persoana vătămată a interpretat-o ca pe o amenințare la adresa vieții (a se vedea evoluția convesațiilor telefonice din procesele-verbale de redare a conținutului interceptărilor, atașate filelor 130, 148, 152 și 155 vol.7 u.p, persoana vătămată fiind convinsă ca urmare a aluziilor să apeleze la martorul B. -F. G. pentru ca acesta să achite fără cea mai mică întârziere o rată de dobândă în cuantum de 500 lei datorată inculpatului F. F. ).
De altfel, declarațiile martorilor M. DP (f.6-7 vol.3 u.p, menținute în fața instanței - f.177 vol.3 fond.) și B. -F. G. C. (f.8 și urm. vol.3 u.p,
f.179 vol.3 fond) sunt concordante în sensul că inculpatul F. F. îl supunea la presiuni psihice pe cel dintâi (față de martorul B. -F. persoana vătămată exprimându-se că Fătrcaș F. ar fi în stare să îi ia gâtul dacă nu achită la timp dobânzile) astfel că acesta prefera să se îndatoreze la bănci sau să plătească
penalități de întârziere, plătind întotdeauna cu prioritate ratele către inculpatul
F., pe care îl percepea ca fiind "mai periculos decât banca"; după cum inculpatul însuși se caracterizase în raporturile cu M. DP .
Asemenea situației multora dintre părțile și persoanele vătămate și M.
DP a remis inculpatului F. F. un autoturism marca BMW- înmatriculat sub nr._, aflat sub sechestru (f.112-114 vol.3 u.p., f.136-138 vol.4 u.p), precum și autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ - constituit ca și garanție a restituirii împrumuturilor contractate, restituit persoanei vătămate pe bază de dovadă (f.110-111 vol.3 u.p.).
Deși inculpatul F. F. a negat exercitarea de presiuni fizice sau psihice la adresa persoanei vătămate M. DP, declarațiile concordante ale martorilor B. -F. G. -C. și respectiv M. DP, coroborate cu conținutul proceselor-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice explicitate anterior conduc la concluzia că se impune reținerea în sarcina inculpatului F. F. a actelor materiale de șantaj constând în constrângerea persoanei vătămate M. DP să dea diferite sume de bani în contul împrumuturilor acordate, prin presiuni psihice care se circumscriu noțiunii de amenințare ca element al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 C.pen., foloasele materiale astfel obținute fiind dobândite în mod injust.
persoana vătămată T. C.
Persoana vătămată T. C. a fost coleg de serviciu cu inculpatul S.
O. A. la unitatea militară din Dej, apelând la acesta pentru diverse împrumuturi încă din perioada anului 1999 cu dobânzi de 40% pe lună. Potrivit declarațiilor martorului T., ca și garanție a restituirii împrumuturilor acesta i- a remis cardul de salarii inculpatului, pe care S. O. A. l-a folosit vreme de
6 luni, până când fratele persoanei vătămate a solicitat unității bancare blocarea instrumentului electronic de plată. Derularea acestor relații contractuale nu
formează însă obiectul dosarului, întrucât T. C. nu a reclamat vreun act de presiune de natură fizică sau psihică emanând de la inculpat.
Ulterior, întrucât mama persoanei vătămate s-a îmbolnăvit, acesta a apelat la inculpatul S. O. A. pentru acordarea unui nou împrumut bănesc. Împrumutul survenit în cursul anului 2008 a avut ca obiect suma de 900 lei, dobânda lunară percepută fiind de 30 % (f.1 vol.3 u.p, menținută în fața instanței - f.108 vol.3 fond).
Martorul arată că s-a onorat de obligații vreme de 1 lună sau două, după care urmare a unor dificultăți financiare a urmat o perioadă de 3 până la 6 luni în care nu a mai reușit să plătească dobânzile potrivit scadențarului stabilit.
Pe cale de consecință, persoana vătămată arată că a fost așteptat de
inculpat la ieșirea de la serviciu, acesta fiind însoțit de un cetățean de etnie rromă bine-făcut, cerându-i să îl însoțească până la barul deținut de S. O.
A. în municipiul D. De frică, T. C. a refuzat, fiind ulterior sunat telefonic să onoreze solicitările inculpatului S., altfel acesta va merge cu F.
F. peste el acasă. De altfel, martorul a arătat în mod expres că nu îi era frică de inculpatul S., ci de anturajul din care acesta făcea parte, foști deținuți și cu reputație de oameni violenți.
Persoana vătămată a cedat presiunilor inculpatului S. și s-a dus la barul acestuia din municipiul Dej, unde a fost obligat să semneze un contract sub semnătură privată care atesta că ar fi luat împrumut suma de 3100 euro
(urmare a capitalizării împrumutului inițial cu dobânda) de la inculpatul S., datorând o dobândă lunară de 100 euro.
T. C. arată că a plătit această dobândă lunară vreme de 3 luni, iar a 4-a lună nu a mai avut bani. Fiind sunat și amenințat de inculpatul S. O.
A. că vine cu F. F. peste el, sens în care persoana vătămată a cedat
presiunii și a plătit suma de 500 lei la data de_ (f.1 și urm. vol.3 u.p, f.108 vol.3 fond).
Declarația dată de persoana vătămată T. C. este susținută și de declarațiile date de partea vătămată B. M., care confirmă modul de operare al inculpatului S. relevat și de martorii R. Teodor D. (f.37 vol.4 fond), Artene Neculai (f.194 vol.2 u.p.), B. A. (f.96 vol.2 u.p,, f.46 vol. 5 fond), T.
C. (f.108 vol.3 fond, f.1 și urm. vol.3 u.p) sau S. D. (f.172 vol.3 fond) în sensul că acesta nu avea aparența de om agresiv și violent, ci își crease un nume de temut prin asociere cu anturajul său, format din persoane din lumea interlopă. Potrivit declarațiilor acestor martori, inculpatul S. era adesea însoțit de persoane din anturajul său, făcea trimitere la faptul că va veni cu vreunul dintre persoanele din cercul său de prieteni peste datornic (în special cu Motanul, în persoana coinculpatului F. F. ), sau pur și simplu uza de presiuni și amenințări prin persoane interpuse, pentru a obține din partea datornicilor conformarea conduitei cu cerințele inculpatului. Acțiunile inculpatului fac parte din latura obiectivă a infracțiunii de șantaj dedusă judecății, având în vedere că acțiunile de amenințare (la care a recurs inculpatul
1. ) pot fi directe sau indirecte, esențial fiind doar aspectul ca prin atitudine inculpatul să profite de efectele acestor amenințări și să nu se disocieze de ele.
  De altfel, asocierea inculpatului S. cu persoane de genul descris de persoana vătămată T. C. (cetățeni de etnie rromă, bine-făcuți) este confirmată și de conținutul procesului-verbal de investigații atașat filei 54 vol. 5 fond), atestând comportamentul inculpatului S. după liberarea provizorie sub control judiciar de a căuta martorii care au dat declarații incriminatorii la adresa sa chiar la locul de muncă, printre aceștia numărându-se și persoana vătămată
2. C. .
Prin urmare, față de starea de fapt expusă, instanța de fond a conchis în sensul că inculpatul S. O. A. l-a supus pe persoana vătămată T. C. la violențe de natură psihică, care se circumscriu noțiunilor de amenințare în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului S. (respectiv de a da suma de 500 lei în contul unui pretins împrumut acordat în condiții stabilite discreționar de inculpat).
Întrucât T. C. a arătat în mod expres că renunță la orice pretenție de tragere la răspundere civilă sau penală a inculpatului S., se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 500 lei remisă sub presiune la data de_ de la inculpatul S. O. A. .
persoana vătămată S. D.
În perioada anului 2005 persoana vătămată S. D. frecventa cazinoul din fața cofetăriei Lemnul Verde din Dej, context în care l-a cunoscut pe inculpatul S. O. A., la rândul său jucător la ruletă.
Întrucât cu una dintre ocazii inculpatul S. a pierdut o sumă consistentă la jocurile de noroc, acesta a apelat la martorul S. D. cu solicitarea de a-i monta geamuri termopan cu plata prețului în rate, pentru a-și îmbuna soția.
Martorul S. D. a fost de acord cu solicitarea inculpatului S., sens în care între părți a intervenit înțelegerea ca prețul de 640 euro să fie plătit atunci când inculpatul va câștiga la ruletă, în cel mai rău caz în rate lunare de câte 90 euro (f.94 vol.3 u.p, f.172 vol.3 fond).
După un scurt interval de timp, inculpatul S. O. A. a câștigat la ruletă suma de 30-40 mil. lei vechi, din care i-a remis martorului S. D. suma de 250 euro. Banii au fost acceptați de persoana vătămată cu reprezentarea că reprezintă o tranșă din prețul geamurilor termopan.
Totuși, la un interval de câteva zile, inculpatul S. O. A. i-a pretins persoanei vătămate S. D. să îi restituie cei 250 euro cu dobânda aferentă, emițând pretenții pentru plata sumei de 500 euro. Întrebat fiind de S. D. de unde provine această pretenție, inculpatul S. i-a adus la cunoștință că la ruletă dobânda este de 30 % pe zi.
În pofida încercărilor persoanei vătămate S. D. de a-l convinge pe inculpatul S. de faptul că pretențiile sale nu sunt justificate, acesta nu a revenit asupra pretențiilor de restituire a sumei de bani pretinse, sens în care finalmente martorul a luat un împrumut bancar și i-a plătit inculpatului S. O. suma de 4800 lei convertită în euro.
S. D. a arătat că s-a convins de necesitatea de a face plata potrivit solicitărilor inculpatului S. având în vedere că soția martorului a fost amenințată pe stradă de un cunoscut de-al inculpatului S. (fără ca inculpatul
S. să intervină în discuție, potrivit susținerilor persoanei vătămate din fața instanței de judecată- f.172 vol.3 fond), iar, pe de altă parte, martorului S. îi era cunoscută situația persoanei vătămate SA zis "Inginerul";, care primise la rândul său amenințări la adresa mamei sale.
Audiat fiind în cauză, inculpatul a susținut că geamurile termopan au fost achitate persoanei vătămate S. D., fără ca acesta să se onoreze de obligațiile asumate (f.14-15 vol.2 u.p). Potrivit declarațiilor inculpatului, martori la achitarea sumei de 700 euro reprezentând prețul geamurilor termopan ar fi fost numiții M. I. și Pustai A. . A mai susținut inculpatul că a pretins de la
S. D. restituirea acestei sume de 700 euro. Cu toate acestea, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a propus audierea în calitate de martor a numitului R. F. -G. ca fiind una dintre persoanele care ar fi asistat la remiterea sumei de 700 euro către S. D. (f.345-346 vol.6 fond), declarațiile inculpatului S. fiind infirmate și de martorul B. M. care a arătat că geamurile termopan au fost montate, iar contravaloarea lucrării a fost achitată martorului personal în mod eșalonat, iar nu persoanei vătămate S. D. (f.273 vol.3 fond).
Având în vedere nesinceritatea inculpatului S. O. A. cu privire la natura înțelegerii dintre părți, precum și modul de operare uzual al inculpatului
S. (reflectat și cu ocazia analizării situației părții vătămate B. M. și a persoanei vătămate SA )- acela de a recurge la persoane interpuse pentru exercitarea de presiuni psihice asupra datornicilor, amenințările fiind efectuate nu doar la adresa datornicilor personal, ci și la adresa apropiaților acestora (de exemplu mama martorului SA ), instanța de fond a conchis în sensul că inculpatul S. O. A. l-a supus pe persoana vătămată S. D. la violențe de natură psihică, care se circumscriu noțiunilor de amenințare în înțelesul art. 193 C.pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracțiunii de șantaj dedusă judecății, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-și conforma conduita cerințelor inculpatului S. (respectiv de a da suma de 4800 lei în contul unui pretins împrumut acordat în condiții stabilite discreționar de inculpat).
Întrucât S. D. a arătat în mod expres că renunță la orice pretenție de tragere la răspundere civilă sau penală a inculpatului S., se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 4.800 lei de la inculpatul
S. O. A. .
persoana vătămată Kiss Augustin Flaviu

Persoana vătămată Kiss Augustin Flaviu a fost angajat în calitate de conducător auto la SC P. S. . În cursul anului 2007 acesta a efectuat o cursă România - Italia cu un VW T5 Caravel închiriat de la martorul P. țiu I. . Pe

teritoriul Italiei martorul Kiss Augustin Flaviu a fost amendat cu suma de 430 de euro, deoarece autovehiculul era echipat necorespunzător.

Acesta a luat legătura cu P. C., patronul său, care i-a spus să plătească amenda din bani personali urmând ca suma să fie decontată de proprietarul autovehiculului, având în vedere că aplicarea amenzii se datora stării tehnice a autovehiculului. Neavând bani asupra sa, martorul Kiss Augustin Flaviu a strâns de la fiecare pasager mici sume de bani și a achitat amenda.

La întoarcerea în țară, martorul a predat microbuzul proprietarului păstrând însă actele acestuia până când proprietarul îi va restitui suma de 430 de euro și garanția de 200 de euro lăsată de SC P. S. la încheierea contractului de închiriere. Martorul P. țiu I. a refuzat să achite suma de 430 de euro și să restituie garanția. În aceste condiții persoana vătămată Kiss Augustin Flaviu i-a spus acestuia să discute cu martorul P. C., patronul său și să se înțeleagă cu acesta, el fiind un simplu angajat.

Deplasându-se la localul Bistro din mun.Dej unde lucra soția sa, în persoana martorei Kiss C. L., persoana vătămată Kiss Augustin Flaviu a fost căutat de martorul P. țiu I. care l-a bruscat cu pretenția de restituire a actelor autovehiculului și care i-a sunat pe inculpații B. T. și F. F. pentru a-l ajuta să își recupereze actele.

Potrivit declarațiilor persoanei vătămate Kiss Augustin Flaviu, inculpatul F.

F. l-a întrebat unde sunt actele mașinii și dacă face pe "șmecheru";. Deși martorul Kiss arată în fața instanței că nu ar fi fost bruscat sau obligat de inculpați să meargă acasă după acte, totuși acesta a precizat că îi știa din vedere pe inculpați, știa despre reputația lor de oameni violenți - f.67 vol. II u.p- și "și-a făcut socoteala să evite problemele inutile";. Martorul le-a spus inculpaților că actele sunt acasă în loc. C. M. . De față cu soția martorului Kiss, C. L.

, care era însărcinată, cei doi inculpați i-au cerut acestuia să urce în autovehiculul lor amenințându-l că îl vor face ei să le dea actele. Martorul Kiss Augustin Flaviu arată că s-a temut pentru soția lui, astfel că nu a opus rezistență, acceptând să se deplaseze cu inculpații la domiciliul său și să le dea actele. Văzându-și soțul scos din local între cei doi inculpați, martora Kiss C.

L. a sunat-o pe martora P. D. M. spunându-i că inculpații l-au urcat cu forța pe soțul ei in mașină și nu știa unde l-au dus.

În fața instanței de judecată, martora Kiss C. L. a arătat că persoane din local i-au spus că soțul său a fost amenințat de inculpați că îl vor face ei să aducă actele și că aceștia sunt "recuperatori";, explicând că servind la bar nu a auzit întreaga conversație purtată între părți, în acest context sunând-o pe D.

P. (f.41 vol.5 fond).

Potrivit declarațiilor martorei P., menținute și în fața instanței (f.71 vol.3 u.p, f.43 vol.5 fond), Kiss C. L. era speriată la momentul când a sunat-o, temându-se pentru siguranța soțului ei. Drept consecință, martora P. D.

M. s-a deplasat la Poliția Dej, unde i-a relatat polițistului Gicu Cenan, că doi bărbați la îndemnul lui P. țiu I. l-au luat în mașină pe persoana vătămată Kiss Augustin Flaviu și l-au dus undeva. Polițistul de față cu martora a sunat o persoană căreia i-a spus să nu facă prostii, iar apoi i-a comunicat martorei să meargă în localul R&R să-și ia șoferul de acolo. Martora s-a deplasat în local unde se aflau cei doi inculpați, numitul P. țiu I. și martorul Kiss Augustin Flaviu. Inculpatul F. F. a provocat un scandal insultând-o pe martora P.

D. M. amenințând-o și reproșându-i că vrea "să îi bage la poliție";. La scurt timp cunoștințe ale martorei au aflat despre incident și au sfătuit-o să nu formuleze plângeri întrucât inculpații sunt violenți, recuperatori, umblă cu bâte de baseball, astfel că deși inițial a fost hotărâtă să formuleze plângere penală, în cele din urmă a renunțat fiindu-i teama atât pentru ea cât și pentru angajații ei.

Ulterior, martora P. a declarat că a auzit de la alte persoane că martorul P. țiu I. i-ar fi plătit pe inculpați cu suma de 100 de euro pentru recuperarea actelor.

Având în vedere împrejurările în care au fost restituite martorului P. țiu I. actele microbuzului, instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpaților F. F. și B. T. actul material de șantaj, constând în constrângerea prin amenințare (implicită) a persoanei vătămate Kiss Augustin Flaviu să remită actele autovehiculului pe care le reținuse la indicațiile patronului său P. C.

, folosul (recuperarea actelor) fiind urmărit în beneficiul martorului P. țiu I. . Așa cum s-a mai precizat în considerentele prezentei, apărarea pe care au încercat inculpații să o construiască în sensul că reținerea actelor autoturismului s-a făcut fără drept, sens în care folosul urmărit nu era unul injust nu poate dobândi relevanță juridică în cauză. Aceasta întrucât textul de incriminare impune cerința ca modul de obținere a folosului chiar just fiind, să se facă prin una din modalitățile alternative prevăzute de art. 194 alin. 1 C.pen., respectiv prin constrângere de natură fizică sau psihică, cerință pe deplin îndeplinită în speță.

Cu privire la probele administrate în cauză și care fac dovada actelor materiale de șantaj reținute de instanță, s-au impun câteva observații:

În primul rând, se constată că inculpații au acționat cu precădere în condiții de clandestinitate, în locuri izolate - de exemplu cimitirul din Dej (partea vătămată B. M. ), sau zona denumită "sub pădure"; (persoana vătămată M.

O. ), unde au exercitat acte de violență sau de intimidare a părților și persoanelor vătămate fără a se expune riscului existenței unor eventuali martori oculari. În același sens, este relevantă cauzei declarația martorului Hărănguș C. (f.247 vol.2 u.p, f.39 vol.4 fond) care a arătat despre situația unui cunoscut al său, Sima A., care de asemenea a fost agresat în pădurea Bungăr de lângă D. O altă locație uzitată de inculpați a fost barul inculpatului S., unde bazându- se pe fidelitatea unor angajați agreați de patron, inculpații și-au permis să acționeze în forță asupra datornicilor. Situațiile în care s-a acționat "la vedere"; sunt reduse la număr, însă susținerile părților și persoanelor vătămate sunt confirmate, așa cum s-a dezvoltat deja, de similitudinea modului de operare descris, dar și de declarațiile martorilor care au fost audiați sub aspectul tezei probatorii de a prezenta generalități cunoscute opiniei publice locale.

Sub aspectul solicitării formulate de apărătorii inculpaților în sensul de a se da eficiență declarațiilor date de martori în cursul cercetării judecătorești, în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 C.pr.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului. Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor dispoziții legale este aceea că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și nemijlocirii, scopul administrării probelor în scopul aflării adevărului fiind același în ambele faze ale procesului penal, conform dispozițiilor exprese ale art. 62 C.pr.pen.

Astfel fiind, nu s-a putute aprecia că probele administrate în faza de urmărire penală servesc exclusiv trimiterii în judecată a inculpaților (astfel cum stipulează dispozițiile art. 200 C.pr.pen.), iar necesitatea verificării legalității probațiunii și a readministrării în condiții de nemijlocire de către instanța de judecată nu semnifică înlăturarea de plano a probelor de la urmărire penală.

Aprecierea probelor reprezintă în fapt operațiunea finală a activității de judecată, în baza căreia instanța de judecată trebuie să stabilească în ce măsură

probele reflectă adevărul judiciar. Altfel spus, cu ocazia interpretării ansamblului probator al cauzei instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia învinuirii, orice mijloc de probă prevăzut de lege putând fi valorificat în măsura în care instanța de judecată apreciază că acesta conduce la aflarea adevărului.

În speță, contrar solicitărilor apărării, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea unei importanțe deosebite declarațiilor date de părți și martori în faza de urmărire penală și aceasta nu doar prin prisma factorului trecerii timpului, cât și datorită aspectului că specificul acestei cauze conferă un avantaj caracterului secret al fazei de urmărire penală, care în fapt a garantat pentru martori și părțile vătămate audierea în lipsa inculpaților, care dețineau un ascendent deosebit de puternic asupra comunității locale, ținând-o de-a dreptul sub teroare.

Ecourile acestei stări de lucruri transpar inclusiv în comportamentul și declarațiile luate în fața instanței de judecată și au fost analizate în cele ce urmează:

Astfel, în primul rând, s-a remarcat atitudinea cvasitotalității părților vătămate care confruntate cu prezența fizică a inculpaților, chiar în stare de arest, au arătat în fața instanței că nu mai au nici un fel de pretenție de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaților. Chiar dacă apărarea a încercat să speculeze aceste atitudini procesuale în favoarea inculpaților, instanța de fond nu a putut primi un astfel de punct de vedere, având în vedere comportamentul martorului M. N. (care pe parcursul declarațiilor, verifica reacțiile inculpaților prin contact vizual cu aceștia, cenzurându-și în mod vizibil memoria, fapt care a condus instanța la aducerea la cunoștință a posibilității de a solicita să fie audiat fără a fi prezent fizic în sala de judecată, conform prevederilor art. 86 ind.2 C.pr.pen.- f.255 vol.2 fond), a martorului M. DP (căruia i s-a atras atenția în mod deosebit asupra ezitării în a da răspunsuri la întrebările adresate de instanță - f.188 vol.3 fond), a martorului M. C. care a durat nu mai puțin de 2 ore datorită dificultăților evidente ale martorului de a face declarații complete în fața organului judiciar, recunoscând cu reținere că este

"posibil"; să îi fie teamă pentru siguranța sa și a familiei sale datorită datelor pe care le cunoaște (f.120 vol 3 fond).

În egală măsură este relevant cauzei solicitarea de audiere sub identitate protejată ("Georgiu R. ";) în fața instanței, formulată tocmai pentru a se evita posibilele consecințe la adresa siguranței martorului și a familiei sale, sau motivele invocate de martorii audiați în mod nemijlocit pentru a reveni asupra declarațiilor incriminatorii la adresa inculpaților: probleme neurologice (martora Săplăcan A. M. ), starea de ebrietate în care se aflau la momentul derulării

faptelor probatorii (martorul Szilagy G. ), alții au recunoscut de-a dreptul că le este teamă să releve tot adevărul în cauză pentru a nu se expune la consecințe nedorite pentru ei sau pentru familiile din care fac parte (de exemplu martorul Mihuț A. I. uț), însă aspectul definitoriu este acela că martorii insistă aproape

invariabil că au declarat adevărul la urmărire penală și că își mențin acele declarații.

Teama manifestată de părți și martori la adresa inculpaților este justificată de atitudinea de autoritate și control pe care aceștia o dețineau la nivelul comunității locale, celor care cunoșteau despre activitatea infracțională a inculpaților fiindu-le teamă să formuleze plângeri sau denunțuri penale. Or acesta era tocmai factorul pe care inculpații mizau, fapt care transpare din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații F. F. (f.33-34 vol.7 u.p, f.38-40 vol.7 u.p inculpatul cerându-le socoteală martorilor N. S. și Săvan V. A. că ce au căutat la C., în același sens fiind și discuția cu martorul M. N. - f.50-51 vol.7 u.p, pe care îl

întreabă dacă a terminat de dat declarații) sau F. F. cu S. O. A. (f.50-51 vol.7 u.p.- în care inculpații se întreabă retoric pe cine a avut "curajul

"să sune o persoană agresată de inculpatul F., transpărând din discuție imunitatea de care inculpații beneficiau la nivelul poliției locale.

Nu se poate omite nici aspectul că după formularea plângerii penale la DIICOT- Serviciul Teritorial C., partea vătămată D. A. a solicitat să fie cazat într-o locație confidențială împreună cu familia, pentru a se ascunde de inculpați. Din convorbirile telefonice de la dosar (f.5-18, f.53-54, f.60-61, f.66-67, f.72, f.91, f.122-123, f.232, f.253, f.310 vol.7 u.p, f 4, f.18, f.154, f.156 vol.8 u.p)

rezultă că începând din aceeași seară toți inculpații i-au căutat pe cei trei membrii ai familiei D. în tot orașul. Nereușind să-i localizeze, aceștia au contactat colegi de muncă ai soției părții vătămate și colegi de școală ai fiului acestora, elev în clasa a XII a, pentru a-i găsi. La data de 29 martie 2009, inculpații au fost reținuți.

Totuși, presiunile asupra părților vătămate și martorilor au continuat și după arestarea inculpaților, care i-au transmis părții vătămate D. A., printr-un intermediar (R. F. zis "Flocea";- f.281 vol.1 u.p), că nu trebuia să sesizeze poliția, că în cazul în care inculpații vor fi închiși partea vătămată va fi omorâtă și că, în cazul în care partea vătămată va fi contactată din partea inculpaților, să cadă la înțelegere cu aceștia, "pentru a nu avea probleme pe parcurs";, iar martorii B. A. și T. C. au fost căutați la locul de muncă de inculpatul S. (după liberarea provizorie sub control judiciar) și apropiați ai acestuia, cu scopul evident de a crea presiune asupra celor care dăduseră declarații împotriva inculpatului în faza de urmărire penală (f.54 vol.5 fond).

Toate aceste considerente conduc la concluzia că se impune a se acorda o importanță chiar mai mare declarațiilor date de părți și de martori în faza de urmărire penală, mai ales în contextul în care, specificul cauzei a condus la crearea unei rețineri a acestora, care a ființat până la finalul cercetării

judecătorești, de a dezvălui de față cu inculpații, a tuturor aspectelor cauzei pe care le cunosc. În acest context, instanța de fond a conchis că perspectiva unei eventuale urmăriri pentru mărturie mincinoasă a fost considerată ca mai puțin gravă decât expunerea la riscul de a fi supuși la agresiuni din partea inculpaților sau a apropiaților acestora. Înspre această concluzie conduce și atitudinea martorului Șoș D. -C. (fiul decedatului Șoș Teodor) care a declarat în fața completului de judecată că nici el nici tatăl său nu au avut vreo problemă de orice natură cu inculpații, afirmație care este contrazisă flagrant de conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpați și în cazul căruia chiar revolta care ar trebui să succeadă decesului părintelui său a fost învinsă de teama față de inculpați.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat pe deplin dovedite actele materiale de șantaj reținute în sarcina inculpaților B. T., F. F., G.

C., S. O. A. și M. M. .

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL C. ,

inculpații B. T., G. C., F. F., S. O. A. și partea civilă P. A.

D. prin tutore B. I. , solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.

PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT

- SERVICIUL TERITORIAL C. a solicitat ca prin noua hotărâre să fie condamnați

inculpații G. C., B. T., F. F., S. O. A. și M. M. și pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, condamnarea inculpaților S. O. și F. F. pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 și 3 C.penal, (primul inculpat) și respectiv complicitate la această infracțiune (al doilea inculpat) comise în dauna părții vătămate P. A. D., reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaților S.

O. și M. M., sub aspectul modalității de executare în regim de detenție și reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a C.penal în sarcina inculpatului B. T. .

În motivarea apelului parchetului s-a arătat că, chiar dacă instanța de fond a reținut că inculpații au acționat organizat în cazul șantajării numai a două părți vătămate (în loc de 12 câte s-au reținut în actul de sesizare) acest aspect nu poate conduce la inexistența infracțiunii prev.de art.7 din Legea 39/2003, cu atât mai mult cu cât în cazul părții vătămate D. A., starea de fapt reținută confirmă existența elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de șantaj.

S-a mai arătat că deși instanța de fond a reținut că în majoritatea cazurilor inculpații au acționat în grupuri de câte doi, constituite pe baza relațiilor de prietenie sau afinitate, starea de fapt reținută în hotărâre contrazice această constatare, instanța dându-i o interpretare greșită, făcând o analiză trunchiată care a dus la soluția de achitare a inculpaților.

Soluția de achitare a inculpaților SA și F. F. pentru infracțiunea de înșelăciune și respectiv complicitate la această infracțiune comise în dauna părții vătămate P. A. D. a fost apreciată de parchet ca neîntemeiată întrucât probele administrate în cauză confirmă faptele că cei doi inculpați cunoșteau problemele de sănătate psihică ale părții vătămate și intenția primului inculpat de a induce în eroare, cu sprijinul inculpatului F. F., a lui P. A. D. .

Astfel, inculpatul F. F. o cunoștea pe partea vătămată încă din copilărie, știa de existența problemelor psihice ale acesteia, a fost persoana prin intermediul căreia partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul S. t A., iar numele inculpatului F. F. apare pe antecontractele de vânzare-cumpărare ale garsonierei.

În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților SA și

M. M., sub aspectul modalității de executare, parchetul a apreciat că instanța de fond a atribuit lipsei antecedentelor penale, numărului redus de părți vătămate și modalității mai puțin agresive a actelor de amenințare, o semnificației exagerată, cu atât mai mult cu cât aceste împrejurări au fost valorificate cu prilejul stabilirii cuantumului pedepsei, impunându-se executarea prin privare de libertate a acestora.

Parchetul a mai arătat că în mod greșit instanța a reținut în sarcina

inculpatului B. T. starea de recidivă prev. de art. 37 lit.b C.penal, întrucât în cauză nu au relevanță momentul epuizării infracțiunii continuate ci momentul consumării acesteia, sens în care se impune reținerea stării de recidivă postcondamnatori prev. de art.37 lit. a C.penal și aplicarea disp.art. 61 C.penal, în sensul revocării restului de 576 zile rămas neexecutat și contopirii lui cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Inculpatul G. C. a solicitat ca prin noua hotărâre să se dispună, în principal, achitarea de sub acuzația comiterii infracțiunii de șantaj în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C.penal, stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C.penal, iar în latura civilă, respingerea constituirii de parte civilă a părții vătămate D. A. .

În motivarea apelului inculpatului G. C. s-a arătat că acesta nu a amenințat niciodată pe partea vătămată D. A., că împrumuturile au fost acordate la cererea acestuia, iar inexistența constrângerii duce la inexistența infracțiunii de șantaj.

S-a mai arătat că activitatea ocazională a inculpatului G. C. de a oferi cu titlu de împrumut diverse sume de bani ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de cămătărie, care l-a data comiterii faptelor nu era incriminată astfel că se impune achitarea inculpatului.

Inculpatul a mai solicitat reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere situația socio-familială a acestuia, contextul în care au fost comise faptele, conștientizarea efectelor legale ale faptelor, faptul că perioada arestării preventive de 1 an și 10 luni a contribuit în mod esențial la reeducarea inculpatului, aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege și suspendarea condiționată a executării pe considerentul că scopul pedepsei, având în vedere împrejurările arătate mai sus, poate fi realizat și în această modalitate.

În ce privește latura civilă s-a arătat că constituirea de parte civilă a părții vătămate D. A. urmează a fi respinsă întrucât societatea a fost dizolvată, acesta nemaiputând să continue drepturile procesuale ale societății, iar pe de altă parte, pretențiile formulate sunt nejustificate și nedovedite.

În apelul inculpatului F. F. s-a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă continuată prev.de art.194 alin. 1 C.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, într-un număr egal de infracțiuni de șantaj cu numărul de acte materiale reținute, în concurs real prev. de art.33 lit.a C.penal și apoi să se dispună, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct.7 lit. a rap. la art.10 lit.d C.pr.penală, faptei reținute lipsindu-i latura obiectivă a infracțiunii, iar în subsidiar, încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f C.pr.penală constatând lipsa plângerii prealabile întrucât probațiunea administrată în cauză conturează cel mult latura obiectivă a infracțiunii de amenințare, impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de șantaj prev.de art.194 alin.1 C.penal, în infracțiunea

prev.de art.193 C.penal, în cazul părților vătămate D. A., C. I., V. A. -

C., M. N., SA -I. și Kiss Augustin Flaviu.

În cazul părții vătămate B. M. și M. P. -D. s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.penală, probațiunea administrată în cauză confirmând că fapta imputată nu există.

În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei în sensul diminuării cuantumului acesteia în limitele prevăzute de lege și menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor de achitare pentru infracțiunile prev.de art.7 alin.1 3 din Legea nr. 39/2003 și prev.art.215 alin.1,3 C.penal, cu aplicarea art.26 C.penal.

În motivarea apelului inculpatului F. F. , în ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de șantaj în formă continuată în infracțiuni distincte de șantaj, s-a arătat că nu este îndeplinită cerința aceleiași rezoluții infracționale, fiecare act material având o rezoluție distinctă fără o legătură cu celelalte acte, emanând de la persoane diferite, aspectele premisă ale continuității fiind exterioare rezoluției și rezidând în fapt în aspecte externe textului legal, cum ar fi relațiile de prietenie, de afinitate, de grup comunitar.

Inculpatul a mai arătat că analiza individuală a fiecărui act material conturează caracterul simplu al infracțiunii de șantaj întrucât textul de lege, se referă la realizarea identității de voință în persoana aceluiași autor, ori în speță, rezoluțiile aparțin unor persoane diferite și în mod logic nu se poate reține unitatea de rezoluție infracțională.

Solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei a fost motivată prin înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar prin care a invocat probleme familiare și personale, contribuția inculpatului la săvârșirea unor fapte de șantaj fiind extrem de redusă din punct de vedere al laturii obiective și a calității în care inculpatul s-a implicat în această activitate.

În latura civilă inculpatul a solicitat exonerarea de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat și restituirea actelor autoturismului_ în scopul folosinței personale.

În apelul inculpatului S. O. A. s-a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. pentru infracțiunea de șantaj prev.de art.194 alin.1 C.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, înlăturarea dispoziției privind confiscarea specială a sumei de 12.966 lei și revocarea măsurii sechestrului asigurator instituit asupra apartamentului situat în C. -N., str. 1 Mai, nr. 182, apt.114 și a autoturismului Fiat Ritmo serie motor nr.3514292.

În motivarea apelului s-a arătat că din ansamblul probelor administrate rezultă că nu a constrâns prin violență sau amenințare pe nimeni, direct sau indirect, să ia un împrumut sau să restituie un împrumut, motiv pentru care fapta pentru care a fost condamnat nu există, iar starea de fapt reținută de instanța de fond nu este conformă cu realitatea.

Inculpatul a mai arătat că a acordat împrumuturi cu dobândă într-o perioadă în care o astfel de acțiune nu era incriminată de legea penală, dar aceste contracte au fost încheiate cu persoane majore, cu capacitate de exercițiu și pe baza consimțământului liber exprimat al acestora, că dobânda a fost stabilită de comun acord cu cei împrumutați, chiar dacă cuantumul acesteia a depășit limita prevăzută de lege, că nu există probe din care să rezulte existența unei constrângeri prin amenințare sau violență la adresa părților vătămate, că acordarea de împrumuturi nu poate fi considerată o îndeletnicire de sine stătătoare, aducătoare de profit întrucât inculpatul a lucrat cu contract de muncă la o unitate militară. Mai mult, inculpatul a susținut că în perioada acordării împrumuturile a avut o activitate comercială destul de vastă, având două baruri, două discoteci, o casă de amanet și o firmă de construcții, având surse proprii de venituri.

În ce privește profilul psihologic al inculpatului, din probele administrate în cauză nu se poate desprinde concluzia că ar fi o persoană violentă, iar opinia publică a fost influențată de mass-media care a relatat despre cauza de față.

În fine, inculpatul S. O. A. a mai arătat că părțile vătămate T. C.

, S. D. și SA -I. au renunțat la calitățile lor de părți vătămate fiind audiați în cauză în calitate de martori, iar declarațiile acestora nu susțin acuzațiile aduse inculpatului cu privire la infracțiunea de șantaj.

În ce privește partea vătămată B. M. despre care se reține că ar fi fost constrânsă să efectueze lucrări de construcții pentru a stinge un împrumut luat de la inculpat, acesta susține că acest lucru nu este confirmat de probe și nu reflectă realitatea.

Ca o consecință a soluției de achitare solicitată, inculpatul S. O. A. a solicitat înlăturarea dispoziției privind confiscarea sumei de 12.966 lei, iar în ce privește sechestrul asigurator instituit asupra autoturismului și apartamentului a arătat că aceste bunuri nu existau în patrimoniul inculpatului la momentul luării măsurii fiind înstrăinate anterior printr-un contract autentic de vânzare- cumpărare (apartamentul) și o convenție verbală (autoturismul).

Inculpatul B. T. a solicitat ca printr-o nouă hotărâre să se dispună, în principal, achitarea pentru infracțiunea de șantaj, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.

În motivarea apelului s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat acte de violență asupra părților vătămate, lipsind actele materiale de amenințare sau folosul injust obținut.

Pe de altă parte, în ce privește petitul subsidiar s-a arătat că o pedeapsă egală cu perioada petrecută în arest de către inculpat ar fi suficientă având în vedere că din referatul de evaluare rezultă că inculpatul a contribuit la creșterea și educarea copilului, are activități licite prin care își câștigă existența și are o calificare profesională.

Apelul părții civile P. A. D. prin tutore B. I. nu a fost susținut și motivat în scris urmând ca acesta să fie analizat din oficiu în raport de susținerile efectuate la judecata în fond a cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, dându-i acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu, în raport de infracțiunile pentru care au fost condamnați.

În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că în cauză nu se conturează existența unui grup infracțional organizat constituit după regulile prev.de art.2 din Legea nr.39/2003 în sensul că inculpații G. C., B. T.

, F. F., S. O. A. și M. M. nu au acționat în mod coordonat în cadrul unui grup cu o structură și roluri predeterminate ale membrilor, aceștia acționând în mod independent, fiecare în interesul său personal, colaborarea și apropierea dintre ei fiind ocazională și determinată de relații de afinitate, prietenie și preocupări comune ale membrilor.

Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Așadar, pentru existența infracțiunii deduse judecății, legea pretinde conlucrarea mai multor persoane de natură să dureze în timp și cu o pronunțată coeziune, determinată de un obiectiv comun, concepție unică și disciplină statornică a membrilor.

În speță, probele administrate conduc la concluzia că inculpații se cunoșteau între ei, având chiar relații de afinitate sau prietenie apropiată (inculpatul S. O. A. fiind nașul de cununie al inculpaților G. C. și F.

F., fiindu-le naș de botez și copiilor acestor inculpați; inculpații G. C. și Bonscină T. fiind foști colegi de serviciu la Bingo Dej și prieteni apropiați, în egală măsură relația de prietenie apropiată caracterizând și relația dintre inculpații F. F. și M. M. ).

Actele materiale de șantaj reținute în sarcina inculpaților relevă o colaborare în grupuri de câte doi inculpați, respectiv inculpații G. și Bonscină (situația părții vătămate B. M. și a persoanelor vătămate M. N. și M.

O. ), inculpații F. F. și M. M. (cazul persoanei vătămate M. N., conlucrarea celor doi inculpați fiind remarcată și de martorii Săvan V. A. -

f.35 vol. 3 u.p, M. DP și B. -F. G. C., cei trei martori arătând că inculpatul M. era prietenul cel mai bun al lui F. F., că aceștia erau mereu împreună și că primul îl însoțea pe cel de-al doilea la colectarea dobânzilor) și S. O. A. cu F. F. (cazul părții vătămate B. M. și a persoanei vătămate T. C. ), cu mențiunea că este vorba despre o colaborare mai veche a celor doi inculpați, întrucât în ultima perioadă relațiile

dintre cei doi a fost apreciate de martori ca răcite, inculpații făcându-și concurență (f.169 vol.1 u.p.).

Situațiile în care se constată conlucrarea a trei sau mai mulți inculpați cu privire la aceeași parte sau persoană vătămată sunt restrânse ca număr, fiind vorba despre partea vătămată D. A. și persoana vătămată SA .

Totuși, specificul situațiilor acestor persoane vătămate constă în aceea că au fost

împrumutați succesiv de 4, respectiv 3 dintre inculpați, așa explicându-se actele succesive și respectiv conjugate de constrângere exercitate asupra acestora.

Chiar și pentru situațiile de activitate conjugată a inculpaților, instanța subliniază că percepția celor vătămați a fost aceea că fiecare dintre inculpați acționează în interes personal (pentru recuperarea propriului împrumut acordat), iar nu și în interesul coinculpaților (f.229 verso vol.2 fond, f.233 vol.2 fond, f.111 verso vol.3 fond). În egală măsură, întrebați fiind despre afirmațiile făcute în faza de urmărire penală legate de "grupul unitar"; din care fac parte inculpații, martorii audiați asupra acestei teze probatorii au făcut referire la relația de prietenie care îi leagă pe inculpați, precum și la îndeletnicirea comună a acestora, fără ca aceste afirmații să se refere la desfășurarea de afaceri în comun (martorii Mihuț A. I. uț - f.35 vol.4 fond, martorul R. Teodor D. - f.37 vol. 4 fond, martorul B. oș A. V. - f.195 vol.4 fond, martorul Tălăban Olimpiu L.

- f.354 vol.4 fond, I. Dafin Olimpiu - f.356 vol.4 fond, Peșteșan Răzvan - f.44 vol.5 fond, Toma R. C. - f.48 vol.5 fond). Singurul martor care a făcut vorbire despre sprijinirea reciprocă a inculpaților în activitatea de cămătărie a fost P. A.

N. - f.51 vol.4 fond, care însă a arătat că a auzit această informație în mass- media, el personal percepându-i ca pe un grup de prieteni.

Pe de altă parte, textul legal de incriminare impune cerința unei structuri determinate și roluri prestabilite pentru membrii grupului infracțional, ceea ce nu se confirmă în cauză. Astfel, probele administrate în cauză reflectate în starea de fapt reținută de instanță de fond relevă faptul că fiecare dintre inculpați a procedat la acordarea de împrumuturi bănești, la abordarea directă sau la recomandarea unui alt coinculpat (fără ca situațiile de recomandare către împrumutați să constituie o regulă pentru a se putea conchide în sensul unui tipar de acțiune), în cvasitotalitatea cazurilor de exercitare de acte de constrângere fizică sau morală, inculpații acționând fiecare în vederea recuperării propriului împrumut. În acest sens relevantă este activitatea concretă desfășurată de inculpatul G. C. alături de coinculpatul B. T., rezultând cu claritate implicarea sa activă în exercitarea agresiunilor doar în cazul persoanei vătămate M. O. căruia îi împrumutase personal o sumă de bani, spre deosebire de situația persoanelor vătămate B. și M., când implicarea inculpatului G. C. s-a limitat la nivelul complicității morale.

De altfel, grupurile de câte doi inculpați implicate în acțiuni de recuperare a sumelor de bani împrumutate de unul dintre ei sunt construite pe tipicul relațiilor de prietenie apropiată dintre inculpați (M. și F. ; G. și B. ), respectiv pe tipicul unei relații de afinitate (S. și F. - în perioadele mai vechi de acțiune), deci nu pe tipicul unei colaborări în relațiile de afaceri.

Desigur că în virtutea îndeletnicirii comune și a relațiilor apropiate între inculpați, modul de operare prezintă similitudini cu al celorlalți, în același sens partea vătămată C. I. A. arătând că l-a surprins pe inculpatul S. cerând sfaturi despre cum să procedeze pentru recuperarea unor sume de bani de la coinculpații F. F. sau B. T. (f.50 vol.2 u.p), fără ca aceste discuții să dobândească semnificația unei organizări în cadrul grupului. Aceeași concluzie se desprinde și din analizarea conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpați și care relevă că își cunoșteau afacerile inculpații B. T. și G. C. între ei, respectiv inculpații M. M. și F. F. între ei (discuțiile fiind

purtate cu referire la situația părții vătămate D. ), în grupul extins inculpații fiind în ignoranță totală sau cunoscând doar vag despre activitatea celorlalți, ceea ce exclude reținerea infracțiunii de grup infracțional organizat- care trebuie să acționeze coordonat (f.17-18, f. 53-54, f. 220-223 vol. 7 u.p, f. 24, f. 30, f. 155

vol. 8 u.p).

În sfârșit, nici atribuirea în sarcina inculpatului S. O. A. a rolului determinat în cadrul grupului de a pune la dispoziția acestuia sediul localului cu specific de bar în vederea derulării afacerilor nu se justifică în cauză. Aceasta

întrucât deși probele administrate în cauză relevă faptul că la sediul localului se

încasau rate de dobândă și se purtau discuții cu datornicii (f.228 vol.2 u.p, f.10, f.24, f.26 vol.3 u.p), totuși această locație nu era utilizată cu titlu de obișnuință. În acest sens, sunt relevante interceptările convorbirilor telefonice depuse la dosar (f.68, f.107 vol.7 u.p- care relevă ca loc de întâlnire pentru discutarea afacerilor terasa lemnul Verde; f.43 vol.7 u.p- care relavă ca loc de întâlnire Pensiunea Nova Lex, sau f.254 vol.8 u.p- care relevă ca loc de întâlnire localul Gilaura, în vreme ce barul inculpatului S. are rolul de loc de întâlnire la cafea

- f.14, f.174 vol.7 u.p). În același sens, partea vătămată D. A. a arătat în mod expres în fața instanței de judecată că deși s-a întâmplat să plătească 2-3 rate de dobândă în localul inculpatului S., totuși nu era convocat în mod obișnui în acea locație, fiind căutat acasă sau solicitat să ducă banii la domiciliile inculpaților.

În aceste condiții, cererea parchetului de condamnare a inculpaților G.

C., B. T., F. F., S. O. A. și M. M. pentru comiterea infracțiunii de inițiere, constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.39/2003 apare ca nefondată.

În ce privește cererea parchetului de condamnare a inculpatului S. O.

A. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 C.penal, iar a

inculpatului F. F. pentru complicitate la această infracțiune prev. de art.26 rap.la art.215 alin. 1 și 3 C.penal, Curtea reține ca fiind esențială cauzei împrejurarea de a se stabili în ce măsură cei doi inculpații au avut reprezentarea stării de sănătate psihică a părții vătămate P. A. D. și natura în care au profitat de ea, în scopul obținerii consimțământului la înstrăinarea garsonierei situate în Dej, str.1 Mai nr.182, bl.c, ap.18, jud. C. .

Cu privire la acest aspect, ambii inculpați au dat declarații constante în sensul că nu au pus la îndoială discernământul părții vătămate P. A. D., putându-se purta discuții raționale cu acesta (f.285 vol.I fond, f.13 vol.2 fond).

Martorii audiați în cauză au furnizat informații diferite în legătură cu modul de manifestare a stării psihice a părții vătămate.

Astfel, în declarațiile date în faza de urmărire penală, martorii Doba M. el și Doba Florica au arătat că partea vătămată avea momente când nu avea discernământ, de unde se poate trage concluzia că sensul declarațiilor date la_ (f.161, f.163 vol.3 u.p.) a fost acela că în marea majoritate a timpului această concluzie nu era valabilă, partea vătămată acționând cu discernământul păstrat.

Declarațiile se schimbă în cursul cercetării judecătorești, când percepția martorilor pare să fie inversă, respectiv că partea vătămată avea și momente de luciditate, însă că acest comportament nu era constant, concluzia fiind aceea că nu te puteai baza pe discuțiile cu partea vătămată și că după o discuție de scurtă durată cu acesta (cca.10 minute) se ridicau semne de întrebare cu privire la luciditatea sa (f.188, f.189 vol. 4 fond).

Instanța subliniază aceste diferențe esențiale în declarații și prin raportare la momentele la care au fost date, respectiv prima declarație din faza de urmărire penală a survenit după promovarea procesului civil de reziliere contract-

introdusă la data de_ (de care partea vătămată era perfect conștient, sens în care îl și informase pe martorul Doba M. el despre demersul juridic inițiat de mama sa - f.161 vol. 3 u.p), însă anterior administrării probei cu noua expertiză medico-legală psihiatrică (datată_ - f.156 vol.3 u.p.), prin care s-a concluzionat că partea vătămată P. A. D. a acționat fără discernământ. Spre deosebire de declarația dată în faza de urmărire penală, depoziția din cursul cercetării judecătorești este plasată în timp, în mod evident după concluzia că părții vătămate îi lipsește discernământul faptelor sale și după punerea acestuia prin interdicție prin sentința civilă nr.515/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B.

Pe de altă parte, martorul P. P. - unchiul părții vătămate P. A. D. a arătat în mod expres că boala nepotului său se manifesta doar la băutură, sub

influența căreia își pierdea luciditatea și devenea violent, în rest acesta fiind lucid, putându-se discuta cu el. Același martor face însă precizarea că partea vătămată ar fi fost determinată să vândă garsoniera la băutură și la jocuri de cărți (f.181 vol.5 fond), declarație care însă nu este confirmată de restul probelor administrate în cauză, fiind în mod evident subiectivă.

Declarațiile inculpaților în sensul că starea de sănătate mintală a părții vătămate P. A. D. nu le era cunoscută este confirmată pe această cale de afirmațiile martorului P. P., de declarațiile inițiale date de martorii Doba M. el și Doba Florica, dar și de actele medicale care atestă faptul că partea vătămată P.

A. D. fusese diagnosticat cu "întârziere mintală ușoară cu tulburări de comportament"; (f.232, f.234 vol.I fond, f.4-8 dosar civil nr._ al Judecătoriei Dej, actele medicale datând din perioada contemporană încheierii contractului de vânzare-cumpărare), putându-se concluziona că boala psihică a părții vătămate nu apărea cu evidență unui observator obișnuit. De altfel, aceeași concluzie în sensul că partea vătămată P. A. D. avea reprezentarea consecințelor acțiunilor sale și că a acționat cu discernământ se desprinde și din primul raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de_ de IML C. -N. (f.133-135 dosar civil nr._ al Judecătoriei Dej), comisia formată din medicul primar legist, psihologul principal din cadrul IML C. și doi medici specialiști respectiv primar psihiatri din cadrul Spitalului de Psihiatrie Cronici C. -N. atestând și faptul că subiectul "adoptă o atitudine inautentică, de supradimensionare a deficitului intelectual existent, dar nu la dimensiunile dorite, în mod scopotic";. Mai mult decât atât, chiar și în cuprinsul

raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică atașat filelor 180-181 dosar civil atașat se reține că partea vătămată dă dovadă de influențabilitate și de tendință de disimulare, concluzia lipsei discernământului având la bază în mod decisiv concluziile expertizei medico-legale din dosarul de punere sub interdicție, așa cum se menționează expres în raport.

Această atitudine de disimulare a părții vătămate (care în sine vorbește despre luciditatea de care acesta dă dovadă), coroborată cu declarația martorului Doba M. el care a arătat în mod expres că P. A. D. cunoștea detaliile demersului judiciar inițiat de mama sa în scopul recuperării garsonierei (f.161 vol.3 u.p), cu motivarea sentinței civile de respingere inițială a acțiunii în anularea contractului autentificat de vânzare-cumpărare și cu promovarea ulterioară a acțiunii de punere sub interdicție, fac dovada unui demers juridic angrenat în scopul evident de a obține cu orice preț desființarea contractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, eventuala condamnare a inculpatului S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune urmând să servească aceluiași scop.

Or, în contextul în care nu doar martorii, persoane apropiate părții vătămate P. A. D., dar și o comisie formată din medici specialiști a

concluzionat în sensul că acesta ar avea reprezentarea acțiunilor sale și acționa cu discernământ și deci avea aparența unei persoane lucide, nu li se poate imputa inculpaților S. O. A. și F. F. că nu au cunoscut boala psihică de care suferea acesta și că ar fi urmărit extorcarea acestuia tocmai pornind de la această stare de sănătate.

Concluzia instanței este întărită și de declarațiile martorilor F. V. M. el (f.61 vol.6 fond)- care prin coroborare cu adeverința și chitanța atașate f.3 și 5 vol.2 fond) atestă faptul că inculpatul S. a apelat la agenția imobiliară a cărui patron este pentru achiziționarea imobilului și Sighartău R. Ștefan (f.63 vol.6 fond) care în calitate de notar public a verificat consimțământul liber exprimat de partea vătămată la vânzarea garsonierei, arătând în fața instanței că nu a avut suspiciuni cu privire la discernământul acestuia, explicându-i totodată natura și efectele juridice ale contractului încheiat.

Pe baza celor reținute, instanța va conchide în sensul că probele administrate în cauză nu confirmă aspectul că inculpații F. F. și S. O.

A. ar fi cunoscut aspecte legate de boala psihică de care suferea partea vătămată P. A. D. . Pe de altă parte, în condițiile în care valoarea de vânzare a imobilului la data de_ era cu aproximativ 20 % mai mare decât valoarea de achiziție a garsonierei cu 9 luni anterior, încadrându-se în grilele de evaluare notarială și corespunzând valorii de circulație din zona "Hanul Ciorilor"; din Dej (f. (f.61 vol.6 fond, f.63 vol.6 fond, f. 87- 109 vol.6 fond), instanța apreciază că nu este dovedită nici inducerea în eroare cu ocazia încheierii contractului. Prin comparație, Curtea reține că la fila 218 vol.6 u.p se regăsește un al doilea antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată datat _

, în calitate de cumpărător figurând numitul Pastor Mirce I., în care prețul de vânzare este stabilit la 80 de dolari, preț care spre deosebire de cel negociat cu inculpatul S. este în mod evident derizoriu și care ar fi putut justifica presupunerea de contract lezionar sau încheiat prin inducere în eroare, ceea ce nu este însă cazul în speță. O ultimă observație se impune a fi făcută cu privire la valoarea de circulație a garsonierei care face obiectul material al infracțiunii de înșelăciune, anume că expertiza de evaluare a imobilului întocmită în dosarul civil nr._ având ca obiect pretenții (f.94-101 vol.7 fond) nu poate fi avută în vedere de instanța penală, având în vedere că valoarea de piață a imobilelor a evoluat în mod progresiv, relevantă în speță fiind valoarea de circulație la data presupusei fapte, respectiv la nivelul lunii ianuarie 2003.

În aceste condiții, soluția de achitare a inculpaților S. O. A. și F.

pentru infracțiunea de înșelăciune și respectiv complicitate la această infracțiune pe considerentul că faptei îi lipsește elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă și subiectivă) apar ca fiind legală și temeinică.
Cererea inculpatului F. F. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de șantaj în formă continuată prev.de art. 194 alin. 1 C.penal cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și reținerea unei infracțiuni la șantaj pentru fiecare act material în formă de pluralitate a concursului de infracțiuni pe considerentul lipsei unei rezoluții infracționale unice apare ca nefondată.
Astfel, rezoluția specifică infracțiunii continuate presupune atât un factor intelectiv, cât și unul volitiv reprezentarea în ansamblu a activității infracționale (inclusiv a realizării ei prin acțiuni sau inacțiuni similare repetate) și a rezultatului său global și voința de a săvârși treptat acțiunile sau inacțiunile componente ale acestei activități. Pentru a se putea vorbi despre o unitate de rezoluție este suficient ca reprezentarea activității infracționale să fie relativ determinată, adică să se refere la comiterea unor acțiuni individualizate măcar în aspectele lor generale. Această determinare relativă în conștiința făptuitorului a acțiunilor sau inacțiunilor nu implică însă în mod necesar nici cunoașterea
identității subiecților pasivi, nici prevederea exactă a mijloacelor de executare și a condițiilor obiective de realizare, o reprezentare în linii generale a acelor acțiuni sau inacțiuni satisfăcând cerințele legale. În acest sens, contrar solicitărilor apărătorului inculpatului F. F. de schimbare a încadrării juridice prin reținerea unei pluralități de infracțiuni concurente, Curtea reține că prin unitatea modului de operare și specificul activității infracționale - care a presupus pe de o parte exercitarea actelor de constrângere prin violență sau amenințare doar la anumite intervale de timp mai lungi sau mai scurte, în funcție de durata în timp a impactului fiecărui act de acest gen asupra psihicului părților sau persoanelor vătămate -, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea acțiunilor săvârșite cel puțin în linii generale, recurgând la amenințări la adresa integrității corporale a părților sau persoanelor vătămate, a membrilor familiilor acestora, amenințările fiind proferate de regulă telefonic, precum și la exercitarea de acte de violență în locuri izolate, pentru a determina datornicii să se achite de datorii sau să răspundă solicitărilor de a preda diferite bunuri, de a încheia contracte de vânzare-cumpărare simulate sau de a presta diverse servicii. Or, toate aceste elemente conduc la concluzia că unitatea de rezoluție impusă de textul art. 41 alin. 2 C.pen. subzistă, cererea de schimbare de încadrare juridică apărând ca neîntemeiată.
În egală măsură, chiar dacă în cazul inculpatului G. C. au fost reținute două acte materiale de complicitate (morală) la șantaj, instanța reține că unitatea de conținut la care se referă textul art. 41 alin. 2 C.pen. nu este afectată în cazul în care unele din actele componente ale infracțiunii continuate sunt săvârșite în forma de participație a complicității, iar altele în forma de participație a autoratului. Ceea ce interesează sub aspectul condiției susmenționate este doar ca identitatea de conținut să privească același tip de infracțiune, sau, cu alte cuvinte, ca toate actele componente să aparțină aceleiași infracțiuni caracterizate prin trăsăturile sale constitutive cele mai generale. Elementele privind forma participației la infracțiune sunt, deci, lipsite de relevanță în ceea ce privește existența unității infracționale, atâta timp cât actele săvârșite prezintă trăsăturile constitutive ale aceleiași infracțiuni tip și izvorăsc dintr-o rezoluție infracțională unică.
În aceeași ordine de idei, nici cererile de schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de șantaj în infracțiunile de amenințare, prev. de art. 193 C.pen. și respectiv lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. nu apar ca fiind întemeiate, având în vedere că amenințările proferate de inculpați și actele de agresiune fizică nu au avut o însemnătate de sine stătătoare, ci în realitate, așa cum s-a argumentat la expunerea stării de fapt, au constituit mijlocul de determinare a părților și persoanelor vătămate să se conformeze conduitei impuse de inculpați, infracțiunile de amenințare și respectiv lovire și alte violențe făcând deci parte din conținutul complex al infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 C.pen.
În ce privește cererea inculpatului G. C. de achitare în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.penală pe considerentul că infracțiunii de ultraj prev.de art.194 alin.1 C.penal, cu aplicarea art.41 alin. 2 C.penal, îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv legătura obiectivă (intenția) apare ca nefondată.
Din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul
C. l-a supus pe partea vătămată D. A. la violență de natură psihică care se circumscrie noțiunii de amenințare cu scopul de a o determina să plătească unele sume de bani, să efectueze anumite lucrări de construcții și să accepte evaluarea acestor lucrări în condițiile stabilite de inculpat, de pe poziții de forță.

Astfel, primul incident de această natură (2007-2008) a fost cauzat de inculpatul G. C. împreună cu inculpatul B. T., aceștia fiind iritați de faptul că partea vătămată D. A. nu și-a achitat dobânzile asumate, aceștia repetându-i vreme de o jumătate de oră și pe un ton răstit că trebuie să-și achite datoriile.

Aceste declarații credibile ale părții vătămate au fost susținute și de martora D. G. care a asistat personal la incidentul petrecut în 31 decembrie 2008 în locuința lui D. A., când inculpatul G. C., urmare a unei discuții aprinse i-a solicitat părții vătămate toți banii din casă, fiindu-i remisă suma de 800 lei.

Or, acest incident petrecut la locuința părții vătămate D. A. a fost recunoscut chiar de inculpatul G. C. care a motivat că l-a căutat acasă pentru a-și rezolva afacerile.

Mai mult, martora D. G. a mai arătat că în contextul acestor presiuni venite din partea inculpatului G. C., partea vătămată se temea în permanență pentru siguranța sa și a familiei sale, abordând și atitudini deosebit de protectoare la adresa sa și a fiului său, avansând chiar și ipoteza unui eventual divorț pentru asigurarea protecției familiei.

În fine, martorii angajați la societatea părții vătămate Sincuță A. au arătat că aceasta era torturată psihic de cămătari și supus presiunii de a furniza materiale și efectua lucrări de construcții, aceștia indicându-l pe inculpatul G.

C. ca fiind unul din beneficiarii acestui gen de lucrări.

Susținerea inculpatului G. C. în sensul că folosul material obținut nu era unui injust întrucât condițiile contractuale fuseseră acceptate de partea vătămată nu poate fi reținută. Astfel, aceste condiții i-au fost impuse de către inculpat, nefiind liber consimțite de partea vătămată, iar pe de altă parte, chiar dacă folosul ar fi fost just, dacă modul de obținere al acestuia este injust (determinat prin constrângere morală) sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.

Nu în ultimul rând, Curtea reține și actele materiale de șantaj constând în constrângerea părții vătămate M. O. să dea suma de 450 de euro prin constrângeri psihice și agresiuni psihice care se circumscriu noțiunilor de violență și amenințare, ca elemente ale laturii obiective ale infracțiunii de șantaj,

foloasele materiale astfel obținute fiind dobândite în mod injust.

Astfel, s-a dovedit în cauză că în sâmbăta mare a sărbătorilor de Paști 2008, partea vătămată M. O. a fost dusă de inculpații G. C. și B. T. într-un loc izolat (pădurea din Valea Chiejdului) unde a fost amenințat de primul inculpat că va fi călcat cu mașina sau împușcat, iar după proferarea amenințărilor a fost lovit de cei doi inculpați cu pumnii și picioarele aproximativ 30 de minute.

În fine, este de reținut și susținerea inculpatului B. T. pentru obținerea de la părțile vătămate B. M. și M. N. a unor sume de bani.

În aceste condiții, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului G. C. infracțiunea de șantaj prev.de art.194 alin.1 C.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal.

Aceleași argumente invocate în cererea de achitare a inculpatului B. T.

, respectiv lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, în sensul lipsei actelor materiale de amenințare sau a folosului injust apar ca nefondate.

Astfel, din starea de fapt reținută de instanța de fond și cele arătate mai sus, rezultă că inculpatul B. T. le-a obligat prin amenințare pe părțile vătămate D. A., B. M., M. O., SA, M. N. și Kiss Augustin Flaviu să plătească sume de bani cu titlu de dobânzi, să predea bunuri,

să încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor bunuri sau să presteze anumite servicii în interesul său sau al martorului P. țiu I. .

În ce privește lipsa folosului injust, așa cum s-a arătat mai sus, este de reținut că condițiile contractuale nu au fost liber consimțite de părțile vătămate, iar pe de altă poarte, textul incriminează obținerea unui folos injust. Altfel spus, chiar dacă folosul este just, este suficient modul de obținere (constrângere psihică, fizică) a acestui folos să fie injust pentru a ne afla în prezența infracțiunii de șantaj.

Susținerea inculpatului S. O. A. în sensul inexistenței faptei reținute în sarcina sa, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.penală, nu poate fi reținută.

Din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul

S. O. A., în baza aceleiași rezoluții infracționale le-a obligat, în perioada 2004 - 2009, prin amenințare pe părțile vătămate T. C., SA -I., B.

M. și S. D. să plătească diferite sume de bani cu titlu de dobânzi, să predea anumite bunuri sau să încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor bunuri în interes propriu.

În ce privește solicitarea inculpaților, în principal a inculpatului S. O.

A. în sensul de a se da eficiență declarațiilor unor martori (foste părți vătămate care au renunțat la calitatea lor - T. C., S. D. și SA -I. ) din cursul cercetării judecătorești, în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 C.pr.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului. Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor dispoziții legale este aceea că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești cu respectarea principiilor oralității, contradictorialității și nemijlocirii, scopul administrării probelor în scopul aflării adevărului fiind același în ambele faze ale procesului penal, conform dispozițiilor exprese ale art. 62 C.pr.pen.

Astfel fiind, nu se poate aprecia că probele administrate în faza de urmărire penală servesc exclusiv trimiterii în judecată a inculpaților (astfel cum stipulează dispozițiile art. 200 C.pr.pen.), iar necesitatea verificării legalității probațiunii și a readministrării în condiții de nemijlocire de către instanța de judecată nu semnifică înlăturarea de plano a probelor de la urmărire penală.

Aprecierea probelor reprezintă în fapt operațiunea finală a activității de judecată, în baza căreia instanța de judecată trebuie să stabilească în ce măsură probele reflectă adevărul judiciar. Altfel spus, cu ocazia interpretării ansamblului probator al cauzei instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia învinuirii, orice mijloc de probă prevăzut de lege putând fi valorificat în măsura în care instanța de judecată apreciază că acesta conduce la aflarea adevărului.

În speță, contrar solicitărilor apărării, Curtea apreciază că se impune acordarea unei importanțe deosebite declarațiilor date de părți și martori în faza de urmărire penală și aceasta nu doar prin prisma factorului trecerii timpului, cât și datorită aspectului că specificul acestei cauze conferă un avantaj caracterului secret al fazei de urmărire penală, care în fapt a garantat pentru martori și părțile vătămate audierea în lipsa inculpaților, care dețineau un ascendent deosebit de puternic asupra comunității locale, ținând-o de-a dreptul sub teroare.

Ecourile acestei stări de lucruri transpar inclusiv în comportamentul și declarațiile luate în fața instanței de fond și urmează a fi analizate în cele ce urmează:

Astfel, în primul rând, se remarcă atitudinea cvasitotalității părților vătămate care confruntate cu prezența fizică a inculpaților, chiar în stare de arest, au arătat în fața instanței de fond că nu mai au nici un fel de pretenție de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaților. Chiar dacă apărarea a

încercat să speculeze aceste atitudini procesuale în favoarea inculpaților, Curtea nu va putea primi un astfel de punct de vedere, având în vedere comportamentul martorului M. N. (care pe parcursul declarațiilor verifica reacțiile inculpaților prin contact vizual cu aceștia, cenzurându-și în mod vizibil memoria, fapt care a condus instanța la aducerea la cunoștință a posibilității de a solicita să fie audiat fără a fi prezent fizic în sala de judecată, conform prevederilor art. 86 ind. 2 C.pr.pen.- f.255 vol.2 fond), a martorului M. DP (căruia instanța de fond i-a atras atenția în mod deosebit asupra ezitării în a da răspunsuri la întrebările adresate de instanță - f.188 vol.3 fond), a martorului M.

C. - care a durat nu mai puțin de 2 ore datorită dificultăților evidente ale martorului de a face declarații complete în fața organului judiciar, recunoscând cu reținere că este "posibil"; să îi fie teamă pentru siguranța sa și a familiei sale datorită datelor pe care le cunoaște (f.120 vol.3 fond).

În egală măsură este relevant cauzei solicitarea de audiere sub identitate protejată ("Georgiu R. ";) în fața instanțe de fond, formulată tocmai pentru a se evita posibilele consecințe la adresa siguranței martorului și a familiei sale, sau motivele invocate de martorii audiați în mod nemijlocit pentru a reveni asupra declarațiilor incriminatorii la adresa inculpaților: probleme neurologice (martora Săplăcan A. M. ), starea de ebrietate în care se aflau la momentul derulării faptelor probatorii (martorul Szilagy G. ), alții au recunoscut de-a dreptul că le

este teamă să releve tot adevărul în cauză pentru a nu se expune la consecințe nedorite pentru ei sau pentru familiile din care fac parte (de exemplu martorul Mihuț A. I. uț), însă aspectul definitoriu este acela că martorii insistă aproape invariabil că au declarat adevărul la urmărire penală și că își mențin acele declarații.

Teama manifestată de părți și martori la adresa inculpaților este justificată de atitudinea de autoritate și control pe care aceștia o dețineau la nivelul comunității locale, celor care cunoșteau despre activitatea infracțională a inculpaților fiindu-le teamă să formuleze plângeri sau denunțuri penale. Or, acesta era tocmai factorul pe care inculpații mizau, fapt care transpare din conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpații F. F. (f.33-34 vol.7 u.p, f.38-40 vol.7 u.p inculpatul cerându-le socoteală martorilor N. S. și Săvan V. A. că ce au căutat la C., în același sens fiind și discuția cu martorul M. N. - f.50-51 vol.7 u.p, pe care îl întreabă dacă a terminat de dat declarații) sau F. F. cu S. O. A. (f.50-51 vol.7 u.p.- în care inculpații se întreabă retoric pe cine a avut "curajul" să sune o persoană agresată de inculpatul F., transpărând din discuție

imunitatea de care inculpații beneficiau la nivelul poliției locale.

Totuși, presiunile asupra părților vătămate și martorilor au continuat și după arestarea inculpaților, care i-au transmis părții vătămate D. A., printr-un intermediar (R. F. zis "Flocea";- f. 281 vol. 1 u.p), că nu trebuia să sesizeze poliția, că în cazul în care inculpații vor fi închiși partea vătămată va fi omorâtă și că, în cazul în care partea vătămată va fi contactată din partea inculpaților, să cadă la înțelegere cu aceștia, "pentru a nu avea probleme pe parcurs";, iar martorii B. A. și T. C. au fost căutați la locul de muncă de inculpatul S. (după liberarea provizorie sub control judiciar) și apropiați ai acestuia, cu scopul evident de a crea presiune asupra celor care dăduseră declarații împotriva inculpatului în faza de urmărire penală (f.54 vol.5 fond).

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art.72 C.penal atât în ce privește cuantumul acestora cât și în privința modalității de executare, acestea fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev.de art.52 C.penal.

În mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că în raport de lipsa antecedentelor penale ale inculpaților S. O. A. și M. M., a numărului redus al actelor, al părților vătămate șantajate (4 respectiv 2) de modalitatea de constrângere exercitată (amenințare) și perioadele petrecute în arest preventiv, scopul pedepselor poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor și obligarea inculpaților la măsurile de supraveghere în perioada termenului de încercare.

În aceste condiții, aplicarea unor pedepse cu executare efectivă solicitată în apelul parchetului apare ca excesivă și disproporționată.

În egală măsură, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, numărul marte al actelor de șantaj reținute, modalitățile de exercitare a actelor de constrângere asupra părților vătămate (inculpații B. T. și G.

C. recurgând inclusiv la acte de violență asupra părților vătămate sau asupra unor bunuri ale acestora), durata mare de timp a activității infracționale și atitudinea procesuală a inculpaților, Curtea reține că cererile inculpaților G.

C., F. F. și B. T. de reducere a pedepselor aplicate sunt nefondate.

În baza acelorași argumente, Curtea reține ca nejustificată cererea inculpatului G. C. de reținere în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 C.penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor prev.de art.81 C.penal, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră.

Critica de nelegalitate a pedepsei aplicate formulată de inculpatul F. F. nu poate fi reținută, pedeapsa de 6 ani și 9 luni fiind stabilită în limitele legale prevăzute de lege pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată.

În mod greșit, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului B. T. starea de recidivă prev.de art.37 lit.b C.penal, în loc de 37 lit.a C.penal.

Astfel, inculpatul B. T. a fost trimis în judecată reținându-se comiterea faptelor în condițiile recidivei postcondamnatorii prev.de art.37 lit.a C.penal, primul termen fiind constituit de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.491/2001 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr.304/2002 a Curții de Apel C., pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 14 iunie 2004, cu un rest neexecutat de 576 zile închisoare, infracțiunea de șantaj în formă continuată dedusă judecății fiind comisă începând cu anul 2004 și până în anul 2009.

Reținându-se în sarcina inculpatului infracțiunea de șantaj în formă continuată în perioada 2004 - 2009, este evident că aceasta s-a consumat înainte de împlinirea duratei pedepsei ce constituie primul termen al recidivei,

practica judiciară fiind constantă în ce privește reținerea momentului consumării infracțiunii continuate și nu al epuizării acesteia, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Or, din probele aflate la dosar rezultă cu certitudine că înainte de împlinirea duratei pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, inculpatul B.

T. a comis mai multe acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art.37 lit.a C.penal.

În mod legal și temeinic instanța de fond a soluționat și latura civilă a cauzei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, cuantumul acestora fiind stabilit în mod judicios în raport de probele aflate la dosar.

Solicitarea de respingere a constituirii de parte civilă formulată de partea vătămată D. A. pe considerentul că acesta nu poate să continue drepturile procesuale ale societății care între timp a fost dizolvată nu poate fi primită.

Astfel, constituirea de parte civilă a fost formulată în numele societății în faza de urmărire penală, când partea vătămată D. A. era administratorul societății, iar în cursul judecății a fost însușită de lichidatorul judiciar, pretențiile finale fiind precizate în scris.

Mai mult, prin sentința comercială pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Comerciale C. la data de 11 noiembrie 2010 a fost admisă cererea lichidatorului judiciar privind antrenarea răspunderii administratorului statutar al societății, partea vătămată D. A. fiind obligată la plata sumei de 383.397,44 lei, reprezentând întreg pasivul societății, în speță fiind incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006.

Or, având în vedere aceste circumstanțe este evident că partea civilă are calitate și este în drept să solicite obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciile cauzate.

În raport de lipsa de temeinicie a solicitărilor de achitare formulate în cauză, astfel cum au fost reținute mai sus, cererile formulate de inculpații G.

C., F. F. și S. O. -A., de respingere a pretențiilor civile (inculpatul

G. C. ), de exonerare de la plata despăgubirilor civile și de restituire a actelor autoturismului (inculpatul F. F. ), de înlăturare a confiscării sumei de 42.966 lei și revocare a sechestrului asigurator privind apartamentul și autoturismul aparținând inculpatului S. O. -A. apar ca nefondate.

În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat apelul părții civile și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prevăzute de lege care să atragă desființarea hotărârii atacate.

Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a C.pr.penală, Curtea va admite apelul parchetului, va desființa în parte sentința atacată, în ce privește starea de recidivă reținută în sarcina inculpatului B. T. și pronunțând o nouă hotărâre va dispune condamnarea acestuia la 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev.de art.194 alin.1 C.penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a C.penal.

Conform art. 61 C.penal, Curtea va dispune revocarea liberării condiționate pentru restului de 576 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 491/2011 a Judecătoriei Dej, rest ce va fi contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b C.pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații F. F., S. O. A., G. C., B. T. si partea civilă P. A. D. prin tutore B. I. împotriva aceleiași hotărâri, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Potrivit art. 88 C.penal se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioadele executate, după cum urmează: pentru inculpatul B. T.

perioada_ -_ ; pentru inculpatul F. F. perioadele_ -_ si

_ -_ ; pentru inculpatul G. C. perioada_ -_ ; pentru inculpatul S. O. A. perioada_ -_, iar pentru inculpatul M. M. perioada_ -_ .

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.penală, recurenții vor fi obligați să plătească câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare în apel, inculpatul B. T. și la 300 lei onorariu avocațial, iar pe inculpații G. C., F. F. si S. O.

și la câte 150 lei fiecare, onorarii avocațiale parțiale în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
1. Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL C. declarat împotriva sentinței penale nr. 63 pronunțata de Tribunalul Cluj la 21 februarie 2012 pe care o desființează în parte, numai în ce privește starea de recidivă reținută în sarcina inculpatului B. T. si pronunțând o nouă hotărâre:
  Condamna pe inculpatul B. T. la 7 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal si art. 37 lit.a Cod penal.
  Conform art. 61 Cod penal dispune revocarea restului de 576 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penala nr. 491/2011 a Judecătoriei Dej din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat, rest ce va fi contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani si 6 luni închisoare.
2. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații F. F., S.

O. A., G. C., B. T. si partea civilă P. A. D. prin tutore B.

I. împotriva aceleiași hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Conform art. 88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate perioadele executate după cum urmează:

pentru inculpatul B. T. perioada_ -_ ,

pentru inculpatul F. F. perioadele_ -_ si_ -_ pentru inculpatul G. C. perioada_ -_

pentru inculpatul S. O. A. perioada_ -_, iar

pentru inculpatul M. M. perioada_ -_ .

Stabilește in favoarea Baroului C. 300 lei onorariu pentru avocat Sărbu Timea si câte 150 lei onorarii parțiale, sume ce vor fi avansate din fondurile MJ.

Obligă pe recurenți să plătească câte 300 lei in favoarea statului cheltuieli judiciare în apel, pe inculpatul B. T. si la 300 lei onorariu avocațial integral iar pe inculpații G. C., F. F. si S. O. A. la câte 150 lei onorarii parțiale avocațiale în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând in sarcina statului.

Cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru inculpați si de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 13 decembrie 2013.

	PREȘEDINTE,			JUDECĂTOR,		GREFIER,
V.	V. A.	I.	M.	L.	C.

Red.V.V.A./_ .

Dact.H.C./4 ex./_ . Jud.fond: L.M. F. .

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 487/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 225/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 246/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 246/2013. Înșelăciune