Decizia penală nr. 487/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.487/R/2013

Ședința publică din 9 aprilie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE	: I.	M., judecător
JUDECĂTORI	: L.	H.
	: V.	V. A.
GREFIER	: L.	C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul R. B., împotriva sentinței penale nr.22/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Ș. S., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S.

din 10 iulie 2009, dosar nr.215/P/2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată,prev.de art.215 al.1,2,3 C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. și art.37 lit.a. C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.a.C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a. C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Burciu Janina, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul R. B. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei pedepse în cunatum redus apreciind că pedeapsa aplicată este excesivă. Având în vedere că este vorba despre o singură infracțiune, iar prejudiciul a fost recuperat în totalitate, apreciază că se poate dispune reducerea pedepsei, fără aplicarea sporului. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că se poate discuta despre admiterea recursului inculpatului în sensul reducerii pedepsei care apare excesivă însă solicită a se avea în vedere că inculpatul are mai multe condamnări astfel că sporul aplicat de instanță este corect reținut. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 22 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei Ș. S., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă sesizarea din oficiu de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a) C.pen. și art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) C.pen..
În baza art. 334 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului R. B. din infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen.,
cu aplicarea art.37 lit.a) C.pen. și art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) C.pen..
1. În baza art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen. și art. 320¹C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul R. B., fiul lui Carol și E., născut la data de_, în localitatea Bumbești Jiu, jud.Gorj, cetățean român, studii - 10 clase, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în sat T., nr.275, comuna T. jud.Sălaj, recidivist, CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.71 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

2. În baza art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) C.pen. și art. 320¹C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul R. B. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art.71 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune pentru care inculpatul R. B. a fost cercetat în prezentul dosar și infracțiunile de înșelăciune și abuz de încredere pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.468/_ a Judecătoriei Târgu M., definitivă față de inculpat la data de _

, sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de_, sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei Dej, definitivă prin nerecurare la data de_, sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. și sentința penală din_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria,, recunoscută prin sentința penală nr.448/2011 a Curții de A. București, definitivă la data de_ prin încheierea nr.885/2012 a Înaltei Curți de C. și Justiție sunt concurente.

S-a descontopit sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O., și s-a repus pedepsele în individualitatea lor: 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. ), 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. ), 2 ani închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.468/_ a Judecătoriei Tg.M. ), 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani), 1 an închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prin sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei Dej), 5 ani (aplicată prin sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria), 1 lună (spor aplicat prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. ) și, în baza art.36 C.pen., raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) C.pen., contopește pedepsele repuse în individualitatea lor, de 2 ani și 2 luni, 2 ani și 2 luni, 2 ani, 3 ani și 6 luni, 1 an, 5 ani închisoare cu pedepsele de 1 an și 7 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta, iar pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare o sporește cu 1 an , urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că prin sentința penală din data de_ pronunțată în dosarul nr.8.B.202/2010/27 al Judecătoriei Dunakeszi a fost aplicată inculpatului măsura de siguranță a expulzării de pe teritoriul Ungariei pe o perioadă de 5 ani.

S-a constatat că inculpatul a început executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. la data de_, iar la data de_ acesta a fost pus în libertate, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr.1065/_ a Judecătoriei O., prin care a fost admisă propunerea

Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată în privința inculpatului R. B.

În baza art.36 alin.3 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de_ la_ .

S-a anulat mandatul de executare emis de Judecătoria Oradea în baza Sentinței nr. 974/_ și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispozitivul prezentei.

În baza art.118 alin.1 lit.b) C.pen., s-a dispus confiscarea sumelor de 4.000 lei de la inculpatul R. B., ca fiind dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art.348 C.proc.pen., s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din data de_ (f.109 u.p).

S-a constatat că latura civilă a fost disjunsă formându-se dosarul cu nr._, cu termen de judecată la data de 13 martie 2013.

În baza art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 4000 lei.

În baza art.189 alin.1 C.proc.pen., suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul desemnat din oficiu - av. T. Crihan iar suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru faza de urmărire penală - av. Biro-Pacsa Kinga.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria SS din 10 iulie 2009, dosar nr.215/P/2008, înregistrat la instanță sub nr.1165/309/_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prev. de art.215 al.1, 2, 3 Cp cu aplicarea art.41 al.2 CP și art.37 lit.a. CP și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 CP cu aplic.art.37 lit.a.CP totul cu aplicarea art.33 lit.a. CP.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în data de_, în baza unei înțelegeri prestabilite, inculpatul R. B. și o altă persoană, au contactat-o pe partea vătămată E. A. din localitatea S. cu care au convenit ca în schimbul sumei de 200 euro, partea vătămată să le închirieze autoutilitara sa marca Volkswagen Caravelle cu nr. de înmatriculare_ . În realitate, inculpatul intenționa să obțină detenția asupra autoutilitarei pentru a o vinde în vederea realizării unui folos material injust. În acest context, inculaptul i-a dat părții vătămate suma de 200 euro, sub pretextul închirierii autoutilitarei pe o durată de trei zile, în vederea efectuării unei curse în Italia, iar partea vătămată i-a dat inculpatului autoutilitara, cheile, certificatul de înmatriculare și asigurarea.

După aceea inculpatul R. B. l-a contactat pe martorul G. M. D. căruia i-a propus să îi caute un client care s-ar arăta dispus să cumpere autoutilitara marca Volkswagen la un preț de 7.500 euro. În aceste împrejurări, martorul G. M. D. a sunat-o pe partea vătămată D. N. care a precizat că ar putea cumpăra autoutilitara cu această sumă dar trebuie să o vadă. În aceste condiții, inculpatul cu alte persoane s- au deplasat în localitatea C. N. cu autoutilitara condusă de martorul G. M. D. și s-au întâlnit aici cu partea vătămată D. N. .

Pentru a crea aparența că ar avea proprietatea asupra autoutilitarei, inculpatul R.

B. a întocmit în fals un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată pe care l- a datat cu_ și prin care se atesta în mod nereal faptul că partea vătămată E. A. ar fi vândut autoutilitara inculpatului R. B., contra sumei de 7.000 euro. În conținutul acestui contract, se mai specifica faptul că la data radierii autoutilitarei, pretinsul vânzător (partea vătămată E. A. ) ar fi urmat să predea cartea de identitate pretinsului cumpărător (inculpatul R. B. ).

Din raportul de constatare tehnico științifică grafoscopică întocmit de IPJ Sălaj - Serviciul Criminalistic, filele 116-123 rezultă faptul că acest contract de vânzare cumpărare a fost scris de către inculpatul R. B. iar semnătura de la rubrica "vânzător"; nu a fost executată de către partea vătămată E. A. .

Acest contract de vânzare cumpărare falsificat, a fost prezentat părții vătămate D.

N. și a reprezentat mijlocul fraudulos prin care partea vătămată a fost indusă în eroare, încrezându-se în calitatea de proprietar a inculpatului R. B., în contextul în care acesta era doar un detentor precar.

Partea vătămată D. N. a fost de acord să cumpere autoutilitara prezentată de inculpați, contra sumei de 7.500 euro, în contextul în care inculpatul R. B. s-a prezentat ca fiind proprietarul acesteia. Partea vătămată D. N. a solicitat un act de identitate de la inculpatul R. B. și întrucât actul de identitate se afla în localitatea S., au plecat cu toții din C. N. înspre localitatea S. .

Partea vătămată D. N. a dorit de asemenea, să-și formeze o proprie părere asupra stării tehnice a autoutilitarei, astfel că a pornit cu aceasta din C. N., conducând-o. În localitatea Z. martorul G. M. D. a coborât, primind de la inculpatul R. B., pentru serviciul prestat, respectiv conducerea autoutilitarei până în C.

-N., suma de 100 lei.

Inculpatul s-a deplasat mai departe cu partea vătămată D. N. înspre localitatea S. unde inculpatul R. B. i-a prezentat actul său de identitate iar partea vătămată i-a achitat acestuia suma de 4.000 lei.

În ziua următoare, partea vătămată D. N. pretinde că i-a mai achitat în C. N. inculpatului R. B. suma de 7.000 lei însă acest aspect nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate, astfel că nu a fost luat în considerare la stabilirea stării de fapt reale, în conformitate cu dispozițiile art.75 C.p.p.

În tot acest interval de timp, partea vătămată E. A., constatând că autoutilitara nu îi mai este returnată în termenul de trei zile care fusese stabilit pentru închiriere, a luat legătura cu inculpatul R. B. care i-a spus că nu a mai plecat în Italia și că autoutilitara nu s-ar mai afla la el. În cele din urmă, văzând că nu-și poate recupera autoutilitara, partea vătămată E. A. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul R. B. arătându- se dispusă să-i dea 500 euro în schimbul autoutilitarei.

Partea vătămată E. A., cu ajutorul unei alte persoane, s-a deplasat la C. -N. la locul unde se afla autovehiculul, a deschis autoutilitara cu cheile de rezervă pe care le avea asupra sa și a plecat cu aceasta la domiciliul său din localitatea S., recuperându-și astfel bunul de care fusese deposedat prin inducere în eroare.

Prejudiciul cauzat părții vătămate E. A. în sumă de 15.000 euro, reprezentând contravaloarea autoutilitarei marca Volkswagen Caravelle fabricată în anul 2003, a fost recuperat în totalitate.

Prejudiciul cauzat părții vătămate D. N. în cuantum de 4.000 lei nu a fost recuperat.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarații inculpați (f 18-19;21-22;25-28;96-97;98-100;131-132;133-136 )declarații parte vătămată (f 33-34, 27-28);declarații parte civilă ( f 30-32, 94-95);declarații martori (f 35-36, 92-93,); raport de constatare tehnico științifică grafoscopică ( f 116-123);contract de vânzare cumpărare (f 109) ; alte înscrisuri ( f 109, 112-114, 125-126, 128, 141 ).

La termenul de judecată din_ instanța a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul R. B. și formarea unui nou dosar cu privire la ceilalți inculpați.

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului R. B. .

La termenul de judecată din 22 august 2012 inculpatul R. B. a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

fapt:

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea stare de

În data de_, în baza unei înțelegeri prestabilite, inculpatul R. B. și o altă

persoană, au contactat-o pe partea vătămată E. A. din localitatea S. cu care au convenit ca în schimbul sumei de 200 euro, partea vătămată să le închirieze autoutilitara sa marca Volkswagen Caravelle cu nr. de înmatriculare_ . În realitate, inculpatul intenționa să obțină detenția asupra autoutilitarei pentru a o vinde în vederea realizării unui folos material injust. În acest context, inculaptul i-a dat părții vătămate suma de 200 euro, sub pretextul închirierii autoutilitarei pe o durată de trei zile, în vederea efectuării unei curse în Italia, iar partea vătămată i-a dat inculpatului autoutilitara, cheile, certificatul de înmatriculare și asigurarea.

Pentru a crea aparența că ar avea proprietatea asupra autoutilitarei, inculpatul R.

a întocmit în fals un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată pe care l- a datat cu_ și prin care se atesta în mod nereal faptul că partea vătămată E. A. ar fi vândut autoutilitara inculpatului R. B., contra sumei de 7.000 euro. În conținutul acestui contract, se mai specifica faptul că la data radierii autoutilitarei, pretinsul vânzător (partea vătămată E. A. ) ar fi urmat să predea cartea de identitate pretinsului cumpărător (inculpatul R. B. ).
Din raportul de constatare tehnico științifică grafoscopică întocmit de IPJ Sălaj - Serviciul Criminalistic, filele 116-123 rezultă faptul că acest contract de vânzare cumpărare a fost scris de către inculpatul R. B. iar semnătura de la rubrica "vânzător"; nu a fost executată de către partea vătămată E. A. .
Acest contract de vânzare cumpărare falsificat, a fost prezentat părții vătămate D.
N. și a reprezentat mijlocul fraudulos prin care partea vătămată a fost indusă în eroare, încrezându-se în calitatea de proprietar a inculpatului R. B., în contextul în care acesta era doar un detentor precar.
Partea vătămată D. N. a fost de acord să cumpere autoutilitara prezentată de inculpați, contra sumei de 7.500 euro, în contextul în care inculpatul R. B. s-a prezentat ca fiind proprietarul acesteia. Partea vătămată D. N. a solicitat un act de identitate de la inculpatul R. B. și întrucât actul de identitate se afla în localitatea S., au plecat cu toții din C. N. înspre localitatea S. .
Partea vătămată D. N. a dorit de asemenea, să-și formeze o proprie părere asupra stării tehnice a autoutilitarei, astfel că a pornit cu aceasta din C. N., conducând-o. În localitatea Z. martorul G. M. D. a coborât, primind de la inculpatul R. B., pentru serviciul prestat, respectiv conducerea autoutilitarei până în C.
N., suma de 100 lei.
Inculpatul s-a deplasat mai departe cu partea vătămată D. N. înspre localitatea S. unde inculpatul R. B. i-a prezentat actul său de identitate iar partea vătămată i-a achitat acestuia suma de 4.000 lei.
În ziua următoare, partea vătămată D. N. pretinde că i-a mai achitat în C. N. inculpatului R. B. suma de 7.000 lei însă acest aspect nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate, astfel că nu a fost luat în considerare la stabilirea stării de fapt reale, în conformitate cu dispozițiile art.75 C.p.p.
În tot acest interval de timp, partea vătămată E. A., constatând că autoutilitara nu îi mai este returnată în termenul de trei zile care fusese stabilit pentru închiriere, a luat
legătura cu inculpatul R. B. care i-a spus că nu a mai plecat în Italia și că autoutilitara nu s-ar mai afla la el. În cele din urmă, văzând că nu-și poate recupera autoutilitara, partea vătămată E. A. l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul R. B. arătându- se dispusă să-i dea 500 euro în schimbul autoutilitarei.
Partea vătămată E. A., cu ajutorul unei alte persoane, s-a deplasat la C. -N. la locul unde se afla autovehiculul, a deschis autoutilitara cu cheile de rezervă pe care le avea asupra sa și a plecat cu aceasta la domiciliul său din localitatea S., recuperându-și astfel bunul de care fusese deposedat prin inducere în eroare.
Prejudiciul cauzat părții vătămate E. A. în sumă de 15.000 euro, reprezentând contravaloarea autoutilitarei marca Volkswagen Caravelle fabricată în anul 2003, a fost recuperat în totalitate.
Prejudiciul cauzat părții vătămate D. N. în cuantum de 4.000 lei nu a fost recuperat.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului R. B. rezultă din următoarele mijloace de probă: declarații inculpați (f.18-19;21-22;25-28;96-97;98-100;131-132;133-136), declarații parte vătămată (f 33-34, 27-28);declarații parte civilă ( f 30-32, 94-95);declarații martori (f 35-36, 92-93,); raport de constatare tehnico științifică grafoscopică ( f 116-123);contract de vânzare cumpărare (f 109) ; alte înscrisuri ( f 109, 112-114, 125-126, 128, 141 ).
În drept: Faptele inculpatului R. B. care a indus în eroare pe partea vătămată E.
A. cu ocazia încheierii unui contract de închiriere, urmărind în realitate vânzarea autoutilitarei, cu consecința cauzării unui prejudiciu în cuantum de 15.000 euro și care ulterior a indus-o în eroare pe partea vătămată D. N., cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare, având ca obiect aceeași autoutilitară, ocazie cu care s-a prezentat ca proprietar al acesteia, întocmind în fals contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată datat cu_, în contextul în care era doar un detentor precar, consecința fiind cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 4.000 lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de dispozițiile:art. 215 alin 1, 2, 3 Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen., art.37 lit.b C.pen. ;art. 290 alin.1 Cod pen. cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen..
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată constă în acțiunea de întocmire în fals a contractului de vânzare-cumpărare, în scopul producerii de consecințe juridice, urmată de folosirea acestui înscris. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru valoarea probantă a înscrisurilor respective. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul în care s-a produs urmarea imediată, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de întocmire a contractului și folosire și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul R. B. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.pen.. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a urmărit producerea consecințelor juridice.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate, prin prezentarea unei situații necorespunzătoare adevărului. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în sumele de bani achitate ca preț al vânzării sau în valoare autoturismului închiriat și nerestituit. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul R. B. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.pen.. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare a părților vătămate și că prin aceasta cauzează o pagubă.
Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită cu prilejul încheierii unor contracte și în așa fel încât, fără această eroare, părțile vătămate nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.
Având în vedere intervalul de timp scurs între cele 2 acte materiale și modul similar de acționare, s-a apreciat că fapta a fost comisă în formă continuată, fiind incidente în cauză prevederile art.41 alin.2 C.pen..
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că aceasta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior de numeroase ori pentru comiterea unor infracțiuni similare.
Prin sentința penală nr.507/_ a T. ui Satu Mare, definitivă la data de _
, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a început la data de_, la data de_ inculpatul fiind liberat condiționat cu nu rest neexecutat de 685 zile.
La solicitarea instanței, Tribunalul Satu Mare a comunicat faptul că Sentința penală nr. 507/9 decembrie 2003 prin care s-a contopit pedeapsa de de 3 ani aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 556/1999 cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința Penală nr. 101/1998, a rămas definitivă prin neapelare la_ . La data de_ s-a pus în executare sentința mai sus menționată. Executarea pedepsei a început la data de 30.XI.1999 și expiră la data de 12.XI.2006 - se adaugă 425 zile se scad 77 zile. . La data de_ a fost eliberat condiționat rămânând un rest neexecutat de 685 zile. (f. 433-434).
Faptele din prezentul a dosar au fost săvârșite în ianuarie 2008, motiv pentru care instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a) C.pen. și art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) C.pen., reținând cî faptele u fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie și nu postcondamnatorie cum s-a reținut în actul de sesizare al instanței.
În consecință, a admis sesizarea din oficiu de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a) C.pen. și art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) C.pen..
În baza art. 334 C.proc.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului R. B. din infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a) C.pen. și art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a) C.pen. în infracțiunea prevăzută de art.290 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen. și infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b) C.pen..
Față de această împrejurare, întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar sunt sancționate cu pedepse mai mari de 1 an închisoare și au fost săvârșite după executarea hotărârii menționate anterior, instanța a constatat că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile prevederile art.37 lit.b) C.pen..
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a ținut cont de faptul că la individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 C.pen., tebuie să aibă în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹alin.2 C.pen., urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul R. B., instanța a apreciat că acesta este unul ridicat, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducerea părților vătămate în eroare în mod repetat, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Aceasta este în vârstă de 41 de ani și nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare, comise inclusiv în străinătate.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă în faza de urmărire penală, recunoscând comiterea faptelor și contribuind la aflarea adevărului în cauză, prin declarațiile date în faza de urmărire penală, și în faza de judecată a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat să fie judecat în procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹C.proc.pen.. Cu toate acestea, raportat la gradul de pericol social al faptelor, astfel cum a fost acesta apreciat de către instanță, la incidența a două cauze de agravare a pedepsei, respectiv forma continuată a infracțiunilor și starea de recidivă postexecutorie, instanța a apreciat că nu se justifică reținerea atitudinii ulterioare a inculpatului ca o circumstanță atenuantă, însă aceste împrejurări au
fost avute în vedere la stabilirea în concret a pedepselor aplicate.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, precum și prevederile art. 320¹alin. 7 C.proc.pen. instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la pedepse orientate spre mediu, respectiv la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. Instanța a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Din analiza fișei de cazier judiciar și a hotărârilor judecătorești de condamnare a inculpatului existente la dosar, instanța a reținut că infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și înșelăciune în formă continuată pentru care inculpatul R. B. a fost cercetat în prezentul dosar și infracțiunile de înșelăciune și abuz de încredere pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.468/_ a Judecătoriei Târgu M., definitivă față de inculpat la data de_, sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani, definitivă prin neapelare la data de_, sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei Dej, definitivă prin nerecurare la data de_, sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. și sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria, recunoscută prin sentința penală nr.448/2011 a Curții de A. București, definitivă la data de_ prin încheierea nr.885/2012 a Înaltei Curți de
și Justiție sunt concurente.

Pe cale de consecință, s-a descontopit sentința penală nr. 974/_ a Judecătoriei O., s-a repus pedepsele în individualitatea lor: 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. ), 2 ani și 2 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. ), 2 ani închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.468/_ a

Judecătoriei Tg.M. ), 3 ani și 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prin sentința penală nr.607/_ a Judecătoriei Petroșani), 1 an închisoare (aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere prin sentința penală nr.1123/_ a Judecătoriei Dej), 5 ani (aplicată prin sentința penală nr.20/_ a Judecătoriei Dunakeszi - Ungaria), 1 lună (spor aplicat prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. ) și, în baza art.36 C.pen., raportat la art.33 lit.a) și art.34 lit.b) C.pen., se vor contopi pedepsele repuse în individualitatea lor, de 2 ani și 2 luni, 2 ani și 2 luni, 2 ani, 3 ani și 6 luni, 1 an, 5 ani închisoare cu pedepsele de 1 an și 7 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta, iar pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare o sporește cu 1 an , urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu privare de libertate.

Totodată, constatând că inculpatul a început executarea pedepsei rezultante de 5 ani și 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr.974/_ a Judecătoriei O. la data de_, iar la data de_ acesta a fost pus în libertate, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale nr.1065/_ a Judecătoriei O., prin care a fost admisă propunerea Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată în privința inculpatului R. B., instanța a făcut aplicarea prevederilor i art.36 alin.3 C.pen. și, pe cale de consecință, a dedus din durata pedepsei aplicate partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de_ la_ .

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 C.pen., instanța a interzis inculpatului R. B. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a C.pen., cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b) C.pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.

Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) C.pen. este lipsită de obiect.

De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) C.pen..

Având în vedere că s-a cauzat un prejudiciu nerecuperat și că nu se formulează sau s-a renunțat la pretențiile aferente recuperării acestuia, iar inculpatul a beneficiat de anumite sume de bani în urma comiterii infracțiunilor pentru care a fost condamnat, în baza art.118 alin.1 lit.b) Cod, s-a dispus confiscarea sumelor de 4.000 lei de la inculpatul

R. B., ca fiind dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor. Acesta reprezintă prejudiciul cauzat părții vătămate D. N., aceasta din urmă neconstituindu-se parte civilă în cauză.

În baza art.348 C.proc.pen., s-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din data de_ (f.109 u.p).

S-a constatat că latura civilă a fost disjunsă formându-se dosarul cu nr._, cu termen de judecată la data de 13 martie 2013.

În baza art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 4000 lei.

În baza art.189 alin.1 C.proc.pen., suma de 200 lei a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul desemnat din oficiu - av. T. Crihan iar suma de 200 lei va fi avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru faza de urmărire penală - av. Biro-Pacsa Kinga.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. B., criticând sentinta atacata ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate si înlăturarea sporului de pedeapsă cu motivarea că sanctiunea aplicată este excesivă raportat la faptul că a recunoscut comiterea faptelor si prejudiciul a fost recuperat integral.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 320/1 C.proc.pen.

Astfel, s-a retinut în mod corect că în datat de_, prin prezentarea ca adevărată a intentiei false de a închiria de la partea vătămată E. A. a autoutilitarei apartinând acestuia, l-a indus în eroare cu ocazia încheierii contractului de închiriere, urmărind în realitate să intre în poseseia masinii si apoi vânzarea acesteia, cauzând un prejudiciu în cuantum de 15.000 euro, iar apoi a indus-o în eroare pe partea vătămată D.

N., cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărarea a aceleași autoutilitare, prezentându-se ca proprietar al acesteia în baza contractului fals de vânzare cumpărare sub semnătură privată datat cu_, contract plăsmuit de inculpat, consecința fiind cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 4.000 lei, reprezentând pretul achitat de D. N.

Starea de fapt mentionată este probată cu declarații inculpați (f.18-19;21-22;25- 28;96-97;98-100;131-132;133-136), declarații parte vătămată (f 33-34, 27-28);declarații parte civilă ( f 30-32, 94-95);declarații martori (f 35-36, 92-93,); raport de constatare tehnico științifică grafoscopică ( f 116-123);contract de vânzare cumpărare (f 109) ; alte înscrisuri ( f 109, 112-114, 125-126, 128, 141 ).

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (infractiunea de înselăciune si fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. si ped. de art. 215 alin 1, 2, 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art.37 lit.b C.pen. si art. 290 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen.).

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului, Curtea observă că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate recurentului, Curtea constată că au fost corespunzător cuantificate, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.

În acest context, nu poate fi ignorat faptul că inculpatului a inteles sa-si asigure mijloacele de trai prin comiterea de acte infractionale, a cauzat un prejudiciu substantial care nu a fost recuperat, iar modul elaborat de operare probează premeditare si îndrăzneală infracțională. Totodată, inculpatul a mai comis în mod similar infractiuni de aceeasi natura (aflate în concurs cu prezentele fapte sau care atrag starea de recidivă) pentru care a fost condamnat definitiv, dovedind că a adoptat acest comportament ca și mod de viață și nu a înteles să-si indrepte conduita, precum și faptul că aplicarea unor măsuri mai putin severe nu sunt în măsură să-si atingă scopul preventiv si de reeducare.

Cu privire la sporul de pedeapsă Curtea consideră că a fost corect aplicat si corespunzător dozat raportat la multitudinea infractiunilor aflate în concurs, astfel că pedeapsa rezultantă a devenit insuficientă si s-a impus sporirea acesteia.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii aduse relatiilor sociale referitoare la patrimoniul altor persoane.

Așa fiind, Curtea concluzionează că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptelor comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.

Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate ca atare astfel că recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.

Potrivit art. 88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 18 ianuarie 2009 și până la 14 august 2012.

Inculpatului i s-a asigurat asistentă juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ in favoarea BCAJ C. .

In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga recurentul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr. 22 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei Ș. S. .

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul executat, începând cu data de 18 ianuarie 2009 și până la 14 august 2012.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2013.

	PREȘEDINTE,					JUDECĂTORI,
I.	M.	L.	H.	V.	V.	A.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. M. -A. D.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Sentința penală nr. 280/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 246/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 487/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 487/2013. Înșelăciune