Decizia penală nr. 1147/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1147/R/2013
Ședința publică din 16 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către părțile civile A. I.
P. și A. P. și partea responsabilă civilmente F. de P. a V. S.
împotriva sentinței penale nr.1014 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei C. -N.
, pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. A. C. și având ca obiect soluționarea laturii civile a cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. C.
, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Ianoliu M. și apărător ales, av. Dairatani M., părțile civile A. I. P. și A. P., asistate de av. Pânzaru Anatol, toți avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar și reprezentantul părții responsabile civilmente F. de P. a V. S., av.
D. Florea din cadrul Baroului B., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S. C. J. de U. C. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. C., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a i se acorda onorariul avocațial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul părților civile A. I. P. și A. P. , apreciază că din punct de vedere legal, în mod corect prima instanță a dispus obligarea părții responsabile civilmente F. de P. a V. S. la plata despăgubirilor civile, tocmai pentru că există acea decizie a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii, care a clarificat poziția fondului în asemenea cauze penale. În schimb, modul în care a fost soluționată latura civilă în cauză, cu privire la daunele morale, apreciază că nu a fost corect .
Din analiza sentinței rezultă că instanța de judecată a stabilit care a fost relația dintre defunctă și fiica sa sau soțul său, dar nu s-a dat o mai mare importanță celor arătate de către martori. Susține că legătura dintre soț - soție sau mamă - fiică este o legătură firească și nu există posibilitatea de a demonstra pierderea suferită de o persoană, care rămâne fără mamă sau soție. În speță, este vorba de faptul că defuncta, raportat la fiica sa, avea o relație afectivă puternică. Pe de altă parte, defuncta și soțul său aveau o căsătorie de 30 de ani. Subliniază
și modalitatea în care s-a ajuns ca această familie să treacă prin aceste situații și să nu depășească acest eveniment nici până în prezent.
În motivele de recurs depuse la dosar a arătat principiul care trenează în soluționarea laturii civile, fără a pune în balanță discuția legată de viața unei persoane, încercând să justifice faptul că se impunea acordarea unui cuantum ridicat al daunelor acordate de instanța de fond.
Pe de altă parte, nu este de acord cu modul în care a fost soluționată latura civilă, în ceea ce privește cheltuielile judiciare. Se poate observa că instanța a admis doar în parte cheltuielile de judecată, fără a motiva și argumenta din punct de vedere juridic această soluție. Apreciază că se impune obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul părții responsabile civilmente F. de P. a V. S. solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate cu privire la achitarea despăgubirilor către S. C. de U. și diminuarea despăgubirilor acordate pentru daune morale părților civile recurente în conformitate cu jurisprudența din România.
Apărătorul ales al inculpatului C. A. C. solicită respingerea recursului formulat de către părțile civile, arătând că inculpatul a fost de acord cu încheierea unei tranzacții cu părțile civile.
Apreciază că daunele acordate de prima instanță sunt foarte mari, însă a considerat că raportat la relația dintre defunctă și fiica acesteia și respectiv soț, suferința acestora nu poate fi cuantificată.
Consideră că prin insistarea de acordare a unor daune cu mult mai mari decât cele care au fost acordate, se urmărește o îmbogățire fără just temei.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente și respingerea recursului declarat de părțile civile.
Reprezentantul M. ui P. consideră că este admisibil doar recursul părților civile cu privire la acordarea integrală a cheltuielilor judiciare pentru că, într-adevăr prima instanță nu a motivat cenzurarea acestora care, este posibilă teoretic.
Sub acest aspect, solicită admiterea recursului declarat de părțile civile, casarea în parte a hotărârii atacate și, în consecință, a se dispune în sensul celor solicitate, celelalte aspecte arătate în memoriul părților civile și criticile părții responsabile civilmente fiind neîntemeiate, întrucât din perspectiva circumstanțelor dovedite în cauză, a împrejurărilor relevate și în cuprinsul hotărârii și a practicii constante a instanței, apare justificată acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanță.
Inculpatul C. A. C. având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1014 din data de 26 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ , s-a constatat că pentru autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul C. A. C. - fiul lui Aurel și Aurelia, născut la data de_, în mun. C. -N., cu domiciliul în localitatea Floresti, sat Floresti, str. F. nr.1921, ap.6, jud.C., cetățean român, studii gimnaziale, elev, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP 1. - la data de_ nu a fost încheiată o poliță de asigurare RCA valabilă, iar F. DE P. A V. S., cu sediul în mun. B., str.V. L. nr.40-40 bis, etj.5, sector 2, are calitatea de parte responsabilă civilmente.
În temeiul art.14 C.pr.penală rap. la art.346 alin.1 C.pr.penală, cu referire la art.313 din Legea nr.95/2006 și art.119-120 din OUG nr.92/2003, art.25/1 din Legea nr.32/2000 și Decizia RIL nr.3/_ a I., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. C. J. DE U. C., cu sediul în mun.
C. -N., str. C. nr.3-5, jud. C. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S., la plata în favoarea părții civile a sumei de 894,58 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuieli de spitalizare și a majorărilor de întârziere calculate asupra debitului principal de la data de_ și până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art.14 C.pr.penală rap. la art.346 alin.1 C.pr.penală, cu referire la art.1381, art.1385, art.1386, art.1391, art.1392 N.C.civ., art.25/1 din Legea nr.32/2000 și Decizia RIL nr.3/_ a I., s-a admis în parte acțiunea civilă formulata de părțile civile A. I. P. și A. P., cu domiciliul în mun. C. -
N. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. DE P. A V.
S. la plata în favoarea părților civile a sumei de 25.373 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în daune materiale si a sumei de 60.000 Euro, respectiv 30.000 Euro pentru fiecare parte civilă (în lei la data plății) cu titlu de daune morale.
În temeiul art.193 alin.6 C.pr.penală, cu referire la art.274 C.pr.civ. a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părților civile a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariul parțial avansat de acestea.
În temeiul art.191 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul C. A.
C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penala nr.689/_ pronunțată de Judecătoria C. -N.
în dosarul nr._, modificata prin decizia penala a Curții de Apel C., pronunțata în ședința publică din data de_, definitiva la data de_, pe latura penala a fost condamnat inculpatul C. A. C. în temeiul art.178 alin.1 și 2 Cod P., în condițiile art. 320/1 alin.7 C.pr.penală la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, în temeiul art. 86/3 alin.1 raportat la art. 86/1 Cod P. s-a pus în vedere inculpatului să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute conform lit.a-d Cod P. și obligației de a nu conduce nici un autovehicul pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul stării de fapt, atât instanța de fond cât si cea de control judiciar au reținut din ansamblul materialului probator administrat că în data de_, în jurul orei 20.00, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare_ pe breteaua de coborâre paralela cu str. Calea Turzii din C. -N., datorită neatenției, depășirii vitezei legale, neadaptării vitezei la condițiile de drum și lipsei de experiență în conducerea unui autoturism, inculpatul C. A. C. a pierdut controlul direcției de mers si a accidentat-o mortal pe numita A. M. I. care se deplasa regulamentar pe trotuar.
În cursul urmăririi penale, succesorii victimei A. I. P. și A. P., fiica și respectiv soțul acesteia au precizat că se constituie părți civile în procesul penal cu o suma pe care o vor preciza ulterior (f.29 dosUP).
Ulterior, în fata instanței de judecată, anterior citirii actului de sesizare, S.
C. J. DE U. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 894,58 lei reprezentând cheltuieli aferente îngrijirii acordate victimei A. M.
I. ca urmare a internării acesteia în unitatea spitaliceascpă în perioada_ -_ și majorări de întârziere (f.24, 25-26 dos I), iar moștenitorii legali A. I.
P. și A. P. s-au constituit părți civile în procesul penal cu suma de 25373
lei daune materiale și 1.000.000 Euro fiecare, daune morale (f.37-41, 42-72 dos I).
În ședința publică din data de_, în temeiul art.320/1 alin. 5 Cod Procedură P. ă, instanța a disjuns acțiunile civile formulate în vederea completării probatoriului pentru soluționarea laturii civile a cauzei, cauza fiind înregistrată sub nr.nou dosar_ .
În vederea soluționării laturii civile a cauzei, instanța a încuviințat proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii PETRINA M. CORNELIA și URCAN REMUS C., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.215, f.216 dos I) precum și proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
Analizând pretențiile civile formulate prin prisma probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut:
La data de_, numita A. M. I., în vârstă de 50 de ani a fost victima unui accident rutier provocat din culpa exclusivă a inculpatului C.
A. C., în urma căruia a rezultat decesul violent al acesteia, moartea acesteia datorându-se hemoragiei, contuziei și dilacerării meningocerebrale cu fractura complexă a calotei și bazei craniului în cadrul unui politraumatism prin accident rutier, aspecte ce rezultă din conținutul raportului de constatare medico-legală nr.8993/III/627/2011/_ eliberat de IML C. -N. (f.42-46).
Din probatoriul administrat, dar si din accesarea bazei de date CEDAM a CSA România a rezultat că la data producerii evenimentului rutier -_ autovehiculul condus de către inculpatul C. A. C., marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare_ nu avea încheiată polița de asigurare obligatorie pentru prejudicii cauzate terților, sens în care s-a constatat că pentru autovehiculul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul C. A. C., la data de_ nu a fost încheiată o poliță de asigurare RCA valabilă, iar în conformitate cu prevederile art.25/1 din Legea nr.32/2000 și Decizia RIL nr.3/_ a I., F. de P. a V. S., cu sediul în mun. B., str.V. L. nr.40-40 bis, et.5 sector 2, în prezenta cauză are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Având în vedere că vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier care a dus la decesul victimei A. M. I. a fost dovedită în mod definitiv din probele administrate în cauză sub aspectul soluționării laturii penale, existând legătură de cauzalitate între conduita culpabilă a acestuia și urmările accidentului, concretizate în decesul acesteia, acțiunile civile formulate au fost admise în raport cu temeinicia pretențiilor formulate.
Din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că imediat după accidentul rutier suferit, numita A. M. I. a fost transportată la C. a UPU I C. -N. unde, ca urmare a leziunilor grave suferite a decedat (proces-verbal de constatare a faptei, f.14) cheltuielile aferente îngrijirii acordate acesteia în perioada_ -_ fiind în suma de 894,58 lei (f.126,128). Pe cale de consecință, în temeiul art.14 C.pr.penală rap. la art.346 alin.1 C.pr.penală, cu referire la art.313 din Legea nr.95/2006 și art.119-120 din OUG nr.92/2003, art.25/1 din Legea nr.32/2000 și Decizia RIL nr.3/_ a I., care prevede în mod expres că în procesul penal F. de P. a V. S. are calitatea de parte responsabilă civilmente si poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu
inculpatul la plata despăgubirilor civile către persoanelor păgubite prin accidente de vehicule neasigurate, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. C. J. DE U. C. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S. la plata în favoarea părții civile a sumei de 894, 58 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în
cheltuieli de spitalizare și a majorărilor de întârziere calculate asupra debitului principal de la data de_ și până la data achitării integrale a debitului.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de către moștenitorii victimei A. M. I., A. I. P., fiica si A. P., soțul victimei reiese că aceștia au făcut o serie de cheltuieli cu prilejul slujbei de înmormântare constând în: consumația de la înmormântare - 4.000 lei (factura fiscala seria CJ VFA nr.8362152 si chitanța, f.145; aranjament floral - 170 lei (nota de plata f.145); locul de veci-18.000 lei (contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.3474/_ de către SCN N. Lex, f.147-148); taxă cadastru aferentă înscrierii în cartea funciară a contractului de vânzare-cumpărare - 60 lei (bon fiscal, f.145); taxă autentificare contract de vânzare-cumpărare - 469 lei (bon fiscal, f.148); taxă IML -184 lei (chitanța, f.146); contravaloare cozonaci, vin, pahare, șervetele, colaci -932 lei (factura fiscală, f.149); contravaloarea sicriu si accesorii -1.558 lei (factura fiscală, f.150).
Potrivit art.1357 alin.1 și 2 din Noul cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă";. Așadar, din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția, elemente care au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive .
Instanța de fond a reținut că pentru a da naștere dreptului la reparațiune, prejudiciul cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert, atât sub aspectul existentei sale cât si sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct și personal si să nu fi fost reparat (art.1385 Noul Cod civil), drept la reparație care se naște din ziua cauzării prejudiciului (art.1381 alin.2 Noul Cod Civil).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.1386 alin.1 din Noul Cod Civil, repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar când aceasta nu este cu putință _, prin plata unei despăgubiri stabilite prin acordul părților sau în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește despăgubirile pentru daune materiale din perspectiva prevederilor art.1169 Cod civil (în vigoare la data comiterii faptei potrivit art.230 din Legea nr.71/2011) acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei cazând în sarcina părții civile.
În ceea ce privește cheltuielile de îngrijire a sănătății si cele de înmormântare, legiuitorul român a înțeles prin introducerea art.1392 din Noul Cod Civil să prevadă în mod expres ca cel care a făcut aceste cheltuieli are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse de către părțile civile, dar si declarațiile martorilor PETRINA M. CORNELIA și URCAN REMUS C. din care rezultă fără putință de tăgadă că moștenitorii victimei au efectuat cheltuieli cu prilejul slujbei de înmormântare în valoare totală de 25.373 lei, pretențiile civile formulate privind despăgubirile pentru daune materiale au fost onorate în totalitate.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut că, dacă anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil legislația noastră internă nu prevedea nici un criteriu în funcție de care să fie evaluat prejudiciul nepatrimonial, aprecierea acestuia fiind lăsată la latitudinea instanței de judecată care proceda în concret, prin raportare la toate împrejurările și circumstanțele cauzei ținând însă cont că stabilirea cuantumului acestor
despăgubiri trebuie să respecte principiul echității exprimat prin aceea că despăgubirile pentru daunele morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru autorii prejudiciilor și o modalitate indirectă de îmbogățire a părții civile, art.1391 din Noul Cod Civil legiferează în mod expres posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial. Astfel, instanța judecătorească va putea acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercata de moartea victimei_ alin.2 art. 1391 Noul Cod Civil.
În speța de față este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care s-a dispus si prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptata la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează în mod expres ca "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, șotului si copiilor victimei pentru ca doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului .
Astfel, în privința daunelor morale solicitate instanța de fond a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că celor două părți civile A. I. P. si A.
P., fiica si respectiv soțul victimei le-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința psihică generată de dispariția prematura si tragica a mamei/respectiv soției, aceasta desigur prin prisma legăturii de rudenie/afinitate existente .
Atât din susținerile părților civile, dar și din declarațiile martorilor PETRINA
M. CORNELIA si URCAN REMUS C. reiese că familia A. era o familie unită, numita A. I. P. fiind singura fiica a soților, mama A. M. I. fiind foarte aproape de familia sa atâta timp cât, din anul 2005 era casnică, întrucât s-a pensionat pe caz de boală, familia locuind în același apartament. Si-a dedicat tot timpul familiei fiind motorul și sufletul acesteia, o persoană mereu veselă si implicată în ceea ce făcea, iar decesul acesteia a reprezentat o tragedie pentru membrii familiei acesteia. Nu este mai puțin adevărat că decesul părintelui/soției a determinat părților civile o reacție patologică, provocându-le stări depresive profunde dar si perturbări în condițiile de existenta, despăgubirile morale reprezentând doar un substitut pentru prețul suferințelor psihice determinate de decesul celor mai intime persoane, de modificarea intempestiva si pentru totdeauna a cursului firesc al vieții pe care aceștia o duceau anterior.
Instanța de fond a apreciat așadar că, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, astfel că despăgubirile civile în cuantum de 30.000 Euro pentru fiecare dintre acestea (contravaloarea în lei la data plătii) vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat, atât fiicei cât si soțului victimei, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.
Pe cale de consecință, în temeiul art.14 C.pr.penală rap. la art.346 alin.1 C.pr.penală, cu referire la art.1381, art.1385, art.1386, art.1391, art.1392 Noul Cod civil, art.25/1 din Legea nr.32/2000 și Decizia RIL nr.3/_ a I., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A. I.
P. și A. P. și a obligat partea responsabilă civilmente F. de P. a V.
S. la plata în favoarea părților civile a sumei de 60.000 Euro, respectiv
30.000 Euro pentru fiecare parte civilă (în lei la data plății) cu titlu de daune morale, apreciindu-se că aceste despăgubiri vor realiza scopul de a alina suferința pricinuită fiice și soțului prin moartea victimei de care aceștia erau legați afectiv.
În temeiul art.193 alin.6 C.pr.penală, cu referire la art. 274 C.pr.civ., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părților civile a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariul parțial avansat de acestea.
În temeiul art.191 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul C. A.
C. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs părțile civile A.
I. P. și A. P. și partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S.
.
Părțile civile A. I. P. și A. P. au solicitat casarea hotărârii atacate și, rejudecând, majorarea cuantumului daunelor morale solicitate de acestea, respectiv, acordarea lor în totalitate, conform constituirii de parte civilă și, respectiv, obligarea inculpatului la plata integrală a cheltuielilor judiciare solicitate.
În motivarea recursului, în esență, s-a arătat că daunele morale acordate de instanță sunt într-un cuantum redus și nesatisfăcător, în raport de urmările accidentului cauzat prin fapta inculpatului și suferințele suportate de urmașii victimei.
Probele administrate au relevat rolul important al victimei în cadrul familiei, legătura strânsă cu părțile civile, sprijinul moral pe care aceasta l-a reprezentat pentru întreaga familie, iar de aici, suferințele puternice pe care le-au încercat părțile civile și, pe care încă nu le-au depășit.
Pierderea mamei, respectiv, a soției, pe lângă durerea ireparabilă provocată, înseamnă și privarea de toate ocaziile de bucurie, de satisfacție părintească și familială, evenimentul trist având drept consecință și degradarea iremediabilă a vieții celor două părți civile.
De asemenea, s-a arătat că instanța a acordat în parte, cheltuielile judiciare solicitate și reprezentând onorariu avocat, fără a motiva cenzurarea acestora, în condițiile în care, la dosar există acte doveditoare privind plata onorariului avocațial.
Partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S. a solicitat casarea hotărârii atacate sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate părților civile, apreciate prea mari și, respectiv, a cheltuielilor de spitalizare la care a fost obligat în mod greșit.
În motivarea recursului, s-a arătat sub aspectul daunelor materiale, că instanța nu le poate acorda, decât în măsura în care au fost prezentate documente justificative pentru dovedirea lor, astfel că, în cauză, acestea au fost acordate într-un cuantum prea mare, nedovedit în totalitate.
Sub aspectul daunelor morale, s-a arătat că acestea au fost acordate într- un cuantum excesiv, care depășește cu mult media despăgubirilor acordate de alte instanțe din România.
Astfel de daune trebuie stabilite ca și compensație pentru suferințele pricinuite prin fapta ilicită, în conformitate cu legislația în vigoare și jurisprudența națională, pentru realizarea unei reperații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv cauzat părților civile și cu prejudiciul adus condițiilor lor de viață și, în așa fel, încât să nu se realizeze o îmbogățire fără just temei a familiei victimei.
În cauză, nu s-a dovedit că victima era sprijinul moral al familiei, iar instanța nu a luat în considerare că, poate vârsta victimei a făcut la pierderea acesteia să fie percepută mai intens de părțile civile.
Sumele acordate de prima instanță cu titlu de daune morale reprezintă o despăgubire exagerată, departe de a se încadra în media jurisprudenței naționale în domeniu.
Nu s-a motivat solicitarea de înlăturare a obligației F. ui la plata cheltuielilor de spitalizare către S. C. J. de U. C. .
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea
dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză doar recursul părților civile, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, prima instanță, în baza probelor administrate a stabilit o stare de fapt corectă, atât sub aspectul existenței, cât și al cuantificării, pe cât este posibil, a prejudiciilor material și nepatrimonial în dauna părților civile, ce au formulat pretenții în cauză.
În privința prejudiciului material cauzat prin fapta inculpatului în dauna părților civile A. I. P. - fiica și A. P. - soțul victimei, instanța a stabilit în mod corect că aceștia au efectuat cheltuieli cu prilejul slujbei de înmormântare a victimei în valoare totală de 25.373 lei, sumă dovedită exclusiv cu documente justificative depuse la dosar -chitanțe, facturi, contracte, etc., astfel că, în virtutea dispozițiilor legale în materie - art.1357 și urm. din Codul civil, despăgubirile cu acest titlu au fost acordate integral. De altfel, recurentul F. de
P. a V. S. nu a arătat în concret, care anume cheltuieli nu au fost dovedite, făcând doar referiri cu caracter general.
În ceea ce privește cheltuielile de îngrijire a sănătății, respectiv, de înmormântare, așa cum prevăd dispoz. art.1392 din Noul Cod Civil, în sensul că, cel care a făcut aceste cheltuieli are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli, în mod corect, instanța a stabilit că F. de P. a V. S. trebuie să plătească S. ui C. J. de U. C. suma de 894,58 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei cu majorări de întârziere. Aceasta, în virtutea dispoz. legale ce reglementează acest tip de despăgubiri - art.14 rap. la art.346 alin.1 C.pr.penală, cu referire la art.313 din Legea nr.95/2006 și art.119-120 din OUG nr.92/2003, art.25/1 din Legea nr.32/2000 și Decizia RIL nr.3/_ a I., aceasta din urmă prevăzând în mod expres că în procesul penal F. de P. a V. S. are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu
inculpatul la plata despăgubirilor către persoanelor păgubite prin accidente de vehicule neasigurate, implicit, deci, și la plata acestui tip de despăgubiri - cheltuieli de spitalizare a victimei. De altfel, nici cu privire la aceste cheltuieli, F. nu a motivat, în drept sau în fapt, de ce nu se justifică sau, de ce nu trebuie plătite de el.
Sub aspectul daunelor morale solicitate și, respectiv, acordate de instanța de fond, Curtea constată că, s-a făcut o apreciere rezonabilă și în privința acestora, atât sub aspectul necesității acordării, cât și - în măsura în care se poate face acest lucru - sub aspectul cuantumului acestora.
Întemeindu-și soluția, după ultimele modificări legislative, și în drept, pe dispoz. art.1391 din Noul Cod Civil, potrivit cărora instanța judecătorească va putea acorda despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului pentru durerea încercata de moartea victimei_, în acord și cu dispoz. art.14 alin.5 C.pr.pen., instanța de fond a apreciat corect că prejudiciul nepatrimonial invocat de succesorii victimei, trebuie reparat de către persoana culpabilă, în condițiile în care s-a constatat întemeiat și pe baza probelor - depoziții de martori
- că celor două părți civile A. I. P. și A. P., fiica si respectiv soțul victimei le-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința psihică generată de dispariția prematură și tragică a mamei/respectiv soției, prin prisma legăturii de rudenie existente, dar și a relației speciale pe care victima o avea cu membrii familiei. Aceasta, deoarece a rezultat din susținerile părților civile, coroborate cu ale martorilor că familia A. era o familie unită, numita A. I. P. fiind singura fiică a soților, mama fiind foarte aproape de familia sa atâta timp cât, din anul 2005 era casnică, întrucât s- a pensionat pe caz de boală, familia locuind în același apartament; că și-a dedicat
tot timpul familiei, fiind motorul și sufletul acesteia, o persoană mereu veselă si implicată în ceea ce făcea, iar decesul acesteia a reprezentat o tragedie pentru membrii familiei acesteia; că decesul părintelui/soției a determinat părților civile o reacție patologică, provocându-le stări depresive profunde, dar si perturbări în condițiile de existență.
Așa fiind, trauma psihică suferită de părțile civile, s-a apreciat că poate fi compensată, într-o oarecare măsură - pentru că astfel de traume, nu au unități de măsură, nu pot fi cuantificate cu ușurință - prin acordarea de despăgubiri morale în cuantum de câte 30.000 Euro pentru fiecare dintre acestea, sumă apreciată și de instanța de recurs ca fiind una rezonabilă, echitabilă, proporțională cu suferințele cauzate prin fapta ilicită a inculpatului și, care, în nici un caz, nu poate realiza o îmbogățire fără just temei a părților civile.
Curtea constată însă, că prima instanță a acordat părților civile doar în parte, cheltuielile judiciare solicitate, reprezentând onorariu avocațial, fără a motiva această cenzură și, în condițiile în care, la dosar s-au depus documente justificative pentru plata efectivă a sumei de 2480 lei (chitanță și factură fiscală - f.175-176 dos. fond), iar în cauză nu există alte motive care să justifice acordarea parțială a cheltuielilor, potrivit art.193 alin.2 C.pr.pen.
În consecință, se constată fondat recursul părților civile doar sub acest din urmă aspect - al cuantumului cheltuielilor judiciare acordate părților civile - astfel că, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală se vor admite recursurile declarate de părțile civile A. P. și A. I. P. împotriva sentinței penale nr.1014 din_ a Judecătoriei C. -N., ce va fi casată în parte, în ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare acordate acestora și, rejudecând cauza, în limitele de mai sus, în baza art.193 alin.1 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul C.
C. la plata în favoarea părților civile a sumei de 2.480 lei cheltuieli judiciare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru motivele, pe larg precizate mai sus, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de F. pentru Protecția V. S. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av. Ianoliu M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul F. pentru Protecția V. S. să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de părțile civile A. P. și A. I. P. împotriva sentinței penale nr.1014 din_ a Judecătoriei C. -N., pe care o casează în parte, în ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare acordate acestora.
Rejudecând cauza, în limitele de mai sus, obligă inculpatul C. A. C. la plata în favoarea părților civile a sumei de 2.480 lei cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de F. pentru Protecția V. S. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ianoliu M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul F. pentru Protecția V. S. să plătească suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C./ Dact.H.C.
2 ex./_ .
Jud.fond: T.L.P. -Pușcaș.
| ← Decizia penală nr. 294/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 172/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
