Decizia penală nr. 146/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 146/R/2013

Ședința publică din 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
G.: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. -M. , de inculpatul S. C. și de partea civilă B. ANA împotriva sentinței penale nr. 2356 din data de 24 octombrie 2012, pronunțată de J. ecătoria B. -M. în dosar nr._, privind pe inculpatul S.

C., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoria B.

-M., dat în dosar nr. 1810/P/2009, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul S. C. asistat de apărător ales, avocat Pîrvu Ionuț-R., din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar ( f. 36 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat Waldraf D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 14 ), pentru partea civilă B. Ana, apărător ales, avocat Costenar S., din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar ( f. 26 ), lipsă fiind părțile civile B. Ana și

S. de A. M., precum și asigurătorul S.C. Generali România asigurare Reasigurare S.A. București.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Apărătorul ales al inculpatului S. C. solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar o planșă foto, precum și declarația proprietarului, cu precizarea că va face referire la acesta în cuprinsul concluziilor.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta M. ui P. susține recursul, solicită admiterea acestuia și casarea în parte a hotărârii primei instanțe cu privire la proporția culpei reținute în sarcina inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv rezultatul unui accident rutier, prev. de art. 178 alin. 2 din Codul penal. De asemenea, solicită aplicarea unei sancțiuni care să corespundă principiilor de individualizare și consideră că prima instanță a aplicat o sancțiune

mult prea blândă raportat la activitatea infracțională ce denotă pericolul social concret relativ ridicat al faptei comise. Totodată, solicită soluționarea în mod corespunzător a laturii civile, ca urmare a aspectelor de natură penală. Astfel, solicită a se avea în vedere faptul că starea de fapt reținută de instanță nu confirmă culpa concurentă în nicio proporție a părții vătămate, întrucât, raportat la dispozițiile legale ce reglementează obligațiile inculpatului, consideră că culpa aparține în mod exclusiv inculpatului, care nu a respectat semnificația indicatorului "trecere de pietoni"; din perspectiva art. 135 lit. h raportat la art. 66 alin. 3, ambele din regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, cu referire directă la art. 6 pct. 1 din aceeași ordonanță, care definește noțiunea de

"prioritate de trecere";.

Consideră că starea de fapt a fost lămurită principial corect sub aspectul elementelor obiective, instanța având în vedere, coroborând aspectele percepute de persoanele audiate, elementele din declarația inculpatului și aspectele locului faptei, concluzionând că accidentul rutier s-a produs, practic, conform motivării de la fila nr. 287 verso alineat final, din neatenția inculpatului, care nu a observat-o la timp pe victimă, angajată în traversarea străzii, în zona de acțiune a indicatorului "trecere pentru pietoni";, accidentând-o mortal. Cu toate acestea, instanța a reținut că există o culpă a victimei din perspectiva conduitei acesteia, arătând că victima s-a angajat în trecerea drumului la o distanță de circa 1, 2 metri față de marcajul longitudinal al trecerii pentru pietoni, fără a se asigura în prealabil că poate efectua trecerea fără pericol, având în vedere că asigurarea era impusă de trecerea printr-un loc nepermis. Susține că acest ultim aspect se deduce din situația prezentată de instanță în cuprinsul aceleiași pagini, precum și în pagina nr. 288, instanța considerând că este culpabilă conduita victimei și din perspectiva caracteristicilor fizice ale acesteia, care avea vârsta de 81 de ani și se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Consideră că în cauză aspectele anterior evocate nu au, parțial, niciun fel de relevanță în lanțul cauzal, respectiv referirile la vârsta victimei și la îmbibația alcoolică a acesteia și că aceste aspecte nu sunt semnificative în ipoteza priorității de trecere în zona indicatorului "trecere de pietoni";. Astfel, apreciază că nu au nicio importanță și că sunt discriminatorii, cu precizarea că din perspectiva regulamentului de circulație pe drumurile publice elementul legat de vârstă nu are nicio relevanță. De asemenea, susține că instanța nu menționează vreun temei juridic al culpei concurente din perspectiva reținută.

Mai arată că este dovedită conduita inculpatului, care, într-o zonă cu indicator "trecere de pietoni";, cu semnificația definită de art. 66 alin. 3 din regulament și, în conformitate cu cercetarea locului faptei, plasat în mod corespunzător, în loc vizibil, fără a exista vreo problemă care ar genera neobservarea de către inculpat în condiții neculpabile, datorită neatenției - dovedită cu martorii oculari, a lovit victima angajată în trecerea străzii. Consideră că aspectul legat de faptul că victima s-a angajat la circa 1,2 metri de marcajul longitudinal nu are nicio importanță în lanțul cauzal din aceleași perspective a obligațiilor ce-i incumbau inculpatului în zona trecerii de pietoni. Astfel, solicită a se observa conform fotografiilor judiciare rezultate în urma cercetării locului faptei, că marcajul longitudinal este practic absent, reținându-se în hotărâre faptul că acesta era șters. Prin urmare, apreciază că un aspect esențial era obligațiile inculpatului raportat la cele două indicatoare de semnalizare, care se află în loc vizibil și puteau fi observate în mod clar. Astfel, susține că legiuitorul definește foarte clar faptul că între cele două indicatoare așezate pe sensul de mers din direcții opuse, incumbă persoanei care le observă obligația, în speță, de prioritate de trecere. Mai arată că prioritatea de trecere este definită în mod clar de art. 6 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și implică reducerea vitezei în momentul

sesizării acestor indicatoare, până la oprire, astfel încât persoanele care au prioritate să poată să dezvolte conduita pe care le-o permite semnul. Consideră că aspectul legat de faptul că inculpatul nu a acordat semnificația legală indicatorului, neîncetinind și neoprind pentru ca victima să treacă strada prin locul în care avea prioritate de trecere conduce la concluzia culpei sale exclusive. Astfel, solicită a se efectua analiza raportului de cauzalitate și, raportat la susținerea ipotezei inculpatului care concluzionează ipoteza că, dacă victima trecerea prin locul unde ar fi trebuit să fie marcajul, practic, nu ar fi fost lovită, apreciază că acest aspect reprezintă o ficțiune totală, pentru că dacă victima ar fi trecut cu un metru mai aproape de inculpat, impactul s-ar fi produs mai repede, pentru că oricum inculpatul nu era atent.

Prin urmare, opinează că instanța a stabilit proporția culpei fără a avea o justificare temeinică și legală din perspectiva obligațiilor părților așa cum sunt definite de actele normative invocate și în cuprinsul memoriului.

De asemenea, consideră că, reducând la absurd situația și acceptând că persoana trebuia să se uite cu atenție unde ar fi fost marcajul longitudinal și să treacă în zona în care acesta ar fi fost cândva marcat corespunzător, nu se explică proporția culpei de 50%, pentru că susține că elementele expuse în motivare legate de vârsta victimei și starea de îmbibație alcoolică nu au contribuit în niciun fel la producerea rezultatului socialmente periculos semnificativ. Prin urmare, consideră că motivarea legală a stării de fapt trebuia să se reflecte într-o soluție de condamnare a inculpatului, cu reținerea culpei exclusive a acestuia și solicită să se dispună în acest sens. De asemenea, raportat la circumstanțele stării de fapt, arată că instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu reținerea circumstanțelor atenuante, redusă mult sub minimul special de 1 an și cu modalitatea de executare cea mai simplă posibilă, practic generatoare a celor mai puține restricții legate de persoane inculpatului, în condițiile în care consideră că pedepsele penale ar trebui să fie proporționate și dozate astfel încât să realizeze reeducarea din perspectiva caracterului afectiv, în sensul că persoana condamnată trebuie să resimtă urmările condamnării în vreun fel, iar ceilalți subiecți de drept să se gândească la perspectiva comiterii unor astfel de fapte din neglijența prevăzută ca temei al culpei în cauză.

În concluzie, solicită modificarea cuantumul pedepsei, înlăturarea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare în suspendare sub supraveghere, cu interzicerea pe perioada supravegherii a dreptului de a conduce, care vizează tocmai reflecția constatării că în dosar inculpatul a făcut dovada că nu a respectat norme de circulație esențiale și elementare.

Prin urmare, solicită admiterea recursului.

Apărătorul ales al părții civile solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună în latura penală a cauzei condamnare inculpatului S. C. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, reținând culpa exclusivă a acestuia în producerea accidentului rutier.

În principal, apreciază că criticile aduse sunt similare cu cele anterior expuse de către procuror și că instanța fondului a reținut în mod eronat și culpa victimei în producerea accidentului rutier, respectiv în proporții egale de câte 50% raportat la faptul că victima s-a angajat în traversarea străzii la o distanță de aproximativ 1,2 metri de marcajul longitudinal, inexistent la data producerii accidentului, fără a se asigura și, totodată, reținând și starea acesteia, respectiv faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice, deși tot instanța fondului a reținut că nu există niciun raport de cauzalitate între alcoolemia victimei și producerea accidentului. Mai arată că la dosar nu există elemente care să convingă în acest sens. Susține că trecerea era semnalizată corespunzător, cu indicatoare de avertizare și că marcajul pietonal era inexistent, dar că în acea

zonă conducătorul auto avea obligația de a circula cu atenție sporită și cu o viteză care să-i permită o eventuală oprire în timp optim în cazul în care un pieton s-ar fi angajat în traversarea străzii. Solicită a se observa faptul că urmele biologice aflate în câmpul infracțional se află la o distanță de 2,8 metri de marginea carosabilului, aspect ce dovedește faptul că victima era angajată în traversarea străzii, fiind surprinsă de către conducătorul auto și acroșată/accidentată mortal.

Apreciază ca fiind relevantă declarația martorului H. I., martor ocular care a perceput întreaga derulare a evenimentelor, precum și iminența impactului asupra căreia i-a atras atenția mamei sale spunându-i că acel conducător auto va accidenta pietonul, întrucât se uita în partea stângă și nu era atent la ceea ce exista în dreapta sa, respectiv la pietonii care s-au angajat în traversarea străzii.

Precizează că a detaliat motivele în recursul formulat și apreciază ca fiind cert faptul că instanța s-a bazat foarte mult în concluziile sale pe raportul de expertiză depus la dosar, ale cărui concluzii nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar, sens în care solicită a se avea în vedere faptul că marcajul pietonal astfel cum a fost expus în planșa foto anexată raportului se află, contrar normalității între cele două indicatoare, la o anumită distanță de acestea. Totodată, mai arată că expertul a conchis că în momentul impactului viteza de circulație a autoturismului era de 21 km/h, sens în care apreciază că afirmarea imposibilității de a evita un accident mortal nu convinge.

Cu privire la latura civilă a cauzei solicită obligarea inculpatului la plata sumelor conform constituirii de parte civilă, constând din cheltuielile aferente serviciilor funerare, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și cu martora audiată în cauză. În ce privește cuantumul daunelor morale arată că acesta este rezonabil raportat la faptul că, deși era în vârstă, modalitatea de deces a produs marcarea semnificativă a părții civile.

De asemenea, solicită menținerea obligațiilor la plata cheltuielilor judiciare, precum și obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare în recurs, în cuantumul detaliat în nota de cheltuieli pe care o depune la dosar.

Apărătorul ales al inculpatului S. Cipian solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea hotărârii și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea ce i se aduce, respectiv ucidere din culpă, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală.

Arată că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pornind de la două premise greșite, respectiv de la faptul că inculpatul era neatent în momentul producerii accidentului. Astfel, analizând probațiunea administrată la fondul cauzei, se concluzionează că inculpatul a acordat anterior prioritate unui grup de mai mulți pietoni și, ulterior, și-a continuat deplasarea și a avut loc evenimentul nefericit. Susține că singura probă care duce la concluzia faptului că inculpatul a fost neatent este declarația martorului H. I. Mircea, care nu a fost audiat în faza de judecată, ci doar în faza de urmărire penală, în lipsa apărătorului ales, chiar dacă acesta avea depusă delegație la dosar, precum și solicitarea de a fi anunțat de realizarea oricărui act de urmărire penală întrucât a dorit să participe, organul de urmărire penală procedând la audierea acestuia. Arată că nu s-a formalizat la fondul cauzei, pentru că a avut convingerea că în momentul prezentării în fața

instanței a martorului și a ascultării acestuia, se vor putea exercita drepturile conferite de art. 83 din Codul de procedură penală, respectiv de a adresa în mod nemijlocit întrebări martorului. Arată că nu a efectuat acest lucru și că, la ultimul termen de judecată, constatând că martorul H. I. nu se poate prezenta

în fața instanței pe considerentul că se află plecat în străinătate, fără a se dovedi acest aspect, s-a procedat la citirea declarației din faza de urmărire penală, cu consecința condamnării inculpatului pe considerentul că acesta nu era atent.

Având în vedere că depoziția nu se coroborează cu nicio probă din dosar, a procedat la un mic experiment judiciar, respectiv a solicitat tatălui martorului H.

I. să permită accesul în locuință, a efectuat anumite fotografii, inclusiv din balconul locuinței de unde se presupune că martorul a văzut tot șirul evenimentului, precum și fotografii din exterior imobilului, respectiv din locul producerii accidentului și a indicat și apartamentul, respectiv balconul, de unde martorul Stoian, pe care-l consideră esențial în cauză, a văzut de asemenea tot șirul evenimentelor. Astfel, din fotografiile anexate, arată că se poate constata fără putință de tăgadă faptul că martorul nu avea posibilitatea de a vedea dacă inculpatul era sau nu atent, distanța fiind foarte mare, sens în care invocă fotografiile nr. 11 și 12 și, calculând distanța prin programul Google Earth arată că aceasta este de aproximativ 68 de metri de la balconul apartamentului

martorului H. I. până la locul producerii accidentului. De asemenea, precizează că distanța este într-un anumit unghi care fac imposibilă observarea reacțiilor unui conducător auto, aspect care rezultă inclusiv din fotografia nr. 6 depusă la dosar, mărită, și prin care arată că este vorba despre același autoturism, respectiv cel al inculpatului. În acest sens, arată că nu se poate observa care este poziția șoferului, care a condus chiar cu geamul deschis pentru a nu exista dubii cu privire la o anumită reflexie.

Pentru considerentele expuse apreciază că martorul H. I. se află într-o eroare, sens în care invocă referirile din motivele de recurs cu privire la opiniile unor exegeți cu privire la declarațiile martorilor pe care nu le reiterează, dar apreciază ca fiind cert faptul că martorul Stoian are o vizibilitate perfectă, apartamentul acestuia fiind dispus perpendicular cu locul producerii accidentului. Astfel, susține că acest martor a declarat că partea vătămată s-a deplasat de pe trotuarul perpendicular cu strada unde s-a petrecut accidentul, pășind fără a se asigura pe carosabil. În acest context, invocă cea de-a doua premisă falsă anterior evocată, respectiv faptul că accidentul nu s-a produs datorită nerespectării dispozițiilor legale de către inculpat. Susține că dispozițiile legale fac referire la viteza de maxim 30 de km/h care trebuie avută de către conducătorul auto în apropierea trecerilor de pietoni. Conform expertizei, inculpatul avea viteza de 21,4 km/h și a oprit imediat după impact. Susține că

inculpatul nu a putut să prevadă evenimentul pentru că, ulterior acordării priorității de trece unui grup de pietoni, și-a continuat deplasarea, fiind deja trecut de trecerea de pietoni în momentul în care partea vătămată a pășit de pe trotuar pe carosabil.

Consideră că singura probă care incriminează inculpatul este declarația martorului H. I. Mircea și apreciază că prin probațiunea depusă astăzi în fața instanței și coroborând cu celelalte probe existente la dosar se va putea concluziona faptul că inculpatul nu a manifestat nicio neglijență sau o neatenție în momentul producerii evenimentului. Confirmă evenimentul și urmarea acestuia, respectiv decesul victimei și arată că inculpatul manifestă regret pentru acesta și că atât acesta cât și familia victimei au fost afectați, însă consideră că rolul instanței nu este acela de a condamna o anumită persoană pentru că o alta a decedat, sens în care invocă situații în care pietonul este cel vinovat.

Raportat la presupunerea faptului că marcajul longitudinal era șters, respectiv ilizibil, apreciază că intervine o altă dispoziție legală pe care trebuia să o respecte pietonul. Astfel, arată că pietonul poate efectua traversarea străzilor dacă nu există locuri special amenajate și presupunând că nu avea cunoștință că există un astfel de loc, putea să traverseze strada prin colțul intersecție, respectiv

așa cum a procedat, dar ulterior asigurării prealabile și a cedării trecerii autovehiculelor angajate.

Pentru considerentele redate solicită admiterea recursului.

Mai arată că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului și, în consecință, solicită respingerea recursurilor, precum și a solicitărilor civile ale aparținătorilor victimei.

Apărătorul părții civile, cu privire la recursul Parchetului, solicită admiterea acestuia pentru considerentele expuse de către procuror. Cu privire la recursului inculpatului, solicită respingerea acestuia.

Referitor la susținerile apărării referitoare la ascultarea martorului H. I. fără a fi informat despre acest aspect, arată că delegația apărătorului este datată ulterior, respectiv la 2 zile după audiere, astfel încât arată că nu avea cum să fie informat. Cu privire la faptul că inculpatul s-a oprit imediat, arată că acesta s-a oprit la o distanță de 4 metri după trecerea de pietoni, prin efectuarea unui viraj brusc și cu oprirea pe celălalt sens de mers.

Reprezentanta M. ui P. solicită admiterea recursului părții civile și respingerea recursului inculpatului, cu precizarea că în cauză neatenția vădită a inculpatului chiar fără luarea în considerare a declarației vrunui martor este stabilită în cauză datorită faptului că inculpatul nu a avut conduita de a opri pentru a da prioritate pietonilor în zona indicatoarelor care obligă în acest sens, conform textelor menționate. Astfel, consideră că există o singură ipoteză în condițiile în care sunt clare definițiile și obligația conducătorului auto.

De asemenea, apreciază că lipsa laturii subiective în situații similare ar fi în ipoteza în care s-ar dovedi faptul că pietonul a avut o conduită absolut imprevizibilă, aspect care nu este incident în speță raportat la faptul că persoana a stat pe marginea trotuarului, în zona de acțiune a indicatorului "trecere de pietoni";.

Mai arată că probele depuse astăzi la dosar susțin punctul de vedere expus din perspectiva elementelor obiective, respectiv faptul că nici în prezent marcajul pietonal nu a fost refăcut și nu există.

În susținerea solicitării de a se înlătura circumstanțele atenuante invocă chiar recursul inculpatului, respectiv faptul că instanța a reținut, printre altele, conduita procesuală corectă postdelictum, iar la acest termen se susține nevinovăția în sensul că nu consideră scuzabilă neatenția în zonă.

De asemenea, apreciază că s-ar fi putut solicita reaudierea martorului în faza de recurs.

Apărătorul ales al inculpatului S. C., arată că martorul este în continuare plecat în străinătate, iar raportat la atitudinea imprevizibilă a victimei arată că aceasta este confirmată de declarația martorului Stoian. Cu privire la neglijența arată că singura probă este declarația martorului H. I. .

Raportat la delegație arată că ulterior primei declarații a inculpatului, respectiv imediat după producerea accidentului, a fost alături de inculpat și a semnat declarația acestuia.

Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, manifestă o atitudine de regret față de evenimentul produs și arată că nu se consideră vinovat. Mai arată că a acordat prioritate persoanelor care au trecut în prealabil și că nu a lovit victima frontal, ci cu partea dreaptă, mașina fiind lovită în stâlpul ușii. De asemenea, susține că era trecut de trecere și că nu a cunoscut intenția de a traversa a victimei, pe care apreciază că ar fi lăsat-o să treacă.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.2356 din 24 octombrie 2012 pronunțată de judecătoria B. M. în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II Cod penal și, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă B. Ana domiciliată în

S., str. Plevnei nr. 2/34, jud. M., astfel:
- 1.810,97 lei reprezentând daune materiale,
- 5.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune morale.

Au fost respinse ca nedovedite restul pretențiilor civile formulate de partea civilă B. Ana.

În temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 192,44 lei cu dobânda legală,

începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva achitare către S. de A. J. ețean M. cu sediul în B. M. str. P. nr. 17.

S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă pentru plata despăgubirilor a S.C. GE. RALI ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. - cu

sediul în București, Sector 1, str. Polizu nr. 58 - 60, etaj 4.

În temeiul art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către partea civilă B. Ana în sumă de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 2.300 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, în jurul orei 1100, inculpatul S. C. conducea autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe strada Gutinului din orașul

B. S., deplasându-se dinspre centrul orașului în direcția B. M. .

Ajungând la trecerea pentru pietoni din dreptul imobilului cu numărul 15 de pe strada Gutinului, pe o porțiune de drum în aliniament, din cauza neatenției, inculpatul S. C. nu a observat-o la timp pe victima Tarba V., care s-a angajat în traversarea străzii în zona de acțiune a indicatorului `` Trecerea pentru pietoni``, dinspre partea dreaptă înspre partea stângă, raportat la direcția de deplasare a autoturismului condus de inculpat și a accidentat-o cu partea din dreapta față a autoturismului.

În urma impactului, victima a fost proiectată pe capota autoturismului, a lovit cu capul parbrizul, a căzut pe asfalt și a decedat pe loc.

Inculpatul a încercat să evite impactul cu victima efectuând un viraj spre stânga, astfel că a intrat pe contrasens, autoturismul oprindu-se la o distanță de 4 metri după trecerea pentru pietoni.

culoare bun-roșcată, ce par a fi pete de sânge, situate pe partea dreaptă a părții carosabile, dispuse pe o suprafață de dimensiuni 3,20 x 1,40 m, centrul acestei suprafețe aflându-se la 2,80 m față de marginea din dreapta a carosabilului, respectiv la 3 m după trecerea pentru pietoni.

În urma accidentului, autoturismul condus de inculpat a suferit următoarele avarii: geamul parbriz spart, stâlpul "A"; drept îndoit, aripa dreaptă față îndoită ( fila 30 dos.urm. pen.).

Organele de poliție sosite la fața locului i-au solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, are a indicat o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 1112( fila 20 dos. urm. pen.).

Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul J. ețean de Urgență "Dr. Constantin Opriș"; B. M., unde i-au fost recoltate două probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1. din_ al

S. ui Medico-Legal J. ețean M., inculpatul S. C. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,00 g%o la ambele probe recoltate la ora 1250, respectiv 1350( fila 23 dos. urm. pen.).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 386/93 din_ al S. ui Medico-Legal J. ețean M., moartea numitului Tarba V. a fost violentă, ea s-a datorat șocului traumatic survenit în urma unui politraumatism prin accident rutier, alcoolemia a fost de 0,60 g %o, moartea putând data din_ ( filele 21-22 dos. urm. pen.).

În cauză, s-au constituit părți civile: fiica victimei, numita B. Ana, cu suma de 4.685 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 24.000 Euro, reprezentând daune morale ( filele 22-23 dos. inst.), precum și S. de A.

J. ețean M., cu suma de 284,88 lei ( fila 174 dos. inst.)

În cauză, în faza de urmărire penală, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, iar prin raportul de expertiză tehnică din_, s-a concluzionat că victima a încălcat prevederile art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conducătorul auto a încălcat prevederile art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002.

Se mai arată că autoturismul condus de inculpat avea înainte de producerea accidentului o viteză de aproximativ 21,4 km/h ( filele 57 - 62 dos. urm. pen.).

În faza de cercetare judecătorească, la solicitarea părții civile B. Ana, s-a efectuat o completare a raportului de expertiză( filele 250-253), din care rezultă că victima, care s-a angajat în traversare, fără a se asigura, la o distanță de 2-2,5 m după marcajul longitudinal de trecere a pietonilor, s-a aflat în culpă, aceasta constând în nerespectarea prevederilor art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

De asemenea, se mai arată că încălcarea art. 56 și art. 135 lit. h din O.U.G. nr. 195/2002, de către conducătorul auto, ar fi putut fi reținută, în situația în care victime era acroșată sau lovită pe marcajul longitudinal de trecere a pietonilor. Ori în situația dată, când traversarea a fost făcută de către victimă după marcaj, reținerea încălcării celor două articole, în sarcina inculpatului, nu se justifică.

Fiind audiat, inculpatul a declarat că nu simte vinovat de săvârșirea infracțiunii, însă regretă ce s-a întâmplat ( fila 32 dos. inst.).

Conform declarației martorului Stoian Eugen ( fila 110 dos.inst), care la data respectivă se afla în balconul apartamentului în care locuiește, la etajul II, de unde susține că a avut o vizibilitate perfectă asupra locului accidentului, reiese că victima, în încercarea de a traversa strada, se afla la o distanță de aproximativ 1 m față de capătul marcajului longitudinal, conducătorul auto nu avea viteză, estimând-o la 40-50 km/h, arătând că în zonă se află indicator de presemnalizare trecere pietoni și marcajul trecere de pietoni.

Potrivit declarației martorului Maghiari Silviu N. ( fila 205 dos. inst.), martor care a participat doar la măsurători, după producerea accidentului, victima se afla proiectată la o distanță de cca 3-5 m după marcajul longitudinal al trecerii pentru pietoni, iar la fața locului a observat urme scurte de frânare, ceea ce l-a determinat să concluzioneze că inculpatul a oprit în timp foarte scurt după impact.

Din declarația martorului Zaharie Dănuț F. n ( fila 43 dos. urm.pen), care la data accidentului se afla în autoturismul său, fiind a patra mașină în spatele inculpatului, rezultă că impactul s-a produs la o distanță de 1-2 m, față de trecere de pietoni.

Faptul că inculpatul nu era atent la drum și nu se uita în față, rezultă din declarația martorului H. I. Mircea ( fila 39 verso dos. urm.pen.), care se afla la domiciliul său, în balcon.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului ( filele 4-6 dos. urm.pen.), rezultă că în zona producerii accidentului, marcajul pentru trecerea pentru pietoni era foarte slab vizibil ( doar la marginea părții carosabile), însă trecerea pentru pietoni, era prevăzută, pentru ambele direcții de deplasare, atât cu indicatoare``TRECERE PENTRU PIETONI``, cât și cu indicatoare de presemnalizare a acesteia.

Potrivit standardelor SR 1848 - 1:2004 care reglementează semnalizarea rutiera conform ASRO (Asociația de standardizare din România, indicatorul

``Presemnalizare Trecere Pietoni``, avertizează conducătorii de vehicule că peste o distanță între 50-200 m, urmează o trecere pentru pietoni, iar la întâlnirea lui, conducătorii de vehicule trebuie să-și mărească atenția, pentru a observa din timp indicatorul și marcajul pentru trecerea pentru pietoni și eventual a opri dacă este cazul.

Art. 56 din O.U.G. nr.195/2002, prevede că la apropierea de o intersecție, conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.

Apoi, potrivit art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, conducătorul auto este obligat să acorde prioritate de trecere, printre altele și în situația pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, însă, potrivit art. 72 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002 și pietonii, la traversarea drumului public au obligația să se asigure, că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.

Astfel, din coroborarea probele administrate și prin raportare la dispozițiile legale arătate mai sus, instanța reține că accidentul rutier s-a produs din cauza neatenției inculpatului, care nu a observat-o la timp pe victima Tarba V., care era angajată în traversarea străzii în zona de acțiune a indicatorului trecere pentru pietoni, accidentând-o mortal.

Dar nici comportamentul victimei nu poate fi caracterizat ca fiind lipsit de culpă. Acesta s-a angajat în trecerea drumului, la o distanță de circa 1-2m față de marcajul longitudinal al trecerii pentru pietoni, fără a se asigura că poate să o facă fără nici un pericol. De asemenea, fără a reține existența unui raport de cauzalitate între alcoolemia părții vătămate ( 0,60 g%,o) și producerea accidentului, nu poate fi ignorată starea acestuia, care așa cum se știe, sub influența alcoolului, capacitățile fizice și psihice ale individului sunt diminuate, atenția fiindu-i astfel scăzută, elemente care în cauza de față au fost accentuate și de vârsta victimei, care avea 81 de ani.

Pe cale de consecința, instanța a reținut la producerea accidentului de circulație, în urma căruia, victima a decedat, culpa ambelor părți, în proporție de câte 50%.

În drept: Fapta inculpatului S. C. care, în data de_, în jurul orei 1100, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen, pe strada Gutinului din Orașul B. S., nu a acordat prioritate de trecere victimei Tarba V., care s-a angajat în traversarea străzii, în zona de acțiune a indicatorului de trecere de pietoni semnalizată corespunzător, provocând astfel un accident rutier în urma căruia a rezultat decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, faptă pentru care instanța, după reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a, Cod penal și reducerea pedepsei conform art. 76 lit. d Cod penal, îl condamnă la pedeapsa 1 an închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, în conformitate cu prevederile art. 82 Cod penal, atrăgându-i atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei reflectat în urmările produse, respectiv suprimarea vieții unei persoane, lipsa antecedentelor penale precum și atitudinea inculpatului după comiterea faptei, care deși nu s-a simțit vinovat de producerea accidentului, a regretat urmările faptei.

Întrucât inculpatul prin fapta sa a adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, iar în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin decesul tatălui său, fiica acestuia, numita B. Ana a suferit un prejudiciu moral incontestabil, aceasta înhumându-și tatăl conform rânduielilor bisericești, astfel că admiterea acțiunii civile este justificată, însă într-un alt cuantum decât cel solicitat.

Astfel, din actele depuse de apărătorul părții civile la termenul din_, rezultă cheltuieli materiale efectuate de partea civilă B. Ana, pentru înhumarea defunctului Tarba V., în sumă de 3621,95 lei, însă reținând culpa inculpatului în proporție de 50%, daunele materiale au fost admise la suma de 1810,97 lei.

De asemenea și daunele morale au fost admise, însă raportat la culpa inculpatului, doar la nivelul sumei de 5.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății a acestei sume, apreciind-o proporțională, cu atingerea sentimentului de afecțiune ce există între copii și părinți, sentiment care a fost afectat prin dispariția tatălui părții civile.

Pe cale de consecință, instanța, în temeiul art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă B. ANA, astfel:

1.810,97 lei reprezentând daune materiale,
5.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, reprezentând daune morale și va respinge ca nedovedite restul pretențiilor civile formulate de partea civilă B. Ana.

De asemenea, în temeiul art.14 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006, instanța a obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 192,44 lei ( 50%), cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la efectiva achitare către S. de A. J. ețean M. cu sediul în B.

M. str. P. nr. 17.

s-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă pentru plata despăgubirilor a S.C. GE. RALI ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. - cu

sediul în București, Sector 1, str. Polizu nr. 58 - 60, etaj 4.

În temeiul art.193 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul și la cheltuieli judiciare către partea civilă B. Ana în sumă de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, inculpatul S. C. și partea civilă B. Ana, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a învederat faptul că din probele administrate în cauză rezultă culpa exclusivă a inculpatului în producerea evenimentului rutier, astfel că sancțiunea aplicată acestuia nu reflectă gradul de pericol social concret al faptei comise. În acest sens se arată că inculpatul a încălcat prevederile art.135 lit.h raportat la art.66 alin.3, ambele din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, cu referire directă la art.6 pct.1 din aceeași ordonanță de urgență, nerespectând semnificația

indicatorului"; trecere de pietoni"; iar faptul că victima se afla sub influența băuturilor alcoolice nu prezintă relevanță în cauză.

În motivarea recursului său, partea civilă a arătat, de asemenea că probele de la dosar conduc indubitabil la concluzia culpei exclusive a inculpatului în producerea evenimentului rutier, astfel că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate și admiterea în întregime a acțiunii civile promovate în cauză și anume despăgubiri referitoare la cheltuielile aferente serviciilor funerare și daunele morale ce se justifică în cauză.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă fără urmă de dubiu că inculpatul ar fi avut vreo culpă în producerea accidentului rutier, existând dovezi clare că, acesta a acordat prioritate de trecere pietonilor după care și-a continuat deplasarea, evenimentul rutier având loc ulterior din culpa exclusivă a victimei, persoană în vârstă și aflată sub influența băuturilor alcoolice.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului(sub forma culpei concurente, formă de vinovăție cerută de textul incriminator) care la data de_, în jurul orei 1100a condus autoturismul marca Volkswagen, cu numărul de înmatriculare_, pe strada Gutinului din orașul B. S., deplasându-se dinspre centrul orașului în direcția B. M. .

În urma impactului, victima a fost proiectată pe capota autoturismului, a lovit cu capul parbrizul, a căzut pe asfalt și a decedat pe loc.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, marcajul trecerii pentru pietoni era șters, fiind foarte slab vizibil doar pe marginea din dreapta părții carosabile. Pe partea carosabilă au fost descoperite urme biologice de culoare bun-roșcată, ce par a fi pete de sânge, situate pe partea dreaptă a părții carosabile, dispuse pe o suprafață de dimensiuni 3,20 x 1,40 m, centrul acestei suprafețe aflându-se la 2,80 m față de marginea din dreapta a carosabilului, respectiv la 3 m după trecerea pentru pietoni.

Din conținutul și concluziile expertizei tehnice întocmite în cauză precum și din completările ulterioare aduse acesteia rezultă fără urmă de dubiu că la producerea accidentului au concurat ambele părți implicate, victima încălcând prevederile art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conducătorul auto prevederile art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 și anume este vorba de neatenției inculpatului, care nu a observat-o la timp pe victima Tarba V., care era angajată în traversarea străzii în zona de acțiune a indicatorului trecere pentru pietoni, accidentând-o mortal dar și faptul că victima s-a angajat în trecerea drumului, la o distanță de circa 1-2m față de marcajul longitudinal al trecerii pentru pietoni, fără a se asigura că poate să o facă fără nici un pericol. De asemenea, fără a reține existența unui raport de cauzalitate între alcoolemia părții vătămate ( 0,60 g%,o) și producerea accidentului, nu poate fi ignorată starea acestuia, care așa cum se știe, sub influența alcoolului, capacitățile fizice și psihice ale individului sunt diminuate, atenția fiindu-i astfel scăzută, elemente care în cauza de față au fost accentuate și de vârsta victimei, care avea 81 de ani. Raportat la cele de mai sus, apreciem că sub aspectul laturii penale,

instanța de fon a pronunțat o soluție corectă, stabilind culpa concurentă a celor două părți implicate în evenimentul rutier, încadrând juridic corect fapta comisă și făcând o individualizare judicioasă în sensul art.72 C.p. a pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului.

De asemenea, ținând seama de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și de toate circumstanțele personale ale acestuia, în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, făcându-se aplicarea art.81 C.p.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea constată că instanța de fond în baza actelor justificative depuse la dosar a stabilit că prejudiciul material cauzat părții civile se ridică la suma de 3621,95 lei, constând în cheltuieli de înmormântare, din care inculpatul a fost obligat să plătească jumătate ca urmare a stabilirii gradului de culpă de 50%.

Daunele morale de asemenea se justifică, având în vedere faptul că părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral cert prin pierderea tatălui său însă trebuie reținut faptul că, scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani, astfel că suma la care s-a oprit instanța de fond corespunde și în opinia noastră realizării scopului mai sus amintit.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Waldraf D. .

Va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de

200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial

parțial și pe partea civilă la 100 lei cu același titlu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE, inculpatul S. C. și partea civilă B. ANA împotriva sentinței penale nr. 2356 din 24 octombrie 2012 a J. ecătoriei B. M. .

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat Waldraf D. .

Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de

200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial și pe partea civilă la 100 lei cu același titlu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M. R.

plecat în CO semnează președinte instanță

L. A. S.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_

J. .fond.M. S.

#Uciderea din Culpa. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 1129/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 765/2013. Ucidere din culpă →

Decizia penală nr. 146/2013. Ucidere din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 146/2013. Ucidere din culpă