Decizia penală nr. 1129/2013. Ucidere din culpă
Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 1129/R/2013
Ședința publică din 12 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: V. C.
: M. B.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către asigurătorul de răspundere civilă C. A. SA și de către părțile civile L. A. , V. E.
, L. M. M. prin tutore V. E. , L. A. jr., L. N. , L.
P. și L. M. împotriva sentinței penale nr. 205 din data de 30 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Zalău, privind pe inculpatul Bărnuțu A. -V., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, dat în dosar nr. 1187/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul B.
A. -V. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 19 ), pentru părțile civile L. M. M. prin tutore V. E., L. A., V. E., L. A. jr., L. N., L.
P. și L. M., apărător ales, avocat Bumb Mioara din cadrul Baroului Galați, cu împuternicire avocațială nr. 56 la dosar (f. 25) și pentru asigurătorul C.
A. S., consilier juridic P. A. în cadrul Sucursalei C. a societății C. S.
, cu delegație la dosar (f. 36).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta asigurătorului C. A. S., dna P. A., consilier juridic în cadrul Sucursalei C. a societății C. S., depune la dosar împuternicirea și motivele de recurs, prin care se solicită diminuarea daunelor și chiar exonerarea de plata daunelor materiale, iar în privința daunelor morale, reducerea acestora, întrucât sumele acordate le apreciază ca fiind prea ridicate.
De asemenea, părțile civile, prin recursul formulat, solicită majorarea cuantumului despăgubirilor morale acordate.
Apărătorul părților civile depune la dosar o copie a cărții de identitate seria SX nr. 3. emisă de SPCLEP Zalău la data de_ .
Inculpatul B. A. -V., arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta asigurătorului C. A. S., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, reducerea daunelor morale acordate de către instanța de fond, iar în ceea ce privește daunele materiale, să se dispună exonerarea de la
plata daunelor materiale care nu au fost dovedite efectiv cu documente justificative, conform prevederilor legale, fiind depuse la dosarul de fond al cauzei doar niște bonuri de transport, pe care nu era inscripționată nicio dată sau o destinație a acestora, precum și motivul efectuării transporturilor.
De asemenea, cu privire la cheltuielile de spitalizare depuse de Spitalul Județean de Urgență Zalău, consideră că nu pot fi obligați la plata acestora atât timp cât nu face parte din categoria vizată de către dispozițiile art. 313 din Legea privind reforma în domeniul sănătății, iar unitatea spitalicească nu face parte din categoria persoanelor menționate în art. 49 din Legea nr. 136/1995 și pentru care asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri în cazul evenimentelor produse de către asigurații acesteia.
În ceea ce privește daunele morale, arată că este de acord și că este incontestabil faptul că s-a cauzat un prejudiciu în urma evenimentului rutier, însă solicită diminuarea acestora pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În ceea ce privește recursul declarat de către părțile civile, solicită respingerea acestuia pentru aceleași considerente deja invocate.
Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în scris, casarea sentinței penale nr. 205/2013 a Judecătoriei Zalău sub aspectul laturii civile, cu precizarea că recursul vizează doar latura civilă a cauzei și, rejudecând, solicită să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate tuturor părților civile, precum și acordarea sumei de 26130 lei pentru minorul L. M. -M., ca sumă globală, și nu ca și o rentă lunară, așa cum a fost stabilită, respectiv de la data pronunțării până la majoratul acestuia.
Susține că a prezentat motivele detaliat în scris și consideră că instanța de fond nu a apreciat în mod corect cuantumul daunelor morale. Astfel, în special pentru părinții celei decedate și pentru copilul minor al acesteia, consideră că prejudiciul trebuia apreciat mult mai judicios de către instanță și solicită majorarea substanțială a acestuia. Arată că minorul și-a pierdut mama la vârsta de 5 ani, iar anterior cu 8 luni de zile și-a pierdut și tatăl într-un accident de circulație similar la care a fost martor, respectiv că a rămas efectiv singur, iar în prezent acesta are vârsta de 6 ani și este sub tutela bunicii lui. De asemenea, confirmă faptul că familia are condiții destul de modeste, însă apreciază că pentru minorul orfan bunicii vor trebui să-i asigure condiții decente de viață, acesta nefiind responsabil pentru soarta sa.
Cu privire la cuantumul daunelor morale pentru părinții decedatei, susține că martorul audiat în cauză a arătat faptul că aceasta locuia cu părinții și cu copilul minor, fiind o familie foarte unită, având relații foarte bune. De asemenea, aceasta urma să fie soția inculpatului, care a arătat că era o familie normală și unită și care se sprijineau foarte mult unii pe alții. Astfel, consideră că și pentru frații acesteia, prejudiciul poate fi substanțial majorat.
Raportat la solicitarea de acordare a sumei globale pentru copilul minor arată că niciun text de lege nu interzice acordarea sumei reprezentând rentă de
întreținere ca și sumă globală. Susține că art. 530 alin. 3 din Noul Cod Civil, aflat în vigoare la data accidentului, a consacrat expres posibilitatea acordării prestației periodice sub forma unei sume globale. Astfel, consideră că suma ar fi benefică atât pentru asigurator, pentru că se evită judecăți ulterioare, care privesc majorarea acesteia în funcție de salariul minim pe economie, conform solicitării formulate, cât și pentru că poate fi mult mai ușor folosită de către tutori, în mod evident, în beneficiul minorului, care în acest an va începe școala.
Pentru aspectele evidențiate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se dispună majorarea substanțială a daunelor morale, iar pentru minor să se dispună acordarea rentei de întreținere ca și sumă globală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul asigurătorului solicită respingerea în concordanță și cu practica instanței, precum și a altor instanței, sens în care a depus jurisprudență și arată că daunele morale pe care instanțele în mod normal le acordă sunt substanțial mărite față de cele acordate de către instanța de fond. Totodată, cu privire la suma globală solicitată a depus la dosar o decizie a curții de apel sau a tribunalului Craiova în care, într-o speță similară, s-a acordat renta de întreținere ca sumă globală.
Raportat la daunele materiale arată că art. 26 din norma C.S. din 2011, valabilă la data accidentului, permite dovedirea prejudiciului prin orice mijloc de probă. Astfel, pentru că părțile, în acele momente, nu s-au gândit să-și adune bonurile și ceea ce au cheltuit, au propus un martor, în fața instanței de fond, care a perceput efectiv că părțile au cheltuit în jur de 5000 de lei. În acest context, a solicitat instanței să dispună obligarea asiguratorului doar la plata sumei de 5000 de lei, apreciind că aceasta a fost dovedită și susține că părțile au efectuat cheltuieli și cu parastase, dar care nu au fost dovedite în cauză. În consecință, cu privire la daunele materiale, consideră că soluția instanței de fond este una temeinică.
Pentru aspectele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului B. A. -V., solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de părțile civile, iar raportat la recursul declarat de asigurător arată că lasă soluția la aprecierea instanței, cu următoarele mențiuni:
Raportat la despăgubirile solicitate de către părțile civile cu titlu de prestații succesive periodice și cu privire la prestația sub forma unei rente globale, arată că, încă de la început, acțiunea civilă, respectiv petitele acțiunii civile alăturate acțiunii penale, respectiv procesului penal, au fost formulate în virtutea principiului disponibilității, sub forma a două petite, solicitându-se o dată acea rentă cu caracter global, cu precizarea că niciun text de lege nu interzice solicitarea unei prestații sau a unor despăgubiri sub forma unei prestații succesive sau a unei rente globale, dar încă de la începutul procesului penal, acțiunea civilă a fost formulată în sensul solicitării unei prestații sub formă de rentă, ce cuprindea un cuantum de un sfert din salariul minim pe economie, de la data producerii accidentului și până la data pronunțării hotărârii în speță, iar de la acea dată se solicitat o prestație periodică succesivă, de asemenea sub forma unui sfert din venitul minim garantat pe economie.
Susține că părțile civile au obținut de la instanța de fond solicitările pe latură civilă, astfel cum au fost formulate, însă, în faza recursului, părțile și-au modificat pretențiile civile în sensul că solicită renta globală menționată, cu indicarea modalității de calcul în cuprinsul concluziilor scrise și a motivelor de recurs. În acest context, având în vedere faptul că acțiunea civilă, deși este alăturată acțiunii penale în procesul penal, urmează totuși regulile de procedură civilă și regulile dreptului civil în ceea ce privește inclusiv mijloacele de dovadă și posibilitățile de a formula căile de atac, apel sau recurs, după cum legea le prevede, motiv pentru care consideră că, în această etapă procesuală, este inadmisibilă cererea, respectiv modificarea de acordare a unei prestații globale în forma arătată, raportat la petitele inițiale care s-au formulat în acțiunea civilă și solicită respingerea ei ca atare, precum și menținerea dispozițiilor instanței fondului pronunțate pe latură civilă.
Cu privire la petitul cuprinzând daunele morale, solicită de asemenea respingerea acestuia și menținerea cuantumului daunelor morale acordat de
instanța de fond la cotele la care aceasta s-a oprit, apreciind că, în mod indiscutabil, nu poate fi cuantificată în nicio modalitate pierdere suferită în special de către minorul constituit parte civilă în procesul penal, dar totuși consideră că instanța fondului a stabilit un just echilibru între principiul despăgubirii integrale, care trebuie să fie avut în vedere de instanțe în astfel de spețe, și principiul îmbogățirii fără justă cauză, acordând un cuantum pe care-l apreciază ca fiind rezonabil.
În ceea ce privește daunele materiale solicită respingerea acestora, respectiv a recursului formulat de asigurător cu privire la respingerea cuantumului ca nedovedit al daunelor materiale. Astfel, consideră și solicită menținerea soluției instanței de fond cu referire la acest petit ca fiind dovedit, întrucât legea permite în acest caz dovedirea inclusiv cu martori a cuantumului acestor daune.
Pentru toate motivele redate, solicită să se dispună în sensul arătat, cu onorariu FMJ.
Reprezentanta M. ui P., opinează că instanța de judecată, respectiv Judecătoria Zalău, a pronunțat o hotărâre care este parțial nelegală în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile a cauzei. În acest sens, solicită a se observa faptul că despăgubirile au fost acordate în baza art. 14 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 1357 din Noul Cod civil, dar motivarea se bazează pe art. 998 din Codul civil. Astfel, susține că accidentul de circulație s-a comis în data de 28 aprilie 2012, ceea ce înseamnă că, în integralitate, se va aplica Noul cod civil și anume art. 1349 din Noul Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală.
O a doua observație pe care o formulează se referă la toate părțile civile cărora li s-a admis acțiunea civilă, motivarea instanței de judecată fiind în sensul că toate personale sunt părți civile, pe de o parte, pentru că sunt rude apropiate ale inculpatului și pe de altă parte, datorită legăturii afective, însă potrivit Codului de procedură penală, acțiunea civilă se soluționează conform legislației civile. De asemenea, confirmă că noțiunea de rude apropiate și de membrii ai familiei este reglementată de către Codul penal, conform art. 149 și 1491din Codul penal, dar legislația civilă nu recunoaște aceste două noțiuni de rude apropiate și membrii ai familiei atunci când se soluționează latura civilă. Astfel, consideră că răspunderea civilă delictuală trebuie coroborată și cu clase de moștenitori, respectiv art. 975 din Noul Cod civil, în sensul că descendenții defunctului înlătură toți ceilalți moștenitori. În acest sens, apreciază că numai L.
A. senior, față de care instanța a dispus obligarea la daune materiale, are calitatea de parte civilă, precum și minorul L. M., reprezentat de către bunica sa, V. E. și că celelalte părți civile nu au această calitate, conform dispozițiilor legii civile. În consecință, solicită admiterea recursului societății de asigurare și modificarea hotărârii instanței, precum și respingerea ca nefondat a recursului părții civile.
Inculpatul B. A. -V., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și își manifestă intenția de a ajuta minorul, în limita posibilităților sale, cu precizarea că nu este tatăl acestuia.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1187/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii
penale și trimiterea în judecată a inculpatului Bărnuțu A. V. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul Bărnuțu A. V., în data de_, a condus un autoturism pe drumurile publice și a provocat un accident de circulație în urma căruia victima Gherebeneș M. a decedat.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și fotografiile judiciare (f.7-19), declarațiile învinuitului (f.22-24), declarație partea vătămată V. E. (f.6-27), declarații martor Opriș Călin A. (f.45-47), rezultat etilotest învinuit (f.52), cerere de analiză, proces-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică (f.54-56), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.57), proces-verbal de verificare tehnică (f.58), raport de constatare medico- legală (f.50-51), raport de expertiză tehnică judiciară auto și circulație rutieră (f.64-71), fișă cazier judiciar învinuit (f.21).
Prin constituirea de parte civilă depusă la dosar la termenul de judecată din data de_, au formulat pretenții civile părțile vătămate L. A. -
400.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale, V. E. - 400.000 lei daune morale, L. M. M. - 3.000.000 lei daune morale și 26.130 lei despăgubiri materiale, L. M. - 60.000 lei daune morale, L. P. -
60.000 lei daune morale, L. N. - 60.000 lei daune morale și L. A. -
60.000 lei daune morale.
La termenul de judecată din data de_, inculpatul a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit prevederilor art.3201C.pr.pen., acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a
instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de noi probe, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, își menține declarațiile date în fața organelor de urmărire penală și nu dorește să dea o declarație detaliată asupra faptelor în fața instanței, aspecte consemnate în declarația de la fila 96. În baza cererii inculpatului, admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201C.pr.pen., exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin sentința penală nr. 205/_ a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosar nr._ , în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul BĂRNUȚU A. V., fiul lui V. și V., născut la data de_ în localitatea Zalău, jud. Sălaj, cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, muncitor la S. Transilvania, fără antecedente penale, domiciliat în comuna C., nr.67, jud. Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 C.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării
condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.1357 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. A. sen., fiind obligat inculpatul Bărnuțu A. V., alături de asigurătorul C. A.
S., în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume de bani către partea civilă: 5.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare;
60.000 lei daune morale.
S-a respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.1357 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. E., fiind obligat inculpatul Bărnuțu A. V., alături de asigurătorul C. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 60.000 lei cu titlu daune morale.
S-a respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.1357 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. M.
M., fiind obligat inculpatul Bărnuțu A. V., alături de asigurătorul C. A.
S., în limita plafonului legal, la plata următoarelor sume: 2.340 lei despăgubiri materiale, acordate în sumă globală de la data producerii accidentului,_ și până la data pronunțării hotărârii, calculate la valoarea de ¼ din salariul minim pe economie; rentă periodică lunară în cuantum de ¼ din salariul minim pe economie, de la data pronunțării hotărârii,_ și până la data la care minorul împlinește vârsta de 18 ani,_ ; 80.000 lei daune morale.
S-a respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.1357 Cod civil, coroborat cu art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile L. M.
, L. P., L. N. și L. A. jr., fiind obligat inculpatul Bărnuțu A.
V., alături de asigurătorul C. A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 30.000 lei cu titlu daune morale în favoarea fiecărei părți civile.
S-a respins restul pretențiilor civile ca neîntemeiate.
În baza art.193 alin.1 și 3 C.pr.pen. coroborat cu art.50 din Legea 136/1995, a fost obligat inculpatul Bărnuțu A. V. alături de asigurătorul C.
A. S., în limita plafonului legal, la plata sumei de 159,04 lei către părțile civile cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul Bărnuțu A. V. la plata sumei totale de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 alin.1 C.pr.pen. suma de 200 lei a fost avansată din fondul
M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.Tulbure Călin.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În data de_ în jurul orei 15:30, inculpatul a plecat din comuna Hereclean spre Zalău, cu autoturismul Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare_, fiind însoțit de Gherebeneș M., care s-a așezat pe scaunul dreapta față și de martorul Opriș Călin A. care a ocupat locul stânga spate. În timp ce se îndrepta spre Zalău, la km 92+500, la ieșirea dint-o curbă apropiată
de localitatea Hereclean, a pierdut controlul asupra direcției, intrând cu autoturismul pe contrasens, ieșind apoi de pe carosabil, iar autoturismul s-a răsturnat de câteva ori până a ajuns în șanț. În urma accidentului produs, persoana vătămată Gherebeneș M. a decedat.
La fața locului au ajuns organele de cercetare penală care l-au testat pe inculpat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. Acesta a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Zalău, unde i s-au recoltat probe biologice, rezultatul fiind negativ, conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.262 din_ .
În cauză s-a efectuat și un raport de constatare medico legală nr.477/III/93 din_ în urma căruia s-a stabilit faptul că moartea numitei Gherebeneș M. este violentă și se datorează unui traumatism vertebro-medular cu fractură-luxație transversală între corpurile vertebrale C1 și C2 și transsecțiune medulară la acest inel. S-a stabilit faptul că leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au produs prin hiperflexia coloanei cervicale și lovire de părțile dure interioare ale unui autovehicul aflat în decelerație bruscă. Moartea putea data din_ .
Imediat după producerea impactului, autoturismul condus de către inculpat a fost supus unei verificări tehnice, însă, datorită avarierii semnificative a autoturismului, nu s-au putut verifica sistemul de rulare, mecanismul de direcție și sistemul de frânare.
În declarațiile sale din cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a prezentat modul de producere al accidentului, arătând că la momentul accidentului se grăbea să ajungă în Zalău, înainte de a se închide la un centru de colectare a fierului vechi.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de_ (f.7-8), schița locului accidentului (f.9), planșele fotografice (f.11- 19), raportul de constatare medico-legală nr.477/III/93 din data de_ întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală (f.50-51), cu procesul- verbal de verificare tehnică a autoturismului din data de_ (f.58) și cu raportul de expertiză tehnică auto întocmit de către expertul Pădurean Gregoriu (f.65-71).
Raportul de expertiză auto întocmit în cursul urmăririi penale a concluzionat că accidentul de circulație s-a produs din cauza pierderii controlului asupra direcției de deplasare a autoturismului de către conducătorul acesteia, inculpatul Bărnuțu A. V., datorită vitezei de circulație a acestuia.
În drept, fapta inculpatului Bărnuțu A. V. care, în data de_, a condus cu imprudență autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare_ pe un drum public, DN 1F, în direcția Hereclean-Zalău, provocând un accident de circulație, în urma căruia victima Gherebeneș M. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Astfel, inculpatul a încălcat obligația prevăzută de art.35 alin.1 și art.48 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, în sensul că prin comportamentul său a pus în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și nu și-a adaptat viteza de circulație în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea
decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.
Reținând vinovăția inculpatului Bărnuțu A. V., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 C.pen. instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181 alin.2 C.pen. persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei
- decesul unei persoane, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 29 de ani, nu este căsătorit, are ocupație și loc de muncă. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut de la
început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei, precum și împrejurarea că victima accidentului era tocmai viitoarea soție a inculpatului.
Pentru stabilirea pedepsei aplicate inculpatului instanța a dat eficiență dispozițiilor art.3201alin.7 C.pr.pen. prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege.
De asemenea, față de aspectele expuse anterior, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute la art.74 alin.1 lit.a) Cod penal, astfel încât, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, în cuantumul redus potrivit dispozițiilor art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul Bărnuțu A. V. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an închisoare,
inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 C.pr.pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale părțile vătămate L. A., V. E., L. M. M., L. M., L. P.
, L. N. și L. A. s-au constituit părți civile în cauză pentru prejudiciul cauzat prin decesul fiicei, mamei și, respectiv surorii lor.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - decesul victimei Gherebeneș M., legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și
prejudiciul produs rezultând din materialul probator, vinovăția fiind sub forma culpei fără prevedere.
Instanța a reținut că, potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, trebuie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația acordată drept despăgubire să fie justă, rațională și echitabilă și stabilită în așa fel încât să reprezinte o compensare suficientă a prejudiciului, fără a deveni însă un mijloc de îmbogățire fără justă cauză. Instanța a constatat că părțile civile sunt rudele apropiate ale victimei - părinții, fiul minor, frații și surorile, iar aceștia au suferit un grav prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei și dovedite în cauza de față relațiile apropiate între membrii familiei. Acordarea unui echivalent bănesc pentru prejudiciul suferit nu reprezintă o despăgubire propriu-zisă pentru ceea ce este ireparabil - pierderea vieții unei persoane foarte apropiate - ci doar o modalitate menită să contribuie la alinarea suferinței încercate.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că pretențiile părților civile sunt însă exagerate și depășesc cuantumul prejudiciului moral efectiv suferit și apreciat de către instanță prin prisma elementelor arătate mai sus, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile, instanța a considerat că sumele de 60.000 lei pentru fiecare dintre părinți, 80.000 lei pentru fiul victimei și, respectiv 30.000 lei pentru fiecare dintre frații acesteia reprezintă indemnizații compensatorii de natură să le atenueze suferințele.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, instanța a reținut că s-au formulat asemenea pretenții din partea tatălui victimei, pentru cheltuielile ocazionate de înmormântare și din partea fiului minor, rămas fără suport material din partea părinților, acesta fiind în prezent orfan de ambii părinți, tatăl decedând anterior mamei
Partea civilă L. A. a precizat cu ocazia dezbaterii cauzei în fond că își diminuează pretențiile materiale la suma de 5.838 lei. Instanța a reținut că aceste pretenții au fost determinate de cheltuielile legate de înmormântarea victimei și ele au fost dovedite la valoarea de 5.000 lei, cu martorul audiat în cauză, Banto Dionisie, partea civilă fiind în posesia unor înscrisuri justificative în acest sens în valoare de 838 lei, însă aceste cheltuieli sunt incluse în cuantumul total de 5.000 lei despre care a menționat martorul audiat, în declarația sa de la fila 115.
Cu privire la renta periodică solicitată de către partea civilă L. M. E. n, instanța a avut în vedere la calculul sumelor, salariul minim pe economie (dat fiind că mama sa, victima accidentului nu era angajată în muncă la data producerii accidentului), astfel că a acordat suma de 2.340 lei rentă periodică lunară în sumă globală calculată de la data producerii accidentului până la data pronunțării hotărârii. În ceea ce privește acordarea despăgubirii periodice pentru viitor, instanța a considerat că părții vătămate i se cuvine o rentă periodică lunară de ¼ din salariul minim pe economie, apreciind că o asemenea sumă din veniturile realizate de mamă ar fi fost afectate întreținerii copilului minor, sumă acordată cu data pronunțării prezentei,_ și până la data la care minorul împlinește vârsta de 18 ani,_ .
Instanța a constatat că la fila nr.62 din dosar se află o copie a poliței de asigurare obligatorie emisă de S. C. A. S., cu valabilitate de la_ la_, din care rezultă că autoturismul marca Ford Mondeo având număr de înmatriculare_, proprietatea inculpatului Bărnuțu A. V. și condus la
momentul accidentului de către acesta, era asigurat la această societate la data producerii accidentului.
Prevederile art.49 coroborate cu art.50 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.
Practic, deși răspunderea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă este personală, sub aspectul laturii civile, plata despăgubirilor către victimele infracțiunii revine asigurătorului de răspundere civilă, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul.
Prin urmare, față de prevederile art.998-999 Cod civil și art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, instanța urmează să oblige inculpatul Bărnuțu
A. V. și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul S. Carpactica A. S., la plata de despăgubiri către părțile civile, în cuantumul indicat anterior, precum și în dispozitivul hotărârii.
Instanța a constatat că părțile civile au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli legate de deplasarea avocatului la instanță, iar întrucât au fost depuse la dosar chitanțele și facturile care atestă plata combustibilului, în baza art.193 alin.1 și 4 C.pr.pen. și art.50 din Legea
nr.136/1995, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpatului Bărnuțu A. V., alături de asigurătorul S. C.
A. S., în limita plafonului legal, și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea civilă, în sumă de 159,04 lei.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu administrarea și conservarea mijloacelor de probă și asigurarea asistenței juridice obligatorii, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât părțile civile L. A. ,
V. E., L. M. M., prin tutore V. E., L. A. jr., L. N., L.
P. și L. M., cât și asigurătorul de răspundere civilă C. A. S.
Prin recursul formulat, părțile civile au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate sub aspectul laturii civile, și, rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate tuturor părților civile, precum și acordarea sumei de 26.130 lei pentru minorul L. M. -M., ca sumă globală, și nu ca și o rentă lunară, așa cum a fost stabilită, respectiv de
la data pronunțării până la majoratul acestuia.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a apreciat în mod corect cuantumul daunelor morale.
Astfel, în special pentru părinții celei decedate și pentru copilul minor al acesteia, consideră că prejudiciul trebuia apreciat mult mai judicios de către instanță și solicită majorarea substanțială a acestuia.
Prin recursul său, asigurătorul de răspundere civilă C. A. SA a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, reducerea daunelor morale acordate de către instanța de fond, iar în ceea ce privește daunele materiale, să se dispună exonerarea de la plata daunelor materiale care nu au fost dovedite efectiv cu documente justificative, conform prevederilor legale, fiind depuse la dosarul de fond al cauzei doar niște bonuri de transport, pe care nu era
inscripționată nicio dată sau o destinație a acestora, precum și motivul efectuării transporturilor.
De asemenea, cu privire la cheltuielile de spitalizare depuse de Spitalul Județean de Urgență Zalău, consideră că nu pot fi obligați la plata acestora atât timp cât nu face parte din categoria vizată de către dispozițiile art. 313 din Legea privind reforma în domeniul sănătății, iar unitatea spitalicească nu face parte din categoria persoanelor menționate în art. 49 din Legea nr. 136/1995 și pentru care asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri în cazul evenimentelor produse de către asigurații acesteia.
În ceea ce privește daunele morale, arată că este de acord și că este incontestabil faptul că s-a cauzat un prejudiciu în urma evenimentului rutier, însă solicită diminuarea acestora pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește recursul declarat de către părțile civile, solicită respingerea acestuia pentru aceleași considerente deja invocate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Bărnuțu A. V. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.pen., reținându-se că în data de_ inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice și a provocat un accident de circulație în urma căruia victima Gherebeneș M. a decedat.
În ședința publică din_, prezent în fața instanței, inculpatul a precizat că recunoaște comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale. În consecință, reținând vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Criticile formulate de asigurator și de părțile civile ce vizează soluționarea laturii civile a cauzei sunt nefondate. Astfel, în cursul urmăririi penale, s-au constituit părți civile în cauză L. A., V. E., L. M. M., L.
M., L. P., L. N. și L. A., pentru prejudiciul cauzat prin decesul mamei, fiicei, respectiv surorii lor.
Reținând că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului suferit este necesar să fie înlăturate toate consecințele dăunătoare ale faptului ilicit, instanța de fond a acordat părților civile suma de 5.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, câte 60.000 lei daune morale pentru fiecare din părinții victimei, 80.000 lei pentru fiul victimei și 30.000 lei pentru
fiecare din frații acesteia. S-a acordat de asemenea fiului victimei suma de 2.340 lei reprezentând despăgubire periodică de la data producerii accidentului până la data pronunțării hotărârii și ulterior de la data pronunțării hotărârii până la majoratul minorului ¼ din salariul minim pe economie.
Criticile formulate atât de asigurator, care a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, atât a daunelor materiale, cât și a daunelor morale, cât și criticile formulate de părțile civile, care au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond, precum și a sumei globale reprezentând despăgubirea periodică acordată minorului, sunt nefondate.
Astfel, Curtea reține că acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de instanța de fond reflectă suferințele pricinuite părților civile și este aptă să dea satisfacție morală urmașilor victimei, fără însă a constitui o îmbogățire fără just temei a acestora. S-a avut în vedere în mod corect că accidentul rutier a fost de
natură să cauzeze o suferință de natură psihică ce justifică acordarea de daune morale.
Astfel, în ceea ce privește pretențiile materiale formulate în cauză, instanța de fond a apreciat că aceste pretenții au fost determinate de cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, ele fiind dovedite până la concurența sumei de 5.000 lei.
Susținerile formulate de asigurator prin motivele de recurs, potrivit cărora aceste cheltuieli trebuie probate cu documente justificative nu pot fi reținute în cauză. Independent de împrejurarea că părțile civile nu au fost în măsură să depună documente justificative pentru toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, instanța de fond în mod corect a acordat suma de 5.000 lei cu acest titlu având drept fundament, pe de o parte probele administrate în cauză în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, iar pe de altă parte, apreciindu-se suma drept rezonabilă având în vedere cheltuielile care în mod obișnuit se fac pentru înmormântare.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond sunt neîntemeiate atât criticile formulate de asigurator, cât și cele formulate de părțile civile, suma acordată de instanța de fond fiind în măsură să asigure o justă și echitabilă despăgubire a părților civile pentru prejudiciul de natură nepatrimonială suferit de acestea.
Sunt nefondate de asemenea și criticile ce vizează cuantumul sumei globale acordată de la data producerii accidentului, instanța de fond având în vedere salariul minim pe economie raportat la faptul că victima accidentului nu era angajată în muncă la data producerii accidentului.
Recursul declarat de părțile civile este însă admisibil sub aspectul obligării directe a asiguratorului la plata despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea atacată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2226 C.civ., asiguratorul plătește despăgubirea direct către persoana prejudiciata în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de asigurat.
Ca atare, recursul declarat de părțile civile va fi admis și, pe cale de consecință, asiguratorul de răspundere civilă C. A. S. va fi obligat la plata despăgubirilor civile, precum și la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. b C.pr.pen., recursul declarat de părțile civile va fi admis în limitele expuse și având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat de asiguratorul de răspundere civilă va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen. se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat asiguratorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de părțile civile L. A., V. E., L.
M. M., prin tutore V. E., L. A. jr., L. N., L. P. și L.
M. împotriva sentinței penale nr. 205 din 30 mai 2013 a Judecătoriei Zalău, pe care o casează doar în ceea ce privește dispoziția de obligare a inculpatului BĂRNUȚU A. V., alături de asiguratorul C. A. S. la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile.
Rejudecând, în baza art. 2226 Cod civil obligă asigurătorul de răspundere civilă C. A. SA la plata despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea atacată și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părților civile.
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă
C. A. SA împotriva aceleiași sentințe. Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art. 189 C.pr.pen. stabilește onorariu apărător din oficiu - av. M.
M. M. în sumă de 200 lei, care se avansează din FMJ.
Obligă asigurătorul de răspundere civilă C. A. SA la plata cheltuielilor judiciare în recurs în sumă de 200 lei, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | D. L. | V. | C. | M. | B. |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: M.C.Ș.
← Decizia penală nr. 172/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 146/2013. Ucidere din culpă → |
---|