Decizia penală nr. 378/2013. Ucidere din culpă

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 378/R/2013

Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.	C.	M.
JUDECĂTORI: D.	P.
: V.	G.
GREFIER: A.	B.	H.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. F. împotriva sentinței penale nr.44 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._ în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău dat în dosar nr. 1736/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat - avocat Kocsis Csilla A. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, apărătorul ales al inculpatului - avocat M. M. din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul C.

1. , partea responsabilă civilmente S. asigurare R. A. V. I.

2. S., părțile civile S. Clinic J. de U. Z. și S. J. de A.

S., partea vătămată O. S. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul C.

F., prin apărător ales, a depus la dosar înscris intitulat "Memoriu"; prin care expune motivele pentru care solicită admiterea recursului formulat.

Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu având în vedere prezența apărătorului ales.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului arată că a promovat recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Z. considerând că se impune achitarea inculpatului C. F. în principal în temeiul art.10 lit. d C.pr.pen., iar în subsidiar, în temeiul art.10 lit. b ind. 1 C.pr.pen., motivele care stau la baza acestor solicitări fiind expuse pe larg în memoriul depus la dosar.

Deși a făcut referire și la o solicitare subsidiară, apreciază că în speță se impune achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit. d C.pr.pen. deoarece motivul reținut pentru trimiterea în judecată a constat în faptul că inculpatul a încălcat marcajul longitudinal care separa cele două sensuri de mers, împrejurare care a dus la producerea accidentului.

De asemenea, opinează că în cauză instanța de judecată este îndreptățită să verifice încălcarea sau neîncălcarea prevederilor legale de

către persoana în cauză, nu expertul chemat a se pronunța cu privire la alte aspecte, precum viteza de deplasare sau modalitatea producerii accidentului. Prin hotărârea de condamnare, sigura culpă reținută în sarcina inculpatului și care a dus la producerea accidentului a fost aceea că a încălcat marcajul longitudinal, aspect care apreciază că nu determină existența legăturii cauzale pentru a face ca fapta să constituie infracțiune.

Se reține că inculpatul nu a oprit la limita acestui marcaj, însă chiar dacă ar fi oprit, ar fi înaintat partea vătămată, astfel că impactul tot ar fi avut loc.

De asemenea, a învederat dispozițiile art.125 din Regulament deoarece prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art.54, însă în această privință arată că Regulamentul se referă doar la autovehicule ca participanți la trafic atunci când se efectuează o manevră cu spatele. Potrivit acestor dispoziții legale se reține că pentru a putea întoarce autovehiculul de pe un sens pe celălalt prin manevre înainte, înapoi sau prin viraj, conducătorul este obligat să se asigure că din față, spate, lateral nu circulă în acel moment nici un vehicul. Deci, când inculpatul a început manevra cu spatele, nu s-a uitat după pietoni și nici nu era vreo trecere de pietoni în zonă. Apreciază că inculpatul a luat toate măsurile de prevedere anterior începerii manevrei cu spatele.

Referitor la expertizele medico - legale efectuate în cauză, a solicitat să se constate că moartea victimei s-a datorat culpei medicale, nefiind consecința accidentului rutier, dar în final, s-a concluzionat că s-a acționat corect. Cu toate acestea, concluziile ultimei expertize sunt contradictorii deoarece decesul victimei a survenit la ortopedie unde aceasta acuza mai multe probleme, însă s-a reținut că pericolul s-a datorat traumatismului craniocerebral și cu toate acestea, victima a rămas internată la ortopedie.

Învederează poziția inculpatului care a luat legătura cu victima în acea zi, precum și ulterior și a constatat că era în stare bună, dar cu toate acestea a decedat de la o zi la alta. Fiul părții vătămate nu a formulat pretenții civile față de inculpat și nici nu a dorit trimiterea acestuia în judecată, pentru că avea cunoștință despre starea mamei sale care era foarte supărată după decesul nepotului ei.

Dacă totuși instanța va aprecia că există o legătură cauzală și va analiza lipsa pericolului social al unei infracțiuni, apreciază că și în această situație se poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului. Învederează conduita inculpatului care a luat măsurile de prevedere și nu a făcut nimic atât de grav încât să prezinte pericolul social al unei infracțiuni.

În acest sens, face trimitere, cu titlu de exemplu, la dosarul penal nr._ în care s-a pronunțat decizia penală nr. 64/R/_ a Curții de Apel C., hotărâre prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru trei infracțiuni intenționate, reținându-se ca temei de achitare dispozițiile art.10 lit. b ind. 1 C.pr.pen. privind lipsa pericolului social al infracțiunii.

Prin urmare, dacă pentru astfel de fapte a fost posibilă achitarea pe lipsa pericolului social, cu atât mai mult apreciază că o soluție similară poate fi pronunțată în prezenta speță.

Reprezentantul M. ui P. arată că prima instanță de judecată a stabilit faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului și a victimei, iar la acest termen apărătorul inculpatului încearcă să acrediteze ideea că și dacă inculpatul nu ar fi depășit linia

longitudinală continuă, victima ar fi intrat în autoturism, aspect care apreciază că nu poate fi reținut în speță, impactul în ultima ipoteză neavând

aceleași consecințe, victima nefiind în măsură să avarieze autoturismul așa cum acesta a accidentat victima, producându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.

Față de aceste aspecte, consideră că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

C U R T E A

Asupra recursului penal de față.

În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Zalău prin sentința penală nr.44 din 21 februarie 2013, în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a) și c) Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit. d) Cod penal, a condamnat pe inculpatul C. F., fiul lui F. și E. -Ana, născut la data de_ în localitatea Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în localitatea Z., str. G. D., nr. 36, bl. D36, sc. A, ap.12, jud. S., CNP 1., cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, care constituie termen de

încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

S-a stabilit o culpă a inculpatului de 50 % în producerea accidentului rutier în urma căruia și-a pierdut viața victima O. M. Erzsebet.

S-a luat act că partea vătămată O. S. Ioszef nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998- 999 cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S.

J. de A. S. și S. J. de U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei O. M. Erzsebet și a fost obligat pe inculpatul C. F. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A. R. - A. V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S. în sumă de 419 lei și către S. J. de U. Z. a sumei de 459,40 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile în cursul termenul de încercare.

În baza art. 189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din Fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu av. Ileciu Otilia.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat pe inculpatul L. L. Gligor la plata sumei de 1350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezintă onorariu parțial avansat de stat pentru apărătorul din oficiu .

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoare:

Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.1736/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. F. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul C. F. în data de_, orele 07.00, a efectuat o manevră de întoarcere cu spatele a autoturismului marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ proprietatea sa, pe strada Gherghe D. din mun. Z., încălcând marcajul longitudinal continuu (nesocotind art. 100 alin. 1 pct. 3 din OUG 195/2002, art. 77 alin 2 și 79 alin. 3 din HG 1391/2006) și având ca urmare accidentarea victimei O. M. Erzsebet și cauzarea de leziuni ce au dus la decesul acesteia.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 6-7); schița locului faptei (f. 8); fotografii judiciare (f. 10-13); declarații învinuit (f. 16-20. 28, 61-62); declarație parte vătămată ( 29-30); proces verbal verificare tehnică (f. 41-42); raport de constatare medico-legală (f.35- 38, 70-72); rezultat alcooltest învinuit și victimă (f. 39, 40); raport de expertiză tehnică judiciară auto (f.53-59); fișă cazier judiciar (f. 15).

Prin declarația dată în faza de urmărire penală fiul victimei, O. S. Ioszef (f. 29-30) s-a arătat că nu dorește să se constituie parte civilă în cauză și că nu dorește trimiterea în judecată a inculpatului.

S-au constituit părți civile în cauză unitățile medicale: S. J. de

U. Z., cu suma de 459,40 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data producerii evenimentului rutier până la data plății integrale (f. 45,

150) și S. J. de A. S., cu suma de 419 lei (f.44, 187), sume reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea și, respectiv, transportul victimei Ostvath M. Erzebeth.

La termenul de judecată din data de_, inculpatului în prezența apărătorului ales av. M. M., i-au fost aduse la cunoștință prev. art. art.320¹Cod procedură penală, privind judecarea cauzei în procedură simplificată, inculpatul solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii obișnuite cu administrare de probe. După citirea actului de sesizare al instanței potrivit art. 322 C.p.p. a fost audiat inculpatul care a declarat că își menține declarațiile anterioare și nu dorește să dea declarații suplimentare (f. 189). Pe parcursul cercetării judecătorești a fost încuviințată efectuarea în cauză a unei expertize medico legale și a unei expertize criminalistice, rapoartele întocmite în urma efectuării expertizelor fiind depuse la dosarul cauzei la filele 202-210, respectiv 244-251.

A fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare al inculpatului întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 133- 135).

În data de_, în jurul orelor 07.00, inculpatul C. F. s-a urcat la volanul autoturismului marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, care era parcat cu fața, pe partea dreapta a drumului (sensul de urcare) in directia de mers către Brădet, în apropierea blocului unde locuiește, pe str. Gh. D. . Afara era lumina, carosabilul uscat, vizibilitatea fiind foarte buna. Inculpatul era singur in autoturism. În zonă, carosabilul are două sensuri separate între ele prin linie continuă înspre sensul de urcare și discontinuă înspre sensul coborâre. Pe sensul de urcare sunt două benzi, iar pe cel de coborâre una singură. Intenționând să ajungă pe sensul de coborâre (cu o singură bandă) pentru a se deplasa înspre centru, chiar dacă cele două sensuri sunt separate prin linie continuă, inculpatul a pornit autoturismul si a început efectuarea manevrei de mers înapoi pentru a ieși din parcare și, când a ajuns cu spatele pe sensul de mers Bradet - centru, încălcând marcajul continuu ce desparte sensurile de circulație, nu a observat-o pe victima O. M. Erszebeth care s-a angajat in traversarea străzii prin loc nepermis si fără să se asigure si a acroșat-o cu bara din spate. În urma acroșării victima a căzut pe carosabil, foarte aproape de mașina. Inculpatul a anunțat organele de politie si ambulanta, iar victima a fost transportata la

S. J. Z. pentru acordarea de îngrijiri medicale, dar la data de_ aceasta a decedat.

Atât inculpatul C. F., cât si partea vatamata O. M. Erzsebet, au fost testati cu aparatul alcotest rezultand alcoolemii de 0,00 mg/l alcool pur in aerul expirat, pentru ambii

S. J. de Medicina-Legala S. a efectuat autopsia cadavrului si prin raportul de constatare medico-legala nr. 1127/III/141/2009 a concluzionat că moartea numitei O. M. Erzsebet a fost violenta, datorându-se hemoragiei si contuziei meningo-cerebrală survenite in cadrul unui traumatism cranio-cerebral prin accident rutier la o persoana cu multiple tare organice (arteriopatie cronica obliteranta). Leziunile de violenta constatate cu ocazia autopsiei medico-legale s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovirea victimei de către un autoturism in mișcare urmata de cădere pe o suprafață dură, rugoasa. Potrivit acelorași concluzii moartea victimei datează din data de_ .

Ca urmare a apărărilor formulate privind întreruperea raportului de cauzalitate dintre leziunile produse în urma accidentului și moartea victimei datorită neacordării unui tratament adecvat, în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale

Potrivit raportului de expertiză medico legală 1116/II/f/1 din data de_ (f. 76-78) a rezultat că moartea susnumitei a fost violenta si s-a datorat hemoragiei si contuziei meningo-cerebrale survenite in cadrul unui traumatism cranio-cerebral prin accident rutier, la o persoana cu multiple tare organice (arteriopatie cronica obliteranta). Între leziunile constatate la autopsie si deces exista raport direct de cauzalitate, conduita medicală în cazul dat a fost corectă, iar afecțiunile preexistente precum si tratamentul cronic cu anticoagulante au fost condiții favorizante în producerea decesului, dar nu determinante, astfel încât nu se rupe legătura de cauzalitate între leziunile produse prin accidentul rutier si deces.

Potrivit raportului de expertiză medico legală 4546/VI/a /27 din_ întocmit de către IML C. -Napoca (f. 202-2010), în faza de judecată, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, se datorează hemoragiei meningo-cerebrale suferită în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis produs în cadrul unui accident rutier prin lovire de către un autoturism urmată de căderea victimei pe un plan dur, între leziunile cranio-cerebrale și deces există raport de cauzalitate directă. Atitudinea terapeutică atât sub raportul investigațiilor cât și al tratamentului instituit a fost corectă și în conformitate cu literatura de specialitate, din momentul

preluării pacientei și până în momentul decesului. În nici un caz tratamentul instituit nu a constituit o condiție favorizantă a decesului.

Potrivit expertizei tehnice auto (f. 54-59), efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul a acroșat-o pe victimă cu bara spate pe sensul de mers Brădet - centru, ca urmare a virajului la stânga cu spatele. În urma acestui impact victima a căzut pe carosabil, la locul impactului. În privința vitezei inculpatului se concluzionează că a putut fi intre 5-10 km/h dat fiind manevra executată in spațiul unde s-a executat. Se concluzionează că accidentul putea fi evitat de victimă dacă aceasta traversa pe trecerea de pietoni și de către conducătorul auto dacă nu trecea peste axa străzii separată cu linie continuă și se asigura suficient.

În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuată în faza de judecată. Astfel potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversare prin loc nepermis și fără asigurare a numitei Ostvath M. Erszebet, cât și din cauza neluării măsurilor de evitare, încă din momentul stării de pericol iminent, în cursul virajului fără asigurare și cu trecerea marcajului longitudinal dublu continuu realizat de către inculpatul C. F.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a prezentat modul de producere al accidentului, arătând că nu a văzut victima decât în ultimul moment, că după ce aceasta căzut pe carosabil a fost tot timpul conștientă și a discutat cu persoanele de la fața locului, chiar a refuzat să urce în ambulanță. Inculpatul nu își recunoaște însă vinovăția susținând că decesul se datorează altor cauze și nu accidentului rutier, respectiv starea de sănătate anterioară a victimei și culpa medicilor, de asemenea susține că între accidentarea victimei și încălcarea liniei continue ce separă sensurile de mers nu există legătură de cauzalitate.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, declarațiile inculpatului procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală și rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în cauză, expertiza tehnică auto și raportul de expertiză criminalistică, rezultă fără urmă de îndoială atât starea de fapt reținută de instanța cât și vinovăția inculpatului

În drept, fapta inculpatului C. F. care, în data de_ a efectuat o manevră de mers cu spatele cu autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ fără a se asigura corespunzător și încălcând marcajul longitudinal continuu al drumului, faptă care a avut ca urmare lovirea victimei O. M. Erzsebet și producerea de leziuni ce au cauzat decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul elementului material infracțiunea a fost săvârșită prin acțiunea inculpatului de conduce un autoturism pe drum public context în care lovește cu autoturismul victima. Între acțiunea inculpatului și urmare, decesul victimei există legătură directă de cauzalitate . Toate rapoartele medico legale efectuate în cauză au concluzii concordante în sensul că leziunile produse victimei prin accidentul rutier provocat de inculpat au legătură directă de cauzalitate cu decesul acesteia, afecțiunile preexistente ale victimei au constituit doar factori favorizanți în producerea decesului și nu determinanți, atitudinea terapeutică și tratamentul instituit este corect și nu a determinat decesul, în concluzie raportul de cauzalitate între leziunile produse prin lovirea victimei de către autoturismul condus de inculpat și deces nu a fost întrerupt.

S-a reținut infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal, întrucât inculpatul în timp ce exercita activitatea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice a încălcat prevederile legale ce reglementează desfășurarea acestei activități și anume prev. art. 54 din OUG 195/2002 și prevederile art. 100 alin.1 pct. 3 din OUG 195/2002 raportat la art. 77 lin.2 și art. 79 alin.3 din HG 1391/2006, în sensul că nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de mers cu spatele și a trecut cu autoturismul peste marcajul dublu continuu.

Potrivit art. 54 din OUG 195 /2002 " Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, (…)sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic";.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză starea de pericol iminent s-a declanșat la momentul angajării victimei în traversarea străzii, conducătorul auto avea posibilitatea de a vedea victima atât anterior declanșării stării de pericol (când aceasta era pe trotuar) cât și în celelalte momente ulterioare aferente angajării în traversare și în momentul impactului. Expertul stabilește că dacă în momentul declanșării stării de pericol inculpatul ar fi luat măsuri de evitare, acesta ar fi putu opri autoturismul anterior locului impactului cu aprox 2.8 m ( putea opri în cca 3 m, față de 5,8 m distanța de locul impactului la care se afla autoturismul inculpatului la momentul declanșării stării de pericol). S-a stabilit de asemenea că locul impactului a fost la 2 metri de marginea carosabilului, iar în condițiile în care banda de circulație avea 3,8 m, față de cele arătate mai sus rezultă că inculpatul avea posibilitatea de a opri autoturismul înainte de călcarea marcajului longitudinal.

Inculpatul avea obligația de a se asigura pe tot parcursul efectuării manevrei cu spatele, iar în condițiile în care s-a stabilit și că acesta putea vedea victima dacă se asigura corespunzător și că putea opri autoturismul în timp util pentru a evita impactul, instanța constată încălcarea de către acesta a prev. art. 54 din OUG 195/2002. În același timp a încălcat și prevederile art. 77 alin.2 din HG 1391/2006 prin călcarea marcajului longitudinal continuu, iar din expertiza criminalistică rezultă că fără comiterea acestei contravenții nu s-ar fi produs accidentul, "admițând aceeași traiectorie a victimei, în situația opririi autovehiculului anterior marcajului longitudinal, evenimentul rutier nu mai avea loc";.

Apărătorul ales al inculpatului în apărare susține că inculpatul s-a asigurat corespunzător, acesta având obligația potrivit art. 54 din OUG 195/2002 de a se asigura doar raportat la celelalte autovehicule din trafic și nu în ce îi privește pe pietoni. Această apărare nu poate fi reținută întrucât potrivit art. 54 din OUG 195/2002 conducătorul auto trebuie să se asigure pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, iar potrivit art. 6 pct. 24 din același act normativ este participant la trafic persoana fizică ce utilizează la un moment dat drumul public ( inclusiv pietonii ) în speță din momentul în care victima s-a angajat în traversarea drumului public a devenit participant la trafic.

De asemenea în apărare au fost invocate prevederile art. 72 alin.4 din OUG 195/2002 arătând că întreaga răspundere a producerii accidentului rutier revine victimei ca urmare a faptului că aceasta a traversat prin loc nepermis. Potrivit prev. art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, …, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector";. În speța de față, instanța constată încălcarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice atât de către victimă ( traversare prin loc nepermis) cât și de către conducătorul auto, inculpat (călcarea marcajului longitudinal continuu) astfel că nu se poate reține răspunderea doar în sarcina victimei. Așa cum rezultă și din concluziile rapoartelor de expertiză tehnică auto și criminalistică în ce privește posibilitatea de evitare a producerii accidentului, instanța reține și culpa victimei în producerea accidentului apreciată ca fiind în proporție de 50%. Reținerea culpei comune a victimei în producerea accidentului nu este însă în măsură a înlătura culpa inculpatului și răspunderea penală a acestuia asupra faptei, culpa comună a inculpatului cu victima urmând a avea relevanță în ce privește angajarea răspunderii civile delictuale.

Sub aspectul laturii subiective instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă fără prevedere, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

Reținând vinovăția inculpatului C. F. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei - decesul unei persoane, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 52 ani, este căsătorit, are studii superioare, este de profesie inginer și are un

loc stabil de muncă. De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut de la început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei. De asemenea potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj inculpatul prezintă șanse ridicate de reintegrare socială, dispune de resurse interne pentru a adopta și menține în viitor un comportament conformist.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară a inculpatului, atitudinea acestuia de colaborare cu organele judiciare, ținând seama și de concluziile referatului de evaluare, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute la art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal, astfel încât, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului va fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, și prev. art. 76 alin.1 lit. d C.p., instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța reține că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale

importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța reține că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va

fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere persoana inculpatului, vârsta, conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, dar și concluziile referatului de evaluare, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul urmăririi penale persoana vătămată O. S. Ioszef a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatului, urmând a lua act de acest fapt.

De asemenea instanța a constatat că s-au constituit parți civile în cauză unitățile medicale :

• S. J. de A. S. cu suma de 419 lei ce reprezintă contravaloare transport - 9 lei (1,8 lei/km-5 km) și servicii medicale intervenție - 410 lei pentru victima accidentului Ostvath M. Erzebeth., pentru dovedirea pretențiilor civile depunând în copie fișa de urgență prespitalicească 12786/_ (f. 187-188),

• S. J. de U. Z. cu suma de 459,06 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru victima Ostvath M. Erzebeth în perioada_ -_, pentru dovedirea pretențiilor civile depunând la dosar deconturi de cheltuieli, fișa medicală 22523/_ și foaie de observație 16522/_ (f.152-186). Instanța constată că, în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006, S. J. de U. Z. și S.

J. de A. S. au calitatea de părți civile în cauză raportat la cheltuielile efectuate cu asistența medicală acordată pacientei Ostvath M. Erzebeth, victima accidentului rutier produs din culpa inculpatului C. F.

, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța apreciază că pretențiile civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea, tratamentului medical și, respectiv, transportul, fiind astfel

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art 998 -999 Cod civil. Însă raportat la faptul că accidentul rutier a fost produs din culpa concurentă a victimei și a inculpatului, apreciată de instanță într-un procent de 50 %, angajare răspunderii civile delictuale a inculpatului poate fi făcută doar în limita în care acesta a produs prejudiciul, urmând a obliga inculpatul doar la ½ din pretențiile civile formulate de către unitățile medicale.

Instanța a constatat că la data producerii accidentului_ autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpat

avea încheiată polița RCA valabilă de la data de la_ până la data de_ încheiată cu asigurătorul de răspundere civilă SC A. R. - A. V.

I. G. SA (f.47), societate care a fost citată în cauză în calitate de asigurător de răspundere civilă .

Prevederile art.49 coroborate cu art.50 și 54 din Legea nr.136/1995 dispun că asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. De asemenea, potrivit art.44 din același act normativ, asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Având în vedere toate considerentele de mai sus, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. J. de A.

S. și S. J. de U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei O. M. Erzsebet și a obligat pe inculpatul C.

F. alături de asiguratorul de răspundere civilă SC A. R. - A.

V. I. G. SA, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către S. J. de A. S. în sumă de 419 lei și către S.

J. de U. Z. a sumei de 459,40 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății integrale.

În baza art.359 Cod procedură penală, îi va fi atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal privind revocarea

beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau neplata obligațiilor civile în cursul termenului de încercare.

Inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu av. P. a Aurel (f. 93) al cărui mandat a încetat la al doilea termen de judecată prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului av. M. M. (f. 143), urmând ca în temeiul art. 189 alin.1 C.p.p. să se dispună avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 50 cu titlu de onorariu parțial pentru apărătorului din oficiu.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 1670 lei contravaloarea raport de constare medico legală, 25 lei contravaloarea expertiză medico-legală și 50 lei onorariul parțial al apărătorului din oficiu.

Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpatul C.

F., care a solicitat casarea acesteia și rejudecând dosarul, a se dispune în principal, achitarea sa de sub învinuirea adusă prin rechizitoriul Parchetului în temeiul art.10 lit.d și art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., lipsind latura obiectivă a acesteia, iar în subsidiar, a se aprecia că se impune achitarea sa în baza art.10 lit.b/1 C.proc.pen, rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., faptei lipsindu-i pericolul social al unei infracțiuni.

Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

În esență, critica inculpatului vizează interpretarea eronată de către judecătorie a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C.pen.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii. În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al

Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.

Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R

(94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.

Vinovăția comună a inculpatului C. F. și a victimei în proporție de câte 50% în săvârșirea infracțiunii dedusă judecății rezultă, atât din probele științifice, cât și din cele testimoniale administrate nemijlocit în fața judecătoriei.

Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art.10 lit.d C.proc.pen., nu poate fi primită pentru următoarele argumente:

Curtea reține că potrivit expertizei tehnice auto (f. 54-59), efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul a acroșat-o pe victimă cu bara spate pe sensul de mers Brădet - centru, ca urmare a virajului la stânga cu spatele. În urma acestui impact victima a căzut pe carosabil, la locul impactului. În privința vitezei autoturismului inculpatului se concluzionează că a putut fi intre 5-10 km/h, dată fiind manevra executată in spațiul unde s-a realizat. Se concluzionează că accidentul putea fi evitat de victimă dacă aceasta traversa pe trecerea de pietoni și de către conducătorul auto dacă nu depășea axa străzii, separată cu linie continuă și se asigura suficient.

În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuată în faza de judecată. Astfel, potrivit specialiștilor, accidentul s-a produs atât din cauza angajării în traversare prin loc nepermis și fără asigurare a numitei Ostvath M. Erszebet, cât și din cauza neluării măsurilor de evitare, încă din momentul stării de pericol iminent, în cursul virajului fără asigurare și cu trecerea marcajului longitudinal dublu continuu realizat de către inculpatul C. F. .

Instanța de recurs va reține vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal, întrucât acesta în timp ce exercita activitatea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, a încălcat prevederile legale ce reglementează desfășurarea acestei activități și anume prev. art. 54 din OUG 195/2002 și prevederile art. 100 alin.1 pct. 3 din OUG 195/2002 raportat la art. 77 lin.2 și art. 79 alin.3 din HG 1391/2006, în sensul că nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de mers cu spatele și a trecut cu autoturismul peste marcajul dublu continuu.

Mai mult, potrivit art. 54 din OUG 195 /2002 " Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, (…)sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic";.

Din conținutul raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, starea de pericol iminent s-a declanșat la momentul angajării victimei în traversarea străzii, conducătorul auto avea posibilitatea de a observa victima, atât anterior declanșării stării de pericol (când aceasta era pe trotuar), cât și în celelalte momente ulterioare aferente angajării în traversare și în momentul impactului. Expertul stabilește că, dacă în momentul declanșării stării de pericol inculpatul ar fi luat măsuri de evitare, acesta ar fi putut opri autoturismul, anterior locului impactului cu aprox 2.8 m (putea opri în cca 3 m, față de 5,8 m distanța de locul impactului la care se afla autoturismul inculpatului, la momentul declanșării stării de pericol). S-a stabilit de asemenea că locul impactului a fost la 2 metri de marginea carosabilului, iar în condițiile în care banda de circulație avea 3,8 m, rezultă că recurentul avea posibilitatea de a opri autoturismul, înainte de călcarea marcajului longitudinal.

Pe de altă parte, inculpatul avea obligația de a se asigura pe tot parcursul efectuării manevrei cu spatele, iar în condițiile în care s-a stabilit și că acesta putea observa victima dacă se asigura corespunzător și că avea posibilitatea de a opri autoturismul, în timp util pentru a evita impactul, Curtea constată încălcarea de către acesta a prev. art. 54 din OUG 195/2002. În același timp, recurentul a încălcat și prevederile art. 77 alin.2 din HG 1391/2006 prin călcarea marcajului longitudinal continuu, iar din expertiza criminalistică rezultă că fără comiterea acestei contravenții, nu s-ar fi produs accidentul.

Curtea reține că apărătorul ales al inculpatului, susține că acesta s-a asigurat corespunzător, având obligația potrivit art. 54 din OUG 195/2002 de a se proteja doar raportat la celelalte autovehicule din trafic și nu în ce îi privește pe pietoni. Această apărare nu poate fi reținută întrucât potrivit art. 54 din OUG 195/2002 conducătorul auto trebuie să se asigure pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, iar potrivit art. 6 pct.

24 din același act normativ este participant la trafic persoana fizică ce utilizează la un moment dat drumul public ( inclusiv pietonii ). În speță, din momentul în care victima s-a angajat în traversarea drumului public, a devenit participant la trafic.

De asemenea, în apărare au fost invocate prevederile art. 72 alin.4 din OUG 195/2002 arătând că întreaga răspundere a producerii accidentului rutier revine victimei ca urmare a faptului că aceasta a traversat prin loc nepermis. Potrivit prev. art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 "pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, …, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector";. În speța de față, Curtea constată încălcarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice atât de către victimă ( traversare prin loc nepermis) cât și de către conducătorul auto, inculpat (călcarea marcajului longitudinal continuu) astfel că nu se poate reține răspunderea doar în sarcina victimei. Așa cum rezultă și din concluziile rapoartelor de expertiză tehnică auto și criminalistică în ce privește posibilitatea de evitare a producerii accidentului, Curtea reține judicios ca și judecătoria și culpa victimei în producerea accidentului apreciată ca fiind în proporție de 50%. Reținerea culpei comune și a victimei în evenimentul rutier, nu este însă în măsură a înlătura culpa inculpatului și răspunderea penală a acestuia în săvârșirea infracțiunii.

Sub aspectul laturii subiective instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă fără prevedere, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece acesta nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

Cât privește apărările formulate, privind întreruperea raportului de cauzalitate dintre leziunile produse în urma accidentului și moartea victimei, datorită neacordării unui tratament adecvat, în faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.

Conform raportului de expertiză medico legală 1116/II/f/1 din data de_ (f. 76-78) rezultă că moartea susnumitei a fost violenta si s-a datorat hemoragiei si contuziei meningo-cerebrale survenite in cadrul unui traumatism cranio-cerebral prin accident rutier, la o persoana cu multiple tare organice (arteriopatie cronica obliteranta). Între leziunile constatate la autopsie si deces exista raport direct de cauzalitate, conduita medicală în

cazul dat a fost corectă, iar afecțiunile preexistente precum si tratamentul cronic cu anticoagulante au fost condiții favorizante în producerea decesului, dar nu determinante, astfel încât nu se întrerupe legătura de cauzalitate între urmările produse prin accidentul rutier si deces.

Pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză medico legală 4546/VI/a /27 din_ întocmit de către IML C. -Napoca (f. 202-2010), în faza de judecată, rezultă că moartea victimei a fost violentă, ea se datorează hemoragiei meningo-cerebrale suferită în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis, produs în cadrul unui accident rutier, prin lovire de către un autoturism, urmată de căderea victimei pe un plan dur, iar între leziunile cranio-cerebrale și deces există raport de cauzalitate directă. Atitudinea terapeutică atât sub raportul investigațiilor cât și al tratamentului instituit a fost corectă și în conformitate cu literatura de specialitate, din momentul preluării pacientei și până în momentul decesului. În niciun caz tratamentul instituit nu a constituit o condiție favorizantă a decesului.

Așa fiind, primul motiv de recurs nu poate fi primit, fiind exclusă achitarea în baza art.10 lit.d C.proc.pen.

Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.

Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.

De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.

În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 C.pen.

Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-au comis faptele.

Or, din probe rezultă că inculpatul a comis din culpă, concurentă cu a victimei, un accident de circulație, în urma căruia o persoană și-a pierdut viața.

Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul este în vârstă de 52 ani, este căsătorit, are studii superioare, este de profesie

inginer și este încadrat în muncă. Se reține că inculpatul nu are antecedente penale, a avut de la început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei. De asemenea potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit de

1. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj inculpatul prezintă șanse ridicate de reintegrare socială, dispune de resurse interne pentru a adopta și menține în viitor un comportament conformist.

   Dar, toate aceste aspecte au fost reținute și valorificate ca atare de către magistratul fondului, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante reglementate de art.74 lit.a și c C.pen., cărora li s-a dat eficiența cuvenită, prin diminuarea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege.

   Având în vedere că în speță s-a comis o infracțiune contra vieții, chiar și din culpă, este exclusă aplicarea art.18/1 C.pen.

   Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.

   Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Kocsis Csilla, în baza art.189 C.proc.pen.

   Va fi obligat recurentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial, conform art.192 alin.2 C.proc.pen.

   PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

   D E C I D E

   Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. F. împotriva sentintei penale nr. 44 din 1 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .

   Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Kocsis Csilla.

   Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

   Definitivă.

   Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2013 .

   	PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
   I.	C. M.	D.	P.	V. G.

   GREFIER

   1. H.

red.PD/CA 2 ex. - _

jud.fond.M. D.

← Decizia penală nr. 1550/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 42/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 677/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 324/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1568/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1550/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 42/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 294/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 1147/2013. Ucidere din culpă Decizia penală nr. 172/2013. Ucidere din culpă