Decizia penală nr. 1159/2013. Distrugere
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1159/R/2013
Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS
V. G.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea vătămată P. S. împotriva sentinței penale nr.529 din 27 martie 2013 a Judecătoriei B., privind pe inculpatul R. A., trimis în judecată pentru săvârșirea
infracțiunilor de distrugere prev.de art.217 al.1 Cod penal și amenințare prev.de art.193 al.1 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. Mihai, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul R. A. și partea vătămată P. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale raportat la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv distrugere și amenințare.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, să se dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. -Năsăud.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea excepției, cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.529 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul R. A. , pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
constatat că faptele deduse judecății sunt comise în concurs real prev. de art. 33 lit.a C.p. între ele cât și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 4 ani prin S.p. 1522/2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de_ .
În temeiul art. 85 C.p. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin S.p. 1522/2012 a Judecătoriei B. și descontopește pedeapsa rezultantă în elementele sale componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 C.p.
6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 C.p.
În temeiul art. 36 alin.2 C.p. rap. la art. 34 lit.b C.p. au fost contopite cele patru pedepse de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a și lit. b Cod Penal.
Conform art. 81 Cod Penal rap. la art. 85 alin.3 Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care stabilește un termen de încercare de 4 ani ce se va calcula de la data de_ .
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul R. A. la plata sumei de 4.170 lei cu titlu despăgubiri civile în favoarea părții civile D. M. .
S-a constatat că partea vătămată P. S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 C.p.p. obligă inculpatul R. A. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că partea vătămată D.
M. este mama părții vătămate P. S. și proprietara autoturismului marca Mazda cu nr. de înmatriculare_ .
La data de_ în jurul orelor 21,17, partea vătămată P. S. s-a deplasat cu acest autoturism la barul SC Bioecomed SRL B. situat pe str. Rodnei, pentru a-și duce niște prieteni de la acest bar la restaurantul "Coroana" din mun. B. . După ce a ajuns în fața barului și a oprit mașina, din bar a ieșit inculpatul R. A. care s-a îndreptat către autoturism și datorită unor conflicte mai vechi dintre cei doi, a deschis portiera mașinii iar din interior a luat un topor și a început să lovească cu acesta autoturismul, distrugând geamurile laterale, parbrizul, luneta, capota și farul de semnalizare stânga față. În aceleași împrejurări, inculpatul a început să o amenințe cu moartea pe partea vătămată
P. S., producându-i acesteia o stare de temere.
Starea de fapt rezultă atât din declarațiile părților vătămate audiate în cursul urmăririi penale cât și din declarațiile martorilor menținute și în fața instanței. De altfel și inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare martorii Cosma C. și M.
R. Gavril, au confirmat faptul că inculpatul a ridicat toporul înspre partea vătămată și a amenințat-o cu moartea producându-i o stare de temere.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că în
drept:
Fapta inculpatului de a degrada autoturismul părții vătămate D. M.
producând o pagubă în sumă de 4.170 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cp.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material a constat în acțiunea inculpatului de aplicare de lovituri repetate cu toporul în autoturismul părții vătămate distrugând geamurile laterale, parbrizul, luneta, capota și farul de semnalizare stânga față și aducerea în acest mod, într-o stare de degradare a bunului, care atrage o reducere a potențialului său de utilizare.
Urmarea socialmente periculoasă constă în schimbarea aspectului și a capacității de utilizare a bunului cauzându-i-se proprietarului acestuia un prejudiciu în cuantum de 4.170 lei.
Legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă este evidentă, în prezenta cauză comiterea faptei producând vizibil și inevitabil urmarea imediată.
Sub aspectul laturii subiective, fapta de distrugere a fost comisă cu intenție directă întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui.
Fapta aceluiași inculpat de a adresa amenințări cu moartea părții vătămate P. S. producându-i o stare de temere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 al. 1 Cp.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material a constat în acțiunea inculpatului de amenințare cu săvârșirea unei infracțiuni împotriva părții vătămate P. S. insuflându-i în acest fel temerea pericolului în care se află. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată.
Sub aspectul laturii subiective, fapta de amenimțare a fost comisă cu intenție directă întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui.
Având în vedere cele expuse și luând în considerare art. 52 C.p. potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului cu observarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială ( și anume de la o lună la trei ani sau amendă pentru distrugere și de la trei luni la un an sau amendă pentru amenințare), gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cât despre pericolul social concret al faptelor comise, acesta a fost apreciat în baza art.18/1 alin.2 C.p., urmând să se țină cont de mijloacele de comitere a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care faptele au fost comise, urmările acestora, persoana și conduita inculpatului.
Instanța a avut în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de distrugere dar întrucât aceasta a fost săvârșită într-un loc public, în prezența mai multor persoane care au asistat la incident, iar fapta de amenințare nu a fost recunoscută, considerăm că nu se impune reținerea acestei împrejurări ca circumstanța atenuantă cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Totodată s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu avea antecedente penale la data comiterii faptelor fără a se reține nici această împrejurare ca și circumstanță atenuantă întrucât inculpatul nu a avut o comportament deosebit, fiind condamnat în cursul anului 2012 pentru alte infracțiuni de amenințare și vătămare corporală gravă.
În consecință, ținând seama de limitele prevăzute de lege pentru faptele deduse judecății, instanța l-a condamnat pe inculpatul R. A. pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 C.p. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare și pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 C.p. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
constatat că faptele deduse judecății sunt comise în concurs real prev. de art. 33 lit.a C.p. între ele cât și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 4 ani prin S.p. 1522/2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de_ .
În temeiul art. 85 C.p. s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin S.p. 1522/2012 a
Judecătoriei B. și s-a descontopit pedeapsa rezultantă în elementele sale componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 C.p.
6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin.1 C.p.
În temeiul art. 36 alin.2 C.p. rap. la art. 34 lit.b C.p. au fost contopite cele patru pedepse de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii instanța a apreciat că natura faptelor comise de inculpat reflectă în mod indubitabil o atitudine de sfidare a acestuia în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte-deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit.a Teza a II-a și lit. b Cod Penal. Prin urmare dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o
funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, conform art. 81 Cod Penal rap. la art. 85 alin.3 Cod Penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani ce se va calcula de la data de_ .
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul R. A. la plata sumei de 4.170 lei cu titlu despăgubiri civile în favoarea părții civile D. M. așa cum s-a constituit parte civilă aceasta și conform actelor depuse la dosarul cauzei.
S-a constatat că partea vătămată P. S. nu s-a constituit parte civilă în
cauză.
În temeiul art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul R. A. la plata
sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea civilă P. S. cu motivarea că urmează să se constituie parte civilă în cauză.
În ședința publică de azi, s-a ridicat din oficiu excepția de necompetență materială a soluționării recursului promovat de partea civilă.
Cu privire la această excepție se rețin următoarele:
Potrivit art.27 alin.3 C.p.p. tribunalul judecă ca instanță de recurs recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Inculpatul R. A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.p.și amenințare prev. de art.193 alin.1 C.p. infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar potrivit art.27 alin.3 C.p.p. recursul promovat împotriva sentinței penale nr.529 din 27 martie 2013 a
Judecătoriei B. este de competența Tribunalului B. Năsăud și nu a Curții de Apel C., așa cum din greșeală a fost înregistrat.
Având în vedere că soluționarea recursului promovat de partea civilă în
prezenta cauză este de competența Tribunalului B. | Năsăud | , în baza art.27 |
alin.3 raportat la art.42 C.p.p. urmează să fie | declinată | competența de |
soluționare a recursului în favoarea Tribunalului B. | Năsăud. |
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 27 al.3 Cod proc.penala raportat la art. 42 Cod proc.penală, declină competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului
B. -Năsăud.
Stabilește onorariu in sumă de 200 lei in favoarea av. P. Mihai Emil, ce se va avansa din FMJ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
DP | S. | S. | V. | G. |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 210/2013. Distrugere | Sentința penală nr. 102/2013. Distrugere → |
|---|
