Decizia penală nr. 1204/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1204/R/2013
Ședința publică din 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. | A. |
: L. | H. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. C., împotriva încheierii penale din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev.și ped.de art.174 C.penal, art.175 alin.1 lit.c C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. C., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Jiman Mara R., din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Pantea I. A., care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului depune la dosar, în circumstanțierea inculpatului, o serie de acte care să fie avute în vederea la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciairă a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, raportat la probele administrate în cauză, consideră că acestea nu sunt pertinente și nu duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai mult, solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză din care rezultă că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală iar victima era cunoscută cu antecedențe penale, fiind o persoană care a comis acte cu violență. Apreciază că nu există riscul ca inculpatul să se sustragă dacă va fi pus în libertate cu atât mai mult cu cât acesta a fost cel care s-a autodenunțat. Totodată, trebuie să se țină seama d efaptul că pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului. În faza de urmărire penală, din declarațiile martorilor rezultă că victima era cea care agresa comunitatea în care locuia. Pe de altă parte, nu există riscul ca inculpatul să împiedice efectuarea actului de justiției atâta timp cât el a fost cel care a ajutat organele judiciare să efectueze cercetările prin autodenunț. Solicită a se ține cont de faptul că inculpatul a conștientizat gravitatea faptei, nu are antecedente penale, este singurul întreținător al familiei
și a lucrat în Poliția Militară Dej. De asemenea, consideră că nu există riscul ca inculpatul să săvârșească noi infracțiuni atâta timp cât acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. La luarea unei măsuri preventive, trebuie avut în vedere atât persoana inculpatului cât și împrejurările comiterii faptei. Astfel, inculpatul a fost traumatizat de victimă, care era unchiul său, prin atitudinea recalcitrantă pe care a avut-o vis-a-vis de familia lui. Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere și faptul că, concubina inculpatului este însărcinată și are o sarcină cu risc, astfel că prezența inculpatului alături de ea ar fi necesară cu atât mai mult cu cât inculpatul prezintă garanții morale ca să fie cercetat în libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate în motivare de către prima instanță. Raportat la condițiile legale ale verificării măsurii arestării preventive, soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală, judecătorul fondului având în vedere toate aspectele de natură socială în ceea ce-l privește pe inculpat. Mai mult, consideră că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri și apoi prelungirea ei subzistă și în prezent și nu există împrejurări de natură a conduce la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului se impune în acest moment. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul L. C., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, solicitând punerea lui în libertate pentru a putea fi alături de concubina sa la nașterea primului lor copil.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 18 septembrie 2013 de Tribunalul Cluj, în baza art.300/1 alin.1 și 3 C.pr.pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului L. C., fiul lui V. și Z., născut la data de_ în Dej, jud. C., CNP 1., deținut în prezent în A. I.P.J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul L. C. , pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 alin.1 C.pen., art.175 alin.1 lit.c C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că la începutul lunii aprilie 2012, fără a putea fi stabilită cu exactitate data, inculpatul L. C. a aplicat victimei G. Suraj Rubin, unchiul său, în
locuința acestuia, lovituri cu intensitate deosebită, în mod repetat, cu un topor în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral cu fractura calotei, bazei și a viscerocraniului, în urma cărora victima a decedat.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța de fond a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul L. C., respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice (relevate de declarațiile inculpatului L. C., declarațiile martorilor Maxim I.
, L. V., Coloji Aurelia, Igna Ana-G., Mărincean Pintilie, Domșa Constantin și Țînțar N., declarațiile părții vătămate G. A. -V., denunțul inculpatului L. C., procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, procesul-verbal de examinare a locului faptei și planșele foto aferente, concluziile preliminarii și raportul de constatare medico-legală întocmite de I.M.L. C. -N., procesul-verbal de percheziție domiciliară și planșele foto aferente, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire
2
penală etc.) că s-a comis fapta prevăzută de legea penală sus-menționată, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că fapta a fost comisă de către inculpat. De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev.
de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi), iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă
(inculpatul aplicând lovituri repetate cu toporul în cap unchiului său, cu care se afla într-o stare conflictuală, după care i-a aruncat cadavrul într-o groapă și a acoperit-o cu pământ, în scopul de a înlătura urmele infracțiunii și a îngreuna cercetările penale), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Este adevărat că inculpatul este la o vârstă tânără și a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui (practic, acesta autodenunțându-se cu privire la fapta comisă, la interval de 1 an de la comiterea acesteia), însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea lui în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptei și gravitatea deosebită a acesteia (intervalul de timp scurs de la data comiterii faptei neavând cum să atenueze gravitatea extremă a acesteia și nici să înlăture potențialul pericol pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică).
Toate aceste temeiuri au impus și justificat în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3001 alin.1 și 3 C.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură restrictivă de libertate, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu există probe și indicii în ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică sau că lăsarea în libertate a inculpatului ar afecta desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea
3
măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea ei deosebită și reacția publicului la săvârșirea ei, infracțiunea comisă de inculpat poate să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.pr.penală, iar luarea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală la câte 250 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. C. împotriva Încheieri penale f. nr. din 18 septembrie 2013 a Tribunalului C. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 24 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./4 ex./_ . Jud.fond: M.L. ;
4
| ← Decizia penală nr. 1019/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 28/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
