Decizia penală nr. 28/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ din data de 28 iunie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: SS JUDECĂTORI: ANA C.
: L. H.
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata A. M. împotriva încheierii penale din 18 iunie 2013 a T. ui M. inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosar nr.196/P/2013 pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 alin.1 C.pen., rap. la art. 175 alin.1 lit. c și d, art. 176 alin.1 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata A. M., în stare de arest preventiv, asistată de către apărătorul desemnat din oficiu - avocat V. I. L. cadrul Baroului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care
Inculpata arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistată de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii penale din 18 iunie 2013 a T. ui Maramureș și rejudecând cauza să dispună revocarea arestării preventive a inculpatei.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că se impune totuși luare unei măsuri preventive față de acesta, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În opinia sa, nu este îndeplinită cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen., cu privire la pericolul social concret al faptei, iar în încheierea recurată se face referire la natura infracțiunii și nu se dovedește pericolul social concret al acestei fapte.
Inculpata a avut o atitudine sinceră încă de la început, a recunoscut fapta, se va prevala de dispozițiile art. 3201C.pr.pen. și nu se va sustrage judecății prezentându-se ori de câte ori va fi necesar în fața instanței de judecată. Trebuie avut în vedere faptul că inculpata a săvârșit fapta sub o puternică stare de tulburare, determinată de evenimentul recent al nașterii copilului. Totodată, trebuie avute în vedere concluziile raportului de expertiză în sensul că inculpata are un retard mintal ușor cu tulburări de comportament, episod depresiv
reactiv. În prezent această stare de tulburare a fost depășită, astfel încât, nu se mai poate reține starea de pericol social concret, iar măsura preventivă a arestului preventiv trebuie revocată. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P., solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare față de stat, ocazionate de procedura recursului.
Apreciază, soluție instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Chiar dacă s-ar face abstracție de gravitatea faptei comise, trebuie avută în vedere procedura în care ne judecăm, raportat la modalitatea în care a fost comisă fapta și care justifică menținerea măsurii dispuse față de inculpată, cu atât mai mult cu cât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art.148 lit. f C.pr.pen.
Inculpata A. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în stare de libertate, întrucât se va prezenta în fața instanței de judecată, ori de câte ori va fi necesar.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 18 iunie 2013 a T. ui Maramureș, a fost respinsă cererea formulată de inculpată privind revocarea măsurii arestării preventive.
În temeiul art. 3001C.pr.penală și a art. 160 C.pr.penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei A. M. (fiica lui T. și M., născută la data de_ în Timișoara, județul Timiș, CNP 2., domiciliată în comuna Satchinez, sat B., str. L., nr. 10, jud. Timiș, arestată preventiv, aflată la Arestul I.P.J. Maramureș) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acesteia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la 13 iunie 2013 în dosarul nr. 196/P/2013 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei A. M. pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. 1 C.pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit.c, d și art. 176 alin. 1 lit. a C.pen.
La această instanță s-a format dosarul nr._, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 24 iulie 2013.
Procedând la verificarea din oficiu a legalității și a temeiniciei arestării preventive a inculpatei și la examinarea cererii acesteia de revocare a acestei măsuri, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 357 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei A. M. pe o perioadă de 29 de zile (24 mai 2013 - 21 iunie 2013 inclusiv), în temeiul art. 148 lit. f C.pr.pen.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că în cauză există probe suficiente în sensul presupunerii că inculpata a născut un băiat la spitalul din Timișoara la data de 15 martie 2013, iar înainte de a se externa a luat decizia de a-și abandona copilul, fiind născut dintr-o relație pasageră. Nereușind că îl abandoneze, s-a deplasat în localitatea Petrova unde a locuit bunicul acesteia, iar în data de 3 aprilie 2013, în timp ce se afla singură în locuința acestuia, i-a suprimat viața copilului său A. V. (în vârstă de 2 săptămâni), apoi l-a ars în soba de gătit, iar cenușa a îngropat-o ulterior în cimitirul ortodox din localitatea B. (jud. Timiș) unde domicilia.
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei se menține și în prezent, fiind necesară în continuare privarea sa de libertate.
Din ansamblul probelor administrate până în prezent în cauză (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că aceasta a fost trimisă în judecată pentru presupusa faptă pentru care a fost arestată preventiv tribunalul a apreciat că, în speță, rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpata A.
M., după ce l-a născut pe minorul A. V. la data de 15 martie 2013 în urma unei relații pasagere, a intenționat să îl abandoneze, apoi s-a deplasat în localitatea Petrova la locuința bunicului ei unde în data de 3 aprilie 2013 i-a suprimat noului născut viața strângându-l de gât și punându-i o pernă peste față, apoi se presupune că l-a ars în sobă. Există, în consecință, indicii în sensul celor prev. de art. 143 C.pr.pen.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică - pericol ce rezultă din gravitatea presupusei fapte dată de modalitatea în care se prezumă că a fost comisă, de faptul că se presupune că și-a ucis propriul copil și de urmarea produsă (decesul acestuia), chiar dacă nu are antecedente penale și și-a recunoscut prezumata faptă.
Apărarea formulată de inculpată în sensul că se va prevala de dispozițiile art. 3201C.pr.pen. nu a putut fi primită, nediminuându-i acesteia în mod semnificativ gradul ridicat de pericol social, aceasta urmând a fi avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
S-a respins și apărarea potrivit căreia inculpata nu va influența desfășurarea procesului penal, aceasta nefiind arestată și în temeiul art. 148 lit. b C.pr.pen.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatei s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-a respins cererea de revocare a acestei măsuri, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 139 alin. 2 C.pr.pen.
Pentru toate aceste considerente s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata A. M. , criticând solutia instanței de fond ca netemeinică și nelegală si a solicitat casarea încheierii recurate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate.
Recursul a fost motivat arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu s-au avut în vedere aspectele legate de persoana inculpatului si care demonstrează că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, neexistând riscul reluării infracționale având în vedere că acesta nu are antecedente penale și a comis fapta ca urmare a unei puternic tulburări, stare care a fost depășită în prezent.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a început urmărirea penală împotriva învinuitei A. M. sub aspectul comiterii infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped de art. 174 C.pen., art. 175 al. lit. c și d C.pen. art. 176 al. 1 lit. a C.pen. (f. 106 dos.u.p.).
Prin ordonanța din 23 mai 2013 s-a dispus reținerea pentru 24 ore a susnumitei (f. 91 dos.u.p.), iar prin ordonanța din_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față
de inculpata A. M. pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped de art. 174 C.pen., art. 175 al. lit. c și d C.pen. art. 176 al. 1 lit. a C.pen. (f. 92 dos.u.p.)
Prin încheierea penală nr. 357 din 24 mai 2013 a T. ui Maramureș, definitivă prin încheierea penală nr. 798/R/_ a Curtii de Apel C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o durată de 29 de zile, până la data de_ .
Ca temei a luării măsurii preventive s-a reținut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen. în fapt retinându-se existenta indiciilor temeinice că că în data de 3 aprilie 2013 în jurul orelor 22.00, în timp ce se afla în locuința bunicului său Duciuc M. din Petrova nr. 891 județul Maramureș, a suprimat prin cruzimi viața fiului său A. V., în vârstă de 2 săptămâni, după care l-a ars în soba de gătit, iar ulterior a dus cenușa în cimitirul ortodox de pe raza localității B. județul Timiș.
Ulterior, prin Rechizitoriul din data de_ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, prin actul de sesizare menținându- se încadrarea juridică pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive .
Potrivit art. 300/1 C.proc.pen. după înregistrarea dosarului, instanța investită cu soluționarea acestuia, are obligația de a proceda la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispuse anterior, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetată (CEDO; Erdagoz C. Turcia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind mijloacele de probă administrate până în prezent.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., acesta se regăseștre în cauză față de inculpata recurentă. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de
Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpata este suspicionată de comiterea unei infracțiuni extrem de grave de pericol si rezultat și, din această perspectivă, susnumita prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din modul de operare, dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte de violență în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatei, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acesteia la un proces echitabil, aceasta având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpată, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunea presupus comisă de inculpată și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Față de circumstanțele personale ale inculpatei, Curtea reține, în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, că vârsta, comportamentul anterior, existența unei familii sau nivelul intelectului, nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acesteia.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comisă de inculpată, ținând cont de rezonanța în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatei i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul
M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Potrrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpata să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata A. M. împotriva încheierii penale fără număr din 18 iunie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
S. | S. | ANA C. | L. | H. |
G. ,
G. I. -B.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. C. B.
| ← Decizia penală nr. 1204/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1585/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
