Decizia penală nr. 1019/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ */a2
DECIZIA PENALĂ NR.1019/R/2013
Ședința publică din data de 7 august 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. M.
: M. B.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații C. N.
A. și LS, împotriva încheierii penale f.n., din data de_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului B. N., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. N. A., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Prodan G. și inculpatul LS, în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Pantea I. A., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță,
inculpații C. N. A. și LS arată că își mențin recursurile declarate și sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. N. A. , solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului, arată că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă, având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului, care s-a prevalat de disp.art.320/1 C.pr.pen., iar, pe de altă parte, perioada îndelungată a arestului preventiv și împrejurarea că inculpatul se află în faza de judecată.
Apreciază că față de inculpat se poate dispune măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul LS , solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința revocării măsurii arestării preventive întrucât la acest moment nu mai subzistă motivul avut în vedere la luarea acestei măsuri. Deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată este mai mare de 4 ani închisoare, consideră că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol care nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei, fiind nevoie de existența unor probe certe care să dovedească că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, nu există probe că inculpatul s-ar sustrage de la urmărire penală sau judecată. Solicită a se avea în vedere perioada de 1 an și 9 luni petrecută în stare de arest, care justifică un avertisment pentru inculpat în
măsură să-l facă să conștientizeze gravitatea faptelor, respectiv să se abțină în viitor de la fapte antisociale.
In același sens, arată că termenul rezonabil prevăzut de lege este depășit.
Totodată, solicită a se avea în vedere gradul redus de implicare a inculpatului în acțiunea violentă asupra victimei, respectiv o lovitură cu pumnul, în comparație cu acțiunile violente ale coinculpatului care sunt încadrate la tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav.
Consideră că trebuie făcută o diferențiere între activitățile celor doi inculpați, care să se răsfrângă și asupra posibilității aplicării unei măsuri restrictive.
In consecință, pentru aceste considerente apreciază că se impune punerea în libertate a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care în fața primei instanțe a arătat că dorește să fie aproape de familie, regretă faptele comise și este de acord cu pretențiile civile, prevalându-se de disp.art.320/1 C.pr.pen., recunoscând comiterea faptei.
In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală întrucât instanța a constatat în mod corect, pe de o parte, că temeiurile măsurii de arest reținute pentru ambii inculpați prin decizia de desființare a soluției primei instanțe subzistă în continuare raportat la evoluția procesuală a cauzei în fază de rejudecare și a incidențelor procesuale ce au determinat amânarea.
Apreciază că aceste temeiuri subzistă în continuare, iar pe de altă parte, din perspectiva duratei rezonabile acestei măsuri, apreciază că în condițiile unor circumstanțe complexe ale cauzei și a motivației care a impus rejudecarea, această durată poate fi apreciată ca fiind rezonabilă.
Prin urmare, solicită menținerea soluției ca fiind întemeiată pe textele de lege corect stabilite de instanță și interpretate conform motivelor din dosar.
Inculpatul C. N. A. , având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile impuse în sarcina sa.
Inculpatul LS, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate, arătând că are un copil minor în întreținere.
C U R T E A
Prin încheierea penală din data de 16 iulie 2013 a Tribunalului B. N.
, pronunțată în dosarul nr._ *, în baza dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160bCod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații C.
N. -A. , fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de_ în comuna Teaca, județul B. -N., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr.24, județul B. -N., fără forme legale în comuna Teaca, sat Pintic nr. 19, județul B. -N., CNP - 1. și LS -V. , fiul lui D. -S. și F.
, născut la data de_ în B., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr. 33, județul B. -N., CNP - 1., ambii în prezent aflați încarcerați în Penitenciarul Gherla și menține această măsură.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 642/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a
inculpaților C. N. A. , fiul lui C. N. V. și L. O., născut la data de_ în comuna Teaca, județul B. -N., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr.24, județul B. -N., fără forme legale în comuna Teaca, sat Pintic nr. 19, județul B. -N., CNP - 1., încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla și LS V. , fiul lui D. -S. și F., născut la data de_ în B., domiciliat în comuna Teaca, sat Pintic, nr. 33, județul B.
-N., CNP - 1., în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, primul dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal; tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap.la art.
174 și art. 176 lit.";d"; Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din
O.U.G. nr. 195/ 2002, toate cu aplic. art. 33 lit. "a"; Cod penal, iar cel de al doilea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 ind. 1 lit.";a"; Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.";c"; Cod penal.
În esență, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că, la data de_, pe timp de zi, aceștia s-au deplasat însoțiți de C. O. Filareta (sora primului inculpat și concubina celui de al doilea) și alți 2 minori, cu un autoturism condus de inculpatul C. N. A. (care nu posedă permis de conducere) la grădina părții vătămate D. O. pentru a sustrage mere; că aceștia au fost surprinși de partea vătămată care s-a deplasat la cei în cauză cu un par, cu care a încercat să-l lovească pe inculpatul LS V., dar care s-a apărat cu sacul cu mere ce îl avea asupra sa, astfel încât parul s-a rupt; că partea vătămată a încercat să-l lovească, cu restul de par pe inculpatul C. N. A. care a parat lovitura și a luat parul de la partea vătămată; că inculpatul L.
S. V. a lovit apoi pe partea vătămată cu pumnul în cap iar inculpatul C.
N. A. a lovit-o pe aceasta cu parul în partea laterală a capului și în claviculă, după care i-a mai aplicat o lovitură de par în cap în urma căreia aceasta a căzut, pierzându-și cunoștința.
S-a reținut, de asemenea că, leziunile produse de inculpatul LS V.
, prin lovire cu pumnul au creat părții vătămate leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar cele produse de inculpatul C. N. A., prin lovire cu parul au produs leziuni vindecabile în 60-70 de zile de îngrijiri medicale, acestea punând în pericol viața victimei.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a fost dispusă prin încheierea penală nr. 49/CC/2011, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei B., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 25 octombrie 2011, ora 15.15 și până la data de 23 noiembrie 2011, ora 15:15, reținându-se că sunt suficiente indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaților în incidentul violent și s-a considerat că în speță este incident cazul prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală, fiind întrunite condițiile prev. de disp. art. 143 Cod procedură penală, motiv pentru care s-a admis propunerea parchetului, ca fiind întemeiată. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, care a fost respins ca nefondat prin Încheierea penală nr. 246/R/2011, pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul cu același număr.
Ulterior, ca urmare a reținerii tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, în sarcina inculpatului C. N. A., măsura preventivă a arestării a fost prelungită de către Tribunalul B. -N. .
În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că, în data de_, fiind surprinși furând mere din grădina părții vătămate D. O., au agresat-o pe aceasta pentru a ascunde sustragerea de bunuri, loviturile aplicate de
inculpatul C. N. A. vizând suprimarea vieții victimei, rezultat ce nu a survenit datorită intervenției chirurgicale la care a fost supusă aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații C. N. A. și LS V. subzistă, existând probe că aceștia au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, s-a apreciat că sunt, în continuare, întrunite și cerințele prev. de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dată fiind gravitatea și natura infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care au fost comise, tendința spre violență a inculpatului C. N. A., având în vedere și sentimentul de insecuritate în rândul opiniei publice, care ar putea apărea în condițiile lăsării inculpaților în libertate.
Așa fiind, în baza art. 3002Cod procedură penală, rap. la art. 160bCod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciindu-se totodată că, luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, dintre cele invocate de apărare, nu este justificată, pentru considerentele precizate, dar și pentru motivul că ecourile - în conștiința colectivă a comunității locale - faptei comise de inculpați sunt foarte prezente.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs inculpații C. N.
A. si LS .
Primul recurent a criticat încheierea pe motiv că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă datorită declarației de recunoaștere a inculpatului și a împrejurării că s-a prevalat de disp. art. 3201C.pr.pen.
A mai invocat perioada îndelungată a arestului preventiv și împrejurarea că în prezent se află în faza de judecată, aspecte ce impun înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul recurent LS a criticat încheierea pe motiv că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care nu trebuie confundat cu pericolul social al faptei.
A mai învederat că nu există probe că s-ar sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, iar perioada de un an și 9 luni petrecută în stare de arest preventiv constituie un avertisment suficient pentru inculpat, astfel încât să conștientizeze gravitatea faptelor. În fine, a precizat că termenul rezonabil al arestării preventive este depășit, iar implicarea sa în acțiunea violentă asupra victimei este mai redusă decât a coinculpatului, pentru că a aplicat o singură lovitură cu pumnul.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic, prima instanță, verificând legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților recurenți, a constatat că prin actul de sesizare al instanței primul recurent a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 și art. 176 lit. d C.p., precum și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002; similar, instanța a constatat că cel de-al doilea recurent a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 21lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.
În încheierea atacată s-a menționat că în sarcina recurenților s-a reținut că în 23 octombrie 2011 s-au deplasat împreună cu numita C. O. și cu 2 minori în vârstă de 12, respectiv 13 ani de la domiciliul inculpatului C. pe raza localității P. în locul numit "După Vale"; pentru a sustrage mere din grădina părții vătămate D. O., fiecare având asupra lui câte un sac sau câte o plasă; deplasarea s-a făcut cu un autoturism condus de inculpatul C. fără ca acesta să aibă permis de conducere. Ajunși la grădină au început să scuture merele și să le culeagă însă partea vătămată i-a observat și a mers să-i alunge cu un par, iar când a lovit înspre inculpatul L. parul s-a rupt în sacul cu mere, bucata rămasă fiind smulsă din mâna părții vătămate. Mai departe, inculpatul L. a aplicat în capul victimei o lovitură puternică de pumn, iar coinculpatul două
lovituri de par în cap, partea vătămată căzând la pământ inconștientă.
Leziunile de la nivelul feței produse prin lovirea cu pumnul au avut nevoie de vindecare de 16-18 zile de îngrijiri medicale, iar celelalte leziuni produse cu parul au necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale, salvarea vieții victimei datorându-se intervenției chirurgicale de urgență.
Curtea constată că inculpații nu au contestat în întregime indiciile temeinice reținute în sarcina lor, doar inculpatul L., prin memoriul depus la dosar în recurs, a arătat că a lovit victima cu pumnul pentru că aceasta a încercat să o lovească pe soția lui care era gravidă, inculpatul încercând să-și apere nevasta și viitorul copil.
Curtea nu va accepta motivul de recurs invocat de inculpatul C. potrivit căruia nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării arestării preventive pe motiv că a recunoscut fapta și s-a prevalat de incidența procedurii simplificate prev. de art. 3201C.p.p., deoarece cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe tocmai pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 3201C.p.p. și pentru efectuarea întregii cercetări judecătorești.
Ceea ce au invocat în principal inculpații în recurs a fost împrejurarea că nu există probe din care să rezulte că lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, astfel cu prevede cazul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.; instanța de recurs își însușește motivarea primei instanțe care a argumentat că pericol concret constă în sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității prin lăsarea în libertate a inculpaților dacă ar fi puși în
libertate, iar pericolul rezultă din tendința spre violență a inculpaților.
Într-adevăr, Curtea constată că inculpații au fost arestați prin încheierea penală nr. 49 din 25 octombrie 2011 - f. 57 d.u.p., iar în prezent subzistă motivul arestării, periculozitatea inculpaților rezultând din modalitatea concretă de comitere a faptei, prin lovirea cu bestialitate a victimei care își apăra patrimoniul și lăsarea acesteia în stare de inconștiență; la aprecierea periculozității nu poate fi omisă împrejurarea că inculpatul LS a mai fost condamnat în trecut pentru o infracțiune comisă cu violență; pentru ultimul motiv indicat nu poate fi primită susținerea acestui recurent că lăsarea lui în libertate se poate dispune datorită contribuției sale mai reduse la comiterea faptelor, respectiv că a lovit victima doar cu pumnul.
Menținerea în stare de arest preventiv a ambilor inculpați este justificată și din perspectiva bunei desfășurări a procesului penal având în vedere că trebuie administrat întreg probatoriul, iar inculpatul C. N. Arghir, care nu are condamnări anterioare, însă a fost sancționat de mai multe ori cu amendă administrativă pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, a încercat să preia întreaga vinovăție a comiterii faptelor.
Sub un alt aspect, datorită gravității faptelor pentru care sunt judecați, a împrejurării că au plecat imediat de la locul faptei, fiind recunoscuți doar după fotografii, Curtea apreciază că în speță există riscul sustragerii inculpaților de la judecată.
Așadar nu se poate înlocui arestarea preventivă cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpații au fost arestați la data de 25 octombrie 2011, moment din care s- a desfășurat urmărirea penală, au fost identificați inculpații, au fost efectuate percheziții domiciliare și efectuate acte medico-legale, în final urmărirea penală fiind concretizată prin trimiterea în judecată a inculpaților; în urma primului ciclu procesual inculpații au fost condamnați însă în apel cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru greșita aplicare a dispozițiilor referitoare la procedura simplificată și necesitatea desfășurării cercetării judecătorești, fază în care se află în prezent cauza; din toate aceste aspecte rezultă complexitatea cauzei, ceea ce denotă că nu s-a împlinit termenul rezonabil al arestării preventive.
Aspectele personale invocate de către inculpați nu pot fi primite datorită împrejurării că nu sunt de natură să înlăture întrunirea condițiilor de menținere a arestării și nici nu pot garanta buna desfășurare a cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate.
Așa fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit b C.pr.pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și disp. art. 192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. N. A. si
S. V., deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 16 iulie 2013 a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei (2x100 lei) ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Prodan, av.Pantea.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 7 august 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
V.
C.
I.
M.
M.
B.
Plecată în CO semnează președinte complet
GREFIER,
B.
Red.V.C./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: P. A.D. .
| ← Decizia penală nr. 239/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1204/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
