Decizia penală nr. 1585/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR. 1585/R/2013
Ședința publică din 26 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: V. | V. | A. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A. | M. | , |
împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată în dosar nr._ | al |
Tribunalului B. N., prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.b și alin.3 C.pen. și corupție sexuală, prev.de art.202 alin.1 și alin.2 C.pen., fiecare cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.b C.pen., ambele cu aplic.art.33 lit.a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. M. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Torok Pali Erzsebet, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest. Din momentul reținerii inculpatului au fost administrate probe printre care și un raport de constatare medico legală, concluzii care sunt favorabile inculpatului. În acest raport s-a stabilit că partea vătămată la data examinării a prezentat o deflorare veche însă data producerii nu s-a putut stabilit. Mai mult, partea vătămată nu a prezentat leziuni traumatice. Apreciază că susținerile inculpatului, ținând cont și de starea de ebrietate a acestuia, în sensul că actul sexual nu s-a consumat, sunt reale. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Consideră că prima instanță în mod just a apreciat că temeiurile care au determinat luării acestei măsuri subzistă în continuare, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., existând indicii temeinice și probe care-l acuză pe inculpat. de asemenea, sunt îndeplinite și condițiile de la art.136 și art.148 lit.f C.pr.pen. Solicită a se avea în vedere persoana inculpatului în sensul că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior de trei ori.
Inculpatul C. A. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că are trei copii minori în întreținere iar soția lui este bolnavă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul nr._ /a4, în conformitate cu art. 300/2 C.proc.pen. raportat la art. 160/b C.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. A. M., fiul lui Petre și E., născut la data de_ în municipiul B., jud. B. -N., domiciliat în comuna B. de Jos, nr. 106, jud. B. -N., căsătorit, 4 clase, recidivist, CI seria XB nr.
0., CNP-1., deținut în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. din data de 18 februarie 2013, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul C. A. M.
, fiul lui Petre și E. , născut la data de_, în B. , domiciliat în com. B. de Jos, nr. 106, jud. B. N., CNP - 1. , pentru comiterea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 3 C.pen. și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și alin. 2 C.pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. b C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii decembrie 2012, a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R., în vârstă de 13 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și, respectiv, de a-și exprima, în mod valabil, voința, un număr de trei acte sexuale, în contextul în care aceasta se afla în îngrijirea și ocrotirea lui, precum și în condițiile sesizării săvârșirii faptelor de către fiii săi minori.
Se arată în actul de sesizare a instanței faptul că inculpatul C. A. M. este căsătorit cu martora C. A. din data de_, însă aceștia au locuit efectiv în concubinaj începând cu anul 1995, la locuința inculpatului. În timpul relației de concubinaj s-au născut minorii C. A. D. (la_ ), C. C. M. (în_ ) și partea vătămată minoră L. A. R., în vârstă de 13 ani (fiind născută la data de_ ).
Partea vătămată nu are numele de familie al inculpatului întrucât, la nașterea ei, potrivit declarației acestuia, inculpatul nu a posedat buletin de identitate, astfel că, în actul de naștere al minorei, figurează doar datele de stare civilă ale mamei. De altfel, din cazierul judiciar al inculpatului rezultă și că, de fapt, în perioada_ -_, acesta s- a aflat încarcerat, în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.
Se mai arată că locuința inculpatului și a familiei sale este compusă din două camere, fără a exista ușă de acces între încăperile respective, iar cei trei frați minori obișnuiau să doarmă împreună, într-una din camere, în cealaltă dormind inculpatul și soția lui.
În cursul lunii decembrie 2012, inculpatul a întreținut cu partea vătămată minoră L.
R. trei raporturi sexuale normale, la domiciliul acestora, în locuință aflându-se și frații săi minori, faptele petrecându-se astfel:
În data de 5 decembrie 2012, în condițiile în care mama părții vătămate - martora C. A. - nu se afla la domiciliu, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat în prima cameră și, văzând-o pe aceasta așezată pe pat, lângă frații săi, i-a spus, strigând "treci dincolo, în cealaltă cameră";. Deși aceasta, speriindu-se, i- a spus inculpatului să o lase în pace, totodată plângând, răspunzându-i și că o să-i relateze mamei sale despre cele întâmplate, inculpatul și-a scos cureaua din pantaloni și a lovit-o peste spate. După aceea, ajungând în cealaltă cameră, inculpatul i-a cerut să se dezbrace și, fiindcă partea vătămată a refuzat, a dezbrăcat-o forțat, aceasta rămânând "în pielea goală";.
Apoi, la solicitarea inculpatului de a se așeza în pat, de teamă, partea vătămată s-a conformat, iar după ce acesta s-a dezbrăcat și i-a spus părții vătămate "să nu-i spui la maică-ta sau să mă dai la poliție că-ți tai capul cu securea";, totodată încercând să o sărute, a întreținut cu ea un raport sexual normal, ceea ce i-a cauzat și suferințe fizice (partea vătămată arătând că, până la acea dată, nu mai întreținuse cu nimeni un raport sexual).
În următoarea zi, pe timp de seară, profitând de lipsa soției sale, inculpatul, aflându-se, de asemenea, sub influența băuturilor alcoolice, i-a cerut, din nou, părții vătămate să întrețină raport sexual, afirmând că, în caz contrar, va exercita acte de violență asupra ei. Și de această dată, cu toate că partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că o să-i spună mamei despre cele petrecute, acesta a tras-o de mână în cealaltă cameră și i-a solicitat să se dezbrace, după care, refuzând, a fost dezbrăcată, la fel, de către inculpat, "în pielea goală";. După aceea, la solicitarea inculpatului, partea vătămată nu s-a așezat peste el, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată, care plângea și, de asemenea, intenționând să o și sărute, apoi a întreținut cu aceasta un alt raport sexual normal.
Ulterior, dar în aceeași lună, respectiv anterior cu o săptămână a sărbătorilor de Crăciun ale anului 2012, perioadă în care soția inculpatului a fost spitalizată, timp de 3-4 zile, inculpatul a întreținut un alt raport sexual normal cu partea vătămată, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultând că, în timp ce partea vătămată se afla în pat, împreună cu frații săi, în aceeași "cameră din față";, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, la refuzul acesteia de a-l urma și, totodată, de a se dezbrăca, a prins-o de o mână și a ridicat-o din pat, trăgând-o de acel braț în cealaltă cameră, unde lumina era stinsă, însă funcționa televizorul (inculpatul reușind acest lucru cu toate că, de frică, partea vătămată a plâns, în prezența fraților ei minori, totodată opunând rezistență).
Aici, inculpatul a împins-o pe pat, după care, pe un ton imperativ, i-a solicitat să se dezbrace de pantaloni și bluza de trening și, fiindcă a refuzat, a amenințat-o cu acte de violență, inclusiv dacă va relata cuiva despre cele petrecute. În condițiile date, deși partea vătămată continua să plângă, reușind să o dezbrace, de asemenea "în pielea goală";, după ce a și lovit-o cu palma peste față și a încercat să o sărute, totodată, la un moment dat punându-i mâna la gură pentru a nu zbiera, fără a fi înveliți, a întreținut cu aceasta un alt raport sexual normal, care a durat câteva minute, în final, inculpatul ejaculând pe podea.
Ca urmare a acestui ultim act sexual, în dimineața zilei următoare, de frica inculpatului, crezând că acesta va continua să procedeze în același mod, partea vătămată a plecat de la domiciliu, locuind aproape o săptămână la mătușa sa, martora C. C., căreia i-a relatat despre raporturile sexuale pe care inculpatul le-a întreținut cu ea, prin constrângere, spunându-i totodată, că, de teama acestuia, nu dorește să se reîntoarcă la domiciliu.
Ulterior, însă, partea vătămată a revenit la locuința familiei, cunoscând că mama sa se externase din spital.
Despre cele petrecute, partea vătămată i-a relatat, apoi, și mamei sale, care, la rândul său, i-a reproșat inculpatului faptul că a violat-o pe minoră, prilej cu care l-a și amenințat că va sesiza faptele organelor de poliție. Acesta, însă, a reacționat agresiv, lovind-o cu o coadă de secure și, respectiv, cu coada unui ciocan, spunându-i, totodată, că, dacă "va merge la pușcărie";, la "va tăia gâtul la amândouă";. În atare împrejurări, de frica inculpatului, mama părții vătămate i-a promis acesteia că va anunța organele de poliție doar dacă fapta se va repeta.
În actul de sesizare a instanței se mai precizează că, în declarațiile date la_, martora C. A. chiar a arătat că inculpatul a agresat-o cu un cablu, în ziua de_, dată la care o îndemnase pe partea vătămată să depună plângere împotriva lui, pentru faptele comise.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 177/II/c/3 din_ al Serviciului Județean de Medicină Legală B. -N. rezultă că, la data examinării părții vătămate, respectiv la_, aceasta a prezentat o deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită, că aceasta nu prezenta leziuni traumatice vizibile recente și că nu s-au constatat leziuni traumatice la nivelul organelor genitale, dar că lipsa acestora nu exclude posibilitatea de producere a unui raport sexual recent.
Se mai arată că, în cauză, s-a efectuat "reconstituirea"; faptelor, ocazie cu care partea vătămată a indicat împrejurările în care a fost violată de către inculpat, la data la care mama sa a fost spitalizată, iar inculpatul a arătat modalitatea în care, la aceeași dată,
a tras-o pe partea vătămată de o mână, a dus-o în cealaltă cameră și a așezat-o pe pat, declarând, nereal, însă, că de fapt, partea vătămată s-a dezbrăcat singură de pantaloni până la genunchi și că, pe de altă parte, nu este "absolut sigur"; dacă în acele condiții ar fi întreținut raport sexual cu partea vătămată.
Din coroborarea declarațiilor date în cauză de către partea vătămată și frații minori ai acesteia (în vârstă de 9 ani și, respectiv, 7 ani), mai rezultă și că, de fiecare dată, inculpatul a întreținut acele raporturi sexuale, în condițiile în care cei doi minori se aflau în locuință și, astfel, sesizând cele petrecute, aceștia plângeau.
În concret, minorii au relatat aspectele menționate, cu ocazia audierii inițiale a acestora, la data de_, în prezența mamei și a unui psiholog, respectiv a martorei Mînecan I., martor care, fiind audiat apoi în cauză, a arătat că, într-adevăr, în primele declarații, minorii amintiți au detaliat mai mult împrejurările în care inculpatul a întreținut ultimul act sexual cu partea vătămată, în esență, aceștia declarând că au văzut efectiv cum s-a realizat acel raport sexual, ceea ce se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate, în care a precizat că, în realitate, frații săi minori au sesizat cele întâmplate de fiecare dată, astfel că, văzând cele petrecute, plângeau.
Procurorul care a instrumentat cazul învederează ca relevant și faptul că, din declarația părții vătămate, dată procurorului la_, în prezența mamei sale, mai rezultă că, după audierea acesteia de către organele de poliție, în data de_, la locuința inculpatului s-a prezentat fratele acestuia, respectiv martorul C. D. C., care le-a amenințat, atât pe ea, cât și pe mama sa, cu acte de violență "dacă inculpatul va face pușcărie";. Acest aspect este confirmat inclusiv prin apelul de urgență la 112, efectuat de către mama părții vătămate, la data de_, orele 18,46.
Astfel, așa se explică faptul că, cu ocazia audierii de către procuror, la data de _
, partea vătămată a arătat că, în împrejurările expuse în rechizitoriu, inculpatul a întreținut cu ea, prin constrângere, doar un singur act sexual normal iar ulterior arestării preventive a inculpatului, martorii minori C. A. D. și C. C. M. nu și-au mai susținut declarațiile date inițial în integralitatea lor, împrejurare explicabilă și prin aceea că inculpatul este tatăl lor. În consecință, declarațiile acestora, date la_, se impun a fi înlăturate, ca fiind subiective.
Se mai arată că partea vătămată minoră, reprezentată de mama sa, C. A., urmează a-și preciza poziția procesuală referitor la constituirea de parte civilă, în faza de judecată, acțiunea civilă putându-se exercita și din oficiu, potrivit art. 17 C.proc.pen..
Se menționează în rechizitoriu că inculpatul are vârsta de 33 de ani și este recidivist, fiind condamnat definitiv anterior, de trei ori, ultima dată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt calificat, însă, revocându- se suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 157/_ a Judecătoriei B., s-a dispus executarea, alăturat, a pedepselor amintite, respectiv a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare (Sentința penală nr. 1614/_ a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 726/R/_ a Curții de Apel C. ).
Inculpatul a executat pedeapsa amintită începând cu data de_, fiind eliberat condiționat la_, cu restul de 346 de zile.
Astfel, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare se consideră executată la_ și, ca urmare, faptele comise în prezenta cauză (decembrie 2012), au fost săvârșite de către inculpat în condițiile art. 37 lit. b C.pen..
Acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală la datele de_ și_, cu mențiunea că, prin Ordonanța procurorului din_, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de viol din infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. b C.pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 37 lit. b C.pen..
În sarcina inculpatului nu s-a reținut și infracțiunea de incest prev. de art. 203 C.pen., întrucât, neavând paternitatea stabilită, nu există certitudinea că este fiica inculpatului și, astfel, nu este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni.
În ce privește vinovăția inculpatului, în actul de sesizare a instanței se arată că acesta, fiind de totală rea-credință, în mod constant, inclusiv cu ocazia audierii sale în vederea arestării preventive, a recunoscut întreținerea cu partea vătămată doar a ultimului raport sexual, după care, realizând urmările și consecințele faptelor sale, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, deși a susținut că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată, a arătat și că, de fapt, nu are certitudinea daca cu acea ocazie a penetrat-o sau doar "a atins-o cu penisul în zona genitală"; (precizând, însă, expres, faptul că, ce acea ocazie, a ejaculat pe podeaua din încăpere), și că pentru săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada: _
_ (Încheierea penală nr. 11/CC/_ a Tribunalului B. -N. ), măsura preventivă a arestului urmând să expire, astfel, la data de_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin Încheierea penală nr.11/CC/2013 a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 C.pen. și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și 2 C.pen., ambele cu aplic.art. 41 alin. 2 C.pen. prev. de art. 37 lit. b C.pen. și cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
În motivare, s-a arătat că, fiind analizate actele și lucrările dosarului nr.74/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N., s-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată, reținându-se că prin Rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de C. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, cu încadrările juridice susmenționate, reținându-se că în perioada 5- 24 decembrie 2012, acesta a întreținut, în trei ocazii, relații sexuale cu minora L. A.
R., în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, și prin amenințare cu acte de violență, acte ce au fost comise în prezența minorilor C. C.
M. și C. A. - D., în vârstă de 7 și respectiv 9 ani, membri ai familiei.
Ulterior, prin Ordonanța din_, s-a dispus reținerea învinuitului C. A. M. pentru 24 de ore iar apoi, prin Ordonanța nr. 74/P/2013 din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cel în cauză, pentru aceleași infracțiuni.
Examinând dosarul de urmărire penală, tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele disp.art. 143 C.proc.pen., întrucât există probe suficiente că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind considerate relevante, din acest punct de vedere, îndeosebi următoarele probe: procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A.
, C. C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A. D. și C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite și condițiile art.148 lit.f C.proc.pen., deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor comise de inculpat; de ușurința cu care a comis infracțiunile și de caracterul repetitiv al actelor materiale componente; de perseverența infracțională a inculpatului, care este recidivist postexecutoriu dar și de temerea justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni.
În raport de cele anterior menționate instanța a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive nu se justifică, o atare măsură nefiind de natură a realiza scopurile măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea prevăzute în cuprinsul art. 136 C.proc.pen..
Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b C.proc.pen., instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. A. M. este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C.proc.pen., întrucât în cauză există probe și indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor raportat la care este trimis în judecată (respectiv procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A., C. C.
; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A. D. și C. C.
M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră), și că sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f C.proc.pen., întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt mai mari de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică în condițiile lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor pretins comise de inculpat, de ușurința cu care se presupune că le-a comis, de caracterul repetitiv al actelor materiale componente, de perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul, care este recidivist postexecutoriu, dar și de temerea justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni, aspecte menționate prin hotărârea judecătorească prin care a fost luată măsura arestării preventive.
Aspectele relevate de către inculpat, potrivit cărora era singurul care avea grijă de familie, că nu era agresiv, și în consecință nu poate fi autorul faptelor pentru care este trimis în judecată sunt nerelevante în acest cadru procesual, în care se analizează doar întrunirea condițiilor prev. de art.143, 148 lit.f C.proc.pen. privind menținerea măsurii arestării preventive.
Date fiind aspectele reținute, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări care să determine concluzia că se impune revocarea măsurii preventive sau luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea) - considerată neadecvată la acest moment procesual, și că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, conform art. 300/2 C.proc.pen. raportat la art. 160/b C.proc.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. A. M. ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. A. M. , criticând solutia instanței de fond ca netemeinică și nelegală si a solicitat casarea încheierii recurate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul a fost motivat arătându-se că nu mai subzistă temeiurile care au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că nu s-au avut în vedere aspectele legate de persoana inculpatului si care demonstrează că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, neexitând riscul reluării infracționale având în vedere S-a mai arătat că în mod eronat instanta de fond a apreciat că sunt indicii temeinice că a săvârșit fapta penală si că la dosar există dovezi care probează că acuzatiile din actul de sesizare nu se confirmă.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea cosntată următoarele:
Prin Rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de C.
A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, prev.de art.197 alin.1, alin.2 lit.b și alin.3 C.pen. și corupție sexuală, prev.de art.202 alin.1 și alin.2 C.pen., fiecare cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.37 lit.b C.pen., ambele cu aplic.art.33 lit.a C.pen..
Ulterior, prin Ordonanța din_ s-a dispus reținerea învinuitului C. A. M. pentru 24 de ore iar apoi, prin Ordonanța nr. 74/P/2013 din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cel în cauză, pentru aceleași infracțiuni.
Prin încheierea penală nr. 11/CC/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, definitivă prin încheierea penală nr. nr. 153/R/2013 a Curtii de Apel
C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .
Ca temei a luării măsurii preventive s-a reținut cazul prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen. în fapt retinându-se existenta indiciilor temeinice că reținându-se că în perioada 5-24 decembrie 2012 acesta a întreținut, în trei ocazii, relații sexuale cu minora
L. A. - R., în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și prin amenințare cu acte de violență, acte ce au fost comise în prezența minorilor C. C. - M. și C. A. - D., în vârstă de 7 și respectiv 9 ani, membrii ai familiei.
Ulterior, prin Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. din data de 18 februarie 2013, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin actul de sesizare menținându-se încadrarea juridică pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive .
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3 C.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 C.proc.pen. în cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este cercetat (CEDO; Erdagoz
C. Turcia din_ ; Murray c. Regatul Unit_ ), în acest sens fiind mijloacele de probă administrate până în prezent: procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean B. -N., conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A.
, C. C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A. D. și C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției.
Desigur că stabilirea vinovăției acestora urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C.proc.pen. care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs UK).
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., acesta se regăseștre în cauză față de inculpatul recurent. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier vs Franța că în circumstanțe excepționale, pe motivul gravității în dauna reacției publice, anumite
infracțiuni, pot constitui cauza unor dezordini sociale în măsură să justifice detenția, cel puțin pentru un timp.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea Europeană în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, inculpatul este suspicionat de comiterea unor infracțiuni grave de pericol si rezultat și, din această perspectivă, susnumitul prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din modul de operare, dar și din urmările greu de reparat. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul comunității, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, acesta având posibilitatea ca în fața instanței de fond, cât și ulterior în căile de atac de a cere și administra probe considerate necesare pentru a dovedi lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunii presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța acesteia în rândul opiniei publice, și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Concluzia Curții este justificată și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile presupus comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente,
conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
De asemenea, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Curtea observa că în cursul procesului penal au apărut temeiuri noi din care rezultă necesitatea menținerii arestării preventive a inculpatului; pe lângă amenințarea minorei și a mamei acesteia, soția inculpatului, de către inculpat, alte amenințări au fost aduse acestora de către fratele inculpatului dacă acesta "va face pușcărie";. La fel, se pare că influența permanentă a bunicii paterne ar fi determinat și schimbarea declarațiilor părților vătămate minore.
Este de menționat că prezența inculpatului în locuință a determinat fuga minorei de acasă, astfel încât nu poate fi primită susținerea acestuia că lăsarea sa în libertate este necesară fiindcă are acasă trei minori de întreținut.
Așa fiind, Curtea apreciază că, în acest moment procesual, față de natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, ținând cont de rezonanța în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia, se justifică menținerea arestării preventive, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Potrrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. M., împotriva încheierii penale din_ a Tribunalului B. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. G. A.
| ← Decizia penală nr. 28/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1579/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
