Decizia penală nr. 1210/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1210/R/2013
Ședința publică din 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.173 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., privind pe inculpatul P. M. D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere faptă prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Borz B., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul P. M. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul inculpatului invocă excepția tardivității recursului formulat de Parchet, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată la data de 30 aprilie 2013, iar recursul a fost declarat la 09 mai 2013, cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea dosarului pentru continuarea judecății la instanța de fond, Judecătoria Zalău. Susține că numitului P. M. i s-a adus la cunoștință învinuirea cu referire la ambele fapte comise, atât pentru cea din_, cât și pentru cea din_, aspect ce rezultă din procesul verbal întocmit la data de_, aflat la fila 7 și declarația de învinuit de la fila 11. Lipsa unei ordonanțe emise în baza art.238 C.pr.pen., în condițiile în care învinuirea i s-a adus la cunoștință pentru ambele fapte, are drept sancțiune nulitatea relativă, care trebuia invocată în cursul efectuării actului de partea interesată, respectiv de învinuit. Nu se impunea întocmirea unei noi rezoluții de începere a urmăririi penale cu privire la fapta comisă la_, ci extinderea cercetărilor în condițiile art.238 C.pr.pen. și schimbarea încadrării juridice pe același temei. Pe de altă parte, nu trebuia începută urmărirea penală printr-o rezoluție distinctă pentru fiecare act material, fiind vorba de o infracțiune continuată, fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu fiind un act material ce intră în conținutul infracțiunii săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului la instanța de fond pentru continuarea judecății, soluția de restituire a cauzei la procuror fiind greșită.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că în mod corect s-a admis excepția nelegalei sesizări a instanței și s-a restituit cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Susține că pentru fapta reținută la punctul 2 din rechizitoriu nu a fost începută urmărirea penală, nu s- au administrat probe cu privire la aceasta, astfel că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. În plus, neînceperea urmăririi penale pentru o faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este o neregularitate care nu poate fi acoperită, înlăturată de instanță în faza de
judecată. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.173 din_ pronunțată de judecătoria Z. în dosarul nr._, a fost admisă excepția nelegalei sesizări a instanței, invocată din oficiu.
În baza art.197 alin.2 raportat la art.332 alin.2 Cod procedură penală s-a desesizat și restituit cauza procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău în vederea refacerii urmăririi penale.
In baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de_ din dosar 2238/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. M. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin.1 din OUH 195/2002 rep cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.
Procurorul a reținut în sarcina inculpatului P. M. D. săvârșirea a două fapte :
În data de_ în jurul orei 02.45 a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe str. Gh Doja din mun. Z., fără a deține permis de conducere, fiind oprit în trafic de către organele de poliție.
În data de_ inculpatul P. D. a fost oprit în trafic de către organele de poliție în timp ce conducea autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ pe str. Cetinei din mun. Z., fără a deține permis de conducere.
În urma constatării infracțiunilor flagrante în data de_ și_, au fost efectuate cercetări față de făptuitorul P. M. D. în dosarul 2238/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău pentru fapta comisă în data de_ și în dosarul 2951/P/2012 pentru fapta comisă în data de _
.
Prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de_ confirmată de procuror la aceeași dată, în dosarul de urmărire penală 2238/P/2012 a fost începută urmărirea penală față de învinuitul P. M. D. pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de_ a condus pe drum public un autoturism
fără a poseda permis de conducere.
Prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de_ s-a dispus conexarea dosarului 2951/P/2012 la dosarul 2238/P/2012 urmând ca noul dosar să poarte numărul 2238/P/2012.
Învinuitului la data de_ i se aduce la cunoștință învinuirea respectiv săvârșirea unei infracțiuni prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. la
aceeași dată învinuitul fiind audiat. După audierea învinuitului, în cauză mai este audiat martorul Tarba Ionuț G. cu privire la fapta reținută la pct. 1 din actul de sesizare. La data de_ cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală i se aduce la cunoștință învinuitului o altă încadrare juridică a faptei, respectiv infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.
Instanța a constatat că în ce privește fapta reținută la punctul 2 din actul de sesizare, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nu a fost începută urmărirea penală față de aceasta în dosarul 2195/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, după conexarea acestui dosar la dosarul 2238/P/2012 nu a avut loc extinderea cercetării penale față de această faptă potrivit art. 238
C.p.p. (ce ar fi echivalat cu începerea urmăriri penale și față de a doua faptă); după aducerea la cunoștință a învinuirii nu a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor prin ordonanță a procurorului și cu toate acestea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, învinuitului i s-a adus la cunoștință o încadrare juridică diferită de cea inițială, prin reținerea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 ca fiind săvârșită în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. În plus în ce privește fapta reținută la punctul 2 din actul de sesizare nu au fost administrate probe după conexarea dosarului 2951/P/2012 la dosarul 2238/P/2012, fiind audiat făptuitorul și martorul Bologa Olimpiu în faza actelor premergătoare.
În consecință pentru fapta reținută la punctul 2 instanța a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată fără ca acesta să fi fost urmărit penal pentru faptă și să fi fost administrate probe, în cadrul procesului penal.
Urmărirea penală este o fază obligatorie a procesului penal în cadrul căreia învinuitul sau inculpatul își exercită drepturile procesuale, iar începerea urmăririi penale este momentul inițial al procesului penal. Potrivit art. 229 C.p.p. din acest moment persoana cercetată pentru o faptă prevăzută de legea penală dobândește calitatea de învinuit și implicit, potrivit art. 6 din C.p.p., garanțiile dreptului la apărare și la un proces echitabil așa cum sunt acestea conferite de legea penală internă și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din economia prevederilor Codului de procedură penală privind urmărirea penală rezultă că punerea în mișcare a acțiunii penale pentru o faptă și o persoană poate avea loc doar concomitent cu începerea urmăririi penale sau ulterior acestui moment, în cursul urmăririi penale ori cu prilejul întocmirii actului de sesizare a instanței ( art. 235, art. 262 pct.1 lit. a C.p.p. ). În consecință pentru punerea în mișcare a acțiunii penale față de o persoană cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, se impune în mod imperios și începerea urmăririi penale față de persoana și fapta respectivă.
Potrivit art. 263 alin.1 C.p.p. actul de sesizare a instanței trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.
Din prevederile legale invocate mai sus s-a reținut că urmărirea penală este o fază obligatoriei a procesului penal, că față de o persoană poate fi dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată doar pentru fapte ce au făcut obiectul urmăririi penale, iar persoanei acuzate i-au fost garantate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil cu privire la faptele respective.
În speță, în condițiile în care, în ce privește fapta reținută la punctul 2 din actul de sesizare, nu a fost începută urmărirea penală, făptuitorul P. M. D. nu a avut calitatea de învinuit și nu a beneficiat de drepturile procesuale garantate acestuia (mai mult nu au fost administrate în cadrul procesului penal probe cu privire la această faptă), instanța a constatat că modul de efectuare a urmăririi penale în cauză este deficitar, au fost încălcate prevederi esențiale care
privesc derularea urmăririi penale și astfel fiind încălcate cerințele unui proces echitabil și a dreptului la apărare. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta, iar cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală procurorul a făcut referire și la a doua faptă prezentându-i învinuitului noua încadrare juridică (fără schimbarea încadrării juridice potrivit legii) nu sunt în măsură a înlătura aceste neregularități. În plus neînceperea urmăririi penale pentru o faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este o neregularitate care nu poate fi acoperită, înlăturată de instanță în faza de judecată.
Trimiterea în judecată a inculpatului P. M. D. pentru fapta reținută la pct.2 din rechizitoriu în condițiile în care față de această faptă nu a fost începută urmărirea penală reprezintă o încălcare a dispozițiilor Codului de procedură penală privind legala sesizare a instanței, încălcare care potrivit art, 197 alin.12 C.p.p. este sancționată cu nulitatea absolută.
Constatând nerespectarea dispozițiilor legale privind sesizarea instanței, în temeiul prev. art. 332 alin.2 C.p.p. se impune restituirea cauzei la procuror și refacerea urmăririi penale, implicit și a actului de sesizare a instanței. Ca urmarea acestui fapt instanța s-a desesizat și a restituit dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău în vederea refacerii urmăririi penale.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă judecătoria Z. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății.
În motivele de recurs s-a arătat că inculpatului P. M. i s-a adus la cunoștință învinuirea cu referire la ambele fapte comise, atât pentru cea din data de 31 august 2012, cât și pentru fapta din 10 noiembrie 2012, aspecte care rezultă din procesul verbal întocmit la data de 14 februarie 2013 și declarația inculpatului.
Lipsa unei ordonanțe emise în baza art.238 C.p.p. în condițiile în care învinuirea i s-a adus la cunoștință inculpatului pentru ambele fapte, are ca efect o nulitate relativă, care trebuia invocată în cursul efectuării actului de partea interesată, respectiv de către inculpat.
Nu se impunea întocmirea unei noi rezoluții de începere a urmăririi penale cu privire la fapta comisă la_, ci extinderea cercetărilor în condițiile prevăzute de art.238 C.p.p. și schimbarea încadrării juridice în baza aceluiași temei de drept.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Verificând dosarul de urmărire penală, rezultă cu certitudine că singurul act procesual prin care s-a dispus începerea urmăririi penale este rezoluția din data de_, confirmată de procuror.
Corespunde adevărului că prin acest act procesual urmărirea penală a fost dispusă doar cu privire la infracțiunea comisă în data de 31 august 2012, fiind imposibil sub aspect temporal ca aceasta să se refere și la o faptă care va fi comisă ulterior, respectiv cea din data de 10 noiembrie 2012.
Pe de altă parte, reunirea cauzelor conduce la ideea că inculpatul P. M. a avut calitatea de învinuit în raport cu ambele fapte comise de acesta. Acestuia i s-a adus la cunoștință învinuirea cu privire la ambele fapte, aspect ce rezultă în mod concret atât din procesul verbal existent la dosarul de urmărire penală fila 7, cât și din declarația inculpatului fila 11.
Corespunde adevărului că soluția procesuală legală într-o astfel de succesiune ar fi fost extinderea cercetărilor penale în condițiile art.238 C.p.p., însă nu există la dosar o ordonanță fundamentată pe aceste dispoziții legale.
Lipsa unei ordonanțe emise în baza art.238 C.p.p. în condițiile în care învinuirea i s-a adus la cunoștință inculpatului pentru ambele fapte săvârșite de acesta la datele de 31 august 2012 și 10 noiembrie 2012, are ca efect nulitatea relativă în condițiile prevăzute de art.197 alin.1 și 4 C.p.p.
În aceste condiții, nulitatea trebuia invocată de inculpat în cursul efectuării actului de urmărire penală, însă acesta nu a invocat nulitatea actului nici la momentul când a dat declarația de învinuit și nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Mai mult, organele de urmărire penală i-au adus la cunoștința inculpatului ambele fapte pentru care este învinuit și astfel nici sub acest aspect nu există vreo vătămare ale intereselor inculpatului.
În concluzie, se constată că nu se impunea întocmirea unei noi rezoluții de
începerea urmăririi penale cu privire la fapta descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, ci extinderea cercetărilor penale în condițiile art.238 C.p.p. și schimbarea încadrării juridice în baza aceluiași temei de drept, însă neîntocmirea unei ordonanțe în acest sens nu poate avea drept consecință nulitatea absolută a urmăririi penale.
Un alt aspect care ar trebui analizat în cauză este cel legat de natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată .
Inculpatul P. M. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere în formă continuată, iar fapta descrisă la punctul 2 constituie un act material care intră în conținutul infracțiunii săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice și din acest punct de vedere, nu trebuia începută urmărirea penală printr-o rezoluție distinctă, pentru fiecare act material în parte, fiind vorba de o infracțiunea continuată.
Pe de altă parte, încadrarea juridică a faptei comportă discuții serioase referitoare la unitatea legală de infracțiune sau existența unui concurs real de infracțiuni, aceasta din urmă ipoteză fiind cea corectă, deoarece cea din urmă infracțiune a fost comisă în momentul constatării acesteia și nu anterior așa cum greșit a reținut procurorul prin actul de trimitere în judecată.
Având în vedere că în cauză nu a fost probată o nulitate absolută cu privire la efectuarea urmăririi penale, iar o nulitate relativă nu a fost invocată de inculpat în termenul prevăzut de lege, care nu a suferit o vătămare, așa cum s-a
arătat mai sus, pentru motivele invocate, în baza art.385/15 pct.2 lit.c C.p.p. urmează să fie admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.173 din30 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., care va fi casată în întregime, cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Zalău.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 173 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o casează în întregime si rejudecând, trimite dosarul pentru continuarea judecății la aceeași instanță - Judecătoria Zalău.
Stabilește onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de Avocați C. din FMJ.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 25 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
S. | S. | V. | G. | D. | P. |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond.D. M.
| ← Decizia penală nr. 1392/2013. Infractiuni rutiere-circulația... | Decizia penală nr. 1625/2013. Infractiuni rutiere-circulația... → |
|---|
