Decizia penală nr. 853/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice
| Comentarii |
|
ROM. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.853/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP
SS
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. G. împotriva sentinței penale nr.61 din 03 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prev.și ped. de art.87 al.5 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Rădulescu Teodor, din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul B. G. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C.pr.pen. Susține că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu a fost văzut conducând autoturismul sau că s-a dat jos din mașină. Martorii audiați nu cunosc nimic, decât ce li s-a spus de organele de poliție. Inculpatul a solicitat lucrătorilor de poliție să pună mâna pe capotă să constate dacă este caldă sau nu pentru a verifica dacă mașina a fost condusă. Acesta nu s-a sustras recoltării probelor biologice, fiind de acord să meargă, dar ca cetățean al țării și nu ca șofer, pentru că la dosar nu există probe certe care să confirme că s-a aflat la volan.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Acesta a refuzat recoltarea probelor biologice pentru că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Apărătorul inculpatului arată că jandarmul care a fost audiat în cauză a declarat inițial că pentru identificarea persoanei a accesat baza de date, iar apoi a revenit și a spus că îl cunoștea pe inculpat. Orice dubiu trebuie să-i profite inculpatului, astfel că se impune achitarea sa.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.61 din 03 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei în dosarul nr._, în baza art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost
condamnat inculpatul B. G., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 5 (cinci) ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu - dl Mateș Mihai, a fost avansată din Fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de_, în jurul orelor 2130în timp ce organele de poliție din cadrul Secției de Poliție nr. 7 Nușfalău se aflau în serviciul de patrulare împreună cu plt. maj. Moisi V. au depistat în trafic pe inculpatul B. G. care conducea pe DJ 191D pe raza localității V. de Jos, autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare _
.
Organele de poliție au executat semnalul de oprire cu paleta reflectorizantă și semnalele luminoase ale autovehiculului din dotare, însă inculpatul și-a continuat drumul fără a opri. În acel moment organul de poliție a constatat că autoturismul care nu a oprit la semnal este marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ de culoare vișinie. În schimb, la semnalul de oprire a oprit un alt autoturism, respectiv autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ condus de martorul Strava Ș. V. .
Organele de poliție au procedat la urmărirea autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ prin localitatea V. de Jos, care în cele din urmă a oprit în dreptul imobilului cu numărul 297 din localitate. Din autoturism a coborât conducătorul acestuia care a fugit în curtea locuinței de unde a comunicat organelor de poliție că se întoarce în curând, având o urgență.
După cca. 3-4 minute acesta a revenit însă a refuzat să părăsească curtea și să prezinte documentele personale, fapt pentru care s-a procedat la consultarea bazei de date în vederea stabilirii identității acestuia fiind astfel identificată persoana inculpatului B. G. .
Organele de poliție au solicitat inculpatului testarea cu aparatul etilotest sau să-i urmeze la o unitate medicală în vederea recoltării probelor biologice însă inculpatul a refuzat. Astfel, organele de poliție au oprit în trafic martorii asistenți
P. iț Claudiu-Dan și Vedinaș A. -R. cărora li s-a adus la cunoștință fapta săvârșită de inculpatul B. G. . În prezența martorului P. iț Claudiu Dan, i s- a solicitat din nou inculpatului testarea cu aparatul etilotest sau recoltarea probelor biologice însă acesta a refuzat din nou deși i s-a comunicat faptul că refuzul de a se supune probelor biologice constituie infracțiune.
Conform art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului
autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.";
Instanța a reținut starea de fapt anterior descrisă, analizând inițial dacă inculpatul este cel care a condus autoturismul, abia apoi urmând a se reține că a refuzat recoltarea de probe biologice.
Astfel, martorul Strava Ș. V., f. 34-36, a observat un autoturism de culoare închisă venind din sens opus, martorul fiind în spatele autoturismului poliției, căruia i-au trebuit aproximativ 30 de secunde să treacă pe lângă martor, de la momentul pornirii semnalelor de oprire.
Instanța a reținut că rularea într-un autoturism pe parcursul a 30 de secunde este suficientă pentru a observa semnalele agentului de poliție.
Martora Vedinaș Ana, f. 30-33 arată că atunci când a fost oprită de către poliție mai era oprit și preotul din localitatea Preoteasa, că nu l-a văzut pe inculpat, că nu i-a fost prezentat și nici nu a fost solicitată să-l însoțească pe agent, doar agentul constatator i-a spus că persoana care a parcat autoturismul în fața casei nu dorește să se supună recoltării probelor biologice. În acea perioadă - de 10 minute, nu a observat să treacă alte autovehicule prin zonă.
Martorul Moisi V., f. 18-22, arată că agentul de poliție a observat un autoturism venind din sens opus, că agentul de poliție a scos paleta reflectorizantă și a pornit semnalele luminoase, iar apoi a întors mașina poliției. Martorul l-a văzut pe inculpat lângă autoturism și îndreptându-se grăbit spre poartă, precum și refuzul de a sufla în alcooltest și cel al recoltării de probe biologice. Arată că inculpatul a spus că nu a fost sigur dacă pentru el era semnalul de oprire.
Instanța nu a înlăturat declarația martorului Moisi V., jandarmul care l- a însoțit pe agentul de poliție, motivat de faptul că acesta nu a avut nici o atribuție în constatarea faptelor, că declarațiile sale din faza de urmărire penală și cercetare judecătorească nu se contrazic, mai mult coroborându-se cu declarațiile martorului P. iț Claudiu-Dan, iar audierea acestuia a fost solicitată în mod expres de către inculpatul asistat de avocat (f. 13, dosar up).
Instanța a reținut că inculpatul a observat semnalele de oprire ale agentului de poliție, altfel nu s-ar justifica de ce la momentul la care a intrat grăbit în curte, a strigat că are nevoie la toaletă, nefiind, din spusele sale, interpelat până în acel moment de agentul de poliție, iar din mărturia lui M. V. reținându-se că autoturismul poliției abia oprise, neadresându-i-se cineva inculpatului, astfel încât acesta să fie nevoit a răspunde.
Aceste aspecte reținute se coroborează și cu declarația martorului P. iț Claudiu - Dan (f. 23-27) care arată că inculpatul a reproșat polițistului că semnalul de oprire a fost neregulamentar, de aceea nu a oprit. Deci, inculpatul a observat semnalul polițistului, l-a considerat necorespunzător și nu a oprit, iar acest aspect îndreptățește instanța să rețină că inculpatul a fost cel care a trecut cu câteva minute mai devreme pe lângă autoturismul poliției.
Mai mult, nu se justifică refuzul acestuia de a ieși din curte.
Agentul de poliție, abia după ce inculpatul a întredeschis poarta, i-a solicitat să sufle în aparatul alcooltest, până în acel moment inculpatului nefiindu-i comunicate motivele prezenței poliției în fața casei sale.
Singura explicație pe care o poate reține instanța este aceea că inculpatul avea știință personal de motivul prezenței poliției: faptul că nu a oprit la semnalele agentului de poliție.
Concluzionând, instanța a reținut că inculpatul este cel care a circulat din sensul opus direcției de mers a autoturismului poliției cu câteva minute anterior controlului, că a înțeles să se sustragă controlului agentului de poliție și că a refuzat expres recoltarea de probe biologice.
Inculpatul B. G. a recunoscut că a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, motivând că organele de poliție au insistat să se supună recoltării de probe biologice în calitate de conducător auto și nu în calitate de cetățean al României cum ar fi dorit inculpatul ( f.12-13).
Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii (f. 6-7); declarații inculpat (f. 12-13, 14, 15, 16); declarații martori (f. 18-19, 20-21, 22, 23-24, 25-26, 27, 28-
29, 30-31, 32, 33, 34, 35, 36, 37-38, 96-99); proces verbal confruntare (f. 39-40). În drept, fapta inculpatului B. G. de a refuza a se supune recoltării probelor biologice în data de_, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice prevăzută de
dispozițiile art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 rep.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.195/2002 republicată s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că a refuzat în mod nejustificat să se deplaseze la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice. Instanța nu a considerat răspunsul inculpatului referitor la calitatea în care se va deplasa pentru recoltare, ca un motiv justificat.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Instanța a apreciat că această infracțiune de pericol poate genera consecințe imprevizibile, instanța considerând că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, va avea în vedere toate împrejurările expuse de inculpat și de apărătorul său la individualizarea în concret a pedepsei aplicate și consideră că gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat trebuie apreciat in raport situația concretă
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este născut la data de_, este în vârstă de 43 de ani și are studii liceale.
De asemenea, instanța va avea în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar (f.69) rezultă că inculpatul nu prezintă antecedente penale.
Instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine nesinceră atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. A declarat că de când are permis de
conducere a fost oprit de vreo 2 ori, dar din fișa de cazier auto, f. 74, reiese că fost oprit de 7 ori de organele de poliție. Nu își aduce aminte dacă a mers la serviciu sau nu în ziua respectivă, nu își aduce aminte nici un nume dintre persoanele cu care a stat la restaurant sau s-a întâlnit, aspecte relevante ale activității din ziua respectivă, dar reține detalii legate de discuțiile avute cu agentul de poliție.
Având în vedere aceste criterii, instanța a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a- II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, "deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța consideră că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 3 an închisoare, încadrându-se în dispozițiile art. 81 alin.1 lit.a) Cod penal.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal, instanța consideră că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo
de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de
încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art. 86 Cod penal.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu - dl Mateș Mihai, a fost avansată din Fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul B. G. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b C.p.p. să fie achitat inculpatul cu privire la infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu motivarea că fapta reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
În motivele de recurs inculpatul prin memoriul depus la dosar și concluziile orale ale apărătorului ales a arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, deoarece probele administrate în cauză nu sunt certe, ci există o îndoială cu privire la vinovăția sa, sens în care poate fi aplicat principiul in dubio pro reo.
Instanța de fond ignorând aceste principii, a pronunțat o hotărâre de condamnare pe baza unor probe îndoielnice și contradictorii, luate sub amenințarea organelor de poliție, iar singurul argument referitor la vinovăția sa este faptul că în momentul sosirii organelor de poliție în fața casei inculpatului, acesta se afla în curtea imobilului la câțiva metrii de autoturismul parcat, iar refuzul său de a se supune recoltării probelor biologice este întemeiat, întrucât nu a fost surprins conducând autoturismul.
Polițistul care i-a solicitat să se supună probelor biologice nu a verificat dacă motorul autoturismului era cald, probă pe care agentul de poliție o putea constata în prezența inculpatului.
Pe de altă parte, inculpatul nu s-a sustras recoltării probelor biologice, acesta a fost de acord să se supună testării, însă ca orice cetățean și nu în calitate de conducător auto.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că la data de 14 decembrie 2011 în jurul orelor 21,30 în timp ce organele de poliție din cadrul Secției de
Poliție nr.7 Nușfalău se aflau în exercițiu de patrulare au depistat pe inculpatul
B. G. în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 191 D pe raza localității V. de Jos. Organele de poliție i-au făcut semn inculpatului cu paleta reflectorizantă și semnale luminoase ale autoturismului din dotare să oprească autoturismul, însă
inculpatul și-a continuat deplasarea, motiv pentru care s-a pornit în urmărirea autoturismului condus de inculpat, care a oprit în dreptul imobilului cu nr.297 din localitatea V. de Jos, iar din autoturism a coborât inculpatul care a alergat în curtea locuinței sale, afirmând că are o urgență și după cca. 3-4 minute a revenit, însă a refuzat să părăsească curtea și să prezinte documentele solicitate de organele de poliție.
Organele de poliție au solicitat inculpatului să se supună testării alcoolemiei cu aparatul etilotest sau să-i însoțească la o unitate medicală în vederea recoltării probelor biologice, însă inculpatul a refuzat în mod categoric să se supună acestor testări.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege ținându-se seama de disp. art.72 C.p. și de faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, iar prin comportamentul acestuia a sfidat organele de poliție.
Susținerea inculpatului referitoare la faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în baza unor probe relative, care nu au probat cu certitudine vinovăția sa, este neîntemeiată.
Potrivit declarației martorului Moisi V. organele de poliție au făcut semn
inculpatului cu paleta reflectorizantă și semnalele luminoase ale autoturismului din dotare să oprească autoturismul, însă inculpatul nu a dat curs acestor semnale, continuându-și deplasare, motiv pentru care organele de poliție au pornit în urmărirea autoturismului condus de inculpat, care în momentul opririi autoturismului a plecat grăbit spre poarta locuinței sale și a refuzat să se supună probei privind alcoolemia, respectiv să sufle în aparatul etilotest și să se supună recoltării probelor biologice.
Inculpatul a motivat refuzul opririi în trafic la semnalele organelor de poliție pe considerentul că nu a fost sigur că lui i s-au adresat acele semnale.
Martorul P. uț Claudiu a arătat că inculpatul i-a reproșat polițistului că nu a făcut semnul regulamentar și din această cauză nu a oprit autoturismul, de unde rezultă că inculpatul a observat semnalele efectuate de polițist în vederea opririi autoturismului.
La fel arată și martora Vedinaș Ana că în momentul în care a fost oprită de organele de poliție nu l-a văzut pe inculpat, însă i s-a comunicat de către agentul constatator că inculpatul a refuzat să se supună recoltării probelor biologice.
Comportamentul inculpatului referitor la refuzul acestuia de a se supune recoltării probelor biologice și atitudinea sa față de organele de poliție nu a fost justificat, întrucât acestea se aflau în serviciul de patrulare potrivit obligațiilor de serviciu, iar inculpatul avea obligația potrivit legii să se supună recoltării probelor biologice și eventual după aceea să probeze că nu a condus autoturismul, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Pe de altă parte, comportamentul inculpatului, care în momentul opririi autoturismului în loc să stea de vorbă cu agentul constatator, a intrat în fugă în curtea locuinței sale, după care a refuzat să părăsească curtea, să prezinte actele de identitate și să se supună recoltării probelor biologice, probează refuzul acestuia de a se supune recoltării de probelor solicitate de organele de poliție.
Având în vedere că din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine că inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din localitatea V. de Jos, iar în momentul în care i s-a solicitat de către organele de poliție să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei acesta a refuzat, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b
C.p.p. recursul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr.61 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleul Silvaniei urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza rt.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. G. împotriva sentinței penale nr. 61 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
V. G. | D. | P. | SS |
GREFIER
DS
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. S. L.
| ← Decizia penală nr. 125/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... | Decizia penală nr. 758/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... → |
|---|
