Decizia penală nr. 758/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 758/R/2013

Ședința publică din 30 mai 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R., judecător
JUDECĂTORI	: M.	B.
	: A.	D. L.
G.: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul Ț. I. A. împotriva sentinței penale nr. 99 din data de_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei V. de Sus, privind pe inculpatul Ț. I. A., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de Sus, dat în dosar nr. 1545/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru inculpatul Ț. I. A. apărător ales, avocat Șerbănescu Cristian A., din cadrul Baroului Maramureș, cu împuternicire avocațială nr. 94 la dosar ( f. 10 ), precum și avocat Mișin N. în substituirea apărătoarei desemnate din oficiu, avocat G. Adela -

Liana, ambele din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar ( f. 9, 11 ), lipsă fiind inculpatul Ț. I. A. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației avocatului titular și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției în favoarea acestuia.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului Ț. I. A., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală și a art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală.

Susține că prin concluziile scrise depuse la instanța de fond a indicat anumite neregularități, sens în care arată că inculpatul a fost oprit în trafic la data de 06:15 în dimineața zilei de_, la ora 06:50 acestuia i s-au efectuat testul cu aparatul Drager, sens în care există la fila nr. 8 rezultatul acestuia, iar la 06:55 a fost prezentat la spital și la 06:57 i s-a recoltat prima probă de sânge. Ulterior, la ora 06:55 i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii, sens în care apreciază ca fiind existente numeroase neregularități, cu precizarea că inculpatul nu a semnat cererea de analiză la care a fost suspus. Mai mult,

arată că dispozițiile Ordinului nr. 376/2006 sunt ignorate de marea majoritate a instanței și că art. 14 alin. 1 al acestuia este foarte clar, respectiv că probele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de 3 zile. Astfel, arată că acestea au fost trimise la Baia-Mare după 7 zile, că s-a efectuat analiza după 8 zile de la data recoltării și că instanța de fond a susținut imposibilitatea alterării probelor,

invocând faptul că inculpatul avea posibilitatea să solicite o contraprobă, raportat la termenul de 15 zile de păstrare. În acest context, apreciază că motivarea instanței este una inadecvată, având în vedere că din data de 2 octombrie și până în cursul lunii următoare acesta nu a fost chemat la organele de poliție, fiind o

metodă de lucru a acestora tocmai în ideea imposibilității inculpatului de a-și exercita dreptul de a solicita o contraprobă. Precizează că a indicat și decizii ale Curții de Apel C., cât și ale Curții de Apel Bacău, respectiv nr. 119/2010 și consideră că recursul este întemeiată. În consecință, solicită admiterea acestuia.

Reprezentanta M. ui P., referitor la prima critică a hotărârii care vizează neregularitățile actelor de urmărire penală, consideră că în mod cert data constatării faptei, respectiv a infracțiunii este 2 octombrie 2012, ora 06:15 și anume momentul necontestat al depistării inculpatului în trafic, care conducea sub influența băuturilor alcoolice. Astfel, toate celelalte momente au avut loc ulterior, respectiv testarea cu alcool-testul, recoltarea primei probe biologice, a celei de-a doua, precum și întocmirea procesului-verbal de redactare. În ipoteza în care există neconcordanțe în privința orelor, apreciază că acestea sunt erori materiale, efectuându-se o confuzie între redactarea procesului-verbal și momentul efectiv al constatării infracțiunii.

Cu privire la Ordinul invocat, respectiv nr. 376/2006, consideră că atât timp cât există posibilitatea contraexpertizei până la 15 zile de la recoltare, iar ulterior acestei perioade probele biologice se distrug, s-a apreciat în mod corect faptul că nu a avut loc o deteriorare din punct de vedere biologică a acestor probe, alcoolemia fiind stabilită în mod corect.

În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.99 din 15 ,martie 2013 pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul Ț. I. A. , pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. "a"; și "c"; C. pen. și art. 76 lit. "d"; C. pen., la 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 71 al. 2 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a"; teza a II-a și "b"; C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 al. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 al. 1 C. pr. pen. a fost obligat inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 02 octombrie 2012, în jurul orelor 06:15, inculpatul, aflat la volanul autovehiculului marca "Ford"; cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de organele de poliție pe str. 22 D. din V. de Sus. Fiind testat cu aparatul etilotest marca Drager, s-

a constatat că avea o alcoolemie de 1,09 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Orășenesc V. de Sus, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prima probă de sânge a fost prelevată la ora 06:57, iar a doua la ora 07:57 ( fila 12)

Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1. reiese că probele au fost primite la Serviciul Medico-Legal J. ețean Baia Mare la data de_, fiind analizate la data de_ ( fila 13 d.u.p.).

Conform rezultatului analizelor, inculpatul a avut o alcoolemie de 1,70 g/l la prima probă, respectiv 1,60 g/l la cea dea doua probă.

La data controlului și a prelevării probelor biologice, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, fără a mânca nimic ( fila 9 d.u.p.).

Aceleași aspecte se rețin și din cuprinsul declarației dată la data de 14 noiembrie 2012, unde inculpatul arată că, în seara zilei de_ a consumat

,,niște bere";, fără a-și aminti cantitatea și ,,vreo trei pahare de vin";( fila 16-verso- d.u.p.) ,recunoscând fapta reținută în sarcina sa .

În fața instanței a arătat că nu dorește să dea nicio declarație, prevalându- se de dreptul la tăcere.

Inculpatul a contestat modul de constatare a infracțiunii și cel de recoltare a probelor de sânge, care, în opinia sa, denotă grave încălcări ale normelor procedural. Astfel, în primul rând, a fost contestată cronologia evenimentelor, raportat la faptul că există semne de întrebare cu privire la orele de prelevare a probelor biologice și de constatare a infracțiunii, apărătorul inculpatului arătând că ora menționată pentru prima probă este 06:57, a doua este menționată ca fiind făcută la ora 07:57, iar procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii este încheiat la ora 06:55, inculpatul neputând fi prezent la ora 06:50 la spitalul din localitate, iar la ora 06:55 să i se fi întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii.

Aceste susțineri însă sunt nefondate, câtă vreme, din dosarul de urmărire penală reiese că inculpatul a fost oprit în trafic la ora 06:15, a fost testat cu aparatul etilotest la ora 06:50, la ora 06:57 i s-a recoltat prima probă biologică de sânge, iar la ora 07:57 a doua probă. Este adevărat că în procesul-verbal de constatare a infracțiunii este menționată ora 06:55, când inculpatul, teoretic, se afla la spital, pentru prelevarea probelor biologice de sânge, însă faptul că organul de cercetare penală a menționat în act ora constatării efective a infracțiunii și nu ora redactării procesului-verbal nu este o încălcare care să atragă anularea acestui act, în condițiile în care inculpatul nu a arătat și dovedit ce vătămare i-a produs aceasta.

Apoi, inculpatul susține că procesul verbal de recoltare a probelor biologice conține neregularități, respectiv în anexa nr. 1, partea introductivă, lipsește semnătura și ștampila, iar în partea finală, colțul din stânga jos al paginii, lipsește semnătura persoanei examinate, în speță inculpatul. În partea dreaptă a paginii este consemnat numele agentului de poliție care a participat la recoltarea probelor de sânge, însă lipsește semnătura acestuia.

Nici aceste aspecte nu pot fi reținute ca fiind încălcări care să atragă anularea respectivelor acte, nefiind dovedit ce vătămare i s-a cauzat inculpatului prin lipsa ștampilelor, respectiv semnăturilor la care face referire. Analizând înscrisurile în cauză, instanța constată că acestea conțin toate elementele impuse de Ordinul nr.376/2006, neexistând cauze care să atragă nulitatea sau anularea acestora.

Inculpatul afirmă și faptul că, în cuprinsul Anexei 3, s-a consemnat

"comportare ordonată, orientare în timp și spațiu, atenție concentrată, judecată

coerentă";, dar aceste date contrazic rezultatul inițial al testului efectuat cu aparatul marca Drager.

Rezistența la alcool este diferită de la o persoană la alta și este influențată de diverși factori, de la factorul genetic la vârstă, sex, constituție fizică, stare de sănătate, iar modul în care fiecare organism reacționează ingerării de alcool este, de asemenea, diferit de la individ la individ. Faptul că inculpatul nu prezenta vizibil, la momentul prelevării probelor biologice de sânge, semne care să arate că avea o alcoolemie ridicată, nu poate înlătura concluziile consemnate de aparatul etilotest și nici cele ale probelor biologice de sânge.

În fine, inculpatul a contestat legalitatea probelor biologice, arătând că analiza probelor de sânge încalcă dispozițiile legale în materie, fiind efectuată după 7 zile de la data recoltării, încălcându-se disp. art. 14 al. 1 din Ordinul nr. 376/2006.

Instanța nu poate reține însă aceste afirmații, pentru următoarele considerente:

Din dispozițiile art.14 al.3 din Ordinul 376/2006,reiese că, în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuată imediat, acestea se păstrează la frigider, în secțiile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile";

Din interpretarea acestor dispoziții rap. și al.1 din același art., rezultă că probele prelevate trebuie depuse în cel mai scurt timp la instituțiile medico- legale, prin excepție acestea putându-se păstra, în condiții optime, maximum 3 zile, în sediile unităților de poliție.

Așa cum a arătat însă doctrina juridică, acest termen de 3 zile nu este unul de decădere, ci unul de recomandare, dispozițiile vizând mai mult operativitatea soluționării cauzelor, câtă vreme nu s-a prevăzut nicio sancțiune pentru depășirea acestui termen.

Contrar afirmațiilor petentului, anularea valorii probatorii a rezultatelor analizelor toxicologice, în condițiile art.21 din Ordinul 376/2006 intervine pentru nerespectarea disp.art.20 al.2 din acest act normativ, adică atunci când s-au utilizat alte metode de analiză decât cele oficial stabilite pentru determinarea alcoolemiei sau au fost modificate metodele oficiale, care sunt: metoda de chimie analitică și /sau metoda gaz-cromatografică, stabilite ca oficiale, dintre metodele tehnice posibil a fi folosite în dozarea alcoolului.

Or, în speța de față, nu este vorba de incidența unei atare situații, astfel că nu poate opera sancțiunea anulării valorii probatorii a analizei toxicologice.

În același sens, trebuie observat că în Ordinul 376/2006, la art. 23, se prevede că flaconul cu sânge se păstrează timp de 15 zile, după care este distrus. Apoi, conform art.35 al.1 coroborat cu art.36 al.2 și 4 din același act normativ, în situații excepționale, la cererea polițistului sau a persoanei examinate, se pot prelucra contraprobe de sânge, valoare de contraprobă putând avea și analiza de laborator efectuată din sângele rămas de la primele determinări, păstrat în condiții optime, termenul de păstrare al contraprobelor în laboratoarele de toxicologie fiind de maxim 10 zile, în condiții stricte de conservare la frigider.

Atâta timp cât flaconul de sânge trebuie păstrat timp de 15 zile înainte de a fi distrus, și cât se poate efectua o contraprobă din acesta, care, la rândul ei poate fi păstrată timp de 10 zile, reiese că proba de sânge prelevată este aptă, pe această perioadă, de a fi analizată și de a indica valoarea reală a alcoolemiei.

În cauza de față, prelevarea probei a avut loc la data de_, iar analiza ei la data de_, în termen de 7 zile, care nu a putut influența rezultatul acesteia, astfel că proba a fost legal administrată, nefiind incidente disp. art.64 al.2 C.pr.p, respectiv această probă nu a fost obținută în mod ilegal.

Inculpatul, considerând că probele biologice nu reflectă realitatea, ar fi putut solicita efectuarea unor contraprobe, încă în timpul urmăririi penale, ceea ce nu a făcut.

Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, nu numai în declarația dată în data de_, dar și prin declarația dată în data de_ .

Pentru toate aceste considerente instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.197 alin.2 din C.pr.p. privind constatarea nulității absolute.

În acest sens este și Decizia penală nr.359/R/2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus.

Constatând că valoarea probatorie a analizei toxicologice nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, coroborat și cu celelalte probe administrate, dar și cu recunoașterea făcută de inculpat în timpul urmăririi penale, instanța a reținut că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, cu respectarea condițiilor de vinovăție cerute de lege, existând suficiente date pentru a permite stabilirea unei pedepse, în cauză nefiind incident cazul prev. de art. 11 pct. 2 lit.

"a"; raportat la art. 10 lit. "b"; C. pr. pen., invocat de inculpat prin reprezentant.

În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice, la data de_, în jurul orei 16:15 autoturismul marca "Ford";, cu nr. de înmatriculare _

, având în sânge o concentrație de alcool pur în sânge ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Conform acestui text de lege, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge .

Fapta săvârșită de inculpat, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin conducerea autoturismului marca "Ford";, cu nr. de înmatriculare_ pe un drum public, respectiv DN 18, strada 22 D. din V. de Sus, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Această faptă a avut ca urmare crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice, existând o relație de cauzalitate între acțiunea de conducere în condițiile anterior reținute și starea de pericol creată.

Poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție indirectă, vinovăția inculpatului fiind dovedită în cauză.

La individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere atingerea scopului aplicării ei, prev. de art. 52 C. pen. și criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., dispozițiile generale ale C.pen., limitele de pedeapă prev.de textul incriminator, respectiv închisoare de la 1 la 5 ani, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului. Astfel, s-a reținut că atitudinea inculpatului a fost una sinceră în cursul urmăririi penale, este o persoană tânără, angajată în muncă, este căsătorit .

Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, în temeiul art.74 al.1 lit.,,a"; și ,,c"; C.pen., justificate de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, prezentându-se în fața organelor de urmărire penală, recunoscând fapta, urmând ca, în temeiul art.76 lit.,,d"; C.pen., pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special.

Raportat la aceste aspecte, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul prezentei hotărâri.

Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, instanța are convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor să respecte normele legale.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii în baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b din Cod penal pe durata executării pedepselor principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța apreciază că o instituire a unei interdicții pentru inculpt de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșită de inculpat și de persoana acestuia.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere,de asemenea, și Decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I- lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal. Pornind de la faptul că infracțiunea comisă de către inculpat este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere persoana inculpatului, conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de lege, instanța a dispus, în baza art. 81 și 82 C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.

În baza art.359 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, a suspendat și executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 191 alin.1 din C.pr.pen. instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că prezentul dosar conține o serie de neregularități care conduc la concluzia că în speță este aplicabil principiul " in dubio pro reo";. Neregularitățile sesizate sunt următoarele:

inculpatul a fost oprit în trafic la data de 06:15 în dimineața zilei de_, la ora 06:50 acestuia i s-au efectuat testul cu aparatul Drager, sens în care există la fila nr. 8 rezultatul acestuia, iar la 06:55 a fost prezentat la spital și la 06:57 i s-a recoltat prima probă de sânge. Ulterior, la ora 06:55 i s-a întocmit procesul- verbal de constatare a infracțiunii, iar inculpatul nu a semnat cererea de analiză la care a fost suspus. Mai mult, se susține că dispozițiile Ordinului nr. 376/2006 sunt ignorate de marea majoritate a instanței și că art. 14 alin. 1 al acestuia este foarte clar, respectiv că probele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de 3 zile. Astfel, arată că acestea au fost trimise la Baia-Mare după 7 zile, că s-a efectuat analiza după 8 zile de la data recoltării ceea ce este nelegal cu toate acestea, instanța de fond a susținut imposibilitatea alterării probelor, invocând faptul că inculpatul avea posibilitatea să solicite o contraprobă, raportat la termenul de 15 zile de păstrare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele:

În urma administrării și interpretării corecte a unui probatoriu vast, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.

Astfel, se constată dovedită dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului care, a condus pe drumurile publice, la data de_, în jurul orei 16:15 autoturismul marca "Ford";, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o concentrație de alcool pur în sânge ce depășește limita legală și anume o alcoolemie de 1,70 g/l la prima probă, respectiv 1,60 g/l la cea dea doua probă.

Inculpatul nu a contestat consumul de băuturi alcoolice, recunoscând în faza de urmărire penală că a consumat băuturi alcoolice, fără a mânca nimic ( fila 9 d.u.p.), iar mai apoi în declarației dată la data de 14 noiembrie 2012, acesta a aratăt că, în seara zilei de_ a consumat ,,niște bere";, fără a-și aminti cantitatea și ,,vreo trei pahare de vin";(f.16).

Neconcordanțele sesizate de apărare în motivele de recurs au fost învederate și în fața instanței de fond, care în mod corect a constatat că acestea nu se circumscriu prevederilor art.197 C.p.p., neatrăgând nulitatea actelor întocmite în cauză.

Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere dispozițiile art.14 al.3 din Ordinul 376/2006,reiese că, în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuată imediat, acestea se păstrează la frigider, în secțiile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile"; și faptul că potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie acest termen este unul de recomandare, neexistând nicio sancțiune cu privire la nerespectarea acestuia.

Apoi ne însuși întrutotul argumentația instanței de fond cu privire la interpretarea art.21 din Ordinul 376/2006 referitor la cazurile de anulare a valorii probatorii a rezultatelor analizelor toxicologice, adică atunci când s-au utilizat alte metode de analiză decât cele oficial stabilite pentru determinarea alcoolemiei sau au fost modificate metodele oficiale, care sunt: metoda de chimie analitică și /sau metoda gaz-cromatografică, stabilite ca oficiale, dintre metodele tehnice posibil a fi folosite în dozarea alcoolului, cazuri ce nu sunt incidente în speță. Ba mai mult, Ordinul 376/2006, la art. 23, prevede că flaconul cu sânge se păstrează timp de 15 zile, după care este distrus, iar, conform art.35 al.1 coroborat cu art.36 al.2 și 4 din același act normativ, în situații excepționale, la cererea polițistului sau a persoanei examinate, se pot prelucra contraprobe de sânge, valoare de contraprobă putând avea și analiza de laborator efectuată din sângele rămas de la primele determinări, păstrat în condiții optime, termenul de păstrare al contraprobelor în laboratoarele de toxicologie fiind de maxim 10 zile, în condiții stricte de conservare la frigider.

În ceea ce privește cronologia evenimentelor și criticile aduse în acest sens, curtea constată că aceste aspecte au fost detaliat analizate de instanța de fond, și infirmate de probatoriul administrat în cauză .

Astfel, în consens cu instanța de fond apreciem că faptul că în actul de constatare s-a menționat ora constatării efective a infracțiunii și nu ora redactării procesului-verbal nu este o încălcare care să atragă anularea acestui act, în condițiile în care inculpatul nu a arătat și dovedit ce vătămare i-a produs aceasta.

Față de cele de mai sus, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză și că instanța de fond a respectat prevederile art.72 C.p. individualizând judicios cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat G. Adela.

Va obliga pe recurentul Ț. I. A. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Ț. I. A., fiul lui I. si I., născut la_ împotriva sentinței penale nr. 99 din 15 martie 2013 a Judecătoriei V. de Sus.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat G. Adela.

Obligă pe recurentul Ț. I. A. să plătească în favoarea statului suma de

300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 mai 2013 .

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI
M. R.	M. B.	A. D. L.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_

J. .fond.V. F.

L. A. S.

← Decizia penală nr. 853/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe...		Decizia penală nr. 994/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe... →

Decizia penală nr. 758/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 758/2013. Infractiuni rutiere-circulația pe drumurile publice