Decizia penală nr. 1213/2013. Furt
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1213/R/2013
Ședința publică din 25 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul T. C. , împotriva deciziei penale nr.1871 din_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa contestatorului. Cauza s-a luat fără citarea părților, conform art.391 alin.1 C.pr.pen.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea contestației.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației în anulare.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul T.
C. împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.
Nu s-a dispus citarea contestatorului.
Asupra cauzei penale, se constată că, la 12 septembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj contestația în anulare formulată de contestatorul T.
împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, Secția penală.
Motivele contestației în anulare se bazează pe dispozițiile art 386 lit a, b, c și e Cod procedură penală.
Potrivit art 386 lit a contestația în anulare se poate formula când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii.
Potrivit at 386 lit b Cod procedură penală, condamnatul poate formula contestație în anulare când dovedește că la termenul la care s-a judecat dosarul de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.
Conform art 386 lit c contestația în anulare se poate formula în cazul când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetarea procesului penal, iar potrivit lit. e când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514alin.1 ori art. 38516alin.1 Cod procedură penală.
În motivarea contestației se arată de către contestator că instanța de recurs nu a respectat dispozițiile art. 385 14alin.11C.pr.penală, în sensul că nu a procedat la ascultarea sa, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, lipsindu- l astfel de posibilitatea de a se apăra și de a-și susține recursul.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 C.pr.pen., curtea constată că nu există temei pentru a opera cu conținutul dispozițiilor art 391 Cod procedură penală, deoarece așa cum rezultă din actele de la dosar, contestatorul a fost încarcerat în Penitenciarul Aiud la 14 martie 2012 potrivit adresei nr. A21004 din 15 martie 2012, conform mandatului emis potrivit sentinței penale contestate.
Potrivit art 388 Cod procedură penală contestația în anulare pentru motivele arătate în 386 lit a-c și e Cod procedură penală poate fi introdusă de către persoană împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, astfel că, instanța de recurs constată că acest termen a fost depășit, în condițiile în care contestatorul avea 10 zile la dispoziție începând cu data de 14 martie 2012, iar contestația a fost formulată la 12 septembrie 2013.
Potrivit prevederilor art.386 C.p.p.,împotriva hotărârilor penale definitive
se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința
instanța despre această împiedicare;
când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. 11 ori art. 385 16 alin. 1.
Potrivit cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit.a și b C. proc. pen., partea poate face contestație în anulare dacă dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, cele două cerințe impuse de legiuitor fiind cumulative, așa cum rezultă pe calea interpretării gramaticale, în condițiile folosirii conjuncției "și.";
Din analiza cauzei ce a avut ca obiect recursul contestatorului rezultă că acesta personal a declarat calea de atac, cererea fiind semnată de acesta și depusă la data de 8 iunie 2011 la registratura Tribunalului Cluj. În declarația de recurs contestatorul indică și adresa de citare, respectiv Turda str. Lotus nr. 2 apt. 2 Jud. Cluj, de unde a și fost citat pe parcursul procedurii nefiind adusă la cunoștința instanței de recurs existența unui alt loc de citare decât cel cunoscut până în acel moment procesual.
În contextul prezentei cauzei, față de condițiile impuse de legiuitor pentru
incidența cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit a și b C. proc. pen. și în raport cu motivul efectiv invocat de contestatorul condamnat, Curtea constată nu sunt îndeplinite condițiile legale ale cazului de contestație în anulare menționat, deoarece cerința dovezii imposibilității de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare la termenul la care s-a judecat cauza la instanța de recurs nu s-a produs.
Altfel spus, nu a făcut dovada că în calitatea de parte pe care o avea, respectiv recurent inculpat la data judecării cauzei, acesta personal s-ar fi aflat în
imposibilitate de prezentare și de încunoștințare a instanței despre această împiedicare.
Astfel, potrivit adresei nr. A 21004 din_ a ANP- Penitenciarul Aiud depusă la dosarul instanței de fond, contestatorul a fost înmatriculat în acest penitenciar la data de_ în baza mandatului emis potrivit sentinței penale contestate. Pe de altă parte, chiar arestat fiind, atâta timp cât avea cunoștință despre faptul existenței unei cauze penale, susnumitul avea obligația de a încunoștința instanța despre imposibilitatea de prezentare, neexistând nicio o dovadă a faptului că ar fi fost împiedecat în efectuarea unui asemenea demers.
Apoi Curtea observă că nu există nici cazul prevăzut de art. 386 lit. c și e
C. proc. pen. având în vedere că la termenul de judecată din_ contestatorul a fost audiat la instanța de fond (f. 16), împotriva sa s-a pronunțat o sentință de condamnare care a fost menținută în totalitate atât de instanța de apel, cât și cea de recurs.
În speță, nu s-a dovedit existența vreunei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanța de recurs trebuind a se pronunța vizate de art 10 lit f-i Cod procedură penală.
Referitor la netemeinicia soluției de condamnare Curtea constată că acest motiv nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul art. 386 C.proc.pen.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat constatând că motivele invocate nu sunt fondate.
Din verificarea pieselor dosarului rezultă că împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj condamnatul T. C. a
formulat o primă contestație în anulare, respinsă prin decizia penală nr. 79 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel, după care a formulat o nouă contestație în anulare, împotriva aceleiași decizii penale nr. 1871/2011 a instanței de recurs, soluționată la 10 iulie 2013 prin respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac, constatându-se că există identitate de persoane, de motive, apărări și temeiuri legale invocate în soluționarea acestora, ceea ce impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.
În acest moment, Curtea constată că prin Decizia XXXVI/2009 pronunțată în recurs în interesul legii ÎCCJ a stabilit că "cererile repetate de revizuire și contestație în anulare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora";.
Așa fiind, prezenta contestație în anulare se va respinge ca inadmisibilă, aceasta fiind întemeiată pe aceleași motive și apărări ca și căile extraordinare de atac formulate de același condamnat în luna ianuarie și iulie 2013 la Curtea de Apel Cluj. Mai mult, contestația nu putea fi admisă în principiu, condamnatul depășind termenul de introducere a acesteia vizat de art. 388 Cod procedură penală.
Față de cele ce preced, nefiind întrunite cerințele art 391 Cod procedură penală contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Va fi obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, conform art. 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestatia în anulare formulată de contestatorul T. C.
împotriva deciziei penale nr. 1871 din 22 noiembrie 2011 a Curti de Apel Cluj.
Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
SS V. G., DP
GREFIER
DS
Red. D.P./M.N.
2 ex./_
| ← Decizia penală nr. 216/2013. Furt | Decizia penală nr. 23/2013. Furt → |
|---|
