Decizia penală nr. 216/2013. Furt

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 216/R/2013

Ședința publică din 14 februarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.

: V. V. A.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și de către inculpatul B. A.

M. împotriva sentinței penale nr. 1459 din data de 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, privind pe inculpatul B. A. M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, dat în dosar nr. 5907/P/2008, pentru comiterea infracțiunilor de furt de folosință, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 alin. 4 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cea din urmă cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul B. A. M., în stare de detenție, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Cătineanu I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la doar ( f. 16) și de către apărător ales, avocat Ceapa Ion, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială la doar ( f. 18 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul

M. ui Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Inculpatul B. A. M., întrebat fiind, arată că este arestat în altă cauză și că a avut două condamnări anterioare, respectiv una de 10 luni și una de 8 luni închisoare și că a fost achitat în cauză.

Potrivit art. 38514Cod procedură penală se aduce la cunoștința inculpatului obligativitatea ascultării, precum și faptul că în calea de atac

promovată și de către Parchet se poate modifica hotărârea și în defavoarea sa.

De asemenea, se aduce la cunoștința inculpatului dreptul de a fi asistat de către un apărător, precum și dreptul la tăcere, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Inculpatul B. A. -M. arată că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs, consideră că cele declarate până în prezent sunt suficiente și menține declarațiile date anterior.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta M. ui P. arată faptul că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 996 din_ a Judecătoriei Cluj- Napoca la pedeapsa de 8 luni închisoare și, efectuându-se o serie de contopiri, a rezultat în final pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu deducerea perioadei de arest, în a cărei executare se află în prezent.

Confirmă disjungerea efectuată în dosarul în care inculpatul a fost trimis în judecată, întocmindu-se în dosarul din anul 2008 un rechizitoriu de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în care erau menționate două infracțiuni comise în anul 2008 și o altă infracțiune comisă în anul 2012. Astfel, precizează faptul că obiectul cauzei, în prezent, este reprezentant de două infracțiuni, respectiv una de furt calificat, pentru care a fost achitat de către instanța de fond și una de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitare a dreptului de a conduce i-a fost suspendat. Mai arată că prin sentința nr. 1459 din 11 decembrie 2012 la o pedeapsă de 10 luni închisoare și achitat în baza art. 10 lit. d din Codul de procedură penală pentru infracțiunea de furt de folosință, prev. de art. 208 alin. 1 alin. 4 Cod penal rap. la art. 209 din Codul penal. Expune starea de fapt reținută în rechizitoriu, precum și de către instanța de judecată, în sensul că în 9 iulie 2008 inculpatul a folosit, fără drept, autoturismul părții vătămate Ciorca Iosif și l-a condus pe drumurile publice fără permis de conducere. Astfel, din declarația părții vătămate rezultă faptul că în ziua respectivă i-a dat cheile autoturismului pentru a face curățenie în interior. Menționează faptul că s-a întocmit un proces-verbal de prindere în flagrant a inculpatului în data de 10 iulie 2008, ulterior prinderii inculpatului de către organele de poliție și apreciază ca fiind relevante consemnările respective aflat la fila nr. 14, precum și susținerile părților de la acea dată, care au precizat în mod expres că nu a avut consimțământul pentru a folosi mașina, sens în care redă textual "l-am atenționat să nu miște mașina din loc";. Ulterior, susține că s-a încercat acreditarea ideii că mașina ar fi fost împrumutată, cu precizarea că acest lucru nu rezultă și că

instanța de judecată l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de furt de folosință folosind două argumente, respectiv că partea vătămată i-a dat benevol autoturismul și că inculpatul a avut posesia de fapt a autoturismului, apreciindu-se că eventual poate fi o infracțiune de abuz de încredere. În acest sens, susține că în limbajul obișnuit se poate aprecia ca fiind vorba despre un abuz de încredere, pentru că într-adevăr, în esență, a avut loc o folosire pe nedrept a autoturismului, dar consideră că există anumite diferențe juridice între infracțiunile de furt de folosință și abuz de încredere, care constă în existența sau inexistența titlului, respectiv a

raportului juridic patrimonial. Astfel, arată că nu a avut loc nicio transmitere a posesiei sau detenției și că partea vătămată nu i-a dat autoturismul inculpatului în depozit sau pentru pază, transport sau împrumut, fiind practic o transmitere ocazională și temporară, autoturismul aflându-se pentru o scurtă perioadă de timp în detenția inculpatului, care avea cheile acestuia, dar numai pentru a face curățenie în interior. Partea vătămată a arătat în declarații că autoturismul urma să rămână în acel loc, respectiv pe strada Plopilor, lângă o spălătorie, pentru că a doua zi urma să fie dus la un atelier pentru reparații. Consideră că nu există un abuz de încredere, pentru că inculpatul nu a avut nici un moment un titlul pentru a deține bunul și că se află în prezența infracțiunii de furt de folosință.

Cu privire la condamnările inculpatului solicită a se observa cazierul judiciar, în care sunt consemnate trei condamnări, toate pentru infracțiuni de același gen, respectiv de furt calificat, fiind aplicate și două sancțiuni administrative pentru infracțiuni la legea rutieră O.U.G. nr. 195/2002. Mai arată că infracțiunea de furt pentru care a fost achitat este concurentă cu infracțiunile menționate, aspect detaliat în scris prin motivele de recurs formulate, cu precizarea că, în ipoteza în care se va reține vinovăția, se vor efectua contopirile aferente. Cu privire la cea de-a treia infracțiune prev. de art. 86 alin. 2 arată că aceasta este în stare de recidivă în conformitate cu aceleași motive anterior evocate.

În concluzie, solicită admiterea recursului Parchetului, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune condamnarea acestuia și pentru infracțiunea de furt de folosință a autoturismului.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs susține că hotărârea este netemeinică sub aspectul nerevocării ca urmare a antecedentelor penale menționate anterior și solicită revocarea beneficiului liberării condiționate.

Apărătorul ales al inculpatului B. A. M., solicită admiterea recursului declarat de către inculpat și casarea în parte a hotărârii instanței de fond sub aspectul condamnării pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism având suspendat dreptul de a conduce, menținerea hotărârii sub aspectul achitării pentru infracțiunea de furt de folosință ca fiind legală, apreciind că argumentele sunt pertinente și logice și că dreptul penal nu apără neapărat o stare de drept, ci și o stare de fapt. Astfel, susține că posesia din dreptul penal nu este similară cu posesia din dreptul civil și că în dreptul penal, orice detenție, respectiv orice perioadă în care o persoană deține anumite bunuri poate fi definită și apreciată ca fiind o posesie, care nu se poate confunda cu noțiunea de posesie din dreptul civil. Reiterează faptul că dreptul penal nu apară o stare de drept, ci posesia și cauza și consideră că prima instanță a apreciat în mod corect faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii raportat la starea de fapt. În acest sens susține că starea de fapt nu corespunde ipotezei în care se intră într-o spălătorie auto și se predă autoturismul pentru o jumătate de oră, fără ca proprietarul să piardă paza juridică, detenția sau posesia, iar în speță autoturismul a fost lăsat de bunăvoie de către proprietar, pentru o perioadă lungă de timp, în detenția civilă ori posesia, din dreptul penal, inculpatului. Pentru acest motiv apreciază că nu poate fi vorba de întrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective pentru infracțiunea de furt de folosință și reiterează susținerea expusă la fondul cauzei, respectiv că

cel mult poate fi vorba de un abuz de încredere atunci când s-a depășit acel mandat dat de către proprietar și anume a limitelor impuse de către acesta. Astfel, susține că premisa achitării debutează de la ideea deposedării voluntare a proprietarului de autoturismul pentru o perioadă îndelungată de timp.

Cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat apreciază că în cauză sunt

îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. b¹Cod procedură penală, în sensul că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei

infracțiuni având în vedere faptul că starea de fapt debutează de la o confuzie a inculpatului cu privire la calcularea celor 15 zile în care îi expira dovada cu drept de circulație, acesta depășind cu 3 ore această perioadă. În viziunea inculpatului acea conducere se împlinea în 24 de ore în ziua în care a fost oprit de echipajul de poliție. Raportat la timpul de 3 ore scurs de la data la care a expirat dovada anterior menționată consideră că sunt îndeplinite toate premisele pentru a se dispune achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. b¹Cod procedură penală.

În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepselor, coborârea limitelor și menținerea dispoziției cu privire la revocarea liberării condiționate, beneficiul fiind o posibilitate a instanței. În acest sens, consideră că prima instanță a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite toate condițiile și sub aspectul persoanei inculpatului și al stării de fapt, astfel încât să atragă revocarea beneficiului revocării condiționate.

Raportat la recursul Parchetului apreciază că acesta este nefondat și solicită respingerea ca atare, pentru considerentele anterior expuse.

Reprezentanta M. ui P., precizează că susținerile expuse în apărare ar fi reale în ipoteza în care s-ar face abstracție de cazierul judiciar al inculpatului în care sunt menționate alte 3 condamnări pentru fapte de același gena, precum și două sancțiuni administrative tot la legea rutieră. Solicită respingerea recursului inculpatului.

Inculpatul B. A. M., având ultimul cuvânt, susține că pentru condamnările consemnate în cazier a executat pedeapsa dispusă și că se impunea mișcarea mașinii de pe loc pentru introducerea acesteia în curte, pentru a fi spălată.

Raportat la fapta de conducere lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a recursului.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1459 din data de 11 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. d din C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului B. A. -M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință prev. de art. 208 al. 1 și 4 - art. 209 al. 1 lit. e, g și i din C.pen.

În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002, R cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a din C.pen. a fost condamnat inculpatul B. A. -M. la pedeapsa de

10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei drept de a conduce a fost suspendat.

A fost menținut beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/4 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 713/R/21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că potrivit procesului verbal de la fila 6 din dos. UP, la data de 10 iulie 2008, în jurul orei 2.44, organele de poliție au efectuat semnalizarea de oprire a autovehiculului marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ care circula pe str. Observatorului din Cluj-Napoca cu viteza de 84 km/h. Au fost observate cinci persoane în mașină, iar conducătorul auto un bărbat de aproximativ 18-20 de ani brunet. Întrucât autovehiculul și-a continuat deplasarea s-a trecut la urmărirea acestuia, până a oprit în stația R.A.T.U.C.

G. D., unde toți ocupanții autoturismului au fugit. În jurul orei 04.30, Păduraru Alexandru-I., Păduraru Petru, Rapolti Ladislau D. și B. A. -

M. s-au întors la autoturism, au parcurs aproximativ 20 metri, după care au fost opriți și identificați de către organele de poliție. În urma audierii martorilor și a inculpatului s-a stabilit fără echivoc că inculpatul a condus autovehiculul mai sus arătat din localitatea Turda până în localitatea Cluj- Napoca.

Totodată s-a constatat că proprietarul autovehiculului este martorul Ciorca Alin-Iosif, iar acesta a declarat că la data de 8 iulie 2008 a lăsat autovehiculului marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ pe str. Plopilor din Cluj-Napoca, pentru ca la data de 9 iulie 2008 să fie dusă tractată sau pe roți dacă pornea la un atelier întrucât prezenta defecțiuni. Cheile au fost lăsate inculpatului care i-a spus că va face curățenie în interior și va asculta muzică. Martorul a specificat ca i-a cerut în mod expres inculpatului să nu conducă autovehiculul. Martorul Păduraru Petru Paul a declarat că martorul Ciorca Alin este instructor auto și îl cunoaște pe

inculpatul B. căruia obișnuia să-i lase mașina, deși martorul Păduraru a declarat că nu cunoștea împrejurarea că inculpatul, în cursul anului 2008 nu deținea permis de conducere. Această din urmă împrejurare conduce spre concluzia rezonabilă că, din perspectiva martorului Păduraru, martorul Ciorca lăsa mașina inculpatului deseori pentru ca acesta să o conducă, întrucât utilitatea funcțională a unei mașini nu este aceea de a asculta muzică.

Este cert așadar că autovehiculul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ a fost lăsat de către proprietar, martorul Ciorca Alin,

inculpatului, prin înmânarea cheii, rămânând astfel în posesia de fapt a acestuia. Sfera de cuprindere a noțiunilor de posesie și detenție în lumina art. 208 din C.pen. este mai largă decât o posesie legitimă sau detenție precară, acoperind orice fel de posesie sau detenție de fapt, dar caracterizate, însă este necesar ca bunul să fie la dispoziția unei persoane. În condițiile în care martorul Circa Alin a lăsat benevol bunul către inculpat, fapta acestuia de a conduce autovehiculul, chiar dacă a fost săvârșită în scopul folosirii pe nedrept, nu a presupus luarea autovehiculului din posesia sau detenția altei persoane. Raționamentul se poate verifica analizând ipoteza în care inculpatul ar fi dispus de bun prin înstrăinare sau ar fi refuzat pur și simplu să îl restituie proprietarului. În această ipoteză am fi cel mult în prezența unei fapte tipice de abuz de încredere și nicidecum a unui furt, ceea ce presupune și în situația concretă și în cea ipotetică că bunul de afla în posesia sau detenția inculpatului. Așadar, constatând că nu este îndeplinită o condiție a laturii obiective a infracțiunii de furt calificat de folosință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a din C.p.p. rap. la art. 10 lit. d din C.p.p. vom dispune achitarea inculpatului B. A. -M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință prev. de art. 208 al. 1 și 4 - art. 209 al. 1 lit. e, g și i din C.pen.

Cât privește cea de a doua faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul s-a reținut că la data de 4 martie 2012, în jurul orei 1.55, acesta a fost oprit în trafic, respectiv pe str. Calea Florești din Cluj-Napoca în timp ce a se deplasa conducând autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ întrucât nu purta centura de siguranță.

În urma verificărilor s-a constatat că inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 3 martie 2012 până la data de 31 mai 2012. Inculpatul a declarat că la data de 16 februarie 2012 a fost surprins în traffic, respective pe raza județului Iași conducând cu o viteză cu 50 de km/h mai mare decât cea admisă pe acel sector de drum, i s-a întocmit proces verbal de constatare a contravenției, i s-a înmânat o copie și întrucât nu avea permisul de conducere asupra sa i s-a adus la cunoștință că urmează să-i fie suspendat permisul darn u mi-a spus când (pe ce perioadă) fila 43. Aceeași declarație o menține și la data de 12 martie 2012 - fila 49.

La data de 4 aprilie 2012 inculpatul declară că nu cunoștea

împrejurarea că îi era suspendat dreptul de a conduce întrucât eu mi-am calculat perioada de 15 zile fără să iau în calcul faptul că anul 2012 este bisect … și am considerat că perioada de suspendare începe la ora 00.00 la data de 5 martie 2012 - fila 54.

Este cert că cele două adevăruri, respectiv că nu i s-a comunicat și nu a cunoscut perioada suspendării dreptului de a conduce și că a considerat că perioada începe din data de 5 martie 2012, ca urmare a curgerii unui termen de 15 zile de la data de 16 februarie 2012, nu pot coexista. Și cum cea de a doua variantă a adevărului prezentată de către inculpat este mai aproape de adevărul obiectiv, respectiv că suspendarea dreptului de a conduce intervenea după 15 zile de la data de 16 februarie 2012, vom reține apărarea principală a inculpatului, respectiv că nu și-a dat seama că la data de 4 martie 2012 nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile. Numai că o dată cu stabilirea ipotezei de lucru care reflectă și adevărul

subiectiv sau poziția subiectivă a inculpatului trebuie să remarcăm că dacă eroarea sau culpa ar fi fost elementele esențiale care l-au determinat pe inculpat să conducă un autovehicul la data de 4 martie 2012, atunci aceste elemente esențiale ar fi trebuit să constituie primele declarații ale inculpatului.

Pe de altă parte însă, dacă inculpatul a calculat curgerea celor 15 zile începând cu data de 16 februarie 2012 ignorând existența zilei de 29 februarie 2012, trebuie presupus că a făcut calculul înainte de data de 29 februarie 2012, căci altfel ar trebui să presupunem că inculpatul nu știa sau nu cunoștea ziua sau zilele în care trăiește, or o astfel de presupunere nu este rezonabilă. Iar dacă a calculat termenul până la care are dreptul de a conduce, înseamnă că la data de 29 februarie 2012, când și neglijența sa era înlăturată, ar fi trebuit să reevalueze calculele făcute anterior. Vom reține așadar că inculpatul știa foarte bine data de la care urma să curgă perioada suspendării dreptului de a conduce, însă a ignorat-o cu bună știință. Această concluzie necesară care se desprinde din argumentele de mai sus este întărită și de împrejurarea că la datele de 31 mai 2012 și 21 octombrie 2012 inculpatul a fost identificat în trafic conducând autovehicule.

S-a reținut că inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 110 și 81 din C.pen. prin sentința penală nr. 748/23 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 4 noiembrie 2008, 8 luni închisoare aplicată prin în condițiile art. 110 și 81 din C.pen. prin sentința penală nr. 958/22 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 6 ianuarie 2009 și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/4 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 713/R/21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 12 august 2011 cu un rest de 480 de zile de închisoare.

Reținând starea de fapt de mai sus, instanța a constatat că fapta inculpatului B. A. -M. care, în timp ce era considerat în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/4 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 713/R/21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la data de 4 martie 2012, în jurul orei 1.55 a condus autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe str. Calea Florești din Cluj-Napoca, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule în perioada 3 martie 2012 - 31 mai 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice fapta prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen..

La individualizarea pedepsei instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de vârsta inculpatului, de starea de recidivă postcondamnatorie și de gradul de pericol social ridicat al faptelor raportat la împrejurarea că deși a fost liberat de curând din executarea unei pedepse privative de libertate și deși era

cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni, inculpatul nu a considerat oportună stoparea activității infracționale.

În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002,R cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a din C.pen. a fost condamnat inculpatul B. A. -M. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice fapta prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a din C.pen.

S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/4 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 713/R/21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și raportat la gravitatea concretă a infracțiunii a fost menținut beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 244/4 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 713/R/21 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al.

2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cât și inculpatul B. A.

M., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca a învederat faptul că, în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat de folosință cu toate că, din probele administrate în cauză rezultă fără urmă de dubiu că inculpatul fără a avea consimțământul proprietarului autoturismului VW Golf cu nr. de înmatriculare_ a sustras autovehiculul în scopul folosirii pe nedrept a acestuia. Din probele administrate în cauză rezultă că martorul Ciorca i-a înmânat inculpatului cheile mașinii doar pentru a o spăla astfel că nu a avut loc o transmitere a posesiei sau detenției, autoturismul aflându-se doar pentru o scurtă perioadă de timp în detenția inculpatului, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere. Un alt aspect de nelegalitate ce se impune a fi înlăturat este cel referitor la faptul că în mod greșit, instanța de fond nu a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.244/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea recursului său inculpatul a arătat că raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art.18 ind.1 C.p., fapta fiind lipsită de importanță și aducând o atingere minimă valorilor protejate de lege, întrucât s-a depășit doar cu trei ore perioada pentru care deținea dovada cu privire la dreptul de circulație.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

În urma administrării unui vast probatoriu, a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, s-a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 constând în aceea că la data de 4 martie 2012 a condus pe drumurile publice, respectiv pe Calea Florești din Cluj-Napoca, autoturismul Ford cu nr. de înmatriculare_, având dreptul de conducere suspendat în perioada 3 martie 2012-31mai 2012.

Ne însușim întrutotul argumentația instanței de fond care a apreciat în mod corect că susținerile inculpatului referitoare la eroarea în care acesta se afla cu privire la data de la care îi era suspendat dreptul de a conduce, sunt nesincere și le-a înlăturat. Astfel, din probele aflate la dosar rezultă cu certitudine că inculpatul nu numai că știa data de la care urma să curgă perioada suspendării dreptului de a conduce dar a și ignorat-o cu bună știință.

Fapta descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de textul de lege mai sus amintit și prezintă un grad de pericol social ridicat, nefiind în nici un caz incidente dispozițiile art.18 ind.1 C.p. infracțiunea comisă de către inculpat este una de pericol, acesta dând dovadă de inconștiență în momentul în care s-a urcat la volanul autoturismului menționat și l-a condus pe o arteră importantă din municipiul Cluj-Napoca.

Raportat la dispozițiile art.72 C.p., la criteriile prevăzute de acest text de lege, apreciem că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată inculpatului, dând dovadă de suficientă clemență în orientarea cuantumului acesteia spre minimul special prevăzut de lege, ceea ce conduce indubitabil la concluzia că, s-a ținut seama și de data comiterii faptei (_ ora 1,55) aceasta fiind o împrejurare vădit favorabilă inculpatului.

Cu privire la critica Parchetului referitoare la greșita menținere a beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare, ce constituie primul termen al recidivei mari postcondamnatorii prev. de art.37 lit.a C.p., apreciem în consens cu dispozițiile art.61 C.p., că este facultatea instanței de a revoca sau nu acest beneficiu, ca atare, în speță s-a apreciat, în mod corect, raportat la fapta comisă, că nu se justifică o astfel de revocare.

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat de folosință dedusă judecății, ne însușim întrutotul argumentația detaliată și pertinentă a instanței de fond cu privire la lipsa unei condiții a laturii obiective a infracțiunii de furt calificat de folosință.

Pentru a conchide astfel, s-a reținut, în urma coroborării probelor testimoniale administrate în cauză, că martorul Ciorca Alin-Iosif- proprietarul autoturismului VW Golf cu nr. de înmatriculare_ - i-a înmânat inculpatului, de bună voie, cheile mașinii, autoturismul ajungând astfel în posesia de fapt a inculpatului pentru o perioadă de circa 2 zile. În

aceste condiții, fapta inculpatului de a conduce autovehiculul chiar dacă a fost săvârșită în scopul folosirii pe nedrept, nu a presupus luarea autovehiculului din posesia sau detenția unei persoane, cu atât mai mult cu cât, din declarațiile martorilor rezultă împrejurarea că, părțile se cunoșteau de mai mult timp și că martorul Ciorca, care este instructor auto obișnuia să-i încredințeze inculpatului și altă dată mașina, existând o relație de încredere între cei doi.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av. Cătineanu I. .

Va obliga pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul B. A. M., fiul lui D. și

H., născut la 30 decembrie 1989, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 1459 din 11 decembrie 2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av. Cătineanu I. .

Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2013 .

	PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
A.	D. L. M.	Ș.	V.	V.	A.

Red.V.V.A/SMD. 3 ex./_ Jud.fond.L. M.

GREFIER

L. A. S.

← Decizia penală nr. 1451/2013. Furt		Decizia penală nr. 1213/2013. Furt →

Decizia penală nr. 216/2013. Furt

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 216/2013. Furt