Decizia penală nr. 23/2013. Furt

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 23/R/2013

Ședința publică din 10 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ȘIMLEU SILVANIEI împotriva sentinței penale nr. 155 din data de 27 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosar nr. _

, trimis în judecată prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, dat în dosar nr. 994/P/2010, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul V. M. asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Bădău C.

E., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 11 ), lipsă fiind partea civilă O. M.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se aduce la cunoștința inculpatului obiectul cauzei deduse judecății.

Inculpatul V. M. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea își menține declarațiile date și nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței de recurs.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M. ui P. susține recursul declarat în cauză în forma și pentru motivele arătate în memoriul depus la dosarul cauzei. În esență, solicită admiterea recursului, casarea integrală a sentinței primei instanțe prin care s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b¹din Codul de procedură penală și, rejudecând, să se dispună înlocuirea soluției cu o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestuia și recunoscută în condițiile art. 320¹Cod procedură penală. De asemenea, solicită aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu privare de libertate, în condițiile incidenței stării de recidivă postexecutorie determinată în cauză, precum și a disp. art. 118 lit. e din Codul penal, dispunând confiscarea specială a sumei de 400 de lei de la inculpat, reprezentând folosul infracțiunii.

Consideră că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică și confirmă faptul că textul de lege, strict teoretic și într-o interpretare rigidă, nu permite o astfel de soluție, în condițiile în care instanța a declanșat procedura simplificată, însă arată că practica în materie a instanțelor este relativ

contradictorie, pornindu-se de la premisa rezonabilă că în măsura în care instanța ar respinge o cerere formulată de inculpat de judecare în procedură simplificată pe motiv că fapta nu prezintă trăsăturile constitutive ale unei infracțiuni aceasta s-ar antepronunța. Mai arată că Parchetul opinează că prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art. 18¹Cod penal, cu referire la alineatul 2 și la condițiile generice ce vizează caracteristicile infracțiunii prev. de art. 17 Cod penal. Apreciază că instanța a realizat în cauză și a dedus în final concluzia că fapta dedusă judecății, comisă de inculpat, nu prezintă caracteristica pericolului social al infracțiunii pornind de la o premisă care lipsește din textul de lege, respectiv prin compararea situației personale a acestui inculpat cu cea a coautorului în cauză, fără a sesiza diferențele la care face referire și Parchetul sub aspectul contribuției diferite a acestor persoane și a neluării în seamă a criteriilor la care face referire legiuitorul, menționate în alineatul 2 al art. 18¹din Codul penal. Astfel, consideră că fapta este una tipică atât sub aspectul elementelor constitutive cât și al trăsăturii pericolului concret, deoarece inculpatul a comis o infracțiune într-o modalitate de concepție relativ complexă, respectiv pe timp de noapte, prin efracție și împreună cu o terță persoană, acesta având inițiativa faptei, cu precizarea că a sustras un bun de o valoare substanțială și nu nesemnificativă, conform susținerilor instanței. De asemenea, consideră că nu are relevanță în cauză restituirea sau nu în favoarea părții vătămate a bunului sustras și din perspectiva motivației părții, care nu a mai dorit restituirea bunului în natură datorită modificării caracteristicilor acestuia până la data la care putea fi restituit. Cu privire la persoana inculpatului apreciază ca fiind evident că, în condițiile multiplelor intrări în sfera infracțională și a stării de recidivă, prezintă un pericol concret, aspect care face încă odată ca fapta să nu fie lipsită de pericolul social specific.

Pentru motivele expuse solicită condamnarea inculpatului, cu aplicarea art. 320¹Cod procedură penală raportat și la declarația legală a inculpatului de asumare a responsabilității în procedura simplificată arătată în cauză. Ca o consecință, solicită reținerea dispozițiile legale referitoare la starea de recidivă și să se dispună condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate constând în închisoare. De asemenea, raportat la faptul că rezultă în mod clar că inculpatul a obținut în urma comiterii faptei suma de 400 de lei în urma valorificării bunului produs al infracțiunii, apreciază că se impune confiscarea sumei obținute. Astfel, remarcă faptul că soluția primei instanței este nelegală în condițiile în care a reținut disp. art. 18¹Cod penal, iar textul art. 118 lit. e Cod penal obligă instanța să ia măsuri cu privire la produsul infracțiunii, în caz contrar instanța permițându-i practic inculpatului să dețină o sumă de bani al cărui izvor este o faptă ilicită, chiar dacă aceasta nu are pericolul caracterizat specific infracțional.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 155/2012, cu consecința menținerii în totalitate a soluției. Consideră că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului

V. M. în mod temeinic și legal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹Cod procedură penală. Susține că, din întreg materialul probator, rezultă că inculpatul, prin fapta sa, a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege fiind în mod vădit lipsită de importanță și, în concordanță cu reținerile instanței de fond, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că bunul sustras de către inculpat a fost recuperat, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Rostaș Alexandru și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 de lei față de acesta. Consideră că împrejurarea faptului că

inculpatul are antecedente penale nu trebuie să înlăture în mod obligatoriu aplicarea art. 18¹Cod penal.

Cu privire la prejudiciul în valoare de 1200 de lei solicită a se avea în vedere că acesta nu a fost dovedit în cauză și că partea civilă a refuzat primirea motofierăstrăului, după recuperare.

Raportat la persoana inculpatului solicită să se țină cont de faptul că acesta a avut o conduită sinceră pe parcursul desfășurării urmăririi penale, că a colaborat cu organele de cercetare și că a contribuit la reducerea semnificativă a duratei procesului penal.

Pentru motivele evidențiate solicită respingerea recursului formulat în cauză. Cu onorariu FMJ.

Inculpatul V. M., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului Parchetului.

C U R T E A

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei din 26 ianuarie 2011, nr. dosar 994/P/2010, înregistrat la instanță sub nr.187/309/3 februarie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped.de art.208 al.1 art.209 al.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada_ -_, inculpatul V. M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu numitul Rostaș Alexandru, ocazie cu care a propus acestuia să se deplaseze în localitatea Șeredeiu, la imobilul aparținând părții vătămate O. M., despre care știa că nu este locuit, pentru a sustrage un motofierăstrău.

Prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală inculpatul V. M. a arătat că în primăvara anului 2010 a primit de la partea vătămată haine pentru copii, ocazie cu care a observat că în beciul locuinței acesteia se află un motofierăstrău.

Rostaș Alexandru a fost de acord, motiv pentru care cei doi s-au deplasat pe timp de noapte la imobilul respectiv, au intrat în curte, după care inculpatul V.

M. a rupt lacătul ușii de acces și a intrat în beci. Inculpatul V. M. a luat din beci motofierăstrăul, l-a dat numitului Rostaș Alexandru, după care s-au deplasat împreună la domiciliul inculpatului V. M., loc unde a rămas motoferăstrăul sustras.

În ziua următoare, inculpatul V. M. a vândut motofierăstrăul martorei Domokos E. cu suma de 400 lei, fără a-i spune acesteia că provine din furt.

Inculpatul a predat numitului Rostaș Alexandru suma de 100 lei fără a-i spune acestuia suma cu care a vândut bunul sustras.

Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, motiv pentru care partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.200 lei, contravaloarea motofierăstrăului.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului și numitului Rostaș Alexandru (f. 14,16,18);declarație parte civilă (f. 19, 30);declarații martori (f. 21,23,);proces verbal de cercetare la fața locului (f. 8-9); proces verbal de reconstituire și planșe foto (f.24-25, 26-29).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul de judecată din 28 septembrie 2011 inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin sentința penală nr. 155/_, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Șimleu Silvaniei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b¹Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatul V. M., fiul lui L., născut la data de_, în localitatea Crasna, jud. Sălaj, cetățean român, studii 2 clase, situația militară îndeplinită, recidivist, domiciliat în comuna H. C., sat S., nr. 14, jud. Sălaj, cu locuința efectivă în comuna H. C. nr. 517, jud. Sălaj, CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pre. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.

În baza art. 14. art. 346 C.p.p. raportat la art. 998-999 C.civ. și art. 103 din Legea nr. 71/2011, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă O. M.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

În perioada_ -_, inculpatul V. M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu numitul Rostaș Alexandru, ocazie cu care a propus acestuia să se deplaseze în localitatea Șeredeiu, la imobilul aparținând părții vătămate O. M., despre care știa că nu este locuit, pentru a sustrage un motofierăstrău.

Rostaș Alexandru a fost de acord, motiv pentru care cei doi s-au deplasat pe timp de noapte la imobilul respectiv, au intrat în curte, după care inculpatul V.

În ziua următoare, inculpatul V. M. a vândut motofierăstrăul martorei Domokos E. cu suma de 400 lei, fără a-i spune acesteia că provine din furt.

Inculpatul a predat numitului Rostaș Alexandru suma de 100 lei fără a-i spune acestuia suma cu care a vândut bunul sustras.

Prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, motiv pentru care partea vătămată se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.200 lei, contravaloarea motofierăstrăului. În declarația părții existente la dosar la fila 31, aceasta arată că nu dorește restituirea motofierăstrăului, deoarece acesta era nou când a fost furat, iar când a fost găsit, acesta era deja uzat. Față de pretențiile de 1200 lei care nu au fost dovedite și față de refuzul părții de a primi bunul sustras,

instanța urmează să respingă cererea de despăgubiri a părții civile.

Potrivit art.18¹ alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Astfel fapta s-a produs în contextul în care inculpatul, a sustras un motofierăstăru, pe care ulterior l-a valorificat. Instanța a apreciat că raportat la obiectul faptei, care ulterior a și fost recuperat, aduce o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.

De aceeași manieră au procedat și organele de urmărire penală care au dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Rostaș Alexandru și aplicarea unei amenzi administrative de 500 de lei.

Împrejurarea că inculpatul are antecedente penale care atrag sfera de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 227/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei rămasă definitivă prin decizia penală nr. 9/_ a T. ui Sălaj, fiind eliberat la data de_ cu un rest neexecutat de 435 zile, nu este de natură a înlătura aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal, deoarece legiuitorul român nu a înțeles să excludă persoanele cu antecedente penale sau recidiviștii de la aplicarea acestui text legal.

S-a avut în vedere în susținerea soluției de achitare că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, contribuind semnificativ la reducerea duratei procesului penal, care putea să nu ajungă pe rolul instanțelor judecătorești dacă ar fi fost interpretat judicios textul legal anterior menționat, respectiv art. 18 indice 1 Cod penal.

Față de aspectele reținute în cele ce preced, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b¹ Cod procedură penală și la art.18¹ Cod procedură penală.

În baza art.18¹ alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit.c Cod penal, i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.

În baza art. 14. art. 346 C.p.p. raportat la art. 998-999 C.civ. și art. 103 din Legea nr. 71/2011, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă O. M.

În baza art.192 alin. 1 lit. d și art. 189 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, dl Fekete S. B. zs, avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a sentinței primei instanțe prin care s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b¹din Codul de procedură penală și, rejudecând, să se dispună înlocuirea soluției cu o hotărâre de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestuia și recunoscută în condițiile art. 320¹Cod procedură penală.

De asemenea, solicită aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu privare de libertate, în condițiile incidenței stării de recidivă postexecutorie determinată în cauză, precum și a dispozițiilor art. 118 lit. e Codul penal, dispunând confiscarea specială a sumei de 400 de lei de la inculpat, reprezentând folosul infracțiunii.

Motivând recursul s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică și confirmă faptul că textul de lege, strict teoretic și într-o interpretare rigidă, nu permite o astfel de soluție, în condițiile în care instanța a declanșat procedura simplificată, însă arată că practica în materie a instanțelor este relativ contradictorie, pornindu-se de la premisa rezonabilă că în măsura în care instanța ar respinge o cerere formulată de inculpat de judecare în procedură simplificată pe motiv că fapta nu prezintă trăsăturile constitutive ale unei infracțiuni aceasta s-ar antepronunța.

Parchetul opinează că prima instanță nu a aplicat corect dispozițiile art.

18¹Cod penal, cu referire la alineatul 2 și la condițiile generice ce vizează

caracteristicile infracțiunii prev. de art. 17 Cod penal. Apreciază că instanța a realizat în cauză și a dedus în final concluzia că fapta dedusă judecății, comisă de inculpat, nu prezintă caracteristica pericolului social al infracțiunii pornind de la o premisă care lipsește din textul de lege, respectiv prin compararea situației personale a acestui inculpat cu cea a coautorului în cauză, fără a sesiza diferențele la care face referire și Parchetul sub aspectul contribuției diferite a acestor persoane și a neluării în seamă a criteriilor la care face referire legiuitorul, menționate în alineatul 2 al art. 18¹din Codul penal.

Astfel, consideră că fapta este una tipică atât sub aspectul elementelor constitutive cât și al trăsăturii pericolului concret, deoarece inculpatul a comis o infracțiune într-o modalitate de concepție relativ complexă, respectiv pe timp de noapte, prin efracție și împreună cu o terță persoană, acesta având inițiativa faptei, cu precizarea că a sustras un bun de o valoare substanțială și nu nesemnificativă, conform susținerilor instanței. De asemenea, consideră că nu are relevanță în cauză restituirea sau nu în favoarea părții vătămate a bunului sustras și din perspectiva motivației părții, care nu a mai dorit restituirea bunului în natură datorită modificării caracteristicilor acestuia până la data la care putea fi restituit.

Cu privire la persoana inculpatului apreciază ca fiind evident că, în condițiile multiplelor intrări în sfera infracțională și a stării de recidivă, prezintă un pericol concret, aspect care face încă odată ca fapta să nu fie lipsită de pericolul social specific.

Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei din_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen., reținându-se că în cursul lunilor martie-aprilie 2010, împreună cu învinuitul Rostaș Alexandru, a pătruns prin efracție pe timp de noapte, în beciul imobilului părții vătămate O. M., de unde a sustras un fierăstrău.

În ședința publică din_ inculpatul a precizat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata sa să aibă loc în condițiile art. 320¹C.pr.pen.

Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni și în consecință, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b¹C.pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Curtea apreciază că în cauză nu se poate aprecia ca fiind lipsită de pericol social fapta reținută în sarcina inculpatului. Astfel, probele administrate în cauză au relevat faptul că în primăvara anului 2010, inculpatul V. M. a primit de la partea vătămată haine pentru copii, împrejurare în care a observat în beciul imobilului părții vătămate un motofierăstrău.

Anterior comiterii faptei, inculpatul a consumat băuturi alcoolice și l-a convins pe Rostaș Alexandru să îl însoțească și să îl ajute la comiterea faptei.

Ulterior, cei doi s-au deplasat pe timp de noapte în curtea locuinței părții vătămate, au rupt lacătul aflat la ușa de acces în beci și de acolo au sustras motofierăstrăul.

În cauză, independent de conduita sinceră a inculpatului, nu se poate face abstracție nici de faptul că anterior acesta a mai fost condamnat pentru fapte similare (în perioada 1994 - 2007), astfel că deși starea de recidivă nu exclude aplicarea art. 18¹C.pen., existența antecedentelor penale și împrejurările în care inculpatul a comis fapta dedusă judecății, nu pot conduce la concluzia că fapta comisă este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că pe baza probelor administrate în cauză se impune reținerea vinovăției inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea va avea în vedere, pe de o parte, prevederile art. 320¹C.pr.pen., de care s-a prevalat inculpatul, dispoziții ce prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, iar pe de altă parte, criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., apreciind că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fapta dedusă judecății este de natură să asigure reeducarea inculpatului.

De asemenea, în baza art. 33 lit. a, art. 36 C.pen., instanța va constata concursul de infracțiuni cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 142/2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală menționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. ultim C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 31 august 2012 la zi.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ȘIMLEU SILVANIEI

împotriva sentinței penale nr. 155 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pe care o casează cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei.

Rejudecând, în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 320 indice 1 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul V.M. (cu datele personale la dosar) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a ] II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 36, 33 lit. a Cod penal constată concursul de infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 142/2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 lit. a, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de mai sus, în final inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Dispune anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr.

142/2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și emiterea unui nou mandat.

Constată că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 36 alin. ultim Cod penal deduce timpul executat din 31 august 2012 la zi.

În baza art. 118 lit. c Cod penal confiscă special în favoarea statului de la inculpat suma de 400 lei.

Stabilește onorar apărător din oficiu în sumă de 200 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Bădău C. E. .

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 10 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE					JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M.	R.

GREFIER

L. A. S.

Red.MB/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: LS

← Decizia penală nr. 1213/2013. Furt		Decizia penală nr. 89/2013. Furt →

Decizia penală nr. 23/2013. Furt

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 23/2013. Furt