Decizia penală nr. 1451/2013. Furt
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1451/R/2013
Ședința publică din 4 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: ANA C.
L. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror TRĂISTARU VIOLETA
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și partea vătămată G. C. L. împotriva sentinței penale nr.1462 din 11 decembrie 2012 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul V. I. K. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr.12466/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I. K., asistat de apărătorul desemnat din oficiu av.Ciubus C. și apărător ales av.Szocs Sandor Attila, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar, fiind partea vătămată G. C. L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. I. K., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Reprezentantul M. ui P. , solicită a se constata că prin scriptul depus la dosar partea vătămată face o precizare în sensul că nu are pretenții civile sau penale față de inculpat.
Față de această împrejurare, solicită acordarea unui nou termen de judecată și a se încuviința audierea părții vătămate G. C. L. pentru a se lămuri situația din prezentul dosar, având în vedere că o parte semnificativă a raționamentului pe care se bazează condamnarea inculpatului, are la bază declarațiile părții vătămate și a unor relatări a soției părții vătămate care confirmă aceleași aspecte.
Față de cererea formulată, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul ales al inculpatului V. I. K. , nu se opune încuviințării cererii, având în vedere că aceasta profită inculpatului.
Curtea deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentantul M. ui P., apreciind că la dosar sunt suficiente probe care să conducă la justa soluționare a prezentei cauze.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul V. I. K. , arată că își menține declarația dată în fața instanței de fond.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P. , susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și, rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
În motivarea recursului arată că probațiunea administrată în cauză duce la concluzia comiterii activității infracționale reținute în sarcina inculpatului, întrucât probațiunea administrată o confirmă. Este de acord cu un singur element care rezultă din hotărâre, în ce privește conținutul declarațiilor martorilor Hasznosi Zoltan și Goron I., persoane care au fost martori indirecți și cunosc aspecte neesențiale raportat la activitatea în sine. Celelalte probe însă, pot conduce la concluzia pe care a expus-o și reprezentantul parchetului în memoriu, respectiv că la dosar sunt declarațiile părților vătămate, din care rezultă un mod de derulare a evenimentelor.
Declarațiile părților vătămate au fost susținute de soția acestuia, parțial și de declarațiile inculpatului care nu neagă efectuarea operațiunilor de transfer dintr-o societate în alta a sumelor de bani și ulterior obținerea sumelor în natură.
În esență, solicită condamnarea inculpatului și a se lua act de retragerea recursului declarat de partea vătămată.
Apărătorul ales al inculpatului V. I. K., solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele reținute în motivare de către prima instanță.
Solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de partea vătămată G.
C. L. .
Inculpatul V. I. K., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1462 din 11 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penala, raportat la art. 10 lit. d C.pr.penala, a fost achitat inculpatul V. I.
K. - fiul lui P. Gyorgy si Eniko, nascut la data de_ in mun. C. N., jud. C., CNP 1., cetatean roman, necasatorit, studii superioare, fara loc de munca, fara antecedente penale, domiciliat in mun. C. N., str. N. I., nr. 16, jud. C., pentru savarsirea infractiunii de furt, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 C.penal.
S-a lăsat nesolutionata latura civila a cauzei.
In baza art.192 pct. 1 lit. a Cod pr. penala, a fost obligată partea vatamata
G. C. L. domiciliat in C. N., str. Al. I., nr. 4, ap. 9 jud. C., sa plateasca statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul V. I. K.
, a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria
C. N. din data de_, dosar parchet nr. 12466/P/2009, pentru savarsirea infractiunii de furt fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 C.penal.
Inculpatul a fost cercetat in stare de libertate.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a reținut urmatoarele:
In rechizitoriu se arata ca, la data de_, înculpatul V. I. K. în calitate de fost director executiv în cadrul S.C. SHOWTEHNIC S.R.L. al cărei asociat unic este partea vătămată G. C. L. , având dreptul să execute acte de transfer și depuneri din/în contul societății, folosindu-se de serviciul internet banking, a virat din contul acestei societăți deschis la Banca Transilvania, suma de 30.000 lei în contul PFA G. C. L. - aparținând tot părții vătămate G.
C. L. . Întrucât pentru acest cont avea împuternicire să ridice bani, în aceeași
zi, a retras suma menționată prin efectuarea a trei operațiuni de ridicare a câte
10.000 lei, de la agenții diferite ale Băncii Transilvania.
Toate aceste manopere au fost efectuate fără a avea acordul părții vătămate, întrucât, deși înculpatului nu i-au fost revocate drepturile pe care le-a avut în cadrul firmei și nici nu i-a fost retrasă ștampila acesteia, raporturile contractuale dintre învinuit și S.C. SHOWTEHNIC S.R.L. încetaseră încă de la data de 0L03.2009, astfel cum rezultă din declarațiile celor doi. Deci, având în posesie ștampila firmei și împuternicirea valabilă, învinuitului i-a fost ușor să retragă din bancă suma de 30.000 lei, pe care și-a însușit-o.
Cu ocazia audierii, partea vătămată a arătat că îl cunoaște pe înculpatt din anul 1995 și între ei a existat o relație de prietenie bazată pe încredere, acesta fiind și motivul pentru care a omis să-i retragă dreptul de semnătură și ștampila după ce V. I. K. a părăsit firma.
Partea vatamata arata ca la data de_ și-a verificat situația contului PFA prin serviciul internet banking, ocazie cu care a observat că a fost retrasă suma de 30.000 lei. Cunoscând că V. I. K. avea posibilitatea de a efectua transferuri bancare în perioada în care mai lucra la firma sa, l-a contactat telefonic, iar acesta i-a confirmat că a ridicat banii însă i-a spus că chiar el i-a cerut să facă acest lucru și i-a și predat acei bani, după care a închis telefonul. Văzând atitudinea acestuia, partea vătămată i-a cerut soției sale, martora G. Csilla să-l apeleze. In cadrul discuției pe care a avut-o cu aceasta, înculpatul a recunoscut din nou că a ridicat banii dar oricum "ei nu o să simtă lipsa a 30.0000 lei și chiar dacă o să meargă la poliție nu o să poată dovedi furtul întrucât el avea împuternicire".
Pe parcursul cercetărilor, înculpatul V. I. K. a recunoscut faptul că a retras din contul societății suma respectivă, însă a susținut că toți banii i-a predat în aceiași zi, părții vătămate G. C. L., cu care s-a întâlnit la intersecția străzilor D. Ferenc și Brassai Samuel din C. -N. . Cu privire la faptul că a retras suma din trei agenții diferite ale Băncii Transilvania, a arătat că a procedat în acest mod pentru că i-a fost frică să poarte asupra sa o sumă de bani atât de mare.
Probele care au stat la baza punerii in miscare a actiunii penale sunt:
Plângerea și declarațiile părții vătămate (f. 5, 6-11)
Declarațiile învinuitului (f. 14-17)
Declarațiile martorilor (f.26-33)
Desfășurător Vodafone - G. C. L. și G. Csilla (f.34-38)
Extrasele de cont eliberate de către Banca Transilvania (f.42-57, 61-70)
Chitanțele de ridicare numerar semnate de învinuit (f. 5 8-60)
Proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.4)
Rezultatul testării poligraf (f. 19-25)
Fișa de cazier a învinuitului (f.75)
Proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.76)
In timpul cercetarii judecatoresti inculpatul a arătat ca, cu partea vatamata se cunoaste din anul 1995, iar relatiile dintre ei au fost normale pana in anul 2009, fiind si director executiv la o societate la care partea vatamata este actionar. Cu toate ca l-a fost retrasa calitatea de director executiv cu stiinta si acodrul partii vatamate la inculpat au ramas stampilele societatii si intrumentele de plata continuand sa exercite aceasta functie in mod efectiv, inclusiv in luna decembrie 2009. Instanta a apreciat ca in cauza se aplica principiul indubio- proreo nefiind dovedit ca inculpatul a sustras suma de 30.000 lei fara acordul partii vatamate sau ca, nu i-a inmanat-o acestuia. Singurul element cu certitudine din dosar se refera doar la existenta neantelegerilor dintre parti cu privire la drepturile salariale si investitiile facute de inculpat in firma partii
vatamate a carei director executiv a fost. Faptul ca inculpatul a ramas in posesia instrumentelor de plata si a specimentului de semnatura, ridica semne de intrebare cu privire la acuratetea sustinerilor partii vatamate. Avand in vedere cele de mai sus, instanta a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de furt in privinta laturii subiective privind intentia de insusire a banilor fara drept si nici in privinta laturii obiective raportat la existenta unor manopere de sustragere, astfel ca s-a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și partea vătămată G. L. C. .
Ministerul Public, prin memoriul depus la dosar a solicitat casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea inculpatului V. I. K., deoarece în mod eronat
instanța fondului a apreciat că în cauză ar fi incident principiul in dubio pro reo raportat la acțiunea de sustragere a sumei de 30.000 lei din contul bancar al părții vătămate G. L. C. , în condițiile în care ulterior apariției neînțelegerilor dintre cei doi și a încetării raporturilor de colaborare, inculpatul a rămas în posesia ștampilei aparținând societății comerciale administrată de partea vătămată, și a păstrat împuternicirea de a efectua operațiuni cu sumele de bani existente în conturile bancare aparținând SC SHOWTEHNIC SRL și PFA G.
L. C., având specimen de semnătură la bancă.
M. public a apreciat că din materialul probator administrat în cauză rezultă în mod incontestabil existența unor contradicții în declarațiile părților care însă nu pot justifica aplicarea principiului anterior menționat, dacă se ține seama de ansamblul probelor existente în cauză.
De asemenea, a fost criticată maniera în care instanța fondului a înțeles să lase nesoluționată acțiunea civilă în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 346 alin. 4 Cod procedură penală.
Partea vătămată G. L. C. a promovat recurs în cauză însă în data de
17 octombrie 2013 prin serviciul registratură al Curții de Apel C. a fost înregistrată o cerere a acestuia, prin care se învedera faptul că înțelege să-și retragă recursul promovat și nu mai are niciun fel de pretenție împotriva inculpatului V. I. K. în privința sumei de 30.000 lei și că nu înțelege să fie tras la răspundere penală, pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța fondului, contrar criticilor formulate de către Ministerul Public a pronunțat o soluție legală și temeinică, urmare a administrării și coroborării judicioase a materialului probator.
Astfel, s-a reținut că inculpatul V. I. K. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA în
dosarul nr. 12466/P/2009 sub aspectul comiterii infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în esență la data de 12 decembrie 2009 a sustras din contul PFA G. L. C. aparținând părții vătămate G. L. C. fără acordul acestuia suma de 30.000 lei pe care și-a însușit-o pe nedrept.
În susținerea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului au fost administrate ca și probe declarațiile părții vătămate, ale inculpaților, ale martorilor G. Csilla, Hasznosi Zoltan și Goron I. extrasele de cont eliberate de Banca Transilvania, chitanțele de ridicare numerar semnate de inculpat, și rezultatul testării poligraf a acestuia.
În condiții de oralitate și contradictorialitate, instanța fondului a procedat la audierea inculpatului care a susținut că este o veche cunoștință a părții vătămate, că a fost director executiv al societății administrate de către aceasta, până în martie 2009, când a fost informat că veniturile sale vor fi reduse cu 1/3.
De asemenea, inculpatul a mai învederat instanței că a fost solicitat de către partea vătămată să desființeze un depozit, să ridice banii în numerar din bancă și să-i predea lui.
A arătat inculpatul că, a procedat în repetate rânduri în manieră similară, și că partea vătămată i-ar datora o sumă însemnată de bani.
Partea vătămată a contestat cele susținute de inculpat, inclusiv faptul că ar fi avut o datorie față de acesta, și că l-ar fi rugat să-i scoată o sumă de bani din bancă.
Martorii audiați în cauză Hasznosi Zoltan și Goron I. nu au furnizat date semnificative pentru a contribui la aflarea adevărului în prezenta cauză, iar declarația martorei G. Csilla având în vedere că este soția părții vătămate, este evident subiectivă.
În aceste condiții, singurele probe administrate în cauză dovedesc doar faptul că într-adevăr inculpatul ar fi ridicat din bancă suma de 30.000 lei.
Chiar dacă raporturile de colaborare dintre inculpat și partea vătămată au încetat, vom observa că inculpatului nu i-au fost revocate drepturile pe care le avea în cadrul firmei, nu i-a fost retrasă ștampila și procura prin care i se permitea să facă astfel de operațiuni bancare, în numele părții vătămate.
În aceste condiții, nu se poate susține în mod credibil că inculpatul ar fi acționat fără acordul părții vătămate, că ar fi sustras pe nedrept suma de 30.000 lei pe care și-ar fi însușit-o, aspecte care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de furt, reținută în sarcina inculpatului.
Instanța de recurs apreciază că nu există suficiente probe din care să rezulte fără urmă de dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și ca atare așa cum corect a reținut și instanța ierarhic inferioară, în speța dedusă judecății, este aplicabil principiul in dubio pro reo.
Un argument suplimentar în susținerea acestei hotărâri este și poziția pe care partea vătămată a ales-o să aibă în fața instanței de control judiciar, declarând că își retrage recursul promovat, nu mai are niciun fel de pretenție față de inculpat și nici nu mai dorește tragerea la răspundere a acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs va lua act conform dispozițiilor art. 369 raportat la art. 3854alin. 2 Cod procedură penală de retragerea recursului declarat de către partea vătămată, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. împotriva sentintei penale nr. 1462 din 11 decembrie 2012 a Judecătoriei C. N. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M. ui Justiției avocat C. C.
.
Ia act de retragerea recursului declarat de partea vătămată G. L.
C. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe partea vtămată să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, celelalte cheltuieli rămân însarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 4 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. Ș. ANA C., L. M.
GREFIER
M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond.-O. C.
| ← Decizia penală nr. 1294/2013. Furt | Decizia penală nr. 216/2013. Furt → |
|---|
