Decizia penală nr. 1230/2013. Vătămare corporală gravă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1230/R/2013
Ședința publică din data de 27 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTORI: C. I.
: DP
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.1928 din_ a J. ecătoriei Baia Mare, inculpatul G. A. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr.1027/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. A., în stare de arest asistat de către apărătorul desemnat din oficiu -avocat Maier M. Raul din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată B. O. A.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.38515alin.2 lit.d C.pr.pen. rap. la art.3856alin.3 C.pr.pen. solicită instanței admiterea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, casarea sentinței penale recurate în latura penală cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului G.
A. și rejudecând cauza să dispună majorarea pedepsei închisorii aplicate acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 alin.1 C.pen.
De asemenea solicită contopirea pedepsei aplicată inculpatului cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1367 de zile și deducerea perioadei executate de la_ la zi.
Solicită menținerea celorlaltor dispoziții ale sentinței penale atacate, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, cu mențiunea că motivele de recurs au fost prezentate detaliat în recursul scris al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Raportat la faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate și ținând seama de poziția procesuală nesinceră a acestuia pe parcursul desfășurării procesului penal în opinia sa era justificată aplicarea unei pedepse mai mari pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul a precizat că inculpatul a arătat cu exactitate ce s-a întâmplat în momentul acelui incident și îi este greu să creadă că o persoană de constituția inculpatului ar putea să rupă piciorul părții vătămate, care așa cum rezultă din dosar este o persoană mult mai solidă (corpolentă) decât inculpatul. După părerea sa, părții vătămate i s-ar fi putut rupe piciorul doar dacă acesta ar fi stat în picioare și nu era căzută la pământ. Din probațiunea efectuată reiese că partea vătămată a căzut la pământ în urma loviturii aplicate de către coinculpatul K., iar inculpatul
A. se afla deasupra acesteia încercând să o lovească cu pumnii atunci când au intervenit agenții de supraveghere.
Raportat la aspectele menționate solicită respingerea recursului neexistând dovada că inculpatul ar fi lovit partea vătămată cauzându-i acea gravă leziune. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Inculpatul G. A., având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului formulat apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță este suficientă pentru greșeala sa. Precizează faptul că nu a lovit partea vătămată, deși a avut această intenție deoarece partea vătămată a fost cea care la provocat adresându-i jigniri și insulte. Arată că inculpatul K. a fost cel care i-a aplicat acesteia o lovitură, partea vătămată a căzut la pământ și și-a rupt piciorul.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 1928 din 16 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ a J. ecătoriei Baia-Mare, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate a apărătorul inculpatului G. A., din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. A. având CNP 1., fiul lui A. și M., născut la_ în T., jud. C., cetățean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără
ocupație, domiciliat în loc. T., str. N. T., nr. 5/46, jud. C., recidivist, în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272/_ a J. ecătoriei T., definitivă prin Decizia penală nr. 1164/R/_ a Curții de Apel C. (la data săvârșirii infracțiunii), respectiv de 960 zile, cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în
pedeapsa cea mai grea, de 960 zile închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 1021 zile.
Conform art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe toată durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rămasă de executat de 1021 zile, perioada executată de inculpat de la data de_ (data săvârșirii faptei) până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 420 și urm. Cod procedură penală, a fost anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 334/_ emis de Judecătoria Turda în dosarul nr._ și dispune emiterea unui nou Mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
În temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul KALO K. I. având CNP 1., fiul lui N. și C. E., născut la_ în C. Napoca, jud. C., cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără ocupație, domiciliat în loc. F., str. Barbu L., nr. 11, jud. C., recidivist, în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal,
la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 736/_ a J. ecătoriei C. Napoca definitivă prin Decizia penală nr. 458/_ a T. ului C. (la data săvârșirii faptei), respectiv de 1367 zile, cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, de 1367 zile închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 1397 zile.
Conform art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe toată durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rămasă de executat de 1397 zile, perioada executată de inculpat de la data de_ (data săvârșirii faptei) până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 420 Cod procedură penală, a fost anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 970/_ emis de J. ecătoria C. Napoca în dosarul nr._ și dispune emiterea unui nou Mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 1349 și 1357 Cod civil, s- a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză, și în consecință:
A fost obligat inculpatul G. A., la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale în sumă de 6.500 lei,
A fost obligat inculpatul K. K. I. la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale în sumă de 4.500 lei,
ambii, în favoarea părții civile B. O. A., fiul lui Micea și O., născut la _
, domiciliat în Baia Mare, B-dul București, nr. 36/2, jud. Maramureș, în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Baia Mare.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă totală de 2.000 lei, astfel după cum urmează:
inculpatul G. A. 1.000 lei, din care 300 lei onorariu apărător din oficiu I. Natalia în faza de judecată și 300 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu Ban Ș. ania R. în faza de urmărire penală;
inculpatul K. K. I., 1.000 lei, din care 300 lei onorariu apărător din oficiu W. G. în faza de judecată și 300 lei onorariu apărător din oficiu Deheneș Silvester Angelica în faza de urmărire penală; iar onorariile apărătorilor din oficiu (cu excepția av. Ban Ș. ania R. ) urmează a fi avansate conform prev. art. 189 alin. 2 Cod procedură penală, din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1027/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare au fost trimiși în judecată inculpatul G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul K. K. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați 4 martori.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de_, în jurul orei 11.30, pe holul secției a-II-a a Penitenciarului Baia Mare, pe fondul unor discuții contradictorii între persoanele private de libertate, Butean O. A., G. A. și Kalo K. I., cei trei și-au adus injurii reciproce, fapt care a degenerat în aceea că numitul Butean O. a fost agresat fizic de către ceilalți doi deținuți. Raportat la acest incident a formulat o plângere și partea vătămată B. O. A., pe care a adresat-o către Judecătoria Baia Mare, cererea fiind transmisă administrativ către parchetul competent și atașată la dosar (f. 8-12 d.u.p.).
În incidentul petrecut la data de_, în Penitenciarul Baia Mare, au fost implicat deținuții: Butean O. A. , care în acel moment se afla în executarea unei pedepse de 2 ani și 3 luni, G. A. care în acel moment se afla în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni și Kalo K. I. , care în acel moment se afla în executarea unei pedepse de 4 ani și 5 luni. Toți trei erau clasificați la sistemul semideschis de detenție.
Pentru acest fapt, la data de_, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost sesizat de către Penitenciarul Baia Mare (f. 5-6 d.u.p.), cu privire la situația creată.
Din concluziile cercetării prealabile administrative, efectuată în cadrul Penitenciarului Baia Mare, coroborate cu declarațiile martorului Sabou C. I. (filele 40-42 d.u.p.) și Drăgan M. (f. 43-44 d.u.p.) reiese faptul că în data de _
, în jurul orei 11.00, partea vătămată se afla pe holul secției II din Penitenciarul Baia Mare unde era încarcerat și intenționa să dea un telefon. În timp ce se deplasa pe acel hol, a observat că, din fața sa veneau alți doi deținuți în speță G. A. și Kalo K. I. . Imediat între cei trei deținuți a izbucnit o dispută verbală.
În mijlocul acestei dispute a intervenit martorul Sabou C. I., care are calitatea de agent-supraveghetor solicitând deținuților să înceteze și să se deplaseze la camerele lor. Întrucât camera învinuitului Kalo K. I., era în imediata apropiere a locului unde se întâlnise cei trei și avuse loc disputa verbală, acesta a rămas pe loc în fața camerei sale, supraveghetorul conducându-i la camere doar pe G. A. și Butean O. A. .
În continuare la scurt timp, în drum spre camerele lor, B. O. A. i-a cerut supraveghetorului să-i permită să dea un telefon de la info-chioșcul montat pe hol, iar în urma aprobării primite s-a întors pe coridor cu acest scop.
Agentul-supraveghetor Sabou C. I., și-a continuat deplasarea către camera lui G. A., împreună cu acesta.
Profitând de faptul că supraveghetorul se îndepărta către camera lui G. A. și de faptul că Butean O. A. se întorcea spre locul de unde plecase (infochioșc), învinuitul Kalo K. I., nesupravegheat fiind, a continuat conflictul cu victima, aplicându-i o lovitură cu pumnul în față, provocându-i o rană parieto-occipital stâng echimoză violacee de 4/4 cm, rană care a avut nevoie pentru vindecare de 3-4 zile de îngrijiri medicale și plagă suturată sprânceana stângă de 2 cm care a necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale (f. 18 d.u.p.).
Auzind zgomotul produs de lovitura lui Kalo K. I., agentul-supraveghetor Sabou C. I., s-a întors și a văzut victima pe jos (pe spate) și pe învinuitul Kalo, lângă ea, realizând ce tocmai se petrecuse. Din aceste motive agentul a intervenit și l-a introdus pe deținutul Kalo K. I., în biroul agenților de supraveghere.
În acest răstimp, învinuitul G. A., profitând la rândul său de faptul că era nesupravegheat și că victima deja suportase o agresiune, l-a lovit inițial cu piciorul în tibie pe Butean O. A. provocându-i o fractură cominutivă pilon tibial drept, fractură de maleolă peronieră dreaptă, ce a avut nevoie pentru vindecare 75- 80 de zile de îngrijiri medicale (f. 18 d.u.p.). Imediat după aceea deținuții au fost despărțiți de agenți prin folosirea gazelor lacrimogene. Victima a fost transportată la cabinetul medical cu ajutorul învinuitului Kalo K. I., care a perceput direct, după ce a ieșit din biroul supraveghetorului unde fusese inițial introdus, că piciorul acesteia este rupt, ca urmare a agresiunii ulterioare exercitate de G. A. .
Cu toate că declarațiile părții vătămate sunt ambigue cu privire la dinamica producerii rănilor sale și ordinea sau concomitența atacului celor doi agresori, în mod cert el arată că rana de la față i-a provocat-o K. K. Robert și cea mai gravă de la picior G. A. . Acest fapt a reieșit și din ancheta internă a penitenciarului.
Situația de fapt des crisă mai sus se pr obează cu act sesizare Penitenciarul Baia Mare (f. 5-6 d.u.p), declarație inculpat G. A. (f. 22, 26 d.u.p.); declarație inculpat Kalo K. I. (f. 31-32, 38 d.u.p.), declarație parte vătămată Butean O. A. (f.8-12, 13-14, 16-17 d.u.p.), certificat medico-legal nr. 127/_ (f. 19 d.u.p.), raport de constatare medico-legală nr. 469 din_ (f. 18 d.u.p.), declarațiile martorilor Sabou C. I. (f. 40-41, 42 d.u.p.), Drăgan M. (f. 43, 44 d.u.p.), Spida M. Sorin (f. 46, 47 d.u.p), anchetei disciplinară Penitenciarul Baia Mare (filele 50-102 d.u.p).
În conformitate cu prev. art. 63, 69 și 75 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, însă declarațiile părților - inculpaților și părții pot servi la aflarea adevărului, în măsura în care se coroborează cu restul probelor, condiție neîndeplinită în cauză, în privința inculpatului G., ale cărei declarații nu se coroborează cu alte probe.
Astfel deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei (f. 15 față-verso), faptul că acesta a lovit victima în zona capului este dovedit cu depoziția martorului Sabou C. I. (f. 42 față-verso) respectiv cu a inculpatului K. privitor la zona piciorului (f. 16 față-verso), respectiv depoziția părții vătămate (f. 13-14 d.u.p.).
Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, inculpații invocând în apărarea lor scuza provocării, acest fapt nu este dovedit în cauză și prin urmare nu
a putut fi reținut în favoarea inculpaților conform art. 73 lit. b Cod penal, așa cum a solicitat apărătorul din oficiu.
Întrucât depozițiile martorilor Spida M. și M. M. (f. 43 și 44 față- verso), sunt contradictorii, acestea nu au putut fi reținute în favoarea inculpaților, iar depoziția martorului M., a fost înlăturată întrucât nu s-a coroborat cu restul probelor.
Pentru cele ce preced, rezultă că este dovedită infracțiunea săvârșită de către fiecare inculpat, astfel că urmează a se respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate a apărătorul inculpatului G. A., din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, în dauna părții civile B. .
În cazul inculpaților nu s-a putut reține lipsa vinovăției, întrucât orice conflict verbal sau chiar fizic deși acesta din urmă nu este dovedit, nu s-au constat leziuni asupra inculpaților, nu este justificată reacția inculpaților în sensul exercitării actelor de violență asupra victimei infracțiunii.
Iar în raport de cele ce preced, fapta reținută în sarcina inculpatului G. este probată, iar față de gravitatea acesteia ținând cont și de pericolul social, instanța nu poate dispune achitarea inculpatului nici chiar în față de și art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, sau disp. art. 18 ind. 1 Cod penal. Așa cum nu s-a impus nici aplicarea amenzii penale în privința niciunui inculpat.
În drept: faptele inculpaților se prezintă conform celor de mai jos:
Fapta inculpatului G. A. , care în timpul executării unei pedepse privative de libertate, l-a data de_, în Penitenciarul Baia Mare, i-a aplicat lovituri numitului Butean O. A., printre care una cu piciorul în tibia membrului inferior drept al victimei, în urma cărora, aceasta a suferit leziuni corporale care au avut nevoie pentru vindecare de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsite de art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal., pentru care instanța va aplica pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.
În temeiul art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit fapta în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 272/_ a
J. ecătoriei T., definitivă prin Decizia penală nr. 1164/R/_ a Curții de Apel
C. (la data săvârșirii infracțiunii), respectiv de 960 zile, cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, de 960 zile închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 1021 zile.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. ul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social concret ridicat, însă, a avut în vedere și circumstanțele referitoare
la persoana și conduita inculpatului. Astfel, așa cum se desprinde din fisa de cazier judiciar, inculpatul este recidivist postcondamnator (f. 104 și urm. d.u.p.)
Cu toate aceste, instanța nu a putut face abstracție că prin pedeapsa în executarea căreia se află inculpatul, respectiv cel puțin prin perioada executată anterior din aceasta, inculpatul nu a înțeles scopul pedepsei și necesitatea respectării normelor de conduită în unitatea de detenție, fapta fiind săvârșită în acel loc, aspect ce denotă cu privire la persoana inculpatului o periculozitate sporită.
Fapta numitului Kalo K. I. , care în timpul executării unei pedepse privative de libertate, l-a data de_, în Penitenciarul Baia Mare, i-a aplicat o lovitură în zona capului (ochi stâng) numitului Butean O. A., în urma căreia, acesta a suferit leziuni corporale care au avut nevoie pentru vindecare de 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru care instanța a aplicat pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
Starea de recidivă în care se afla învinuitul se raportează la decizia penală nr.
1591/P/_ a Curții de Apel C. (f. 110 d.u.p.).
Totodată ținând cont de faptul că inculpatul a săvârșit fapta în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate, în temeiul art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 736/_ a J. ecătoriei C. Napoca definitivă prin Decizia penală nr. 458/_ a T. ului C. (la data săvârșirii faptei), respectiv de 1367 zile, cu pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, în pedeapsa cea mai grea, de 1367 zile închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 1397 zile.
Conform art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe toată durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rămasă de executat de 1397 zile, perioada executată de inculpat de la data de_ (data săvârșirii faptei) până la zi, inculpatul urmând a efectua diferența de pedeapsă.
În temeiul art. 420 Cod procedură penală, a fost anulat Mandatul de executare a pedepsei nr. 970/_ emis de J. ecătoria C. Napoca în dosarul nr._ și dispune emiterea unui nou Mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.
Întrucât inculpații prin faptele lor au adus atingere valorilor sociale apărate de legea penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. lit. a teza II și lit. b Cod penal pe toată durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal, apreciindu-se că aceste drepturi sunt incompatibile cu infracțiunile săvârșite de inculpați.
La individualizarea sancțiunii aplicate inculpaților și la proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. ul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181alin. 2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpaților.
În privința inculpatului G. deși infracțiunea este mai gravă, s-a constatat că acesta a pornit atacul la adresa victimei, după ce aceasta a fost anterior lovită de
inculpatul K., respectiv că ambii inculpați au avut un conflict anterior cu partea civilă, coroborat și cu situația personală a acesteia (f. 31).
Iar față de dispozițiile legale aplicabile în situația specială a petentului, când pedepsele se contopesc cu restul de pedeapsă neexecutată la data săvârșirii altei infracțiuni și raportat la restul perioadei de executat, s-a apreciat aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă în cazul inculpatului G. 2 luni, iar în cazul
inculpatului K. de 1 lună, acesta din urmă având o poziție de regret cu ocazia exprimării ultimului cuvânt, și i-a acordat ajutorul victimei pentru deplasarea la cabinetul medical.
În cee a ce pr iveș te l atur a c iv il ă a c auze i, instanța a reținut că în cauză inculpații au săvârșit o faptă culpabilă, cauzatoare de prejudicii părții civile, iar acest prejudiciu există și raportat la probele existente la dosarul cauzei, existând
implicit legătură de cauzalitate între fapta socialmente periculoasă a inculpaților și prejudiciul cauzat părții civile.
Așadar, împotriva inculpaților urmează a fi angajată răspunderea civilă, în condițiile art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 1349 și 1357 Cod civil, urmând a fi admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză, conform dispozitivului.
Astfel ținând cont de agresiunea fizică a părții vătămate, se determină concluzia existenței unei suferințe fizice și a unei traume psihice, neîndoielnic, cu consecința unei suferințe victimei.
Instanța reținând situatia de fapt expusă, a constatat îndeplinite conditiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, ale raspunderii civile delictuale, fapta ilicită a inculpaților constând în violențele exercitate de catre inculpați, împreună, asupra părții vătămate, deși fiecare a avut contrtibuție proprie - diferită, rezultă prejudiciul moral, cauzat în mod direct de faptele reținute în sarcina inculpaților, ce au acționat cu vinovăție, după cum s-a reliefat în cele ce preced, aceștia neputând invoca vreo cauză exoneratoare de răspundere, conform legii.
Întrucât delictul este imputabil ambilor inculpați, aceștia au fost obligați în solidar să despagubească pe partea civilă asistată de părinți.
Repararea daunelor morale este înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Daunele morale sunt definite ca fiind atingerile aduse uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, ele nefiind susceptibile de evaluare bănească. Criteriile de apreciere a prejudiciilor morale nu au la bază criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral nepatrimonial al daunelor și cuantumul bănesc patrimonial al despăgubirilor.
În aprecierea importanței prejudiciului moral, trebuie avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății, în speța dedusă judecății, coroborată cu urmarea produsă în planul suferințelor sufletești încercate de partea civilă.
Așadar, instanța a reținut că răspunderea civilă în cauzele penale este atrasă în limitele consecințelor păgubitoare ale faptelor autorilor și numai în măsura în care prejudiciul a fost provocat de aceștia.
În privința daunelor morale solicitate de partea civilă, la nivelul a 10.000 lei de la fiecare inculpat, instanța le-a apreciat ca justificate pentru 6.500 lei, în sarcina inculpatului Ghergely și pentru 4.500 lei în sarcina inculpatului K. .
S-a avut în vedere gradul de participare la săvârșirea faptei și urmarea creată
- fapta inițială a inculpatului K. soldată cu căderea la nivelul solului a părții civile, în lipsa căreia, lovitura aplicată de inculpatul G. nu ar fi avut probabil aceleași urmări, acestea analizate prin prisma numărului de zile necesare pentru îngrijiri medicale, ținând cont totodată și de atitudinea părții civile, care în raport de actele și lucrările dosarului, nu a dovedit tocmai o bună conduită în relațiile cu alte persoane private de libertate, coroborat și cu diferența de constituție fizică a acestuia, comparativ cu inculpații.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA-MARE.
În motivarea recursului s-a criticat pedeapsa aplicată precizându-se că se impune o pedeapsă mai mare pentru că inculpatul a comis o infracțiune gravă în timp ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate și pentru că acesta a fost nesincer.
S-a arătat că inculpatul a fost condamnat în mai multe rânduri la pedepse privative de libertate, pedepse care nu și-au atins scopul până în prezent, având în vedere că acesta a încălcat chiar normele aplicabile în penitenciar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 alin 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că, în timpul executării unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Baia-Mare, în 7 octombrie 2012 inculpatul intimat G. A. a lovit partea vătămată Butean
O. cu piciorul în tibia piciorului drept, cauzându-i leziuni pentru care au fost nevoie de 75-80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Într-adevăr, din declarația martorului Sabău C. I. rezultă că acesta a observat momentul când inculpatul G. era aplecat asupra părții vătămate și momentul când a lovit partea vătămată cu pumnul, iar aceasta a picat, după care nu s-a mai putut ridica singură.
Din restul probelor administrate rezultă că, între partea vătămată și, pe de altă parte, inculpatul intimat și numitul K. K. a intervenit pe holul secției 2 din Penitenciarul Baia-Mare o dispută verbală, ultimii doi lovind victima datorită faptului că aceasta i-a jignit și pentru că le era frică de ea.
În mod temeinic prima instanță a individualizat pedeapsa de 2 ani și 7 luni aplicată inculpatului G. A. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev de art. 192 Cod penal cu aplicarea art 37 alin 1 lit a Cod penal ținând seama de toate circumstanțele faptei.
De asemenea, a ținut cont și de datele personale ale inculpatului intimat, dovadă că a aplicat un spor de 2 luni închisoare în urma contopirii cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din mandatul de executare.
Împrejurarea că acest rest rămas neexecutat la data săvârșirii infracțiunii era de 960 de zile, deci mai mare decât pedeapsa de 2 ani și 7 luni aplicată nu justifică majorarea prezentei pedepse, deoarece nu corespunde adevărului că inculpatul nu suportă nicio consecință a aplicării pedepsei acestuia tocmai pentru că i-a fost aplicat sporul de 2 luni la ceea ce avea de executat.
Pe de altă parte, la stabilirea pedepsei de 2 ani și 7 luni aplicată pentru o singură lovitură Curtea apreciază că s-a ținut seama implicit de antecedența penală a inculpatului intimat.
Așa fiind, în baza art. 38515alin 1 lit b Cod procedură penală va respinge recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA Baia-Mare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentintei penale nr. 1928 din 16 august 2013 a
J. ecătoriei Baia Mare.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân la stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 septembrie 2013 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. C. I. DP
G.
G. B. I.
Red. C.V./M.N.
3 ex./_
J. .fond.-C. R.
| ← Decizia penală nr. 1165/2013. Vătămare corporală gravă | Decizia penală nr. 720/2013. Vătămare corporală gravă → |
|---|
