Decizia penală nr. 720/2013. Vătămare corporală gravă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 720/2013
Ședința publică din data de 23 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTOR: C. I.
V. C.
GREFIER: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR - V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. F., împotriva sentinței penale nr.538 din 29 martie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei G., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul L. F.
, în stare de arest preventiv, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. Florian Alexandru Patric din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că prezentul termen a fost stabilit pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, termenul pentru judecarea recursului declarat în cauză fiind stabilit pentru data de 31 mai 2013.
La întrebarea instanței, cu privire la faptul dacă înțelege să solicite judecarea recursului formulat în cauză, la acest termen de judecată, inculpatul L.
F. solicită judecarea cauzei la acest termen. Reprezentantul Parchetului, arată că nu se opune.
Curtea deliberând dispune preschimbarea termenului de judecată din data de 31 mai 2013 pentru 23 mai 2013.
Inculpatul L. F. arată că își susține recursul formulat, întrucât din punctul său de vedere pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare. Solicită reducerea pedepsei aplicate cu atât mai mult cu cât a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a uzat de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p. și a achitat părții vătămate despăgubirile solicitate.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, solicita instanței admiterea recursului formulat; casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului. În privința modalității de executare a pedepsei solicită aplicarea suspendării condiționate a executării acesteia, sau suspendarea sub supraveghere.
Astfel, arată că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei și s-a prevalat de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p. Acesta
prezintă o stare de sănătate precară, iar o detenție îndelungată ar avea efecte negative asupra lui.
Deși inculpatul a uzat de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., acestuia i s-a aplicat o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, iar nu spre minim, având în vedere consecințele și gravitatea faptei. Mai mult inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproape 6 luni, perioadă suficient de îndelungată pentru a echivala cu o pedeapsa în sine. Partea vătămată a suferit leziuni ce necesită pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale, durată ce nu o depășește cu mult de cea prevăzută de lege (60 de zile) pentru ca fapta să fie încadrată în cea de vătămare corporală gravă. Solicita acordarea onorariului avocațial din Fondul M. ui de Justiție.
Reprezentantul Ministerul Public, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor față de stat, ocazionate de procedura recursului.
Apreciază hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind temeinică și legală, iar critica adusa de către recurent o apreciază ca nefondată. Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 538 pronunțată de Judecătoriei G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în procedura simplificată, la pedeapsa de 3 ani închisoare. Există la dosarul cauzei și o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 22 mai 2013, eroarea materială fiind evidentă față de cuprinsul dosarului, iar împotriva inculpatului a fost luată și măsura arestării preventive în temeiul art. 148 lit.f C.p.p.
În esență, din actele dosarului rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru a se răzbuna pe partea vătămată. Acesta s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a răzbuna, iar într-un moment de neatenție a lezat unul din ochii părții vătămate cu degetele de la o mână; cu intenția de a-i scoate ochii, însă i-a cauzat vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile
Raportat la împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, în scop de răzbunare, la datele ce caracterizează în mod necorespunzător comportamentul acestuia, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este pe deplin justificată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.p.. De asemenea, se justifică și menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta. Raportat la cele expuse solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Inculpatul L. F., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța în cauză.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.538 din 29 martie 2013, Judecătoria Gherla a condamnat pe inculpatul L. F., fiul lui T. și O., născut la 18 aprilie 1965 în localitatea A., județul Cluj, de cetățenie română, studii: 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul Cluj- Napoca, str. Porumbeilor, nr. 31, județul Cluj, fără forme legale în comuna A., satul A. Mic, numărul 174, județul Cluj, posesor al cărții de identiatate seria KX, nr. 5., în prezent aflat în cadrul P. ui G., la pedeapsa de: 3 ani închisoare pentru săvârsirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201din Codul de procedură penală.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și scade din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de_ până la zi.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biolgice de la inculpat.
A fost obligat inculpatul să achite 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondurile M. ui Justiției, domnului avocat M. I.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul L. F. nutrește dușmănie față de partea vătămată G. R. pe motiv că aceasta l-ar fi blestemat și calomniat în cadrul unor discuții cu consătenii din A. (filele 10-13 și 32-37) în data de_, în jurul orelor 1630, inculpatul a hotărât să se răzbune pe partea vătămată și pentru a pune în aplicare hotărârea infracțională s-a deplasat la locuința acesteia din localitatea A. Mic, nr. 43. A intrat în locuință, unde se afla partea vătămată împreună cu concubinul acesteia Ratișan I. -I., după care a întrebat-o pe G.
de ce discută negativ la adresa lui. Pe fondul stării de nervozitate, fără a aștepta vreun răspuns la reproșurile formulate, inculpatul și-a încleștat pumnul drept, după care a îndreptat degetul arătător și cel mijlociu spre ochii părții vătămate. Luată prin surprindere partea vătămată nu a reușit să facă nici un gest de apărare și astfel, în mod intenționat, cu o mișcare rapidă, inculpatul și-a introdus cele două degete în ochiul stâng al părții vătămate, (filele 10-13 și 32-36)
Conform certificatului medico-legal nr.8761/I/a/1750 din 28 noiembrie 2012, partea vătămată G. R. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur. Leziunile necesită 75 - 80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și pot data din 25 noiembrie 2012. Până în prezent, nu a fost necesară spitalizarea părții vătămate, (fila 15).
Fiind ascultat, inculpatul a susținut, că a prins-o de față pe G. R., fără intenția de a-i cauza vătămări în zona oculară (filele 32-33).
Susținerile inculpatului au fost contrazise de partea vătămată G. R. și de martorul ocular Ratișan I. -I. . Declarațiile celor doi se coroborează cu examenul obiectiv medico-legal în urma căruia nu au fost depistate alte leziuni pe fața victimei.
Apărarea inculpatului este nu numai netemeinică, dar și lipsită de relevanță juridică, întrucât infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de articolul 182 din Codul penal poate fi comisă și cu
praeterintenție, nu numai cu intenție directă. În acest sens: O. Loghin, T. Toader: Drept penal român, Partea specială, Editura "Șansa", București, 1994, pagina 114.
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate (fila 9); declarațiile părții vătămate (filele 10-13); certificatul medico-legal (fila 15); declarațiile inculpatului (filele 28-33 și 52-53); declarațiile martorilor (filele 34-39) și procesul- verbal de prezentare a materialului de urmărire penală(fîlele 57-58). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea
infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului L. F., care în data de 25 noiembrie 2012 a înțepat-o cu degetele în zona oculară pe vătămata G. R., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "vătămare corporală gravă"., prevăzută de art.182 alin. 1 din Codul penal.
Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut integral săvârșirea
infracțiunii și a solicitat aplicarea dispozițiilor articolului 3201din Codul de procedură penală. Prin urmare, instanța a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și dispozițiile art. 3201din Codul de procedură penală.
La individualizarea pedepsei ce se va stabili inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 din Codul penal:
gradul de pericol social al faptei, care este relativ ridicat raportat la urmările acesteia, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate persoanei vătămate;
persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat (fila 23 din dosarul de urmărire penală) și are o comportare necorespunzătoare în familie și societate, nu a fost sancționat contravențional; este cunoscut ca o persoană vicioasă, agresivă, are legături infracționale cu diverse persoane aflate în atenția poliției și nu desfășoară o muncă socialmente utilă. Pentru a-și asigura mijloacele necesare traiului se deplasează la locuințele crescătorilor de animale din mediul rural și profitând de naivitatea acestora cumpără animale, fără ca ulterior să achite prețul promis. Pentru astfel de fapte a fost cercetat în mai multe cauze penale, conform referatelor depuse la dosar (filele 37-47 din dosarul de urmărire penală). Antecedentele violente ale inculpatului și manoperele dolosive pe care le desfășoară au determinat chiar autoritățile publice locale să solicite luarea unor măsuri ferme împotriva inculpatului
L. F., pe care îl consideră un pericol public (fila 19 din dosarul de urmărire penală);
limitele speciale ale pedepsei, conform art. 3201alin.7 din Codul de procedură penală.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art.64 lit. a) teza a II-a din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabău și Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Aceleași aspecte au fost avute în vedere de instanța supremă în decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
În consecință, în temeiul art. 71, alin. 2 și alin. 3 din Codul penal, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art.64, lit. a) teza a II-a din Codul penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
Prin ordonanța din_, organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului (fila 20 din dosarul de urmărire penală).
Prin încheierea penală nr.39/2012 a Judecătoriei G. (fila 54 din dosarul de urmărire penală) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ . Această măsură a fost menținută de către instanță până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și în temeiul art. 350 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a menținut măsura arestării inculpatului. În temeiul art. 88 din Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de_ până la zi.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.76/2008, pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism, se constituie S. ul Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J. Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. Conform anexei la Legea numărul 76/2008, printre infracțiunile în cazul cărora se recoltează probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la punctul 7 se află infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de articolul 182 din Codul penal.
Prin urmare, s-a dispus prelevarea de probe biolgice de la inculpat.
Prin încheierea din data de_ (filele 60-61) s-a disjuns latura civilă a prezentului dosar penal și s-a stabit termen pentru judecarea acesteia, la data de_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul L. F. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să i se aplice o pedeapsă mai redusă avându-se în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei, s-a împăcat cu partea vătămată și a achitat despăgubirile civile.
Analizând actele șilucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul și le-a însușit prevalându-se de procedura prevăzută de art.3201C.pr.pen., a dat încadrarea juridică corespunzătoare și a reținut că vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 C.pen.
La individualizarea pedepsei, avându-se în vedere criteriile prev.de art.72 C.pen., instanța a ținut cont de elementele care circumstanțiază fapta, respectiv gradul de pericol social al acesteia în raport de modalitatea de comitere și urmările produse, de limitele de pedeapsă reduse ca urmare aplicării dispozițiilor art.3201alin.7 C.pr.pen. și de persoana inculpatului, însă a aplicat o pedeapsă mult prea mare în raport cu toate aceste criterii, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită corespunzătoare în timpul procesului, orientându-se spre maximul prevăzut de lege, însă Curtea apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare corespunde scopului prevăzut de art.52 C.pen., mai ales în condițiile în care modalitatea de executare este privare de libertate.
În consecință, recursul declarat de inculpat va fi admis în baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen., iar casându-se hotărârea atacată, pedeapsa va fi redusă la 2 ani închisoare.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, se apreciază că pentru reeducarea inculpatului nu este suficientă aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată sau a suspendării sub supraveghere, având în vedere
că din actele dosarului rezultă că acesta este cunoscut ca o persoană cu un comportament necorespunzător în familie și societate, este violent, iar fapta săvârșită este una care a cauzat părții vătămate leziuni vindecabile într-un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale, faptă care prin modalitatea de comitere prezintă un pericol social ridicat.
Prin urmare, pedeapsa va fi executată prin privare de libertate, menținându-se dispozițiile din hotărâre privind aplicarea pedepselor accesorii, iar din pedeapsă se va scădea perioada arestului preventiv, începând cu 4 decembrie 2012 la zi, conform art.88 C.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 38515pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul L. F. aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 538 din 29 martie 2013 a Judecătoriei G. pe care o casează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului L. F. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 3201C.pr.pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv începând cu data de 4 decembrie 2012 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Florian Alexandru Patric.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. C. I. V. C.
GREFIER
G. I. -B.
red.C.I./A.C.
3 ex. - _
jud.fond.G. I.
| ← Decizia penală nr. 1230/2013. Vătămare corporală gravă | Decizia penală nr. 1389/2013. Vătămare corporală gravă → |
|---|
