Decizia penală nr. 125/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
cod operator 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA PENALĂ NR. 125/R
Ședința publică din 28 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ALB C. VIOLETA - judecător
JUDECĂTORI: G. O. M.
S. L. RAMONA M.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror: B. L.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursului declarat de inculpatul I. EȘ F. V.
, fiul lui V. și A., născut la_, CNP 1., domiciliat în S. M.
, str. C. bl.7/36,, jud. M., împotriva sentinței penale nr. 119 din_ a J. ecătoriei S. M., având ca obiect infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul- inculpat I. F. V., lipsă, avocat ales C. O., pentru intimatul-parte vătămată B. I. S., lipsă, avocat ales Ona D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Apărătorul recurentului-inculpat I. F. V., avocat ales C. O.
invocă excepția necompetenței materiale prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 180 al. 2 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 239 al. 2 C.pen. astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel C. . Dispozițiile legale sunt imperative, solicită să se ia act și a fi sesizată instanța competentă.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a T. ui M.
.
Apărătorul intimatului-parte vătămată B. I. S., avocat ales Ona
D. solicită în principal respingerea excepției invocate. Este adevărat că instanța de fond a fost sesizată cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire și
că ulterior, a dispus schimbarea încadrării juridice dar vis-a-vis de sesizarea instanței, Tribunalul Maramureș este competent să judece cauza. Raportat la
schimbarea încadrări juridice și soluția instanței de fond, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel C. .
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei instanței competente respectiv Curții de Apel C. .
Procedând la judecarea recursului, tribunalul, din oficiu, la termenul din_ a pus în discuția părților excepția lipsei competenței materiale a T. ui M. în raport de infracțiunile deduse judecății și de modificarea competenței în materia soluționării căilor de atac aduse de Legea 202/2010.
Astfel, potrivit art. 27 pct. 3 din Codul de procedură penală tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
De asemenea, articolul 281pct. 3 Cod procedură penală modificat prin Legea nr. 202/2010 are următorul conținut: Curtea de Apel, "ca instanță de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competență tribunalului,
precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege";.
Având în vedere că printre infracțiunile deduse judecății în calea de atac și care au constituit obiectul soluționării judecății pe fond a cauzei, la Judecătoria Dragomirești, este și o infracțiune de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal pentru care acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, tribunalul, declină competența de soluționare a recursului declarat de inculpată în favoarea Curții de Apel C. .
T.
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 119 din_ Judecătoria Sighetu Marmației l- a condamnat pe inculpatul I. F. V. , pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev de art. 239 al. 2 C.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare cu consecința art. 71 și 64 lit.a și b C.pen.
În temeiul art. 85 C.pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr._ a T. ui M. definitivă prin decizia penală 957/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.a și art.34 lit.b C.pen. a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa anterioară de 1 an închisoare,
inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu consecințele art. 71 și 64 lit.a și b C.pen.
A constatat că partea vătămată B. I. S. nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului și a obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
În seara de_, I. F. V. și Barz D. I. pe fondul consumului de băuturi alcoolice s-au deplasat la Stația OMV unde au continuat să consume băuturi alcoolice împreună cu Idiță Marius F. și Idiță V. M. . Înspre dimineață inculpatul I. F. V. și Barz D. I. s-au certat și s-au îmbrâncit spărgând sticle și pahare. Personalul de serviciu a solicitat intervenția organelor de poliție, iar echipaje compuse din partea vătămată B.
I. S. și martorii Onișa I., Neneștean Ionică, Tracsek Laszlo, Ananie V. și P. V., au mers la fața locului. Inculpatul I. F. V. era plecat, însă a fost ajuns pe strada 1 D. 1918, a fost legitimat și condus la sediu poliției pentru a fi sancționat contravențional împreună cu Barz D. I. .
Având în vedere că au devenit agresivi, agenții de poliție i-au imobilizat, punându-le cătușe pe mâini și de la sediul poliției i-au transportat pe cei 2 la spital pentru a-i interna la Secția Psihiatrie.
După obținerea biletelor de internare I. și Barz au fost conduși la Secția Psihiatrie Cronici Bărbați pentru a fi predați internați. Martorii Ananie
V. și P. V. îl escortau pe Barz D. I. iar partea vătămată B. I. S. și Tracec Laszlo pe I. F. V. . După ce polițiștii i-au luat inculpatului cătușele de pe mâini acesta l-a lovit cu pumnul în față de partea vătămată B.
I. S. cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
La termenul din data de 20 noiembrie 2012, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 180 al. 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 239 al. 2 C.pen.
Astfel, potrivit disp. art. 239 al. 2 C.pen. infracțiunea de ultraj se săvârșește sub aspectul laturii obiective printr-o acțiune de lovire sau alte violențe. Această acțiune are o incriminare distinctă în C.pen. însă este absorbită în conținutul infracțiunii de ultraj atunci când acțiunea este îndreptată împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii.
Potrivit certificatului medico legal, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale. Instanța a analizat probele administrate prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj, astfel că din declarațiile martorilor Tracec Laszlo și P. V. ca procedură de internare, instanța a reținut că, după ce i-au luat pe inculpat și Barz D. în duba poliției, ca urmare a comportamentul violent, aceștia au fost duși la Spitalul S. M. . Ajungând la secția Urgențe martorul Neneștean Ionică s-
a ocupat de formalități, iar la mașina poliției au venit un medic și un asistent, iar după ce i-a observat pe cei doi au eliberat biletul de trimitere pentru secția psihiatrie.
Ajungând, același martor a intrat în secție și s-a întors la mașină însoțit de un medic care a încercat să discute cu ei dar nu a reușit motiv pentru care i-a consultat de la distanță și tot el a decis internarea, parafând biletul de internare. După obținerea acestui aviz al medicului specialist, polițiștii i-au dat jos pe cei doi și i-au dus în secție, dar aceștia au continuat să aibă un comportament violent. Ajungând în secție partea vătămată i-a desfăcut cătușele inculpatului, moment în care acesta din urmă l-a lovit cu pumnul în față.
Din întregul probatoriu, rezultă cu certitudine că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată. Declarațiile lui Barz D., deși sunt contradictorii în raport cu cele ale celorlalți martori, nu au fost luate în considerare, deoarece așa cum se observă această declarație, cu versiunea nouă, este în contradicție cu însăși declarația lui Barz D. dată în faza de urmărire penală, fila 34, în care nu arată acest incident, cu toate că a fost dată la 1 martie 2008, deci la scurt timp după incident, când evident succesiunea evenimentelor îi era proaspătă în minte.
Se observă ulterior, a arătat instanța, în declarațiile date de acest martor o relatare tot mai amănunțită a faptelor în condițiile trecerii timpului, la data de 11 februarie 2009, fila 92 dosar instanță în primul ciclu procesual, declarația relatând timid o implicare a martorului în incident și nu a inculpatului pentru ca în declarația dată în fața instanței la data de 28 martie 2012, fila 113, evenimentele să fie relatate cu amănunte de o precizie uimitoare.
Pentru aceste considerente și analizând probele în ansamblul lor, instanța a înlăturat declarația martorului Barz D., considerând-o nesinceră.
Pe de altă parte martorul Mentel Ludovic, în declarația dată la fila 47 din dosarul instanței în primul ciclu procesual, la data de 18 septembrie 2008 declară că a auzit când partea vătămată a spus că a fost lovită de inculpatul I.
F. V., dar ulterior, audiat fiind la data de 29 noiembrie 2011, fila 47 dosar rejudecare, nu-și mai amintește acest aspect. Având în vedere datele la care au fost date declarațiile și probabilitatea ca cele mai apropiate de eveniment să fie și cele mai fidele, instanța a luat în considerare prima declarație.
În cauză au fost audiați tatăl și unchiul inculpatului, martori care nu au fost propuși anterior nici în faza de urmărire penală și nici în primul ciclu procesual în condițiile în care s-a susținut că au fost martori oculari, iar față de gradul de rudenie dintre ei și inculpat, instanța le-a apreciat ca fiind subiective și nu vor fi avute în vedere la stabilirea soluției.
Astfel instanța a apreciat că din probele administrate, acțiunea de lovire a fost dovedită.
Cu privire la condiția ca acțiunea să fie îndreptată împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității
de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, instanța a reținut că și aceasta este îndeplinită, acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Partea vătămată are calitatea de funcționar public care, în momentul săvârșirii acțiunii de lovire din partea inculpatului îndeplinea o funcție ce implica exercițiul autorității de stat și se afla în exercițiul funcțiunii respective, el fiind polițist și la acea dată era în serviciu de patrulare împreună cu colegii săi, fiind sesizați prin apelul unic de urgență 112 despre un scandat la barul din stația OMV. În aceste împrejurări l-a luat pe inculpat, l-a transportat la poliție și apoi, datorită comportamentului violent al acestuia, a fost dus la Spitalul S.
M. .
În exercitarea atribuțiilor de serviciu acesta s-a deplasat alături de celelalte organe de poliție la locul incidentului, a identificat făptuitorii și împreună cu colegii i-a însoțit la sediul Poliției S. . Atât inculpatul cât și numitul Barz D. I. au continuat să se manifeste agresiv atât în mașina poliției, cât și la sediul Poliției, aceștia manifestând un comportament agresiv verbal și fizic aducând injurii și amenințări la adresa agenților de poliție.
Având în vedere că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, precum și faptul că agresiunea lor fizică și verbală și starea lor fizică nu permitea audierea și sancționarea lor, organele de poliție i-au însoțit la Serviciul de Urgență din cadrul Spitalului S. M. pentru a li se acorda asistență medicală adecvată.
Procedura de internare chiar fără acordul inculpatului, a fost respectată în totalitate așa cum reiese din declarațiile martorilor.
Medicul de gardă din cadrul Serviciul de Urgență a considerat necesară internarea acestora la secția de psihiatrie a Spitalului S., având în vedere că prin comportamentul lor violent reprezentau pericol pentru cei din jur cât și pentru propria persoană, solicitând organelor de poliție în speță părții vătămate B. I. S. să-i transporte pe cei 2 la psihiatrie în vederea internării lor. La secția psihiatrie B. I. S., împreună cu colegii săi a prezentat infirmierilor starea de fapt, starea fizică și psihică care impunea internarea celor doi, precum și indicațiile medicului de gardă de la secția de urgență a Spitalului S., solicitând cadrelor medicale să ia măsurile necesare stabilizării stării psihice și fizice a acestora, împrejurare în care a fost lovit cu pumnul de către inculpatul I. F. V. . Se susține de către partea vătămată că în exercitarea atribuțiilor de serviciu avea dreptul de a solicita internarea nevoluntară și transporta inculpatul la secția de psihiatrie.
Partea vătămată doar a solicitat internarea nevoluntară, nicidecum nu a procedat la internarea nevoluntară a inculpatului având în vedere că potrivit art. 49 din lege, doar medicul psihiatru după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse, apreciază asupra oportunității internării și doar el poate dispune internarea persoanei în cauză dând sau nu curs solicitării de
internare nevoluntară, decizie care se confirmă de către o comisie de revizie a procedurii.
În declarațiile sale, medicul specialist Lenghel Irimie descrie procedura internării fie benevol fie la cererea aparținătorilor sau organelor de poliție, procedură care a fost respectată în totalitate de către partea vătămată și ceilalți polițiști, astfel că nu au fost primite afirmațiile depășirii atribuțiilor de către aceștia în lipsa unor dovezi solide ale unui eventual abuz. Instanța a considerat astfel că decizia organelor de poliție coroborată cu solicitarea medicului de gardă de la secția urgență s-a încadrat în prev. art 44,47,48 din legea 487/2002.
Starea de fapt prezentată rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare, adresele nr. 18 și 21 ale SC OMV România Mineral Oel SRL S., declarația părții vătămate B. I. S., certificatul medico -legal nr. 101/2008, declarațiile martorilor Onișa I., Neneștean Ionică, Ananie V., P. V., Tracec Laszlo, Mentel Ludovic Șandor, Gheorghei Gheorghe F., Idiță Marius F., Idiță V. M., Nyegrea I., I. V., declarația inculpatului I. F. V. și Barz D. I., proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În drept, a apreciat instanța, fapta inculpatului I. F. V. care în data de_ a lovit cu pumnul pe partea vătămată B. I. S. cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 2 C.pen.
Cu privire la persoana inculpatului I. F. V. este de reținut că este în vârstă de 26 ani și a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin sentința penală nr. 371 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosar nr._ a T. ui M. definitivă prin decizia penală 957/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Raportat la data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză sunt incidente disp. art. 85 C.pen., iar instanța făcând aplicarea acestora a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 33 lit.a și art.34 lit.b C.pen. a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa anterioară de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu consecințele art. 71 și 64 lit.a și b C.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul I. F. V. . Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu
Marmației, inculpatul I. F. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 282 din 21 iunie 2010 Judecătoria Sighetu Marmației a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 Cod penal, după ce în prealabil, în ședința publică din 14 iunie 2010 a dispus schimbarea
încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și anume cea prevăzută de art., 180 alin.2 Cod penal.
Examinând hotărârea menționată, în apelul inculpatului, Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală a admis apelul, a desființat integral sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv J. ecătoriei S. M., constatând că instanța de fond, neprocedând astfel cum prevede expres textul art. 334 Cod procedură penală, l- a privat pe inculpat de posibilitatea de a-și formula o apărare adecvată și eficientă.
Curtea de Apel C. prin decizia penală nr. 833/R/2011 a respins ca nefundat recursul declarat de partea vătămată, recurs pe care această parte l-a formulat împotriva deciziei penale nr. 25 din_ a T. ui M. mai sus menționate.
În rejudecare, Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința penală nr.119 din_ a dispus condamnarea inculpatului I. F. V. pentru infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 Cod penal.
Procedând la judecarea recursului declarat de inculpat împotriva acestei ultime sentințe, tribunalul, la termenul din_ a pus în discuția părților excepția lipsei competenței materiale a T. ui M. în raport de infracțiunea dedusă judecății și de modificarea competenței în materia soluționării căilor de atac aduse de Legea 202/2010.
În acest sens art. XXIV din Legea nr. 202/2010 prevede că "în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare dispozițiile prezentei legi privitoare la competență, sunt aplicabile";.
Astfel, potrivit art. 27 pct. 3 din Codul de procedură penală tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
De asemenea, articolul 281 pct. 3 Cod procedură penală modificat prin
Legea nr. 202/2010 are următorul conținut: Curtea de Apel, "ca instanță de recurs judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competență tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege";.
Având în vedere că infracțiunea dedusă judecății în calea de atac și care a constituit obiectul soluționării judecății pe fond a cauzei, la Judecătoria Sighetu Marmației, este ultraj prev. de art. 239 al. 2 C.pen. pentru care acțiunea penală nu se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, tribunalul, declină competența de soluționare a recursului declarat de inculpată în favoarea Curții de Apel C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art.42 C. pr. pen. declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul- inculpat I. F. V., domiciliat în S. M.
, str. C., bl.7/36, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 119/_ a
J. ecătoriei S. M. în favoarea Curții de Apel C. . Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | IER | ||||||
Alb C. Violeta | G. | O. | M. | S. | L. Ramona M. | C. | M. |
Red.G.O./T-red.C.M.
_ ; Ex.2
J. ecător la fond
A. M. L.
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 Dosar_ * Minută
D.P. 125/R/_
Decide:
În temeiul art.42 C. pr. pen. declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul- inculpat I. F. V., domiciliat în S. M.
, str. C., bl.7/36, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 119/_ a
J. ecătoriei S. M. în favoarea Curții de Apel C. . Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2013.
Președinte J. ecători
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ 2618
Dosar nr._ * Din: 06.2013
Către,
CURTEA DE APEL CLUJ
Vă înaintăm alăturat prezentei, dosarul cu nr. mai sus indicat privind pe recurentul - inculpat I. EȘ F. V. , întrucât prin decizia penală nr. 125/R/_, s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de
acesta împotriva sentinței penale nr. 119/_ a J. ecătoriei S. M., în favoarea Curții de Apel C. .
Dosarul conține
file și are atașate:
dosarul nr._ */R al J. ecătoriei S. M. (232 file);
dosarul nr._ al J. ecătoriei S. M. (191 file);
dosarul nr._ al T. ui M. (105 file);
dosarul nr._ al Curții de Apel C. (24 file);
dosarul de urmărire penală nr. 314/P/2008 (56 file).
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
Alb C. Violeta | C. | M. |
| ← Decizia penală nr. 344/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 157/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
