Decizia penală nr. 157/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
cod operator 2618
Dosar nr. _
DECIZIA PENA LĂ NR. 157/R
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RAMONA M. - judecător
JUDECĂTORI: G. O. M.
ALB C. VIOLETA
GREFIER: C. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror: B. L.
din cadrul P. ui de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea soluției recursurilor declarate de P. DE PE
L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS și partea vătămată G. G. (domiciliat în V. de Sus, str. V. V. nr. 132 jud. M. ) împotriva sentinței penale nr. 135 din_ a J. ecătoriei V. de Sus, având ca obiect infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_ concluziile și susținerile părților s-au consemnat în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi, când în urma deliberării instanța a pronunțat decizia de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 135 din_ J. V. de Sus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. c C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului S. V. , de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 C. pen.
În temeiul art. 346 al. 3 C.pr.pen. a respins acțiunea civilă în despăgubiri formulată de partea civilă G. G. domiciliat în V. de Sus, str. V. V., nr. 132, jud. M. .
În temeiul art. 192 pct. 1 lit. a C.pr.pen. a obligat pe partea vătămată G.
G. să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 193 al. 5 C.pr.pen. a obligat-o să plătească inculpatului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 12 septembrie 2012 dat în dosarul nr. 1649/P/2011 al P. ui de pe lângă J. V. de Sus înregistrat sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul S. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 al. 2 C.pen., reținându-se că, la data de_, a aplicat mai multe lovituri părții vătămate G. G., cauzându-i leziuni fizice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
S-a reținut în actul de sesizare că, în data de_, în jurul orei 12:30, partea vătămată G. G. s-a deplasat pe dealurile din zona V. V. pentru a culege ciuperci, iar în jurul orei 15:00, în timp ce se afla la un pârâu pentru a bea apă, la o distanță de 500 m de casa familiei S., a fost lovit în zona capului cu un obiect contondent (posibil bâtă de lemn). Imediat, acesta a auzit vocile numiților S. V. și S. Ana, primul spunându-i soției sale să-i dea o batistă să i-o bage în gură pentru a nu striga după ajutor. Partea vătămată a reușit să fugă de la locul incidentului, iar în drum spre casă s-a întâlnit cu martorul Grigor I. căruia i-a relatat cele întâmplate.
Partea vătămată a formulat plângere penală prealabilă împotriva soților
S. V. și Ana, solicitând tragerea acestora la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de ,lovire sau alte violențe, cu ocazia audierii arătând că numita S. Ana nu a avut nici un aport la actul de agresiune, ci doar numitul S.
V. .
Față de numita S. Ana s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.180 al.2 C.pen.
Partea vătămară G. G. s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 1000 lei.
Inculpatul, prezent în fața instanței, nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Din probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată G. G. este fratele numitei S. Ana, soția inculpatului S. V. . Între aceștia se află de mai mult timp o stare conflictuală, generată de dreptul de proprietate asupra unor imobile rămase moștenire de la părinți.
În data de_ în jurul orei 11:30-12:00, partea vătămată G., G. s-a deplasat pe dealurile din zona V. V., pentru a culege ciuperci, iar în jurul orei 15:30-16:00, se afla la un pârâu pentru a bea apă, la o distanță de 500 m de casa familiei S., afirmând că a fost lovit în zona capului cu un par din lemn. Vrând să fugă, a fost prins de un picior, cizma rămânând lângă izvor. Deși nu s-a întors să vadă cine l-a lovit, susține că ,,după voce"; a fost vorba de inculpat, acesta, acționând împreună cu soția sa, S. Ana . Fugind de la locul
incidentului, partea vătămată s-a întâlnit cu martorul Grigor I., căruia i-a relatat cele întâmplate, aceste aspecte fiind relatate apoi și soției sale, G. M., când a ajuns acasă ( f.7, 18-21 d.u.p, f.79).
Partea vătămată s-a prezentat în data de_ la medicul său de familie, dr.Duna Remus George, în urma consultului fiind diagnosticat cu un traumatism al scalpului, fiind direcționat către medicina legală, întrucât afirma că a fost agresat ( f.17 d.u.p.)
Tot la data de_, partea vătămată s-a prezentat la Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației și, potrivit certificatului medico-legal nr. 535 din_ s-a constatat că aceasta prezintă în regiunea vertexului excoriații acoperite cu cruste brun-roșietice pe fond echimotic, pe o suprafață de 4/4 cm, centrată de un mic hematom fluctuient, rotund, cu diametrul de 1,5 cm, leziuni care s-au produs ,,prin lovire cu un corp dur cu suprafața limitată (posibil din lemn)";, putând data din_ și care au necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale (f.8 d.u.p)
Martorul Grigor I., în declarațiile date, arată că în ziua de_, în jurul orei 15:00, se afla pe strada V. V. împreună cu numitul Țicală Găvrilă, când a observat că partea vătămată mergea în ,,pas mai forțat";, și avea pete de sânge pe față, în partea dreaptă. Întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta i-a spus că a fost lovit de cumnatul său, S. V. . Martorul mai afirmă că la acea dată nu l-a văzut pe stradă pe inculpat, sau pe soția acestuia, numita
Ana. Locul în care s-a întâlnit cu partea vătămată este la circa 2000 m față de locuința inculpatului ( f.22-24 d.u.p., f.44)
A fost audiat, în calitate de martor, și fiul părții vătămate, G. Grigore Leontin, acesta arătând că în ziua de_, între orele 17-18, a fost apelat telefonic de tatăl său, care i-a relatat că a fost lovit de inculpat, constatând ulterior că acesta era lovit în spatele capului (f.27-29d.u.p, f.55).
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul a avut o poziție constantă, arătând că, în data de_, nu s-a întâlnit cu partea vătămată și nu l-a lovit. Acesta a declarat astfel că, la data respectivă, fiind o zi de duminică, s-a aflat împreună cu soția sa la locuința lor din V. de Sus, str.V.
V., nr. 222, fiind prezente și numitele C. Ana și Tomoiagă Mia, venite de la ora 10:30-11:00, și care au efectuat filmări la bisericuța de pe proprietatea lor, unde au stat până în jurul orei 16:00.-17:00 (f.38-39,42-43 d.u.p., f.77).
Aceste afirmații se coroborează cu cele ale martorei S. Ana, care arată că în ziua de_ a stat toată ziua acasă cu soțul său, fiind duminică. Au fost și două fete, numitele C. Ana și Tomoiagă M., care, în jurul orei 11:00, au ajuns la capela de pe proprietatea lor, unde au efectuat filmări, pentru un proiect școlar. Între orele 13:00-16:00 toți au fost la locuința lor (f.32-34 d.u.p, f.45)
De asemenea, martora Tomoiagă Mia P. arată în declarațiile date că, în ziua de_, împreună cu colega sa s-au deplasat la locuința soților S. pentru a efectua filmări la bisericuța aflată pe proprietatea acestora, în vederea
realizării unui proiect școlar. Au ajuns în jurul orei 12:00 și au plecat în jurul orei 16-16:30, fiind servite cu plăcinte, în tot acest timp inculpatul fiind în permanență acasă și nevăzându-l să plece undeva . Nu au văzut în acea zi pe partea vătămată, în zona respectivă ( f.30-31 d.u.p, f.76)
Martora Ș. Iuliana, vecină a inculpatului și rudă cu soția acestuia și cu partea vătămată, declară că, în ziua de_, se afla locuința sa, observându-i pe soții S. acasă, împreună cu 2 fete, care au filmat lăcașul de cult aflat în apropierea locuinței acestora. Nu a văzut în acea zi partea vătămată, nici pe terenul familiei S. și nici lângă pârâul ce trece în apropiere, și nici nu a auzit vreun scandal între aceștia. După câteva zile, întâlnindu-se cu partea vătămată, acesta i-a spus că a fost lovit de inculpat.
Această declarație se coroborează cu declarația dată de martorul Ș. S.
, și acesta arătând că, în ziua respectivă s-a aflat de dimineața până seara, cu oile în apropierea locuinței inculpatului ( la cca.50 m) și nu l-a văzut pe acesta părăsind casa, nevăzând nici partea vătămată prin apropiere (f.46)
Primordială în desfășurarea procesului penal este asigurarea aflării adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și la persoana făptuitorului. Prezumția de nevinovăție este apanajul oricărei persoane, care este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre judecătorească definitivă .
Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organelor de urmărire penală și instanței de judecată, iar probele administrate trebuie să fie concludente și utile, credibile și apte să creeze presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului obiectiv.
Plecând de la aceste premise și coroborând întreg materialul probator administrat, nu s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 C.pen., pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Singurul care afirmă că inculpatul ar fi vinovat de săvârșirea acesteia este partea vătămată, și declarațiile acesteia fiind contradictorii și inducând un dubiu asupra faptei și a persoanei celui ce a săvârșit fapta.
Astfel, partea vătămată indică ca și subiect activ al acestei infracțiuni pe inculpat, fără însă ca acesta să fi fost văzut efectiv de partea vătămată, în momentul lovirii sau ulterior. Partea vătămată afirmă inițial că a fost lovit din spate, după care prins de picior, s-a smucit încercând să scape și a fugit, după vocea celor care l-ar fi agresat dându-și seama că ar fi vorba de sora sa S. Ana și cumnatul său S. V. ( f.18 d.u.p.). Ulterior, a declarat că după ce a fost lovit, a căzut cu fața în jos, pe malul pârâului, fiind inconștient, moment în care a auzit vocea cumnatului său S. V. …s-a ridicat de jos, încercând să fugă, fiind prins de picior de cumnatul său …Precizează că sora sa, S. Ana, nu l-a lovit, ci numai cumnatul său (f.19, 21 d.u.p.). În declarația dată în fața instanței arată că ,, după voce afirmă că era vorba de inculpatul din cauza de față"; (f.79) Apoi, în scriptul depus la dosarul cauzei la data de_, menționează că și S. Ana a comis fapta, împreună cu inculpatul ( f.10).
Niciunul din martorii audiați nu l-a putut plasa pe inculpat, în ziua, la ora și locul indicate de partea vătămată în preajma acestuia, mai mulți martori afirmând că acesta, în intervalul orar indicat, se afla la locuința sa, alături și de persoane străine de familie, nepărăsind perimetrul acesteia.
Mai mult, nici certificatul medico-legal prezentat de partea vătămată nu vine în sprijinul susținerilor acesteia, constatându-se că acesta prezenta leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, nefiind însă specificat că aceste lovituri au fost ,,active";, element esențial pentru a contura premisa unei agresiuni din partea altei persoane asupra părții vătămate.
Existând un dubiu, acesta trebuie să profite inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, instanța a constatat că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, astfel că, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. c C.pr.pen., a dispus achitarea acestuia, cu consecința și a respingerii acțiunii civile formulată împotriva sa de către partea civilă G. G. .
Împotriva acestei hotărâri au declarat P. de pe lângă J. V. de Sus și partea vătămată G. G. .
În motivarea recursului declarat de către parchet, s-a criticat hotărârea judecătoriei V. de Sus considerându-se că aprecierile instanței de fond sunt eronate, întrucât s-a dat eficiență numai probelor administrate în apărare și au fost ignorate în totalitate probele în acuzare și coroborarea acestora. De asemenea s-a învederat faptul că instanța de fond a dat valoare absolută probelor în apărarea inculpatului, ceea ce a dus la aplicarea greșită a principiului "in dubio pro reo";.
Prin memoriul depus la dosar partea vătămată a arătat că este nemulțumită de hotărârea de achitare pronunțată de către J. V. de Sus, arătând că a fost victima unei agresiuni.
Procedând la judecarea recursurilor, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a realizat o corectă interpretare a probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, reținând în baza acestora starea de fapt.
Astfel, judecătorul fondului a evidențiat în cuprinsul hotărârii atacate, în mod judicios, fiecare probă care a contribuit la stabilirea stării de fapt, înlăturând în mod motivat probele aduse de parchet în acuzarea inculpatului.
reține de asemenea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 66 Cod procedură penală care consfințesc prezumția de nevinovăție și implicit obligația organelor de urmărire penală de a dovedi vinovăția învinuitului sau inculpatului prin administrarea unor probe temeinice în acest sens.
Fără a relua toată argumentația furnizată de către judecătorul de fond în cuprinsul hotărârii recurate, tribunalul își însușește motivele prezentate în sentință, apreciind că din coroborarea întregului material probator administrat nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de lovire prev.
și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, pentru care inculpatul S. V. a fost trimis în judecată.
Astfel, tribunalul constată că susținerile părții vătămate nu sunt dovedite de nici o altă probă certă care să ducă la concluzia că inculpatul S. V. a fost cel care l-a agresat pe G. G. în data de_ în jurul orei 12,30. Chiar partea vătămată în cuprinsul declarației date în fața instanței la data de_ arată că "s-a trezit cu o lovitură în cap cu parul...iar după voce, afirm că era vorba de inculpatul în cauza de față."; În condițiile în care nici chiar partea vătămată nu afirmă în mod expres și fără echivoc că l-a văzut pe inculpat agresându-l ci doar i-a auzit vocea, tribunalul apreciază că în mod întemeiat și instanța de fond a înlăturat această probă de vinovăție în sarcina inculpatului, apreciind că nu se coroborează cu alte probe în baza cărora să se poată stabili cu certitudine faptul că inculpatul a fost cel care a agresat-o pe partea vătămată.
T. reține că niciunul dintre martorii audiați în cauză nu l-au identificat pe inculpat ca fiind persoana care i-a aplicat lovituri părții vătămate, mai mult chiar, unii dintre martorii audiați au afirmat că inculpatul la ora și data presupuse ca fiind ale infracțiunii, s-ar fi aflat în prezența acestora. De asemenea, tribunalul reține că în mod judicios instanța de fond a înlăturat și concluziile certificatului medico-legal depus la dosar de către partea vătămată.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că prezumția de nevinovăție reprezintă un principiu de bază al procesului penal și constituie o prezumție absolută, tribunalul apreciază că în cauză nu au fost administrate probe certe de vinovăție a inculpatului, J. V. de Sus pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. de pe lânfă J. V. de Sus
și partea vătămată G. G., împotriva sentinței penale nr. 135 din 10 aprilie 2013 a J. ecătoriei V. de Sus.
În temeiul art. 193 C.pr.pen. obligă pe recurentul-parte vătămată G. G. să plătească inculpatului-intimat suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă partea vătămată-recurentă la plata a 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. DE PE L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS și
partea vătămată G. G. , domiciliat în V. de Sus, str. V. V., nr. 132, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 135 din 10 aprilie 2013 a J. ecătoriei
V. de Sus.
În temeiul art. 193 C.pr.pen. obligă pe recurentul-parte vătămată G. G. să plătească inculpatului-intimat suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă partea vătămată-recurentă la plata a 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,27 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | IER | ||||
S. L. Ramona M. | G. | O. | M. Alb C. Violeta | C. | M. |
în C.O. semnează președintele completului
Red. A.C./t-red.C.M.
Ex.2; _
J. ecător la fond: F. V.
TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator 2618 Dosar_ Minută
D.P.157/R/_
COPIE
Decide:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. DE PE L. JUDECĂTORIA VIȘEU DE SUS și partea vătămată G. G. , domiciliat în V. de Sus, str. V. V., nr. 132, jud. M. împotriva sentinței penale nr. 135 din 10 aprilie 2013 a J. ecătoriei
V. de Sus.
În temeiul art. 193 C.pr.pen. obligă pe recurentul-parte vătămată G. G. să plătească inculpatului-intimat suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă partea vătămată-recurentă la plata a 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,27 iunie 2013.
Președinte J. ecători
ss.indesc. ss.indesc. ss.indesc.
pt.conf.
| ← Decizia penală nr. 125/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 197/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
