Decizia penală nr. 1277/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.1277/R/2013
Ședința publică din data de 04 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : C. I. | |
JUDECĂTORI | : I. A C. | M. |
: V. V. | A. | |
GREFIER | : G. I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva încheierii penale f.n. din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. V. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 C.pr.pen., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V. P., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. Ielciu Mihai, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.38515alin.2 lit.d C.pr.pen. rap. la art.141 alin.1 și art.3856alin.3 C.pr.pen. solicită admiterea recursului declarat de procuror, casarea încheierii penale din 02 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj și procedând la rejudecarea cauzei să mențină măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului în temeiul art. 148 lit.f C.pr.pen.
Reprezentantul M. ui P. arată că împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive la data de 29 martie 2013, iar această măsură preventivă a fost prelungită si apoi menținută succesiv, recursurile inculpatului fiind respinse de către Curtea de A. C. .
La data de_, prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive nu se mai justifică și se impune înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prima instanță motivează că au trecut șapte luni de la luarea măsurii arestului preventiv, perioadă în care urmărirea penală a fost terminată, iar inculpatul nu mai prezintă acel pericol pentru ordinea publică care este pretins de art.148 lit.f C.pr.pen.
Reprezentantul M. ui P. susține că în prezenta speță temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apoi la menținerea acestei
măsuri subzistă în continuare. Trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu emis de procuror în luna iunie 2013 pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, comisă în formă continuată în perioada 2009-2011 cu un prejudiciul de peste 1,5 milioane lei. Inculpatul a emis peste 1000 de facturi fiscale din care 900 facturi fiscale nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății al cărei reprezentant era. Trebuie reținut faptul că inculpatul are antecedente penale, a fost condamnat pe pedeapsa de 6 luni închisoare pentru o infracțiune la legea CEC-ului, la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, acesta este trimis în judecată la Judecătoria Zalău pentru înșelăciune și este cercetat în alte două dosare penale ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj dosare care au ca obiect săvârșirea
infracțiunii de evaziune fiscală tot de către același inculpat.
În raportat de datele cauzei, apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul este actual și prin urmare se justifică ca acesta să fie menținut în stare de arest preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și menținerea hotărârii primei instanțe.
Din punct de vedere al primei instanțe s-a analizat situația personală a inculpatului și de asemenea a procedat la analizarea disp. art. 136 C.pr.pen. în momentul în care a înlocuit această măsură preventivă. De la momentul luării măsurii arestării preventive până la această dată au trecut 7 luni de zile, iar principalele temeiuri care au stat la baza acestei măsuri preventive au fost acelea că
lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o puternică temere în rândul opiniei publice. Inculpatul nu este o persoană publică astfel încât să se poată aprecia că dacă ar fi cercetat în libertate ar crea într-adevăr o puternică stare de temere în rândul opiniei publice.
Trebuie avute în vedere dispozițiile Codului de procedură penală și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care statuează că o dată cu trecerea timpului acest pericol pentru ordinea publică sau această temere se estompează, și prin urmare nu se poate reține ca și temei al măsurii arestării preventive la nesfârșit această temere. Scopul urmărit este buna desfășurare a procesului penal în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, iar în mod corect a apreciat instanța de fond că la acest moment scopul poate fi atins și prin luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate și care ar oferi instanței suficiente garanții că realizarea cercetării judecătorești se va desfășura în condiții optime.
Dosarul s-a aflat în faza de urmărire penală aproximativ 1 an de zile, inculpatul a fost chemat în fața organelor de urmărire penală și a dat cca.6-7 declarații, iar de fiecare dată când a fost chemat acesta s-a prezentat în fata organelor de urmărire penală. Așadar, anumite indicii că inculpatul ar contribui la buna desfășurare a procesului penal rezultă din faza de urmărire penală și nu există indicii că odată lăsat în libertate acesta ar impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Precizează faptul că inculpatului i-a fost încălcat în mod repetat în faza de urmărire penală dreptul la apărare. Se susține inițial în faza de urmărire penală că inculpatul ar fi emis peste 900 facturi fiscale, ori această chestiune nu este reală, întrucât în raportul de inspecție fiscală se arată cu privire la această societate că este vorba de un număr de 500 facturi fiscale. Solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul nu este administratorul societății față de care se reține că nu ar fi înregistrat în contabilitate aceste facturi, chiar dacă inculpatul ar fi dorit să dispună
înregistrări în contabilitatea societății nu ar fi putut să facă acest lucru neavând posibilitatea legală de a întocmit balanțe și de a depune bilanțuri la administrația fiscală.
Raportat la cele anterior expuse, apreciază că nu există date, indicii sau probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Inculpatul C. V. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și cercetarea s-a în stare de libertate.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală f.n. din_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. V. P. prin încheierea penală nr.12/C/2013 a Tribunalului S. .
În baza art.139 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod procedură penală.
În baza art.145(11) Cod procedură penală pe durata obligării de a nu părăsi localitatea Z., inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la Poliția Municipiului Z. desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere;
b)să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d)să nu dețină și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)să nu se apropie de martorii menționați în rechizitoriu care au fost audiați în cursul urmăririi penale.
S-a atras atenția că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul C. V. - P. este cercetat în Dosar_ al Tribunalului S.
, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată și continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,
În fapt, se reține prin actul de sesizare a instanței, că în perioada anilor 2009-2011, la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator, ci doar aceea de reprezentant al S.C. URB SKF S.R.L. Z., inculpatul C. V. - P., a emis un număr de peste 1.000 (o mie) de facturi fiscale către diverse societăți comerciale, în numele societății mai sus arătate, având ca obiect prestări de servicii și livrări de mărfuri, în valoare totală de 6.283.799 lei (RON), dintre care aproximativ 900 (nouă sute) de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA.
Prin încheierea penală nr.12/C a Tribunalului S. în baza art.1491raportat la art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedură penală,s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. V. - P. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune
fiscală în formă agravată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_, orele 1800și până la data_, orele 1800.
Temeiurile de arestare preventivă s-au făcut în baza art. 146 și 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală instanța constatând că sunt îndeplinite aceste cerințele prevăzute de legale, reținându-se ca pericolul concret pentru climatul economico- social poate fi dedus în lipsa unor criterii legale exprese și dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor, cum se întâmplă în cazul infracțiunilor de natură economică și, în special, cele incriminate prin Legea nr. 241/2005, care, prin natură, modul de săvârșire, prin repetabilitatea lor și prin valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, creează un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice. S-a mai arătat că nu trebuie scăpat din vedere faptul că măsurile preventive sunt menite să asigure nu doar prevenția specială, raportat la fiecare caz concret în parte ci au și un rol educativ și descurajator, pentru alte persoane care au un comportament antisocial asemănător, fiind vorba deci, cu alte cuvinte, și de o prevenție generală.
Măsura arestării preventive luată fata de inculpat a fost prelungită ulterior,motivat de faptul că organele de urmărire penală aveau de administrat o serie de probe și lăsarea inculpatului în stare de libertate ar putea îngreuna această cercetare,existând pericolul de influențare a martorilor sau administratorului societății Sav N. .
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului la acea dată a fost legală și temeinică,însă astăzi, după 8 luni de arest preventiv aceasta măsură nu mai este necesară fata de scopurile urmărite prin privarea de libertate.
Potrivit dispozițiilor art.136 Cod procedură penală măsurile preventive privative sau restrictive de libertate se pot lua pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal,ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală ori de la judecată. Or, atâta timp cât urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul a fost trimis în judecată, în cursul judecății acesta a fost audiat, fiind audiat și unul din cei doi martori propuși prin rechizitoriu de către procuror, se apreciază că riscul ca inculpatul să influențeze în mod negativ cursul judecății este extrem de redus și nesusținut de nici o probă. Mai mult, martorul audiat astăzi în ședința a declarat că îl cunoaște pe inculpat de foarte mult timp, au derulat relații comerciale întrucât înainte de lucra cu firma S.C. URB SKF S.R.L. Z. inculpatul a deținut o societate AF C. și nu au avut nici un fel de probleme. A mai menționat ca de fiecare dată când se întâlnea cu inculpatul acesta era însoțit de o persoană,în proporție de 80%fiind sigur că era numitul Sav V., pe care l-a recunoscut în instanță în fotografia de la dosarul cauzei.
Deși există probe și indicii temeinice conform art.143 Cod procedură penală că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă, astfel încât în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativa de libertate. În această fază procesuală nu se mai poate susține pe bază de probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că fata de natură și gravitatea faptei opinia publică ar fi afectată de
lăsarea în libertate a acestuia. Trebuie avut în vedere faptul că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise în cursul anilor 2009-2011, propunerea de
arestare preventivă fiind făcută abia în anul 2013. Or, dacă în acest interval de timp cât inculpatul s-a aflat în libertate nu a prezentat nici un pericol pentru ordinea publică, astăzi că atât mai puțin. De asemenea nu este de neglijat nici faptul că societatea S.C. URB SKF S.R.L. Z., al cărui administrator de drept era numitul Sav V. a intrat în procedura insolvenței, fiind angajată răspunderea administratorului,în prezent acesta fiind plecat în străinătate.
În ședința publică din_ apărătorul inculpatului a arătat că în cursul urmăririi penale inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, toate probele din dosar fiind efectuate fără prezența apărătorului, deși s-a solicitat respectarea acestui drept, iar cererile în probațiune i-au fost respinse, invocând nulitatea absolută a probelor obținut în aceste condiții și readministrarea lor în instanță. Instanța a admis în parte la acest termen cererile în probațiune, referitoare la emiterea unor adrese către unitățile bancare, către lichidatorul care a fost numit în cauza civilă, urmând ca asupra cererii privind nulitatea declarațiilor martorilor și efectuarea expertizelor să se pronunța la termenul viitor. Exigența desfășurării cu celeritate a procesului penal nu poate să știrbească dreptul organelor judiciare ce a stabili adevărul cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzațiilor și de a dreptul inculpatului de a-și dovedi nevinovăția. În condițiile în care aceste garanții nu i-au fost oferite inculpatului în cursul urmăririi penale, instanța de judecată este datoare să asigure acestuia dreptul la un proces echitabil,indiferent de durata procedurii,care ar putea excede duratei termenului rezonabil prevăzut de art.6 paragraf 1 din CEDO.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca măsura arestării preventive luată și-a atins scopul urmărit prin privarea de libertate a inculpatului, că față de natura faptei comise, care este o infracțiune de evaziune fiscală comisă de o altă persoană decât administratorul de drept al societății, de stadiul procesului, de probele care urmează a fi administrate, și nu mai este necesară, putând fi înlocuită cu o măsură neprivativa de libertate și stabilirea unor obligații riguroase în sarcina inculpatului în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului în continuare. Menținerea arestării preventiva a inculpatului nu trebuie să antameze o condamnare a acestuia,scopul prevăzut de legiuitor fiind cel prevăzut de art.136 Cod procedură penală.
Astfel, în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul C. V. P. prin încheierea penală nr.12/C/2013 a Tribunalului S. .
În baza art.139 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, prev. de art.145 Cod procedură penală.
În baza art.145(11) Cod procedură penală pe durata obligării de a nu părăsi localitatea Z., inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la Poliția Municipiului Z. desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere;
b)să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d)să nu dețină și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)să nu se apropie de martorii menționați în rechizitoriu care au fost audiați în cursul urmăririi penale.
S-a atras atenția că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj casarea acesteia și rejudecând, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului constatând că această este legală și temeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată comisă în perioada 2009-2011 cu un prejudiciu de peste 1,5 milioane lei, acesta are antecedente penale fiind condamnat la 6 luni închisoare pentru infracțiunea la legea CEC-ului la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare pentru evaziune fiscală, este trimis în judecată pentru înșelăciune și cercetat în alte două dosare ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj care au ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Inculpatul C. V. P. a fost arestat preventiv la 29 martie 2013 prin încheierea penală nr.12 a Tribunalului S. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă agravată prev.de art.9 alin.1 și alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., reținându-se ca temei al arestării dispozițiile art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., stabilindu-se în sarcina sa că în perioada anilor 2009-2011 la scurte intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a deține calitatea de administrator ci doar aceea de reprezentant al SC URB SKF SRL Z., a emis un număr de peste 1000 de facturi fiscale către diverse societăți comerciale în numele societății mai sus amintite, având ca obiect prestări servicii și livrări de mărfuri în valoare totală de 6.283,799 lei dintre care aproximativ 900 de facturi nu au fost înregistrate în evidențele contabile, în acest mod societatea sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, respectiv impozit pe profit și TVA, în sumă totală de 1.532.905 lei.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată măsura arestării fiind menținută periodic până la termenul de judecată din 7 august 2013, încheierea de la acea dată prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive fiind cenzurată și în calea de atac a recursului, care a fost respins prin decizia penală nr.1035/2013 a Curții de A. C. .
Procedând la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în baza dispozițiilor art.3002C.pr.pen., la termenul din 2 octombrie 2013 în mod corect s-a apreciat că există probe și indicii temeinice conform art.143 C.pr.pen., că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, însă la aprecierea pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta, condiție impusă de dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen., nu s-au luat în considerare toate elementele care trebuie avute în vedere în această situație și anume cele privind analiza acestui pericol prin prisma gravității faptei și a persoanei inculpatului. De asemenea, termenul rezonabil ala reestării preventive nu a fost evaluat prin raportare la toate elementele pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului le-a cristalizat, respectiv gravitatea faptei, complexitatea cauzei, conduita inculpatului, conduita organelor judiciare, atitudinea față de persoana vătămată reținând că un termen de aproximativ 8 luni de zile în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv este suficient pentru a atinge durata rezonabilă.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, atât cele prev.de art.143 C.pr.pen., cât și cele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., apreciind că recursul declarat în
cauză este întemeiat urmând a fi admis în baza art.38515pct.2 lit.d C.pr.pen. pentru rmătoarele considerente.
În cauză, indiciile temeinice care au stat la baza arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat, ci mai mult s-au constituit în probe care au servit la trimiterea în judecată, iar acestea confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat. În cursul judecății a fost audiat doar inculpatul și un martor, iar prin aceste declarații nu s-a răsturnat situația de fapt inițială, astfel că prevederile art.143 C.pr.pen. se mențin și în prezent.
Cu privire la dispozițiile art.148 lit.f C.pr.pen., în special teza a-II-a, cu referire la art.5 paragr.3 lit.c C.pr.pen., se reține că raportat la gravitatea faptei, prin prisma duratei de timp în care s-a derulat întreaga activitate infracțională, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, împrejurarea că acesta nu a fost recuperat, la conduita inculpatului, complexitatea cauzei și conduita organelor judiciare, termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit, acesta situându-se la nivelul unei perioade de cca 8 luni de zile de la momentul la care măsura a fost dispusă.
Față de cele reținute mai sus și întrucât inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, acesta fiind sancționat administrativ pentru infracțiuni la legea CEC-ului nr.59/1934, cercetat în alte dosare tot pentru infracțiunea de evaziune fiscală disjunse din aceeași cauză și condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare pentru o infracțiune de înșelăciune, elemente care conturează personalitatea sa, chiar dacă încă beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu se poate considera că lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce se exprimă prin reacția opiniei publice asupra unor fapte de acest gen și a modului în care organele judiciare acționează pentru prevenirea unor astfel de infracțiuni.
În consecință, în baza art.3002rap.la art.160bC.pr.pen., ca efect al casării încheierii atacate, se va menține starea de arest a inculpatului.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva încheierii penale din 2 octombrie 2013 în dosar nr._ al Tribunalului S., pe care o casează în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul C. V. P. și rejudecând:
În baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul C. V. P. - fiul lui I. și E. născut la 17 februarie 1979 în S. duc, județul S., aflat în Penitenciarul Oradea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. I. A C. M., V. V. A.
GREFIER
G. I. B.
red.C.I./A.C.
3 ex. - _
jud.fond. T. C.
| ← Decizia penală nr. 386/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 114/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
