Decizia penală nr. 149/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ /a2
DECIZIE PENALĂ NR.149/R
Ședința publică din 18 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: G. O. M. - judecător
JUDECĂTORI :S. -F. A.
B. C.
GREFIER: I. L. M.
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de PROCUROR: B. I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. D. M. (CNP 1., fiul lui natural și R., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul-inculpat B. D. M., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales L. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Apărătorul recurentului-inculpat B. D. M., avocat ales L. I., depune la dosar împuternicirea avocațială.
Instanța procedează la verificarea datelor recurentului-inculpat; de asemenea solicită să se precizeze dacă se formulează alte cereri.
Apărătorul recurentului-inculpat B. D. M., avocat ales L. I., arată că nu formulează alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu formulează alte cereri.
Constatând faptul că nu se formulează alte cereri, văzând actele și lucrările de la dosar, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat B. D. M., avocat ales L. I., în temeiul art.385 indice 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea arestării preventive față de inculpatul B. D. M., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu prezintă pericol
pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar influența buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul a recunoscut faptele, le-a regretat, probele au fost administrate, se va prevala de art.320 indice 1 Cod procedură penală și la instanță nu vor fi administrate probe. Menținerea s-a justificat de prima instanță datorită lipsei inculpatului minor, cauza fiind amânată pentru 08 august. Apreciază că menținerea este nejustificată raportat la poziția inculpatului, faptul că este fătă antecedente penale, acesta putând primi o pedeapsă cu suspendarea. A colaborat cu organele judiciare. Are sprijinul familiei, nu a fost nevoit, este susținut, sora lui are magazin, inculpatul nu este predispus la săvârșirea unor astfel de fapte.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului. Apreciază că în mod corect s-a reținut temeiul arestării preventive, este o faptă gravă pentru care cercetarea penală trebuie să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Recurentul-inculpat B. D. M., acordându-i-se ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în libertate. A recunoscut. Îi pare rău.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea penală din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat prin apărător și în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 indice b Cod procedură penală, a fost menținută pentru următoarele 60 zile de zile măsura arestării preventive față de inculpatul B. D. M. născut la data de_ în Baia Mare, fiul lui N. și R., CNP 1.
, domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla trimis în judecată sub acuzația de comitere a infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 29/U/_ .
Pentru a pronunța această încheiere, judecătoria a reținut următoarele: Prin încheierea nr. 940/_ a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin
Încheierea penală nr. 88/R/_ a T. ui M., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. D. M. pentru o perioadă de 29 zile, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 f C. pr. penală fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 29/U/_ .
Măsura arestării preventive a fost menținută pentru o perioadă de 60 de zile prin Încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Încheierea penală nr. 88/_ a T. ui M. .
Și la momentul prezent, raportat la circumstanțele speței, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului
B. D. M. arestat în prezenta cauză, pentru următoarele 60 de zile, și cercetarea în continuare a acestuia în stare de arest.
Referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive, cadrul legal al acestei măsuri este dat de disp. art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora, când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, sau nu mai subzistă vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se punerea în libertate a inculpatului.
J. ecătoria a constatat că din analiza textului legal menționat, reiese că două sunt motivele pentru care se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv dacă măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau, al doilea motiv, dacă nu mai subzistă vreun temei care să justifice menținea măsurii preventive.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv, instanța de fond a analizat actele și lucrările dosarului de luare a măsurii arestării preventive, apreciibd că la luarea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale prevăzute de art. 136 și următoarele Cod procedură penală, aspect confirmat și prin respingerea recursului declarat de inculpat la luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revocare, respectiv faptul că nu mai subzistă vreun temei care să justifice privarea de libertate a inculpatului, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării acestei măsuri preventive față de inculpatul B. D. M. respectiv ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, generând astfel un pericol social concret în raport de circumstanțele presupusei fapte și de cele personale ale inculpatului, subzistă în continuare, în cauză neintervenind niciun element de noutate suficient de puternic încât să ducă la înlăturarea temeiurilor inițiale.
S-a reținut că mijloacele de probă administrate în cauză permit să se contureze presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind avute în vedere declarația părții vătămate T. V. G., procesul verbal de conducere în teren și planșa foto aferentă, raportul de constatare medico-legală nr. 314/_, proces verbal de reconstituire și planșa foto aferentă, procesul verbal de examinare a bunurilor părții vătămate și planșa foto aferentă, declarațiile martorilor, raport de expertiză medico legală psihiatrică nr. 316/_ întocmit de Serviciul de Medicină Legală M. privind pe inculpatul minor M. B. I., dovadă de ridicare a bunurilor părții vătămate de la inculpatul M. B. I., procesul verbal de predare primire a bunurilor către parte vătămată.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică instanța a avut în vedere atât gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul B. D. M., ce rezultă din împrejurările și modul de săvârșire a actului de sustragere, inculpatul a acționat cu îndrăzneală,după o înțelegere prealabilă cu coinculpatul minor M. B. I., exercitând violențe părții vătămate, într-un
loc dosnic, după ce în prealabila a urmărit-o, cât și din elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Rezonanța socială a unor astfel de fapte, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de insecuritate socială, iar fapta pentru care este cercetat inculpatul, întrunește toate elementele menționate, îndreptățesc să se considere că în speță, în privința inculpatului, menținerea arestării preventive este o măsură proporțională și echilibrată fiind justificată de interesul legitim general care primează astfel în raport cu interesele individuale ale inculpatului în plan procesual, ținând cont de rezonanța negativă a unor asemenea fapte în societate și recrudescența lor.
Pentru aceste considerente, ținând cont de starea de pericol social, instanța de fond a apreciat că judecata trebuie să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest preventiv, motiv pentru care va dispune menținerea măsurii arestării preventive pentru următoarele 60 zile.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar până la data trimiterii lui în judecată situația juridică precum și starea de fapt reținută la data luării măsurii preventive luate în temeiul art. 149 ind. 1 comb. cu art. 143 rap. la art. 146 lit. f Cod procedură penală, verificată de instanța de control judiciar, este apreciată de instanță ca neschimbată, față de acestea neexistând temeiuri noi care să justifice punerea sa în libertate.
Iar împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și intenționează să se prevaleze de procedura abreviată a recunoașterii vinovăției, prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, nu reprezintă o garanție suficientă pentru punerea inculpatului în acest moment în libertate, în raport de datele speței de soluționat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. D. M.
, solicitând, în esență, prin apărătorul ales, casarea încheierii atacate, revocarea arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsarea în libertate a acestuia nu ar influența buna desfășurare a procesului penal, a recunoscut faptele, le-a regretat, a colaborat cu organele judiciare, probele au fost administrate.
Examinând recursul de față, în baza probelor aflate la dosarul cauzei, tribunalul reține în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul din 07 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare dat în dosarul nr. 1570/P/2013 a fost trimis în judecată inculpatul B. D. M. pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal. Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecatî și inculpatul
M. B. I. .
În faza de urmărire penală, pentru săvârșirea infracțiunii reținută în prin rechizitoriu, s-a luat față de inculpatul B. D. M. măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, prin încheierea nr.940 din 15 aprilie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.29/U/15 aprilie 2013 cu valabilitate până la 13 mai 2013. Împotriva încheierii judecătoriei, inculpatul a declarat recurs, calea de atac fiind respinsă prin încheierea penală nr. 88/R/_ a T. ui M. .
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Baia Mare sub dosar nr. _
.
La termenul de judecată din 13 iunie 2013, judecătoria a procedat la
verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. D. M. .
Așa cum rezultă din actele dosarului și cum în mod corect a reținut prima instanță, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, pe lângă faptul că din datele cauzei rezultă presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, față de acesta continuă să fie incidente prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală (inculpatul fiind acuzat de comiterea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică).
Raportat la fapta pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută a fi comisă este mai mare de 4 ani, tribunalul apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este temeinică și legală, iar cercetarea inculpatului în stare de arest este justificată.
De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a afirmat în mod constant că la menținerea măsurii arestării preventive trebuie analizată persistența motivelor care justifică privarea de libertate a inculpatului, apreciind că după o anumită perioadă de timp motivele existente la luarea măsurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative (W c. Elvetiei), însă a precizat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsura "exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"; (Labita c.Italiei).
De asemeni, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, întradevăr, că referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate (Richet c.Frantei), însa alături de invocarea altor motive plauzibile, poate să întemeieze menținerea în stare de detenție: pericolul de a săvârși și alte infracțiuni precum și tulburarea ordinii publice, apreciate în funcție de gravitatea și natura infracțiunii, circumstanțele în care a fost
săvârșită (Bouchet c. Frantei), caracterul celui acuzat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale (Neumaister c. Austriei).
Pentru toate aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. M. (CNP 1., fiul lui natural și R., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
G. O. M. | S. -F. A. ; B. C. I. | L. M. |
Red.G.O.M../T.red.I.L.M._ / 3 ex.
J. ecător la fond:B. I. A
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator - 2618
DOSAR NR._ /a2 din 18 iunie 2013 Către
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin.2 Cod procedură penală, vă trimitem copia dispozitivului deciziei penale nr.149/R din 18 iunie 2013, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, privind pe recurentul-inculpat inculpatul B. D. M. (CNP 1., fiul lui natural și R., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA - TRIBUNALUL MARAMUREȘ cod operator - 2618
DOSAR NR._ /a2 din 18 iunie 2013 Către
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin.2 Cod procedură penală, vă trimitem copia dispozitivului deciziei penale nr.149/R din 18 iunie 2013, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, privind pe recurentul-inculpat inculpatul B. D. M. (CNP 1., fiul lui natural și R., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE, GREFIER,
cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ COPIE-Minută DOSAR NR._ /a2 D.P. nr.149/R/_
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. M. (CNP 1., fiul lui natural și R., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
s.s. indes. s.s. indes.;s.s.indes.
pt. conf.
TRIBUNALUL MARAMUREȘ Minută DOSAR NR._ /a2
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. D. M. (CNP 1., fiul lui natural și R., născut la data de_ în Baia Mare, județul M., domiciliat în comuna Mireșu Mare nr. 411, județul M., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat să plătească statului suma de 30 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
s.s. indes. s.s. indes.;s.s.indes.
pt. conf.
| ← Decizia penală nr. 5/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 51/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
