Decizia penală nr. 5/2013. Mentinere arest preventiv

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2

DECIZIA PENALĂ NR. 5/R/2013

Ședința publică din data de 4 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. R.

JUDECĂTORI: V. VIRIGIL A.

M. B. GREFIER: T. G.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR: D. D.

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul C. D. B. împotriva încheierii penale din data de 18 decembrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut starea de arest a acestuia.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. D. B., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. P. Cosmin Iustin din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. D. B., av. L. Kinga, care solicită a se constata

încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu în cauză, urmând a se pronunța și cu privire la acordarea onorariului avocațial parțial.

Inculpatul C. D. B., întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului C. D. B. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacată și rejudecând, solicită revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii inculpatului de îndată în stare de libertate. Apreciază că s-a exagerat foarte mult cu ocazia luării și menținerii măsurii arestului preventiv, prin aceea că s-a susținut existența unui eventual pericol concret pentru ordinea publică și a unor indicii cu privire la existența infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, care dacă ar fi existat, la acest moment ar trebui să se fi transformat în probe certe. Din verificările efectuate împreună cu

judecătorul fondului, au constatat că astfel de probe nu există. Astfel, solicită a se reține că infracțiunile de trafic de droguri presupun existența unei interacțiuni cu mai multe persoane, iar în dosar sunt menționați prin rechizitoriu 10 martori, din care jumătate sunt martori asistenți la percheziții. Mai mult, cantitățile presupus traficate sunt foarte mici, de ordinul gramelor, iar presupusa activitate infracțională s-a derulat pe o perioadă scurtă de timp. În aceste condiții solicită a se constata că practica este cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Constată, totodată, că se face foarte mult referire la antecedența penală a inculpatului, dar învederează că acesta beneficiază în acest moment de prezumția

de nevinovăție, precum și că acesta are o stare de sănătate precară, chiar dramatică. În acest sens solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8 C.pr.pen. și actele medicale depuse la filele 13-18 dosarul de fond, din care rezultă că suferă de afecțiuni grave cum ar fi pancreatită acută, pentru care a fost și internat anterior luării măsurii preventive.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv și pentru motivele prev. de art. 136 alin. 8 C.pr.pen., respectiv starea de sănătate a inculpatului. Apreciază că și luarea unei măsuro neprivative de libertate ar fi mai potrivită la acest moment.

Mai solicită a se reține și că în cauză s-au aplicat amenzi administrative față de unele persoane care au calitatea de martori, iar față de martorul Bădinaș Mihai, cu privire la care s-au disjuns cercetările și care a suferit anterior cinci condamnări nu s-a luat nicio măsură. Având în vedere și această diferență de tratament juridic solicită revocarea măsurii preventive și luarea unei măsuri mai puțin restrictive pentru a se da posibilitatea inculpatului de a-și trata afecțiunile de care suferă, urmând ca în cazul în care va fi condamnat să suporte consecințele.

Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală, temeinică și în detaliu motivată a încheierii atacate, prin care în mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului, constatându-se că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă. Astfel, solicită a se constata că în cauză sunt

întrunite în mod cumulativ condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen. respectiv există indicii și probe ce conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată și cele prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumat a fi comisă de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Învederează faptul că la pagina 3 din încheierea penală atacată se regăsesc mijloacele de probă ce conduc la existența indicii și bănuiala rezonabilă de comitere a infracțiunii, indicii și temeiuri ce au fost analizate în mod repetat atât de către instanța de fond cât și de cea de recurs, astfel că au intrat sub autoritatea de lucru judecat.

Mai mult, Cedo a statuat că atunci când se discută luarea, menținerea și prelungirea măsurii arestului preventiv aceste indicii nu trebuie să conducă la condamnarea inculpatului, ci la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis fapta, astfel că solicită înlăturarea apărării inculpatului referitoare la existența sau inexistența probelor, deoarece este o discuție pe fondul cauzei.

În ceea ce privește incidența disp. art. 148 lit. f C.pr.pen. arată că prima teză este îndeplinită, iar referitor la cea de-a doua condiție precizează că în mod corect s-a reținut că judecarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică mai ales din prisma impactului negativ în conștiința societății pe fondul dezvoltării fără precedent a unor astfel de infracțiuni asupra unor persoane din ce în ce mai tinere.

De asemenea, consideră că în mod corect s-a reținut că existența pericolului pentru ordinea publică este dată și de circumstanțele și datele cu privire la antecedența penală a inculpatului, care a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri, perseverând astfel în comiterea acestui gen de fapte. În aceste condiții consideră că cercetarea în stare de libertate a unei astfel de persoane ar conduce la producerea unui sentiment de neîncredere în actul de justiție.

Referitor la susținerile apărării cu privire la starea de sănătate a inculpatului arată că în sistemul penitenciar există instituții medicale chiar mai bune decât cele civile, iar inculpatul poate beneficia de tratamentul optim.

Inculpatul C. D. B., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a avut o atitudine bună încă de la început, a recunoscut parțial comiterea faptelor și a fost consumator de droguri în perioada în care a stat în Irlanda. Solicită cercetarea în stare de libertate până la eventuala sa condamnare, pentru a se putea trata, deoarece a fost internat la Spital Penitenciar Dej, unde a fost tratat pentru alte afecțiuni.

C U R T E A

Prin încheierea penală din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 C.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului C. D. -B. ,, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în esență, prin actul de sesizare al instanței, că în cursul anului 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, inculpatul C. D. -B. a oferit gratuit și contracost droguri de risc - cannabis și rezină de cannabis, pe piața de consumatori din municipiul Cluj-Napoca, respectiv martorilor Gal Timeea- Mercedesz, Bătinaș Mihai, Borz Răzvan-I., Răscol A. -D., M. C. an- Olimpiu, M. I., Mureșan G. și colaboratorului autorizat cu nume de cod

"M. I. ";, precum și că a deținut fără drept în vederea consumului propriu droguri de risc.

Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispoziție art.300/2 rap. la art. 160/b C.pr.pen., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpat, respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice (relevate de declarațiile inculpatului C. D. -B., declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de percheziție domiciliară, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare din datele de_ ,_ și_, procesele-verbale de constatare a efectuării unor cumpărări autorizate de droguri din datele de_ și_, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală etc) că s-au comis faptele prevăzute de legea penală sus-menționate, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpat.

De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani (respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc), iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul traficând, în mod repetat și pe o perioadă semnificativă de timp, droguri de risc - apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, în scopul a obține foloase materiale, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală), precum și din faptul că inculpatul a mai fost cercetat și trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea unor

infracțiuni similare, beneficiind însă de clemența instanței care l-a condamnat

definitiv la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, împrejurare care nu l-a determinat câtuși de puțin să-și schimbe comportamentul infracțional. Pe de altă parte, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea

fenomenului și efectele pe care le produce, astfel încât cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut în parte faptele comise și are o stare de sănătate precară, după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, însă aceste împrejurări nu pot constitui argumente suficiente pentru lăsarea lui în libertate sau luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în raport cu condițiile concrete ale comiterii faptelor, gravitatea acestora, consecințele produse și perseverența infracțională manifestată de inculpat (precum și în lipsa unui raport de expertiză medico-legală cu privire la afecțiunile de care suferă inculpatul).

Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.300/2 rap. la art. 160/b alin.3 C.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu există probe certe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat cu atât mai mult cu cât cantitățile de droguri presupuse a fi fost traficate sunt foarte mici iar activitatea infracțională de asemenea presupusă, s-a desfășurat pe o perioadă de timp relativ scurtă. Mai mult, instanța de fond a ținut seama doar de antecedența penală a inculpatului nu și de faptul că acesta are o stare de sănătate precară dovedită prin actele justificative depuse la dosar, deși potrivit art.136 alin.8 C.p.p. acestea sunt condiții ce trebuie avute în vedere la luarea și apoi menținerea stării de arest preventiv.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrările dosarului și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești(declarația inculpatului din ședința publică din _

) rezultă existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa.

Apoi, jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt, în acest context critica adusă hotărârii recurate referitoare la lipsa probelor apare ca neîntemeiată.

Mai mult, reglementările europene precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, existând de asemenea prevederi legale care instituie garanții suplimentare în vederea înlăturării arbitrariului.

În speța de față, natura și gravitatea faptei ce se bănuiește că a fost comisă de către inculpat, perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul, urmările produse, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de notorietate

impactul negativ pe care traficul de droguri îl produce în societate, precum și consecințele devastatoare și ireversibile pe care consumul de droguri îl produce sănătății consumatorilor.

Cu privire la persoana inculpatului este important de observat că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, suferind o condamnare anterioară pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, iar starea de sănătate precară a acestuia nu constituie în sine un motiv de revocare a măsurii arestului preventiv, întrucât potrivit art.139 ind.1 C.p.p acesta va putea fi tratat sub pază

permanentă, dacă se va constata prin expertiză medico-legală că nu poate fi tratat în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat. Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu partial pentru apărător din

oficiu, avocat L. Kinga.

Va obliga pe recurentul C. D. B. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. D. B., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat L. Kinga.

Obligă pe recurentul C. D. B. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 ianuarie 2013 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. V. V. A. M. B.

GREFIER

T. G.

Red.M.R./S.M.D.

3 ex./_ .

Jud.fond. M. L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 5/2013. Mentinere arest preventiv