Decizia penală nr. 231/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR.231/R/2013
Ședința publică din 18 februarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - D. Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C. -
reprezentat prin procuror A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. I. împotriva încheierii penale din data de_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. I., în stare de arest, asistat de către apărător ales av. Buzan Cioltea A., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul M. I., arată că își menține recursul declarat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului M. I. , în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în consecință, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. I. cu punerea de îndată în libertate a acestuia.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului arată că în fața primei instanțe, unul dintre argumentele care au stat la baza acuzării a fost acela că există începută urmărirea penală pentru alte două persoane, cu privire la care s-a dispus disjungerea în calitate de făptuitori din cauza care-l privește pe inculpat. Dacă acesta este un motiv pentru menținerea în stare de arest a inculpatului M. I., apreciază că detențiunea pe viață pentru inculpat nu este suficientă pentru înlăturarea infracțiunilor de contrabandă din zona frontierei Sighet.
De asemenea, arată că în mod greșit prima instanță reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar determina un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, având în vedere că această insecuritate nu este dovedită în nici un fel. Susține că în zona frontierei Sighet sunt o serie de infracțiuni de contrabandă cercetate, trimise în judecată cu inculpații în stare de libertate.
Consideră că nu se poate ca reținând gradul de pericol social al infracțiunii să se considere că este întemeiată menținerea în stare de arest a inculpatului, fără a se avea în vedere pericolul pe care îl prezintă persoana acestuia.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul este arestat de 4 luni de zile, are o stare de sănătate precară iar soția sa este singura care se ocupă de
minora pe care o are în întreținere, cu grave probleme de sănătate și un fiu student care nu are venituri.
Totodată, susține că există certitudinea că inculpatul a înțeles în aceste 4 luni de zile de ce a fost arestat, ce înseamnă aceste fapte, la final putându-se vedea care este pericolul concret și care a fost modalitatea exactă în care au fost săvârșite faptele întrucât în cauză tot ce mai poate fi administrat ca și probațiune este ascultarea interceptărilor ambientale și telefonice. Ori, în această fază procesuală, inculpatul nu poate periclita în nici un fel buna desfășurare a acestui proces penal.
Este adevărat că la un termen anterior, martorul investigator sub acoperire
"P. "; a declarat că a fost amenințat, însă deși a fost întrebat de către cine anume, acesta a arătat doar că "de anumite persoane";.
Nu consideră că pentru o simplă afirmație a cărei credibilitate a pune sub semnul întrebării, raportând-se la înregistrările ambientale și la declarațiile date în fața instanței, există vreun motiv pentru care să se mențină starea de arest a inculpatului M. I. .
Motivele reținute de prima instanță pentru menținerea arestării preventive a inculpatului i se par halucinante. Nu i se pare corect să se pună problema de această manieră.
In consecință, solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul M. ui P. , lăsând la o parte nemulțumirile apărării cu privire la concluziile procurorului care a participat la soluționarea cauzei în fond și cu referire strictă la obiectul acestui recurs respectiv încheierea atacată, solicită a se avea în vedere că Tribunalul Maramureș a făcut o analiză judicioasă în ceea ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului și pentru viitor.
Astfel, prima instanță a reținut corect că temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatului subzistă în continuare și, pe cale de consecință, a menținut măsura arestului preventiv.
Criticile pe care apărarea le aduce hotărârii atacate sunt nefondate în raport de numărul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, care au o periculozitate socială extrem de ridicată, fiind vorba de infracțiuni de evaziune fiscală, dare de mită, deținerea înafara antrepozitului fiscal a produselor accizabile și nu în ultimul rând a infracțiunii de contrabandă, care din activitatea derulată de inculpat conferă acestui dosar o oarecare complexitate și desigur că determină și reținerea în sarcina inculpatului a unor elemente care înclină balanța în mod defavorabil în ceea ce-l privește și prin privarea de libertate.
Solicită a se avea în vedere că nu are nici o relevanță care este stadiul procesului penal la fond, pentru că s-a susținut că nu mai există nici o altă probă de administrat înafara audierii înregistrărilor efectuate în cauză și că acest argument nu este suficient pentru a dispune punerea în libertate a inculpatului. Nici cele susținute în legătură cu privarea de libertate a inculpatului care este încarcerat de aproximativ 4 luni, nu poate constitui din punctul său de vedere un argument prin prisma practicii constante a CEDO, care a arătat în nenumărate soluții de speță că este atributul instanțelor naționale ca în raport de elementele cauzei, de persoana inculpatului și de pericolul social al faptelor, să stabilească dacă detenția este sau nu justificată.
Pe de altă parte, pentru că s-a solicitat înlocuirea măsurii privative de libertate cu una neprivativă de libertate, solicită a se avea în vedere că și această solicitare este neîntemeiată în raport de ceea ce rezultă din mijloacele de probă administrate până la acest moment, care din perspectiva sa conferă activității infracționale a inculpatului pericolul pentru ordinea publică extrem de ridicat și
care fac ca cel puțin pentru moment să fie necesară privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.e C.pr.pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Inculpatul M. I. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Susține că martorul investigator sub acoperire nu a putut fi amenințat de către familia sa. Mai mult, infracțiunea de contrabandă nu poate exista la dosar întrucât nu a fost comisă. Intr-adevăr a recunoscut că s-a acordat suma de
5.000 euro pentru o eventuală contrabandă, dar aceasta nu s-a realizat niciodată. Susține că suma provenea de la mai multe persoane, existând o tranzacție între el și alte persoane de cetățenie ucraineană.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că datorită stării sale de sănătate se află în incapacitate de muncă iar în penitenciar, din lipsă de fonduri, i-a fost acordat tratament doar pentru 10 zile.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 12 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de inculpatul M.
I., prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 160brap. la art. 3002Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.
I. - CNP 1. , fiul lui M. și F., născut la_ în Sighetu Marmației, domiciliat în Sighetu Marmației str. Iapa nr. 422 județul Maramureș, aflat în Penitenciarul Gherla și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de_ în dosarul nr. 89/P/2012 al
D.N.A. - Serviciul Teritorial C. - Biroul Teritorial Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul M. I., pentru infracțiunile de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; contrabandă prev. de art. 270 alin. 1 și 3 din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006; deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev. de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din legea nr. 241/2005; cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul_ . Prin încheierea penală nr. 485 din_ pronunțată în dosarul nr. _
, s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 37/U/_ .
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada iulie-octombrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a promis diverse sume de bani, respectiv suma de 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, în total suma de 12.000 euro (lunar) și a remis efectiv echivalentul a 5.000 euro către ofițerul de poliție judiciară din cadrul SPF Sarasău, pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în țară, în mod ilegal, a unor cantități de țigarete din Ucraina; de asemenea, în noaptea de_ inculpatul, cu ajutorul altor persoane, a introdus peste frontiera de stat dintre România și Ucraina cantitatea de 50 de baxuri de țigări, respectiv 25.000 de
pachete, pe care le-a depozitat într-un imobil din apropierea liniei de frontieră, iar ulterior le-a transportat și le-a valorificat.
La termenul din 12 februarie 2013, instanța, procedând în conformitate cu prevederile art. 160braportat la art. 3002Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, a constatat că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, fiind incident în continuare în cauză temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, pentru infracțiunile presupus a fi comise, legea prevede pedepse cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social al faptelor reținute în sarcina sa, de modalitatea de comitere a acestora, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului M. I. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar implica lăsarea în libertate a inculpatului este particularizat de împrejurările concrete în care se presupune că a comis faptele, precum și de rezonanța socială puternic negativă a acestora în comunitatea locală, aspecte care subliniază gravitatea deosebită a infracțiunilor.
În raport de aceste aspecte instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, faptele de care este acuzat inculpatul fiind de natură să producă o puternică reverberație în rândul unei comunități restrânse cum este cea din care acesta face parte, iar lăsarea sa în libertate ar putea determina un sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva infracțiunilor de acest gen.
De altfel, în jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a drepturilor omului, în interpretarea art. 5 paragraful 1 din Convenție a statuat că la momentul adoptării unei măsuri preventive nu este necesară deținerea unor date sau probe care să justifice condamnarea, fiind suficiente cele care sunt apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana acuzată să fi comis infracțiunea, situație care se regăsește și în cauza de față.
În consecință, constatând că motivele care au determinat inițial privarea de libertate a inculpatului subzistă și în prezent, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, măsură pe care a menținut-o pentru următoarele 60 de zile.
Pentru motivele de mai sus s-a respins cererea inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, fiind menținută starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul M. I., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 18 februarie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea de îndată în libertate a acestuia.
În subsidiar a solicitat a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Susținerile inculpatului prin apărător ales din ședința publică din data de 18 februarie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent M. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA Serviciul Teritorial C. din data de_ pentru infracțiunile de dare de mită în
formă continuată, prev.de art.255 alin.1 Cod penal, rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; contrabandă prev.de art.270 alin.1 și 3 din Legea nr.86/2006, comb.cu art.274 din Legea nr.86/2006, deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 țigarete, prev.de art.296/1 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003; evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Acuzațiile aduse inculpatului constau în aceea că, în perioada iulie- octombrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, ar fi promis diverse sume de bani, respectiv suma de 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, în total suma de 12.000 euro (lunar) și ar fi remis efectiv echivalentul a 5.000 euro către ofițerul de poliție judiciară din cadrul SPF Sarasău, pentru ca acesta, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în țară, în mod ilegal, a unor cantități de țigarete din Ucraina; de asemenea, în noaptea de_ inculpatul, cu ajutorul altor persoane, ar fi introdus peste frontiera de stat dintre România și Ucraina cantitatea de 50 de baxuri de țigări, respectiv 25.000 de pachete, pe care le-ar fi depozitat într-un imobil din apropierea liniei de frontieră, iar ulterior le-ar fi transportat și le-ar fi valorificat.
Față de inculpatul M. I. s-a luat măsura arestului preventiv prin încheierea penală nr.485/0_ a T. ui Maramureș, în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care era cercetat, perseverența cu care se presupune că a acționat inculpatul, confruntarea sa anterioară cu legea penală.
În mod corect instanța de fond verificând la data de_ măsura arestului preventiv al inculpatului a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest.
Probele administrate până în prezent, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial C., precum și probele administrate în cursul cercetării judecătorești, conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor imputate, fiind în continuare îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, verificând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, cele prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, curtea constată că acestea subzistă în continuare și că nu au intervenit împrejurări noi din care să rezulte încetarea sau schimbarea acestora.
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiul invocat mai sus subzistă, raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor imputate inculpatului, la modul și mijloacele în care se bănuiește că au fost comise, la persoana inculpatului, care a mai fost confruntat cu legea penală pentru o
infracțiune de dare demită pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative, lăsarea în liberate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât acesta nu are o sursă legală de venituri, existând riscul comiterii de noi infracțiuni.
Situația personală a inculpatului sau starea sa de sănătate nu reprezintă elemente care să determine luarea altei măsuri preventive față de inculpat, câtă vreme au subzistat și anterior luării măsurii arestului preventiv și nu au avut se pare rolul de a inhiba conduita sa antisocială.
În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.
Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu patru luni de zile.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I., fiul lui M. si F., născ. la 1 martie 1963, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 februarie 2013 a T. ui Maramureș.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I., fiul lui M. si F., născ. la 1 martie 1963, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 februarie 2013 a T. ui Maramureș.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
ANA C. | L. | M. | M. Ș. |
G. ,
M. B.
Red.L.M./dact.L.C.C.
3 ex./_
Jud.fond: S. L. Ramona M.
| ← Decizia penală nr. 114/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 5/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
