Decizia penală nr. 1320/2013. Delapidare
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINO DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.1320/R/2013
Ședința publică din 15 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : L. | H., judecător |
JUDECĂTORI | : I. | M. |
: V. | V. A. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și inculpata P. Ana, împotriva sentinței penale nr.299/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, inculpata fiind trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr. 2072/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă faptă prevăzută și pedepsită de art. 214 al. 1 C.pen. (în dauna părții vătămate P. C. I.
S.A. B. - pct. 1 din starea de fapt) și delapidare faptă prevăzută și pedepsită de art. 2151al. 1 C.pen., (în dauna părților vătămate Ș. UI. și L. D. -A. - pct. 2 din starea de fapt), cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. .
La apelul nominal făcut în cauză , lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din datat de 8 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 299 din_ a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.proc.pen., a fost achitată inculpata P. Ana, fiica lui I. și Ana, născută la data de 4 iulie 1967, în localitatea I., județul C., CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen..
A fost condamnată inculpata P. Ana, fiica lui I. și Ana, născută la data de 4 iulie 1967, în localitatea I., județul C., de cetățenie română, studii 12 clase, casnică, fără antecedente penale, căsătorită, posesoare a C. I. seria K.X., nr. 4. eliberat de SPCLEP Gherla, având CNP 2., domiciliată în comuna I., nr. 171, județul C. , la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.
2151al. 1 C.pen..
A fost suspendată condiționat executarea pedepsei precizate la pct. II., pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.ui 83 C.pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei principale, dreptul prevăzut de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a C.pen.. Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepsei accesorii precizate.
A fost obligată inculpată să achite părților civile, despăgubiri civile, astfel:
15.004 lei pentru partea civilă P. C. I. SA B., cu dobânda legală, începând cu data de_ până la achitarea integrală a debitului;
190 lei pentru partea civilă Ș. I. și
150 lei pentru partea civilă L. D. -A. .
S-a respins acțiunea civilă a părții civile P. C. I. SA B. împotriva părții responsabile civilmente P. E. .
A fost obligată inculpată să achite părții civile S. C. P. C. I. SA suma de 8.231,12 lei, cheltuieli judiciare.
A fost obligată inculpată să achite 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P. Ana pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151al. 1 C.pen., precum și pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen., cu aplicarea art.ui 33 lit. a C.pen..
Inculpata nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor.
Analizând probele aflate la dosar, instanța a reținut următoarele:
Inculpata P. Ana a fost angajată la SC CAPA FINANCE I. S.A.(actualmente P.
I. B. ), în baza contractului individual de muncă nr. 77 din 10 martie 2006, pe postul de funcționar economic cu atribuții de casier. Și-a desfășurat în mod efectiv activitatea la punctul de lucru din localitatea I. . (f. 92 - 94)
Printre atribuțiile de serviciu ale inculpatei cuprinse în fișa postului, s-a aflat printre altele și "efectuarea de operațiuni cu numerar, încasarea și emiterea chitanțelor, generarea registrului de casă".(f. nr. 34 - 38)
La data de 10 august 2009 martorul F. P. -M., care avea funcția de coordonator operațiuni rurale, s-a deplasat la punctul de lucru din localitatea I., unde inculpata P. Ana își desfășura activitatea, pentru a efectua o verificare a gestiunii. Înainte de efectuarea verificării, inculpata P. Ana i-a adus la cunoștință martorului, că îi lipsesc bani din casierie, precizând și suma exactă de 15.000 lei, ca fiind lipsă. Pentru a justifica lipsa banilor, inculpata a invocat un presupus furt, săvârșit la o dată neprecizată de către o persoană necunoscută. A susținut, că furtul s-a comis din cauza faptului că într-o zi a plecat la toaletă fără să asigure ușa biroului. A constatat lipsa banilor la sfârșitul programului de lucru și nu a anunțat conducerea societății, deoarece i-a fost rușine.(f. 21 - 22, 23 - 33, 73 -83,104 -107)
În urma verificării numerarului din casa de bani de către martorul F. M. -P. s-a constatat o lipsă în gestiune de 15.004 lei.(f. nr. 21 -22, 23 -33)
Pentru identificarea cauzelor care au condus la prejudicierea societății s-a constituit o comisie de cercetare disciplinară și o comisie de control intern. în urma verificărilor s- a constatat, că inculpata P. Ana nu și-a respectat atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, deoarece nu și-a anunțat superiorii despre lipsa sumei de bani din casierie, nu a verificat zilnic soldul scriptic și faptic din casierie și nici concordanța dintre acestea. Pe baza constatărilor menționate în procesul verbal din 31 august 2009, angajatorul a dispus desfacerea contractului individual de muncă a inculpatei, prin decizia nr. B/l 158 din_ .(f. 21 - 22, 23 - 33, 91).
Cercetarea administrativă a mai evidențiat, că după data de 15 iunie 2009 inculpata nu a mai predat toate sumele de bani încasate martorului F. M. -P., soldul scriptic din registrul de casă fiind mult mai mare decât sumele predate. După data menționată, soldul în casierie a fost menținut peste limita legală de 10.000 lei. Aceste aspecte mai rezultă și din înscrisurile puse la dispoziție de către P. C. I. B.
.(Vol. II, f. 23 - 33, 1 - 269 și Vol. III, f. 1-237) inculpata P. Ana nu a fost în măsură să ofere o explicație credibilă cu privire la lipsa banilor, justicându-și atitudinea cauzatoare de prejudiciu prin vol. prea mare de muncă. în mod indirect și-a asumat răspunderea pentru această faptă prin semnarea unui angajament de plată la data de 13 august 2009.(Vol. I, f. nr. 73 - 83 și 158)
Prin contractele de împrumut nr. 47045356 din 25 iunie 2007, respectiv nr. 49355709 din 21 iulie 2008 părțile vătămate Ș. I. și fiica acesteia L. D. -A. s-au imprumutat de la SC CAPA FIN ANCE I. SA B. cu suma de 5.500 lei fiecare, având de achitat lunar rate de 180 respectiv 160 lei.(Vol. I, f. nr. 57 - 66)
La data de 14 august 2009 partea vătămată Ș. I. a fost apelată telefonic de către inculpata P. Ana, să-și achite ratele la banca, inclusiv ale fiicei sale, deoarece sunt restante pe luna iulie 2009. La data de 16 august 2009 partea vătămată Ș. I. a lăsat suma de 340 lei, aferentă celor două contracte de împrumut, la locuința soacrei sale R. I., care urma să plătescă banii la bancă a doua zi. În aceiași zi, la domiciliul martorei R. I. din I. s-a prezentat inculpata P. Ana care a primit suma de 340 lei fără a elibera chitanță. Inculpata nu a mai depus banii la casieria unității, concluzia logică fiind aceea că i-a însușit în scop personal (Vol. I, f. nr. 51 - 56 și 108 - 110)
Inculpata nu recunoaște primirea banilor și susține că la data de 16 august 2009 nu mai avea acces la sediul băncii, însă din probele administrate rezultă că la data respectivă P. Ana avea calitatea de angajată a unității, având posibilitatea să predea sumele încasate pe bază de chitanță la casieria băncii în data de 17 august 2009, având în vedere faptul că a încasat banii într-o zi de duminică. Este de menționat, că inculpata a mai emis chitanțe pentru sumele încasate inclusiv în data de 12 august 2009.(Vol. I, f. 73 - 83 și Vol. III, f. 195-200)
Prejudiciul total în sumă totală de 340 lei, cauzat părților vătămate Ș. I. și Lăctuș D. -A., a rămas nerecuperat. Părțile vătămate se constituie părți civile în cauză cu această sumă.(f. nr. 51 și 55 - 56)
Infracțiunea de delapidare este dovedită cu declarațiile părților vătămate Ș. I. și Lăctuș D. -A., coroborate cu declarațiile martorilor R. I., R. I. și Frâncu M. -P.
.
inculpata P. Ana a mai fost cercetată pentru însușirea sumei de 201 lei, reprezentând rata lunară încasată în cursul lunii aprilie 2009 de la partea vătămată Păcurar Ana.
Din declarațiile părții vătămate rezultă, că în cursul lunii aprilie 2009 partea vătămată s-a prezentat la sediul băncii din localitatea I. unde și-a achitat rata lunară, însă inculpata P. Ana nu i-a eliberat chitanță sub pretextul că a intervenit o defecțiune la calculator.(f. 68-71).
Fiind audiată cu privire la această faptă, inculpata a declarat, că nu își aduce aminte ca partea vătămată să-și fi achitat rata pe luna aprilie 2009 insă reține că aceasta își plătea ratele cu o întârziere de o lună, iar sistemul informatic al băncii nu permitea încasarea unor rate ulterioare lunii aprilie 2009, ratele plătite acoperind cele mai vechi rate scadente.(Vol. I, f. nr. 69 - 71, 73 -83 )
Declarațiile părții vătămate Păcurar Ana nu pot fi coroborate cu alte probe, forța lor juridică nefiind suficient de puternică pentru a înfrânge prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpata.
Starea de fapt reținută mai sus este dovedită cu plângerile părților ătămate(Vol. I,
f. 21-22 și 49-50); declarațiile părților vătămate (Vol. I, f. 51-56); nota explicativă (Vol. I, f. 23-24); procesul-verbal de cercetare disciplinară (Vol. I, 31-33); fișa postului (Vol. I, f. 34- 38); constituirile de parte civilă (Vol. I, f. 39 și 51-56); contractele de împrumut nr. 47045356 din 25 iunie 2007 și 49355709 din 21 iulie 2008 (Vol. I, f. 61-65); declarațiile inculpatei (Vol. I, f. 73-83); copia fișei de cazier judiciar (Vol. I, f. 86); decizia de desfacere a contractului individual de muncă (Vol. I, f. 91); declarațiile martorilor (Vol. I, f. 104-110);
rapoartele lunare cu persoanele restante (Vol. I, f. 112-132); angajamentul de plată (Vol. I,
f. 158); procesul- verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (Vol. I, f. 174- 175); procesul verbal centralizator și copiile chitanțelor eliberate de către inculpată (Vol. II, f. 1-269 și Vol. III, f. 1-237);
La termenul din data de_, apărătorul inculpatei a solicitat pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă, achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor art.ui 11 al. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. f) C.proc.pen., întrucât lipsește plângerea penală prealabilă a persoanei vătămate, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; trebuia avut în vedere că acțiunea penală poate fi inițiată doar la plângerea penală prealabilă a persoanei vătămate, iar această plângere lipsește.
Având în vedere faptul că problematica ordinii în care se soluționează diverse probleme în procesul penal nu are o reglementare amănunțită în legislația procesual penală și nici în literatura de specialitate procesual penală sau în practica judiciară procesual penală nu s-au formulat opinii ferme în legătură cu acest aspect, instanța va apela și la dispozițiile de procedură civilă, în temeiul art.ui 721 din codul de procedură civilă vechi (conform art. 24 din Legea numărul 134/2010) și art. 4 al. 2 din Legea numărul 303/2004.
Conform art.ui 137 din Codul de procedură civilă, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța a analizat cu prioritate problema lipsei plângerii prealabile, înainte de a se pronunța pe fondul cauzei.
Referitor la acest aspect, s-a constatat că:
La f. 21-22 (vol. I dos.u.p.) se află o adresă formulată de S. C. CAPA FINANCE INSTITUTIE FINANCIARA NEBA. RA SA și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla în care se arată (în esență) că doamana P. Ana în calitate de angajată a acelei societăți a cauzat un prejudiciu de 15.000 lei prin aceea că, în calitate de funcționar cu atribuții de casier a lăsat deschisă ușa casieriei în timp ce a lipsit câteva minute și apoi a constatat că din casă lipsesc 15.000 lei, fără a putea să explice cum s-a întâmplat această lipsă. Se solicită începerea demersurilor de urmărire penală pentru fapta descrisă.
Prin rezoluția din_ Postului de poliție I. (f. 11, vol. I) s-a început urmărirea penală împotriva numitei P. Ana pentru săvârșăirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151alineatele 1 și 3 C.pen., constând în aceea că, în calitate de casieră la banca CAPA FINANCE, pct. de lucru I., la contyrolul efectuat de
conducerea băncii în data de_ la casieria punctului de lucru I. a fost găsită o lipsă de bani din gestiune în sumă de 15.000 lei.
Prin referatul din_ s-a solicitat confirmarea începerii urmăririi penale (f. 12,
vol. I).
Rezoluția de mai sus a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Gherla prin rezoluția din_ (f. 10, vol. I).
În referatul din_ al Poliției municipiului Gherla (f. 3-4, vol. 1 dos.u.p.) s-a constatat că învinuita P. Ana nu și-a însușit suma de 15.000 lei ci această sumă doar lipsește din gestiune, astfel că nu se realizează latura obiectivă a infracțiunii de delapidare. S-a probat doar o acțiune păgubitoare a învinuitei în dauna societății, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, astfel că s-a propus schimbarea încadrării juridice pentru această faptă, din infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151
pen. în infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen..
Prin ordonanța din_ (f. 1, vol. I dos.u.p.) Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a admis propunerea și a început urmărirea penală fața de învinuita P. Ana infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen..
Conform art.ui 2 al. 2 C.proc.pen., actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când legea dispune altfel. Prin urmare, regula este că urmărirea penală se face din oficiu. Prin excepție, pentru anumite infracțiuni, legea prevede în textul de incriminare că ele se urmăresc numai la plângerea prealabilă. În speță, pentru infracțiunea de delapidare nu există o prevedere legală care arate că această infracțiune se urmărește la plângerea prealabilă. În consecință, se aplică principiul oficialității procesului penal.
Pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen., conform art.ui 214 al. 2 C.pen., Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cind acesta este în intregime sau în parte proprietatea statului, actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plingerea prealabila a persoanei vatamate.
Conform art.ui 286 C.proc.pen., Dacă într-o cauză în care s-au facut acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o încadrare juridica pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală continuă cercetarea. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.
În dosarul de urmărire penală, nu există nici o dovadă că organele de urmărire penală au chemat partea vătămată pentru a i se pune în vedere posibilitatea de a formula plângere prealabilă pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă.
În legătură cu consecințele nerspectării obligației organelor de urmărire penală de a chema partea vătămată pentru a i se pune în vedere posibilitatea de a formula plângere prealabilă, în litetura de specialitate s-au formulat mai multe opinii.
Astfel, într-o opinie (Aspecte legate de procedura plângerii prealabile în cazul schimbării încadrării juridice a faptei, publicată în revista ,,Dreptul’’, numărul 10/2005, paginile 144-148) se arată că:
,,Referitor la dispoziția normei juridice în discuție, aceasta este una onerativă și care impune subiectului (în speță organul de cercetare penală) o conduită concretizată în următoarele două acțiuni obligatorii; chemarea părții vătămate și adresarea întrebării referitoare la formularea plângerii prealabile. … Prima conduită pentru care partea vătămată poate opta este ca ea "să facă plângere". Această conduită presupune cumularea a două condiții esențiale:
partea să își manifeste expres și neechivoc dorința de a promova o acțiune penală. Această dorință poate să rezulte atât dintr-o declarație expresă în acest sens, cât și din simplul fapt al depunerii unei plângeri penale la organul competent.
b)partea să formuleze plângerea penală, "să o facă" (în materialitatea ei) cu respectarea prevederilor legale incidente în materie. Necesitatea formei scrise a plângerii prealabile rezultă din dispozițiile art. 284 C.pr.pen, conform cărora plângerea "trebuie să fie introdusă", modalitate imposibil de realizat în cazul unei plângeri prealabile verbale. O astfel de interpretare rezultă și din formularea folosită de legiuitor care impune părții vătămate "să facă plângere " și nu
"să declare" plângere. Raportat la o astfel de reglementare, considerăm inadmisibilă aplicarea art. 286 C.pr.pen. în baza unei declarații făcute de o persoană în fața organului de cercetare penală cu ocazia efectuării unor acte premergătoare, declarație neurmată de de o formulare și depunere efectivă a plângerii la organul competent.’’
Într-o altă opinie (R. Ciaușu, Considerații în legătură cu schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracțiune care se urmărește din oficiu, într-o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, publicată în Caiete de Drept Penal, numărul 2/2006, paginile 91-104) se arată că: (plângerea prealabilă fiind un mod special de seiszare care nu poate fi înlocuit în nici un fel, în lipsă, organele judiciare
neputând proceda la o sesizare din oficiu). Excepție ar putea face numai situația în care plângerea simplă poate fi considerată plângere prealabilă, în măsura în care satisface cerințele art. 283 C. pr. pen.și nu s-a limitat doar la încunoștințarea organelor de urmărire penală ci s-a solicitat de titular, chiar tragerea la răspundere a celui vinovat.
În acest caz, având în vedere caracterul privat al acțiunii penale, suntem totuși de părere că este necesar ca persoana vătămată să fie întrebată dacă stăruie în tragerea la răspundere a făptuitorului pentru infracțiunea în care s-a făcut schimbarea juridică a faptei, ea fiind singura îndreptățită să decidă cu privire la acest aspect. În legătură cu această chestiune, în literatura de specialitate s-a subliniat că legea penală determină cazurile când pentru exercitarea acțiunii penale este necesară o plângere prealabilă, pornind de la împrejurarea că infracțiunile respective sunt dintre acelea care, prin natura lor, privesc relațiile sociale limitate îndeosebi la interesele personale ale părților. În asemenea cazuri, cei vătămați sunt în măsură să aprecieze dacă este cazul să declanșeze un proces penal, punerea în mișcare a acțiunii penale fiind condiționată de manifestarea unui drept exclusiv al persoanei vătămate. Împotriva voinței celui vătămat, procesul penal nu se poate desfășura, întrucât suportul său juridic - acțiunea penală - se caracterizează în acest caz prin disponibilitate, organele judiciare nu pot exercita atribuțiile lor din oficiu.
De asemenea (I. Neagu, Drept procesual penal. Partea specială, Editura Global Lex, B., 2006, pagina 121), s-a arătat că, În cazul în care, la dosarul cauzei există plângerea persoanei vătamate sau dacă aceasta, fiind chemată, declară că înțelege să facă plângere, instanța urmează să continue judecarea pricinii …
S-a mai arătat în literatura de specialitate (N. Gh. Moța, În legătură cu termenul în care poate fi formulată plângerea prealabilă în cazul schimbării încadrării juridice a faptei (II), publicată în Revista Română de Drept, numărul 5/1977, paginile 44-
50) că … atunci când se schimbă încadrarea juridică a faptei în baza art. 286 C. pr. pen. organul judiciar trebuie să verifice dacă persoana vătămată a fost ascultată în cursul cercetărilor și la ce anume dată. Acasta pentru că, după părerea noastră dacă victima infracțiunii a dat declarație cu ocazia cercetărilor, mai înainte de a se fi împlinit termenul de prescripție, și a cerut pedepsirea infractorului sau s-a constituit parte civilă în proces, această manifestare de voință, deși neformulată în cadrul unei plângeri cu mențiunile cerute de art. 283 C. pr. pen., echivalează cu o plângere prealabilă și ca atare procesul penal poate fi continuat.
Din cele de mai sus reiese că, în cazul în care persoana vătămată, înainte de schimbarea încadrării juridice, a formulat plângere, în care a descris fapta, a indicat făptuitorul și a solicitat tragerea la răspundere penală, nu mai este necesară chemarea sa de către organul de urmărire penală pentru a fi întrebată dacă formulează plângere. Este firesc să fie așa, deoarece scopul normei din art. 286 C.proc.pen. este ca procesul penal să nu continue în lipsa manifestării de voință a persoanei vătămate pentru tragerea la răspundere a făptuitorului. Or, din moment ce persoana vătămată a declarat expres (înainte de schimbarea încadrării juridice) că solicită tragerea la răspundere penală a făptuitorului, nu mai este necesară chemarea acesteia pentru a confirma plângerea inițială.
În speță, persoana vătămată a formulat o plângere în care a descris fapta, a indicat făptuitoarea și a solicitat tragerea sa la răspundere penală. De asemenea, s-a constituit parte civilă și a solicitat tragerea la răspundere penală și civilă a inculpatei, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței. Prin urmare, este evident că, scopul legii penale (de a nu fi continuat procesul, fără manifestarea de voință expresă a persoanei vătămate) a fost atins.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că nu au fost întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se pronunța soluția de achitare a inculpatei în temeiul dispozițiilor art.ui 11 al. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. f) C.proc.pen..
Prin urmare, instanța a trecut la analizarea pe fond a acuzațiilor formulate la adresa inculpatei prin rechizitoriu.
Astfel, referitor la infracțiunea de gestiune frauduloasă, instanța a constatat că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că, din gestiunea sa a dispărut suma de 15.004 lei dar a precizat că nu și-a însușit această sumă și nu știe cum au dispărut banii. A mai arătat că atunci când a plecat la baie a lăsat ușa de la caierie deschisă și este posibil ca atunci să fi dispărut banii. De asemenea, inculpata s-a obligat să recupereze prejudiciul (f. 158, vol. I dos.u.p.). Prin urmare, instanța va reține, pe baza probelor administrate, că inculpata se face vinovată de lipsa sumei de 15.004 lei din gestiunea sa.
Referitor la încadrarea juridică a faptei menționate mai sus, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla a reținut că aceasta a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen..
Potrivit art. 214 al. 1 C.pen., gestiunea frauduloasă constă în pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credință, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri. Exprimarea cu rea-credință semnifică faptul că infracțiunea trebuie să fie săvârșită cu intenție directă, adică cu scopul de a produce acel prejudiciu, excluzându- se intenția indirectă.
În prezenta cauză (deși s-a afirmat în rechizitoriu), nu s-a dovedit că inculpata a acționat cu intenția de a produce o pagubă societății comerciale la care era angajată, raportat la suma de 15.004 lei, ce lipsea din casă. Chiar partea civilă afirmă în concluziile scrise (f. 159-164) că se poate reține în sarcina inculpatei doar o intenție indirectă. Prin urmare, faptei îi lipsește un element constitutiv (latura subiectivă, mai precis intenția directă cerută de lege) pentru a fi infracțiune.
Având în vedere cele arătate și în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.
d) C.proc.pen., instanța a achitat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 al. 1 C.pen..
În temeiul art. 246 alin. 1 și 2 C.pen., instanța s-a pronunțat și asupra acțiunii
civile.
În actul de la f. 25-26 din dosarul instanței, persoana vătămată P. C. I. SA B.
arată că depune CONSTITUIRE DE PARTE CIVILĂ și CERERE DE INTRODUCERE ÎN
CAUZĂ A PĂRȚII RSPONSABILE CIVILMENTE prin care arată că își menține constituirea de parte civilă formulată în faza de urmărire penală, sens în care solicită obligarea inculpatei P. Ana, la plata de despăgubiri civile după cum urmează:
daune materiale în cuantum de 15004 lei reprezentând prejudiciul produs acesteia prin comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă;
dobânda legală aplicată debitului principal - 15004 lei - pentru perioada scursă între momentul comiterii faptei și plata integrală a prejudiciului
cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 16 C.proc.pen. și 1667 din Codul civil (varianta anterioară octombrie 2011) solicită introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a numitului P. E., domiciliat în com. I., nr. 171, jud. C., având în vedere Contractul de Garanție Personală din_ .
În motivarea actului de mai sus, partea civilă a arătat următoarele:Este o societate comercială - Instituție Financiar Nebancară, fiind succesoarea SC CAPA FINANCE I. SA. În această calitate, în baza contractului individual de muncă 77/_ a angajat-o pe inculpata P. Ana pe postul de funcționar economic cu atribuții de casier, aceasta desfășurându-și efectiv activitatea la pct. de lucru din localitatea I. . La data de_ a început o verificare de operațiuni rurale a gestiunii inculpatei P. Ana la pct. de lucru din I., verificare realizată de către coordonatorul de operațiuni rurale F. P. iliu M. . În urma verificărilor și a cercetărilor disciplinare realizate succesiv s-a constatat o lipsă
în gestiune de 15004 lei; totodată s-a constatat că inculpata nu și-a respectată atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, deoarece nu și-a anunțat superiorii despre lipsa sumei de bani din casierie, nu a verificat zilnic soldul scriptic și faptic și nici concordanță dintre acestea.
Inițial inculpata și-a asumat răspunderea pentru lipsa banilor angajându-se să recupereze prejudiciul, lucru care nu s-a întâmplat nici măcar parțial până în ziua de azi. În acest sens, înțelege să solicită cu titlu de daune materiale suma de 15004 lei precum și dobânda legală aplicată debitului principal pentru perioada scursă între momentul comiterii faptei și plată integrală a prejudiciului.
La data de_ s-a încheiat un contract de garanție personală între antecesoarea părții civile (SC CAPA FINANCE I. SA pe de o parte și inculpata P. Ana și soțul acesteia, au recunoscut existența prejudiciului produs părții civile, cuantumul acestuia, angajându-se să îl repare integral garantând cu întreaga lor avere personală, mobilă și imobilă, prezentă și viitoare; mai mult P. E. a renunțat la beneficiul discuțiunii și diviziunii. Așadar, potrivit contractului mai sus menționat, P. E. și-a asumat în mod convențional calitatea de fidejusor, renunțând totodată la beneficiul de discuțiune și diviziune, astfel încât acesta este obligat față de partea civilă să achite contravaloarea prejudiciului alături de inculpata.
În această situație, apare firesc că odată ce inculpata va fi găsită vinovată și va fi obligată la recuperarea prejudiciului, să se dea eficiență prevederilor contractului de garanție personală, iar P. E. să fie obligat, conform obligațiilor asumate în solidar cu inculpata, în calitate de parte responsabilă civilmente.
Referitor la acțiunea civilă menționată, instanța a reținut că, la data de_ s-a încheiat un contract de garanție personală (sub semnătură privată) între antecesoarea părții civile (SC CAPA FINANCE I. SA pe de o parte și inculpata P. Ana și soțul acesteia P. E., în calitate de garanți. Cei doi garanți au precizat că recunosc faptul că doaman P. Ana a creat în patrimoniul SC CAPA FINANCE I. SA un prejudiciu în sumă de 15.004 lei și ambii se angajează să repare integral prejudiciul suferit (a se vedea f. 90 vol. I dos.u.p.).
Având în vedere cele de mai sus și în temeiul art.ui 14 al. 3 lit. b) C.proc.pen. și al art.ui 998 și art.ui 999 din Codul civil de la 1864, raportat la articolele 3, 5 al. 1 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpata a fost obligată să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus în sumă de 15.004 lei.
În legătură cu obligarea părții responsabile civilmente P. E. la plata prejudiciului alături de inculpată, instanța a reținut că această răspundere este una convențională (atipică) iar nu una izvorâtă direct din lege. Referitor la acest aspect, în literatura de specialitate (Costică Diță, Partea responsabilă civilmente în procesul penal, Editura Universul Juridic, B., 2010, pagina 183) s-a precizat că: Răspunderea civilă pentru fapta altuia convențională, … presupune existența unui raport juridic obligațional preexistent, de sorginte convențională, între "cel care răspunde pentru fapta altuia" și "cel pentru fapta căruia se răspunde", pe care urmează a se grefa cele două raporturi juridice obligaționale - mijlocit și nemijlocit - determinate de existența prejudiciului încercat de victimă, ca urmare a comiterii faptei juridice ilicite de către "cel pentru fapta căruia se răspunde".
Reiese că actul juridic încheiat de numitul P. E. este ulterior săvârșirii faptei imputate numitei P. Ana. Prin urmare, acesta nu poate fi obligat la plata prejudiciului alături de inculpată, astfel că s-a respins acțiunea civilă fața de acesta.
În legătură cu cererea de obligare a inculpatei la plata dobânzii legale pentru perioada scursă între momentul comiterii faptei și plata integrală a prejudiciului, instanța a reținut că, doctrina și jurisprudența au stabilit că, în materie delictuală, în completarea cazurilor prevăzute de art. 1.079 din Codul civil de la 1864, debitorul este de drept în întârziere, nefiind necesară o punere în întârziere (M. Dumitru, Regimul juridic al
dobânzii legale, Editura Hamangiu, B., 2008, paginile 20-21). Prin urmare, în temeiul art.ui 1.088 din Codul civil de la 1864 raportat la articolele 3, 5 al. 1 și 220 din Legea numărul 71/2011 și art.ui 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești (având în vedere principiul tempus regit actum), inculpata a fost obligată să achite părții civile, dobânda legală, începând cu data de_ până la achitarea integrală a debitului.
În legătură cu fapta inculpatei constând în însușirea sumei totale de 340 lei, încasată prin intermediul martorei R. I. de la părțile vătămate Ș. I. și L. D. -A.
, instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei. Totuși, din declarațiile martorilor audiați în fața instanței (f. 85-88) și din declarația părții civile S. I. (f. 80) reiese că inculpata a preluat de la părțile civile (prin intermediul martorei R. I. suma de 340 lei reprezentând rate restante însă nu a eliberat chitanțe pentru suma respectivă.
Din coroborarea acestor probe reiese că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de delapidare.
Fapta inculpatei P. ANA, care în data de 16 august 2009, în calitate de funcționar la CAPA FINANCE I. SA(actualmente P. C. I. SA B., a însușit suma totală de 340 lei, încasată prin intermediul martorei R. I. de la părțile vătămate Ș. I. și L.
-A., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de "delapidare", prevăzută de art. 2151al. 1 C.pen..
La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatei pentru această infracțiune, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de art. 72 C.pen.:
gradul de pericol social al faptei, care este relativ scăzut raportat la valoarea prejudiciului și la faptul că acesta nu a fost recuperat;
persoana inculpatei, care nu a mai fost condamnată (f. 86, vol. I dos.u.p.) și are o comportare bună în societate dar a încercat să influențeze martorii; nu a fost sancționată contravențional de către organele de poliție (f. 20 din dosarul instanței);
limitele speciale ale pedepsei.
În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatei o pedeapsă de 1 an închisoare.
Deoarece inculpata nu a mai fost condamnată, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare iar inculpata a avut o comportare relativ bună în cursul procesului penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, în temeiul art.ui 81 și art.ui 82 C.pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În temeiul art.ui 359 al. 1 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.ui 83 C.pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.ui 71 C.pen., văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 74/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de art. 71 al. 3 C.pen., că se justifică numai interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei, astfel că va proceda în consecință.
În temeiul art. 71 al. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 C.pen..
Persoana vătămată L. D. -A. s-a constituit parte civilă pentru suma de 160 lei (f. 56 dos.u.p.). În fața instanței a declarat că solicită suma de 150 lei (f. 81 verso). Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul art. 14 al. 3 lit. b) C.proc.pen. și art. 998 din Codul civil de la 1864, raportat la articolele 3, 5 al. 1 și 220 din Legea
numărul 71/2011, inculpata va fi obligată să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus.
Persoana vătămată Ș. I. s-a constituit parte civilă pentru suma de 350 lei (f. 51 dos.u.p.). În fața instanței (f. 81) a precizat că suma de 155 lei reprezintă rata la bancă + dobânda aferentă + rata bancară a fiicei sale. Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul art. 14 al. 3 lit. b) C.proc.pen. și al art. 998 din Codul civil de la 1864, raportat la articolele 3, 5 al. 1 și 220 din Legea numărul 71/2011, inculpata va fi obligată să achite părții civile, despăgubiri civile în sumă de 190 lei.
Persoana vătamată R. I. a declarat în fața instanței că nu se constituie parte civilă (f. 81 verso).Persoana vătamată R. I. a declarat în fața instanței că nu se constituie parte civilă (f. 81 verso).
Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de partea civilă S. C. P. C. I. SA, în temeiul art.193 al. 6 C.proc.pen. și art. 445 al. 1 și art. 447 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat-o pe inculpată să achite părții civile suma de 8.231,12 lei, reprezentând onorar de avocat (f. 155-156).
Văzând și dispozițiile art. 189 și ale art. 191 al. 1 C.proc.pen.,
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și inculpata P. Ana.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, prin motivele expuse în concluziile formulate oral si prin care a modificat criticile din declarația de recurs, a invocat nelegalitatea sentintei atacate si a solicitat casarea soluției instanței de fond si pronunțarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 215/1 C.pen. în două infracțiuni de abuz de încredere prev. și ped. de art. 213 al. 1 C.pen. și, față de poziția exprimată de părțile vătămate care și-au retras plângerile penale a solicitat a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h C.pr.pen. În ceea ce privește infracțiunea de gestiune frauduloasă, având în vedere că partea vătămată nu a formulat plângere penală, a solicitat a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.f C.pr.pen.
Inculpata a criticat la rândul său sentinta atacată ca fiind nelegală si a solicitat casarea acesteia și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de schimbarea încadrării juridice formulată de parchet și, având în vedere poziția procesuală a părților vătămate de retragere a plângerii prealabile, solicită achitarea sa în temeiul art.10 alin.1 lit.h C.pr.pen. Cu privire la infracțiunea de gestiune frauduloasă, solicită încetarea procesului penal în conformitate cu disp.art.10 alin.1 lit.f C.pr.pen., ca urmare a lipsei plângerii prealabile, iar în latura civilă a cauzei solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile formulate de parte civilă S. C. CAPA FINANCE INSTITUTIE FINANCIARA NEBA. RA S. A
Analizând sentinta penala atacată în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele sustinute în declaratia de recurs, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Curtea constată că instanta de fond a retinut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii.
Astfel, prima instanță a statuat corect că inculpata P. Ana, angajată la SC CAPA FINANCE I. S.A.(actualmente P. C. I. B. ) pe postul de funcționar economic cu atribuții de casier, prin încălcarea atributiilor de serviciu cuprinse în fișa postului, a cauzat un prejudiciu constând în lipsa sumei de 15.004 lei.
Instanța de fond a constatat corect că inculpata si-a exercitat deficitar atributiile de serviciu, respectiv că a plecat din birou lăsând usa neasigurată, că nu și-a anunțat superiorii despre lipsa sumei de bani din casierie, că după data de 15 iunie 2009
inculpata nu a mai predat toate sumele de bani încasate martorului F. M. -P. (soldul scriptic din registrul de casă fiind mult mai mare decât sumele predate), iar soldul în casierie a fost menținut peste limita legală de 10.000 lei.
Inculpata P. Ana și-a asumat răspunderea pentru această faptă si s-a obligat la plata despăgubirilor.(f. 158, vol. I dos.u.p.).
Curtea consideră că este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia inculpata nu a actionat cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infractiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 al. 1 C.pen. deoarece nu s-a probat că inculpata a urmărit sau acceptat producerea rezultatului păgubitor pentru partea civilă. Infracțiunea de gestiune frauduloasă presupune știința făptuitorului că prin acțiunile sau incțiunile sale abuzive pricinuiește o pagubă persoanei ale cărei bunuri le administrează sau conservă, aspect rezultând din cerinta comiterii faptei cu rea-credință, însă în cauză nu s-a dovedit existența relei credințe, ci doar o superficialitate în exercitarea atributiilor de serviciu astfel că soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică.
Curtea nu poate primi critica de a se constata lipsa plângerii prealabile a părții vătămate în ceea ce privește infracțiunea de gestiune frauduloasă.
Este de observat că partea vătămată, prin plângerea adresată organelor judiciare, a descris fapta, a indicat făptuitoarea și a solicitat tragerea sa la răspundere penală. De asemenea, s-a constituit parte civilă și a depus înscrisurile care să susțină pretențiile sale.
Este real că organele de urmărire penală au informat partea vătămată asupra dispoziției de schimbare a încadrării juridice și au solicitat să comunice poziția acesteia în sensul că dacă înțelege să formuleze plângere prealabilă (f. 155 vol.I dos.u.p.).
Prin aceeași adresă însă s-au solicitat părții vătămate o serie de informații constând în comunicarea de acte și înregistrări video, precum și punctul de vedere al acesteia privitor la modul si cauzele în care s-a produs prejudiciul (treptat sau spontan).
Având în vedere că partea vătămată a răspuns solicitărilor privind comunicarea actelor și a formulat răspuns la întrebările adresate de organele de urmărire penală (f.111 vol.I dos.u.p.), coroborat cu continutul plângerii penale, Curtea conchide că partea vătămată a manifestat o atitudine activă prin care și-a exprimat, implicit, manifestarea de voință că procesul penal poate fi continuat.
Referitor la soluționarea acțiunii civile formulată de partea civilă P. C. I. SA
B., potrivit art.998-999 cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.
Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elemenelor sale constitutive.
Curtea observă că partea civilă a dovedit pretențiile solicitate cu înscrisurile depuse la dosar, dar și cu declarația de recunoaștere a inculpatei astfel cum s-a arătat mai sus, care a achiesat pretentiilor formulate de susnumita parte civilă.
Este legală si obligarea inculpatei la plata dobânzii legale pentru perioada scursă între momentul comiterii faptei și plata integrală a prejudiciului, deoarece prejudiciul presupune si folosul nerealizat, instanța reținând corect că, în materie delictuală, debitorul este de drept în întârziere.
Este fondată solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. de art. 215/1 C.pen. în cea de abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1 C.pen.
Din probele cauzei rezultă că, la solicitarea inculpatei, părțile vătămate Ș. I. și L. D. -A. au remis acesteia prin intermediul martorei R. I. suma totala de 340 lei reprezentând ratele celor două părți vătămate, inculpata nemaivirând banii în conturile aferente, fiind însușiți de către aceasta.
În cauză nu s-a probat că suma de bani a intrat în patrimoniul gestionat de inculpată, mai ales că remiterea s-a realizat la domiciliul martorei, iar inculpata nu a eliberat chitanțe care să certifice faptul primirii. Ca atare, prin actiunea sa de a-și însuși suma de bani arătată, inculpata s-a transformat dintr-un detentor precar în pretins proprietar și și-a dat seama că părțile vătămate sunt puse în imposibilitatea de a achita ratele, pricinuindu-le o pagubă.
Așa fiind, potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și inculpata P. Ana, iar sentința penală atacată se va casa doar sub aspectul gresitei încadrări juridice a faptei comise în dauna părților vătămate Ș. I. și L. D. -A. .
În temeiul art. 334 C.proc.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prev. de art. 215/1 C.pen. în două infracțiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 al. 1 C.pen. comise în dauna părților vătămate Ș. I. și L.
D. -A. .
Având în vedere că părțile vătămate susmenționate și-au retras plângerile prealabile formulate în cauză, conform art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpată sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz de încredere în dauna părților vătămate Ș. I. și L. D. -A. și se va constata recuperat prejudiciul cauzat acestora.
Potrivit art. 192 al. 2 lit. c C.proc.pen. potrivit căruia în caz de retragere a plângerii prealabile cheltuielile judiciare către stat se suportă de către partea vătămată, se va dispune obligarea părților vătămate Ș. I. și L. D. -A. la plata a câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat de la instanța de fond.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Inculpatei i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei onorariu avocațial parțial ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de Avocați C. .
În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare în recurs avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla și inculpata P. Ana împotriva sentinței penale 299 din_ a Judecătoriei Gherla pe care o casează în parte în ce privește încadrarea juridică a faptei comise în dauna părților vătămate Ș. I. și L. D. -A. și rejudecând în aceste limite:
Dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în două infracțiuni de abuz de încredere comise în dauna părților vătămate Ș. I. și L. D.
-A. .
Conform art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei P. Ana pentru comiterea a două infracțiuni de abuz de încredere prin retragerea plângerilor părților vătămate Ș. I. și L. D. -A. .
Constată recuperat integral prejudiciul cauzat părților vătămate Ș. I. și L.
D. -A. .
Obligă părțile vătămate Ș. I. și L. D. -A. să plătească fiecare câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat de la instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Stabilește suma de 100 lei onorariu avocațial parțial ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de Avocați C. .
Cheltuielile judiciare în recurs avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. G. I.
| ← Decizia penală nr. 217/2013. Delapidare | Decizia penală nr. 414/2013. Delapidare → |
|---|
