Decizia penală nr. 1332/2013. Ultraj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 1332/R/2013

Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin AUREL. SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. M. -A. împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 10 mai 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., privind pe inculpatul C. M. A., trimis în

judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, dat în dosar nr. 478/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se constată că asistența juridică a inculpatului C. M. - A. nu este obligatorie în cauză și că acesta are termen în cunoștință.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Susține că Judecătoria Zalău a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ultraj, stabilindu-se faptul că acesta s-a comportat violent în sediul poliției unde a fost dus pentru a fi identificat și pentru a i se aplica o sancțiune contravențională. Astfel, inculpatul a lovit un polițist, respectiv pe P.

A., existând în acest sens la dosar raportul de constatare medico-legală, precum și declarațiile martorilor, care confirmă starea de fapt reținută. Mai arată că inculpatul are antecedente penale, iar pedeapsa s-a stabilit conform acestora.

În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 181 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ în baza art.239 alin. 2 și 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. M. -A., fiul lui L. și E., născut la data de_ în mun. Z., jud. Sălaj, domiciliat în mun. Z., str. C., nr. 24, bl N.2, sc. A, ap. 2, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 83 alin.1 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 135/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Zalău, definitivă prin Decizia 387/_ a Curții de Apel C. și s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 3 ani închisoare ce se va executa cu privare de libertate.

În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 1349 Noul cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A. M. cu domiciliul în mun. Z., str. Porolissum, nr. 6, bl. P 84, sc. A, ap. 2, jud. Sălaj și a fost obligat inculpatul C. M. A. la plata către partea civilă P. A. M. a sumei de 5 000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1349 Noul Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și a fost obligat inculpatul C. M. A. la plata de despăgubiri materiale către S. J. de

U. Z. în sumă de 1446,82 lei actualizată cu dobânda oficială a BNR, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală acordată părții vătămate P. A. M. .

În baza art. 189 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorul desemnat din oficiu av. S. M. a, pentru asistența juridică acordată inculpatului în faza de urmărire penală.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din Dosar nr. 478/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 din Codul penal. Cauza a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de_ învinuitul C. M. A. a lovit-o pe partea vătămată P. A. M. care are calitatea de polițist și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale. Se mai reține că intenția învinuitului era de a lovi pe jandarmul M. F. care de asemenea se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu ( f. 3 ), proces verbal de cercetare la față locului (f. 4), planșe fotografică (f. 9-f. 27), fișă cazier judiciar C. M. A. (f.30 ); raport de constatare medico-legală nr. 1331/II/a/_ ( f. 64 ), raport de constatare medico-legală nr. 1332/II/a/_ ( f. 65), declarația învinuitului C. M. A. (f. 33- 34, 35-36, 37), declarațiile părții vătămate P. A. M. (f. 67, 68, 69 ), declarațiile martorului M. F. (f. 70, 71, 72-73 ), declarațiile martorului Bologa Dragoș M. (f. 74-75, 76, 77 ); declarațiile martorului Mocan Cristian

I. (f. 78, 79, 80 ), declarațiile martorului Meleg Gavril Cosmin (f. 81, 82, 83

), declarațiile martorului B. Alin M. (f. 84, 85, 86), declarațiile martorului

Bîrjac M. (f. 87, 88, 89 ); declarațiile martorului Stejerean Raul G. (f. 90, 91, 92).

În cursul urmăririi penale prin declarația dată în fața procurorului în data de_ (f. 69) partea vătămată P. A. M. arată că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale, iar în fața instanței de judecată declară la termenul de judecată din data de_ că își menține constituirea de parte civilă.

Prin înscrisul depus în faza de urmărire penală la fila 94 și în faza de judecată la fila 184, S. J. de U. Z. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1446,82 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data producerii evenimentului până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P. A. M., în dovedirea pretențiilor civile depunând deconturi de cheltuieli, fișa medicală 32785/_ și foaia de observație 22312/_ (f. 185-205).

La termenul de judecată din data de_ inculpatul, în prezența apărătorului ales, a solicitat judecarea cauzei potrivit prevederilor art. 320¹C.p.p. privind judecarea cauzei în procedură simplificată. Audiat fiind sub aspectul recunoașterii faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței,

inculpatul C. M. A. declară că recunoaște faptele descrise în rechizitoriu cu precizarea că a lovit-o pe partea vătămată cu dosul palmei și din greșeală (f.206). Constatând că inculpatul nu recunoaște faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare și nu își recunoaște vinovăția, instanța, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. art. 320¹C.p.p, a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată, judecata având loc potrivit procedurii obișnuite, cu administrare de probe.

După citirea actului de sesizare al instanței potrivit art. 322 C.p.p., a fost ascultat inculpatul care a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăriri penale și nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței (207). Pe parcursul cercetării judecătorești au fost ascultați următorii martori: M. F. (f. 220), Meleg Gavril Cosmin (f. 221), Mocan Cristian (f. 223), Stejerean Raul G. (f. 232), B. Alin M. (f. 233), Bârjac M. (f. 234). A fost citat în cauză la două termene de judecată martorul Bologa Dragoș M. care în mod nejustificat nu s-a prezentat, potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere (f.

231) martorul este plecat de două săptămâni de la domiciliu în loc necunoscut. Față de împrejurarea că martorul nu s-a prezentat în fața instanței la cele două termen la care a fost citat (inclusiv cu mandat de aducere) și nu se cunoaște locul în care se află, dar și raportat la ansamblul probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a admis cererea procurorului de renunțare la probă, apărătorul inculpatului neinsistând în administrarea probei.

A fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 176-179).

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 16/_, inculpatul C. M. A. și martorul Bologa Dragoș au consumat băuturi alcoolice într-un local din municipiul Z., inculpatul fumând și țigări etnobotanice, conform propriei declarații. În jurul orei 03, cei doi au hotărât să se deplaseze la locuința martorului Bologa Dragoș. Împreună cu alte două persoane au luat un taxi cu care s-au deplasat inițial până la hotelul Stadion, unde ceilalți doi au coborât și au achitat cursa. De aici, inculpatul și martorul Bologa Dragoș i-au cerut taximetristului Bârjac M. să îi ducă până pe str. Ciocârliei, situată în apropiere, unde locuiește martorul Bologa Dragoș. Ajungând aici, cei doi, care se aflau pe bancheta din spate nu au coborât

din taxi continuând să poarte discuții între ei, motiv pentru care martorul Bârjac

M. le-a cerut să achite cursa și să coboare din taxi. În acest moment cei doi au devenit agresivi, i-au adresat injurii taximetristului, au lovit în tetieră și au scuipat, dintre aceștia mai agresiv fiind inculpatul C. M. . Văzând atitudinea celor doi taximetristul a pornit autoturismul spunându-le celor doi că îi duce la secția de poliție, atunci cei doi au început să înjure și au cerut să îi lase să coboare, însă speriat de faptul că cei doi erau agresivi și exista posibilitatea ca după ce vor coborî să avarieze mașina, martorul Bârjac M. nu a oprit decât în zona localului Imbiss unde a văzut o mașină de poliție în patrulare.

Aici martorul a oprit lângă mașina de poliție și s-a dus la echipajul de poliție, format din martorii B. Alin-M., Stejerean Raul- agenți de poliție și Mocan Cristian-jandarm, spunându-le că cei doi tineri au refuzat să îi plătească cursa și că sunt agresivi. Între timp inculpatul și martorul Bologa M. au coborât din taxi vociferând nervoși. Întrucât organele de poliție nu au reușit să comunice cu cei doi tineri, care deveneau tot mai recalcitranți și agresivi verbal, au fost conduși cu mașina poliției la secția de poliție, unde a fost chemat să se deplaseze și martorul Bârjac.

În sediul Poliției mun. Z., agenții de poliție i-au introdus pe inculpat și pe martorul Bologa într-un birou, martorul Bârjac rămânând pe hol.

Imediat după aceasta, echipajul de poliție care i-a adus pe cei doi a fost solicitat la o altă intervenție, astfel că martorii B. Alin și Stejerean Raul- agenții de poliție au plecat, martorul Mocan Cristian - jandarm, rămânând în birou să îi supravegheze pe cei doi. Martorul Stejerean Raul a solicitat unui alt echipaj de poliție care era de serviciu - format din P. A. - polițist, Meleg Cosmin - polițist, și M. F. - jandarm- să vină la sediul poliției și să ia măsurile care se impun față de inculpat și martorul Bologa Dragoș.

Cei trei au sosit în scurt timp la sediul poliției și au intrat în biroul în care se afla inculpatul și martorul Bologa Dragoș, supravegheați de jandarmul Mocan Cristian.

Declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorilor sunt concordante în ce privește poziția celor 6 persoane în biroul de la sediul poliției - fotografia nr.2, (f.10), cele 6 persoane erau așezate astfel: imediat lângă ușă, în partea stângă se afla martorul Mocan Cristian, la masă în partea stângă era așezat pe un scaun martorul Bologa Dragoș, iar pe partea opusă inculpatul C.

M. . În capătul mesei, în fața caloriferului pe scaun s-a așezat partea vătămată, la aproximativ 1 m de cei doi, iar martorii M. F. și Meleg Cosmin se aflau pe culoarul dintre masă și fișetul situat în partea dreaptă a ușii.

Partea vătămată P. A. a început să verifice datele de identitate ale celor doi, deoarece aceștia nu aveau asupra lor acte de identitate, în vederea sancționării acestora pentru scandalul provocat, în acest timp martorul Bologa

M. și inculpatul protestau față de faptul că au fost aduși la poliție, erau agitați și vorbeau pe un ton ridicat. Toți martorii audiați confirmă faptul că pe tot parcursul evenimentelor, în taxi, în fața localului Imbis și la sediul de poliție, inculpatul C. M. era mai agitat și mai nervos.

În condițiile date, pentru a putea decurge în condiții normale audierea celor doi și întocmirea actelor de constatare, s-a decis ca cei doi tineri să fie despărțiți, astfel că martorii Meleg Cosmin și M. F. i-au cerut inculpatului C. M. să îi urmeze în biroul alăturat. În acel moment inculpatul s-a ridicat, a lovit cu pumnul în masă spunând că refuză să plece. Atunci martorul M. F. l-a prins de mână să îl ducă forțat, iar inculpatul a opus rezistență fizică, ajungând să se împingă cu martorul M. F. . Aceste aspecte sunt probate prin declarațiile concordante ale martorilor M. F., Meleg Cosmin, Mocan Cristian

și ale părții vătămate P. A., dar parțial și de declarațiile martorului Bologa Dragoș (f.77).

Martorul M. F. a încercat să îl imobilizeze pe inculpat, sucindu-i mâna dreaptă la spate. Întrucât inculpatul se zbătea și vroia să se întoarcă spre el, M.

F. l-a împins spre colțul de lângă calorifer, între calorifer și dulapul din partea dreaptă a camerei, pentru a-l imobiliza mai ușor, l-a lipit cu partea dreaptă de dulap și cu fața de perete, împrejurare în care inculpatul s-a lovit cu partea lateral dreapta a feței de ușile de la dulap producându-i-se excoriații în regiunea zigomatică dreapta (f.24,64). Aceste mecanism de producere a leziunilor de la nivelul feței inculpatului rezultă din declarațiile martorilor Bologa Dragoș (f.77), Meleg Cosmin, Mocan Cristian, partea vătămată P. A., declarațiile acestora coroborându-se în totalitate cu urmele identificate la nivelul feței inculpatului (f.24), dar și Raportul de Constatare Medico-Legală nr. 1131/II/a/29 din_ care confirmă că leziunile traumatice s-au putut produce prin frecare tangențială de o suprafață rugoasă (f.64).

Nici în acest moment inculpatul nu a cedat și a continuat să opună rezistență fizică, reușind să se întoarcă cu fața spre ușă, martorul M. F. ajungând în spatele acestuia, cu partea stângă spre dulap, împrejurare în care acesta s-a julit cu mâna stângă de dulap, producându-i-se 2 excoriați la degetul mic și inelar al mânii stângi (f.27,65). Apoi martorul M. F. l-a pus la pământ pe inculpat și l-a imobilizat apăsându-l pe spate, pentru a-l încătușa. Întrucât inculpatul s-a plâns că îl doare mâna care era sucită la spate, martorul M. F. l-a ridicat, ținându-i în continuare mâna dreaptă la spate, iar martorul Meleg Cosmin s-a apropiat pentru a-l ajuta să îi pună cătușele.

În acel moment cei doi, M. F. și inculpatul se aflau poziționați în partea stângă a părții vătămate P. A. M., în dreptul mesei, M. F. fiind cu spatele la partea vătămată, la o distanță de aproximativ 1-1,5 m, iar inculpatul în fața martorului M. F. cu mâna dreaptă imobilizată la spate. Având mâna stângă liberă, inculpatul s-a întors brusc spre martorul M. F. care era în spatele său, lovind din întoarcere cu pumnul în direcția acestuia.

Partea vătămată P. A., care se afla în spatele inculpatului, dar puțin în lateral, tocmai se ridica de pe scaun, fiind nimerit de inculpat cu pumnul în nas. Toți cei prezenți au auzit o trosnitură, partea vătămată a dus mâna la față și i-a spus inculpatului că i-a rupt nasul, după care a ieșit din birou, mergând la baie. Inculpatul a fost pus din nou la pământ de către jandarmul M. F., imobilizat la sol fiind apăsat cu piciorul pe spate, după care a și fost încătușat și condus în celălalt birou.

Martorii M. F., Meleg Cosmin și Mocan Cristian, confirmă acest mod de derulare a faptelor. Declarațiile acestora se coroborează și cu cele părții vătămate P. A. și parțial și cu cele ale martorului Bologa Dragoș și ale inculpatului.

Martorul Bologa confirmă faptul că între inculpat și jandarmul M. F. a avut o altercație, apoi cei doi s-au bătut de dulap, după care inculpatul a fost împins înspre perete, între calorifer și dulap, cu fața la perete, unul dintre jandarmi fiind în spatele lui l-a prins în brațe dar arată că nu îl lovea; inculpatul

C. M. se smucea și dădea din mâini, iar polițistul care stătea în capul mesei, dinspre perete, dorind să se ridice de pe scaun, fiind în spatele lui C. M. a fost lovit de inculpat cu dosul palmei în față (f. 77).

Inculpatul declară că a fost lovit în mod repetat de către jandarmi, că în timp ce se zbătea ca să scape de loviturile aplicate a văzut pe unul dintre polițiști că își pune mâinile la față și a ieșit din birou; precizează că polițistul care a ieșit din birou cu mâna la față era în birou în spatele său și nu a participat la altercație (f. 37). În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul

susține de asemenea că l-a lovit pe polițist, dar din greșeală și cu dosul palmei (f. 206).

Declarațiile inculpatului și ale martorului Bologa Dragoș M. cu privire la faptul că inculpatul a lovit doar cu dosul palmei pe partea vătămată în timpul altercației cu jandarmul vor fi înlăturate ca nesincere. Lovitura cu dosul palmei stângi este practic imposibilă având în vedere poziția în care se aflau persoanele din birou, poziție care este confirmată atât de către jandarmi, agenții de poliție, martorul Bologa Dragoș dar și de inculpat: inculpatul se afla în fața părții vătămate în partea stângă, cu spatele la aceasta, cu mâna dreaptă imobilizată la spate de către jandarmul M. F. care se afla în spatele inculpatul, mâna stângă fiind liberă. În condițiile în care partea vătămată se afla în spatele inculpatului în partea dreaptă a acestuia, iar mâna dreaptă a inculpatului îi era imobilizată la spate, din această poziție nu putea fizic lovi pe partea vătămată în față cu dosul palmei stângi, nici chiar din întoarcere. Astfel dacă lovea în spate cu mâna stângă, fără a se întoarce, ar fi lovit înspre dulap. Dacă dimpotrivă, ar fi lovit după ce s-a întors către M. F. (și implicit către P. A. ), lovitura executată de inculpat cu dosul palmei s-ar fi îndreptat în direcția opusă, adică spre ușă.

În acest sens sunt și concluziile raportul de constatare medico-legală 1331/II/a/31 din data de_ potrivit cărora partea vătămată a prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovitură cu corp dur, leziuni care necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale; partea vătămată a fost diagnosticată cu traumatism facial, fractură oase proprii nazale ( f.62-63). Raportat la natura și gravitatea leziunilor produse părții vătămate, nu se poate reține apărarea inculpatului că lovitura a fost aplicată cu dosul palmei. Această leziune în mod plauzibil s-a produs prin lovirea cu pumnul, urmând a fi înlăturate ca nesincere declarațiile inculpatului și ale martorului Bologa Dragoș sub acest aspect.

Inculpatul susține de asemenea că nu a vrut să îl lovească pe partea vătămată și că lovitura a fost dată din greșeală în timp ce încerca să scape de

loviturile aplicate de jandarmi. Având în vedere intensitatea loviturii și mecanismul de aplicare a acesteia, așa cum a fost reținut anterior din coroborarea declarațiilor martorilor, rezultă în mod cert faptul că inculpatul a avut intenția de a lovi. Astfel inculpatul a lovit cu pumnul stâng din întoarcere în timp ce era imobilizat de jandarmul M. F., ce îi ținea mâna dreaptă la spate; este adevărat că nu rezultă din probe că ar fi intenționat să îl lovească pe agentul de poliție P. A. M., care nu era implicat în altercație, dar rezultă faptul că inculpatul a avut intenția de a lovi pe jandarmul M. F. ce îl imobiliza.

Nu este probată de nici una dintre probele administrate în cauză nici susținerea inculpatului cum că a fost lovit de către jandarmi. Declarațiile tuturor martorilor sunt în sensul că jandarmul M. F. a încercat ducerea forțată a inculpatului în alt birou, în momentul în are inculpatul a refuzat să meargă de bună voie, acțiunile exercitate de jandarm asupra inculpatului fiind doar cele necesare imobilizări, fără a -l lovi pe acesta. Inclusiv martorul Bologa Dragoș M. declară în acest sens: "unul dintre jandarmi fiind în spatele lui l-a prins în brațe dar nu știu ce vroia să facă, însă arăt că nu îl lovea"; (f. 77). Potrivit raportului de constatare medico legală nr. 1331/II/a/29 din data de_ (f. 64), inculpatul prezenta leziuni traumatice - un traumatism cranio-facial, cu excoriații în regiunea zigomatică dreaptă contuzie toracică cu excoriații adiacente - care s-au produs, prin frecare tangențială cu o suprafață rugoasă și cădere în cadrul unei auto sau hetero propulsii (f.64). Acest aspect se coroborează în totalitate cu toate declarațiile martorilor (mai puțin cele ale inculpatului), și demonstrează că excoriațiile s-au putut produce în momentul în care inculpatul și martorul M.

F. s-au lovit de perete și dulap sau când inculpatul a fost trântit la pământ și

apăsat pe spate pentru a fi imobilizat și încătușat. Nu doar că celelalte persoane nu confirmă faptul că inculpatul a fost lovit, dar nici actele medicale nu confirmă prezența altor leziuni pe corpul inculpatului, decât cele descrise mai sus. În mod logic, dacă inculpatul era lovit cu pumnii și picioarele, pe corpul acestuia trebuiau să se producă leziuni specifice, care ar fi fost identificate cu ocazia examinărilor medicale (ce au avut loc a doua și a treia zi după agresiune -f.64), leziuni care în mod normal necesită o perioadă mai mare pentru vindecare. În același timp, jandarmul M. F. a suferit 2 excoriații la degetul mic și degetul inelar al mâinii stângi, care s-au putut produce prin frecare tangențială cu o suprafață rugoasă cu asperități (raportul de constare medico legală 1332/a/30 din_ f.65), ceea ce se coroborează cu declarațiile acestuia prin care arată că leziunile i s-au produs când inculpatul a vrut să se întoarcă spre el, astfel că, fiind în spatele acestuia, s-a julit cu mâna stângă de dulap (f.71).

Starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului rezultă fără urmă de îndoială din probatoriul administrat în cauză.

În drept, fapta inculpatului C. M. A. care în data de_ a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate P. A. M. - agent de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale, având intenția de a lovi pe martorul M. F., jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzute de art. 239 alin 2 și 5 Cod penal.

Din starea de fapt reținută rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a lovi pe jandarmul M. F., dar din eroare a lovit pe polițistul P. A. M. . Așa cum este în acord doctrina și jurisprudența, suntem în prezenta unei forme a unității naturale de infracțiune - infracțiunea deviată în forma denumită aberațio in ictus - devierea acțiunii, din greșeala făptuitorului, spre o altă persoană. În situația dată se reține săvârșirea unei singure infracțiuni și nu două - tentativă la infracțiunea pentru care inculpatul luase hotărârea și infracțiunea efectiv comisă ca urmare a devierii acțiunii.

Analizând fapta inculpatului C. M. A. sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și alin.5 C.p., instanța a apreciat că acestea sunt îndeplinite atât sub aspectul laturii obiective - fapta efectiv comisă - cât și sub aspectul laturii subiective - intenția, rezoluția infracțională a inculpatului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de lovire cu pumnul a părții vătămate P. A. M. . Prin prisma urmărilor produse - leziuni ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale fapta inculpatului se încadrează la alin. 2 al art. 239 C.p. Subiect pasiv al infracțiunii îndeplinește calitatea specială prev. de alin. 2 și 5 ale art. 239 C.p.: era polițist în cadrul Poliției Municipiului Z., Biroul de Ordine P. ă, iar la data comiterii faptei se afla în exercițiul funcțiunii - fiind în serviciu de patrulare din data de_ ora 22.00 până în data de_, ora 06.00 (împreună cu agentul de poliție Meleg Cosmin și jandarmul M. F. ), în data de_ în jurul orei

05 lua măsurile legale față de inculpat și martorul Bologa Dragoș pentru săvârșirea de către aceștia a unei contravenții la Legea 61/1991.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, acesta având reprezentarea faptei sale, prevăzându-i rezultatul și urmărind producerea lui. Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a dorit să lovească pe jandarmul M.

F., cunoscând faptul că acesta este jandarm și se află în exercițiul funcției - martorul M. F. era îmbrăcat în uniformă, făcea parte din patrula poliței de la Biroul de Ordine P. ă a Municipiului Z., atribuțiile acestuia fiind de a acorda

sprijin organelor de poliție. Din probele administrate în cauză, așa cum au fost analizate anterior, rezultă că jandarmul M. F., contrar declarațiilor inculpatului, a acționat în limitele competențelor legale. Astfel față de sesizarea făcută de martorul Bîrjac M. și comportamentul agresiv al celor doi tineri în momentul în care au vrut să fie legitimați de prima patrulă de poliție, este legitimă conducerea acestora la secția de poliție în vederea identificării lor și efectuarea de verificări. Jandarmul M. F. avea nu doar dreptul ci chiar obligația, în temeiul art. 27 alin.2 lit.a) din Legea 550/2004 să acorde sprijin organelor de poliție, iar potrivit art. 27 alin.4 din Legea 550/2004 și art. 37 alin.1 din Ordinul 30/2006 al IGJR, avea dreptul să folosească forța în vederea realizării atribuțiilor de serviciu. Din toate declarațiile de martori, inclusiv cele ale lui Bologa Dragoș, rezultă că M. F. a vrut să-l imobilizeze de inculpat - pentru a-l putea constrânge să se supună măsurii de a părăsi biroul, măsură dispusă de agenții de poliție în interesul efectuării cercetărilor în cauză - însă nu

l-a lovit, acțiunile acestuia fiind proporționale cu reacția de rezistență fizică a inculpatului. Astfel și sub aspect subiectiv, al rezoluției infracționale a inculpatului, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.p. cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii, inculpatul având reprezentarea faptului că lovește un jandarm aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Faptul că lovitura a avut o altă traiectorie decât ceea dorită de inculpat (aberratio ictus), nu are așadar nici o relevanță din punct de vedere al încadrării juridice a faptei, deoarece intenția cu care a acționat inculpatul a fost tot aceea de a lovi un

funcționar public, deținând una dintre calitățile prev. de alin. 5 al art. 239 C.p., aflat în exercițiul funcțiunii.

Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj reținută în sarcina sa.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

Gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat potrivit art.18¹alin.2 Cod penal, este unul ridicat prin prisma valorilor sociale lezate - autoritatea de stat pe de o parte, demnitatea și integritatea corporală a părții vătămate, forma de vinovăție și scopul săvârșirii faptei - împiedicarea luării măsurilor legale față de săvârșirea unei contravenții. Gravitatea faptei rezultă din modul de comitere a acesteia, comportamentul violent a inculpatului a escaladat de la violența verbală la violența fizică, sfidarea autorității de stat și disprețul manifestat de către inculpat față de autoritățile statului și valorile ocrotite de lege este unul foarte ridicat în condițiile în care a exercitat actele de violență în prezența unui număr mare de polițiști și jandarmi și în cadrul efectuării unor proceduri ce priveau angajarea răspunderii acestuia tot pentru comportament violent și neadecvat.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, care este în vârstă de 22 de ani, este necăsătorit, studii 10 clase, nu are ocupație sau un loc de muncă, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 30) este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 3 ani pentru comiterea în timpul minorității a infracțiunii de vătămare corporală, în același timp i-au fost aplicate inculpatului în cursul anului 2009 patru sancțiuni administrative pentru comiterea unor fapte de furt calificat, violare de domiciliu și distrugere. Potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj inculpatul poate avea unele dificultăți de integrare socială din cauza faptului că acesta frecventează un anturaj de persoane consumatoare de alcool și care apelează la conduite violente, nu își asumă responsabilitatea acțiunilor sale. Se remarcă implicarea frecventă a

inculpatului în comiterea de fapte cu violență, nervozitatea și agresivitatea ca și trăsături de personalitate, controlul scăzut în cazul consumului de alcool și lipsa de autoritate a părinților asupra tânărului (f. 179).

Instanța a avut în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penale, acesta a recunoscut doar parțial comiterea faptei, nu și-a recunoscut vinovăția și nu și-a asumat responsabilitatea comiterii faptei. Nu și-a manifestat regretul pentru comiterea faptei și nu a încercat acoperirea prejudiciului produs părții vătămate.

Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 3 ani, prin Sentința penală nr. 135/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Zalău, definitivă prin Decizia 387/_ a Curții de Apel C., iar

infracțiunea de ultraj a fost săvârșită în cursul termenului de încercare. În condițiile date, în temeiul art. 83 alin.1 C.p. a revocat suspendarea condiționată și a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare alături de pedeapsa aplicată

inculpatului prin prezenta sentință, în final inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în condițiile de față, potrivit prevederilor art.83 și Decizia RIL 1/2011 a ÎCCJ inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare cu privare de libertate.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta, apreciind că prin prisma infracțiunii săvârșite inculpatul este nedemn a ocupa funții ce implică exercițiul autorității de stat sau încrederea publică. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că s-a constituit parte civilă în cauză partea civilă P. A. M. cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale și S. J. Sălaj cu suma de 1446,82 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data producerii evenimentului până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată P. A. M., în probațiune depunând decontul de cheltuieli, fișa medicală 32785/_ și foaia de observații 22312/_ (f.185, 186-190, 191-205).

Față de daunele morale solicitate de partea civilă P. A. M. instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii de ultraj de către inculpat, părții civile i s- a produs un prejudiciu moral constând pe de o parte în suferința fizică - inerentă loviturilor aplicate, naturii leziunilor produse care au necesitat și o intervenție chirurgicală și perioadă de recuperare -, pe de altă în suferința psihică cauzată de atingerea adusă imaginii, demnității și prestigiului profesional a părții vătămate, prin agresarea sa în sediul poliției, în prezența mai multor colegi și jandarmi, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și afectarea vieții personale, atât prin atingerea adusă înfățișării părții vătămate, cât și prin perioada de

tratament și recuperare pe care a fost nevoită să le urmeze. Între prejudiciul moral suferit de partea civilă și infracțiunea de ultraj reținută în sarcina inculpatului este o legătură directă de cauzalitate fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 Noul Cod civil .Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții civile, așa cum a fost apreciat de către instanță anterior, instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt întemeiate și rezonabile, suma de 5000 lei este apreciată de instanță că este în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit și nu tinde la obținerea unor beneficii necuvenite, urmând a dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 către partea civilă P. A. M. cu titlu de daune morale.

Pornind de la starea de fapt reținută, instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 S. J. de U.

Z. are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile doveditoare depuse de aceasta la dosar apreciază că pretențiile civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și investigațiile medicale făcute persoanei vătămate P. A. M. pentru leziunile provocate prin fapta

inculpatului. Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, art.14 și art. 346 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1349 Noul Cod civil, instanța a obligat inculpatul C. M. A. la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z., în sumă de 1446,82 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății integrale.

Constată că inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu av. S. M. a (f. 32) care a asigurat asistența juridică a inculpatului în faza de urmărire penală cu ocazia audierii acestuia de către procuror în data de_ - zi nelucrătoare, mandatul apărătorului din oficiu încetând la data de_ odată cu prezentarea apărătorului ales al inculpatului av. P. M. (f. 38). În baza art.

189 alin. Cod procedură penală instanța a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului av.S. M. a.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul C. M.

A. , prin apărător, calea de atac nefiind motivată în scris. De asemenea, deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la judecarea recursului, astfel încât acesta va fi soluționat prin prisma prevederilor art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen.

Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului, precum și prin prisma apărărilor formulate de către inculpat în fața instanței de fond, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza materialului probator administrat în cursul judecății și readministrat pe parcursul cercetării judecătorești, reținând în mod corect vinovăția inculpatului recurent în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Fără a relua în integralitate argumentația primei instanțe care a condus la pronunțarea hotărârii de condamnare, argumentație pe care Curtea și-o

însușește în întregime, se cuvine a se menționa împrejurarea că prima instanță a făcut o analiză pertinentă și coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, examinând și combătând în mod judicios toate apărările formulate de către inculpatul C. M. A. .

S-a reținut astfel că nu pot fi primite apărările acestuia în sensul că ar fi intenționat doar să se apere de agresiunile organelor de poliție, în speță ale martorului M. F. și astfel l-ar fi lovit din greșeală pe partea vătămată P. A.

M., având în vedere natura leziunii și intensitatea loviturii, urmările acesteia precum și mecanismul de producere care denotă caracterul intenționat al loviturii aplicate, chiar dacă aceasta ar fi fost "destinată"; martorului și nu părții vătămate. Inculpatul a lovit cu pumnul stâng din întoarcere în timp ce era imobilizat de jandarmul M. F., ce îi ținea mâna dreaptă la spate. Chiar dacă din probe nu rezultă în mod clar că ar fi intenționat să îl lovească pe agentul de poliție P. A.

M., care nu era implicat în altercație, rezultă însă faptul că inculpatul a avut intenția de a lovi pe jandarmul M. F. ce îl imobiliza.

Astfel, declarațiile inculpatului și ale martorului Bologa Dragoș M. cu privire la faptul că inculpatul ar fi lovit doar cu dosul palmei pe partea vătămată în timpul altercației cu jandarmul au fost nesincere. Lovitura cu dosul palmei stângi era practic imposibilă având în vedere poziția în care se aflau persoanele din birou, poziție care a fost confirmată atât de către jandarmi, agenții de poliție, martorul Bologa Dragoș dar și de inculpat.

Mai mult, concluziile raportul de constatare medico-legală 1331/II/a/31 din data de_ relevă faptul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovitură cu corp dur, leziuni care au necesitat 14- 16 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată fiind diagnosticată cu traumatism facial și fractură oase proprii nazale. În mod evident această leziune s-a produs prin lovirea cu pumnul, în mod corect fiind înlăturate ca nesincere declarațiile inculpatului și ale martorului Bologa Dragoș sub acest aspect.

Având în vedere de asemenea atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, conduita sa anterioară, faptul că a fost cel care a generat în prezenta cauză întreg conflictul, împrejurarea că este recidivist, Curtea apreciază că prima instanță a făcut și o justă individualizare a pedepsei aplicate, neimpunându-se reducerea acesteia.

Din aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 181 din 10 mai 2013 a Judecătoriei Z. .

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. îl va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. A. (fiul lui L. și E., născut la data de_ în mun. Z., jud. Sălaj, domiciliat în mun. Z., str. C., nr. 24, bl N.2, sc. A, ap. 2, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale) împotriva sentinței penale nr. 181 din 10 mai 2013 a Judecătoriei Z. .

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2013 .

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
M. B. A.	D.	L. M.	R.

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: D. E. M.

← Decizia penală nr. 299/2013. Ultraj		Decizia penală nr. 78/2013. Ultraj →

Decizia penală nr. 1332/2013. Ultraj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1332/2013. Ultraj