Decizia penală nr. 619/2013. Ultraj
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.619/R/2013
Ședința publică din 08 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS
V. G.
GREFIER: DS
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. și de inculpatul B. R. împotriva sentinței penale nr.849 din 03 iulie 2012 a Judecătoriei C. N., acesta fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, prevazuta de art. 2721teza a-IIa C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului B. R.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori
excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună majorarea pedepsei aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să fie pusă în executare. Având în vedere fapta comisă de inculpat și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, pedeapsa cu amenda aplicată
inculpatului va fi adecvată și suficientă doar în situația în care aceasta va fi efectiv pusă în executare. Prin suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se atinge scopul pedepsei, iar îndreptarea inculpatului nu se poate realiza.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nemotivat.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 849 din 3 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a condamnat pe inculpatul B. R. - fiul lui Iosif si Saveta, nascut la data de_ in com. N., jud. C., domiciliat in mun. C. N., str. C. M., nr. 34-36, ap. 2 jud. C., ffl in comuna N.
, sat N., nr. 315, jud. C., CNP 1., de cetatenie romana, casatorit, pensionar, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de sfidare a organelor judiciare, fapta prevazuta si pedepsita de art. 2721teza a II-a C.penal, la pedeapsa de:
3000 lei amenda penala.
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3000 lei amenda penala, pe durata unui termen de incercare de 1 an, stabilit in conditiile art.82 Cod penal .
In temeiul art.359 Cod proc. penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art.83 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a constatat ca partile vatamate O. C. si C. G. nu au formulat pretentii civile in cauza.
In baza art.191 Cod pr. penala, a obligat pe inculpat sa plateasca statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, inculpatul B. R.
, a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria
C. N. din data de_ dosar parchet 7773/P/2009, pentru savarsirea infractiunii de sfidare a organelor judiciare, prevazuta de art. 2721teza a-IIa C.penal.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de_ în jurul orelor 13,30 în curtea imobilului cu nr. 34-36 siuat pe C. F. în mun. C. -N. s-a iscat un scandal între inculpat și Căpușan Aurelia, Căpușan M., Pascu M. pe fondul unor neînțelegeri mai vechi. Pentru aplanarea conflictului la fața locului s-a deplasat un echipaj al organelor de poliție forma din agenții de poliție O. C. și C. G. din cadrul Secției IV poliție C., cu atribuții de menținere a ordinii publice. La fața locului s-a mai prezentat și un echipaj de ambulanță format din dr. Chita S.
M. și asistenta Galoș R. Venera. Organele de poliție au trecut la legitimarea persoanelor prezente și a inculpatului care a refuzat să se legitimeze și le-a adresat expresii și cuvinte injurioase, descrise în rechizitoriu.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei însă poziția acestuia este apreciată de instanță ca fiind de circumstanță ș8i în contradicție cu probele administrate în cauză respectiv declarațiile părții vătămate O. C. și C.
G. depozițiile martorilor oculari, Căpușan M., Căpușan Aurelia, Pascu M.
, Chita M., Galoș R., procesele verbale de consemnare a actelor premergătoare și de constatare a infracțiunilor flagrante.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul B. R. .
Prin motivele scrise și orale Parchetul a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea care să fie suspendată condiționat iar inculpatul B. R. solicită achitarea în baza art 10 lit c raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală învederând că nu a comis nici o faptă penală.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul parchetului:
Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Judecătoria Cluj-Napoca a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunilor și încadrarea juridică a acestora.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Față de întreaga activitate infracțională, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepselor, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, inculpatul având o atitudine sfidătoare atât la adresa polițiștilor prezenți la fața locului cât și la adresa medicilor de pe ambulanță.
Astfel, se va avea în vedere limbajul insultător adresat organelor de poliție "corupți și gunoaie";, atitudine menținută și cu ocazia audierii în urma citării la sediul organelor de poliție.
Mai mult, fiind citat de către procuror în vederea prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a afirmat că nu îl interesează conținutul dosarului, a refuzat să semneze procesul-verbal, s-a ridicat și a plecat, gesticulând și înjurând.
Această atitudine demonstrează faptul că, poziția inculpatului din data de 6 august 2009 nu a fost una accidentală ci reprezintă modalitatea constantă prin care acesta înțelege să se raporteze la reprezentanții autorității publice.
Curtea reține că în fața iminentei trimiteri în judecată pentru o infracțiunea contra înfăptuirii justiției, inculpatul a declarat că nu-l interesează acest aspect, mai mult, nu a recunoscut comiterea faptei și în pofida împrejurării că la incident au fost prezenți mai mulți martori oculari, acesta a depus la dosar declarații extrajudiciare cum că ar fi fost agresat de organele de poliție în cursul anului 2008.
În aceste condiții, sancțiunea amenzii penale aplicată de prima instanță este absolut insuficientă pentru reeducarea inculpatului necontribuind la resocializarea sa pozitivă și viitoare.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Nu poate fi omisă vârsta recurentului în vârstă de 65 de ani precum și lipsa antecedentelor penale, conduita acestuia putând fi pusă pe lipsa unei pregătiri și instrucții școlare corespunzătoare, manifestările sale demonstrând o carență și o precaritate a educației.
În prezent inculpatul este pensionar.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei ce se va aplica de către Curte de 4 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin suspendare condiționată, va da posibilitate inculpatului, să conștientizeze consecințele infracțiunii, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Așa fiind, în baza art.38515pct 2 lit d Cod procedură penală, Curtea apreciază ca fondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, pe care o va casa în parte doar cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și rejudecând cauza:
Va condamna pe inculpatul B. R. pentru savarsirea infractiunii de sfidare a organelor judiciare, fapta prevazuta si pedepsita de art. 2721teza a II- a C.penal, la pedeapsa de:
4 luni închisoare.
In baza art.81 Cod penal se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata unui termen de incercare de 2 ani și 4 luni, stabilit in conditiile art.82 Cod penal .
In temeiul art.359 Cod proc. penala va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art.83 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, în baza art 189 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul inculpatului:
Dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond și recurs a reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.
Judecătoria Cluj-Napoca a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului-recurent.
Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția recurentului sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată respectiv, aceea de sfidare a organelor judiciare.
Deși inculpatul B. a negat constant comiterea faptei în fața instanței de fond, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.
Astfel, partea vătămată O. C. arată textual în declarația din faza de urmărire penală "inculpatul mi-a spus: sunteți niște gunoaie și niște corupți adresându-ne totodată niște injurii";. În declarația de la fila 10 d.u.p. partea vătămată C. G. învederează aceleași aspecte, în sensul că inculpatul a avut un comportament sfidător, insultător și amenințător la adresa organelor de
poliție. Din declarația martorului Căpușan M. a rezultat că inculpatul B.
R. (f.29 d.u.p) "a refuzat să răspundă solicitării poliției de a se legitima, a închis ușa la casă de unde a început să înjure și să amenințe că îi omoară pe toți, adresând insulte grave organelor de poliție și echipajului de pe salvare";.
Toate declarațiile părților vătămate și ale martorilor date în faza de urmărire penală au fost menținute în fața primei instanțe.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpatul B., respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului B. R., deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
Astfel fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.c nu poate fi primită.
Întrucât condamnarea inculpatului B. R. s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5/2 C.proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Așa fiind, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art 38515pct.1 lit b Cod procedură penală.
Văzând dispozițiile art 192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va plăti statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 849 din 3 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N. pe care o casează în parte doar cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și rejudecând cauza:
Condamna pe inculpatul B. R. - fiul lui Iosif si Saveta, nascut la data de_ in com. N., jud. C., domiciliat in mun. C. N., str. C.
M., nr. 34-36, ap. 2 jud. C., ffl in comuna N., sat N., nr. 315, jud.
C., CNP 1., de cetatenie romana, casatorit, pensionar, fara antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de sfidare a organelor judiciare, fapta prevazuta si pedepsita de art. 2721teza a II-a C.penal, la pedeapsa de:
4 luni închisoare.
In baza art.81 Cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata unui termen de incercare de 2 ani și 4 luni, stabilit in conditiile art.82 Cod penal .
In temeiul art.359 Cod proc. penala atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art.83 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Pronuntata in sedinta publica in data de 8 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
DP | S. | S. | , | V. G. |
GREFIER
DS
Red.D.P./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.-O. C.
| ← Decizia penală nr. 1708/2013. Ultraj | Decizia penală nr. 1342/2013. Ultraj → |
|---|
