Decizia penală nr. 655/2013. Ultraj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.655/R/2013

Ședința publică din 14 mai 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: I. M., judecător JUDECĂTORI: V. V. A.

: L. H.

GREFIER: L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, împotriva sentinței penale nr.30/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., privind pe inculpatul N. D., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. D. personal, asistat de apărător ales, av.Balogh Robert, din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile R. M. și S. J. de U. Z. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă majorată având în vedere că infracțiunea este gravă, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei și nu se află la prima abatere.

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că acesta nu a declarat recurs tocmai pentru că a vrut să se supună hotărârii. În fața primei instanțe a solicitata schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire întrucât partea vătămată și-a depășit atribuțiile de serviciu, acesta fiind cel care a provocat situația neplăcută. Din toată starea de fapt rezultă că a avut loc o altercație verbală între două persoane, partea vătămată având o atitudine mai agresivă, moment în care inculpatul a intervenit, a avut un schimb de replici iar partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu bastonul cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 3-4 zile de îngrijiri medicale. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că partea vătămată a avut o atitudine provocatoare și agresivă. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul este bine integrat în societate, este căsătorit, este angajat, are o familie și o condiție socială normală. De asemenea, din același raport de evaluare rezultă că inculpatul nu a avut reprezentarea a ceea ce s-a întâmplat. Consideră că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu ar fi de folos nici inculpatului și nici societății iar aplicarea unei pedepse având ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei ar fi justificată. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului.

Inculpatul N. D., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului arătând că regretă fapta comisă.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 30 din data de 25 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., în baza art.239 alin. 2 și 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul N. D. fiul lui F. și V., născut la data de_ în mun. Z., jud. Sălaj, domiciliat în mun. Z., A. N., nr. 6, bl. C10-12, sc. B, ap. 12, jud. Sălaj, CNP 1.

, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.

În baza art.71 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 C.pen..

În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen..

În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 C.proc.pen. și a art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M. cu domiciliul în mun. Z., str. V.

G., bl. E4/A, ap. 3 jud. Sălaj și obligă pe inculpatul N. D. la plata către partea civilă R.

M. a sumei de 3 000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.14 și art. 346 C.proc.pen., coroborat cu art. 998 Cod civil și art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, admite acțiunea civilă formulată de S. J. de U. Z. și a fost obligat inculpatul N. D. la plata de despăgubiri materiale către S.

de U. Z. în sumă de 89,32 lei actualizată cu dobânda oficială a BNR calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală acordată părții vătămate R. M. .
În baza art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art. 84 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neplata obligațiilor civile
În baza art. 189 alin. C.proc.pen. s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu la inculpatului av. Mureșan Dumitru.
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr. 2106/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N. D. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 C.pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr. _
.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de _
învinuitul N. D. a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate R. M.
știind că are calitatea de polițist local și era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului N. D., declarațiile învinuitei Pirui
I. -R., declarațiile învinuitului Adam Alexandru, declarațiile părții vătămate R. M., declarațiile martorului Fărcaș D. -G., declarațiile martorului Pirui Alexandru, declarațiile martorului Orțan A. -Flaviu, declarațiile martorului Petrușan N. -S., declarațiile martorei N. C., declarațiile martorei Adam P. -M., declarațiile martorului
Laurențiu, declarațiile martorului Adam Alexandru, declarațiile martorei F. D., declarațiile martorei Pirui A. -C., declarațiile martorei Pirui I. -R., proces verbal de cercetare la fața locului, ce conține planșe fotografice și imagini video, fișa de intervenție la eveniment, fișa medicală privind pe învinuitul N. D., fișa medicală privind partea vătămată R. M., adeverința nr. 2262 din_ emisă de Poliția Locală Z., care atestă că partea vătămată R. M. are calitatea de polițist local, iar în data săvârșirii faptei executa serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice în zona centrală a municipiului, legitimația de polițist a părții vătămate, raport de activitate întocmit de partea vătămată și martorul Petrușan N., după ieșirea din schimb, anexa nr. 5 a H.C.L. NR. 106/201, ce cuprinde Regulamentul de Organizare și Funcționare al Poliției Locale, raport de constatare medico-legală nr. 1038/II/a/364 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z., privind pe învinuit, raport de constatare medico-legală nr. 1040/II/a/22 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z., privind pe partea vătămată, proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, fișa cazier a învinuitului.

În cursul urmăririi penale prin declarația dată în fața procurorului în data de_ partea vătămată R. M. arată că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale, iar în fața instanței de judecată declară la termenul de judecată din data de_ că își menține constituirea de parte civilă.

Prin înscrisul depus în faza de urmărire penală la fila 30-31 și în faza de judecată la fila 231 S. J. de U. Z. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 89,32 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data producerii evenimentului până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată R. M.

La termenul de judecată din data de_ inculpatului, în prezența apărătorului ales, i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 320¹C.p.p. privind judecarea cauzei în procedură simplificată, acesta solicitând ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite, cu administrare de probe.

După citirea actului de sesizare al instanței potrivit art. 322 C.p.p., a fost ascultat inculpatul care a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăriri penale și nu dorește să dea o altă declarație în fața instanței. Pe parcursul cercetării judecătorești au fost ascultați următorii martori: Orțan A., Fărcaș D., N. C., Adam P., Adam Alex, Petrușan N., F. D., Pirui I., Pirui A. .

A fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de în data de_, inculpatul N. D. a fost în localul public "Club Level"; situat în mun. Z., în zona centrală, însoțit de martorii N. C. (soția inculpatului), Pirui

A. -C., Pirui I. -R., F. D., K. Laurențiu, Pirui Alexandru, Adam P. -M. și Adam Alexandru (prietenii inculpatului), până în jurul orei 0130, când s-au hotărât să

părăsească localul și să se deplaseze la un alt local public. Aceștia au părăsit localul succesiv, formându-se mai multe grupuri de câtre 3-4 persoane. Primul a plecat inculpatul împreună cu soția sa, urmați la o mică distanță de martorele Pirui A. și Pirui I., care încă de la plecarea din club au început să se certe purtând discuții pe un ton ridicat. Întrucât cele două martore se certau și strigau și după ce au ajuns în strada Unirii, acestea au fost auzite de partea vătămată R. M. și martorul Petrușan N. -S., ambii polițiști locali, ce formau o patrulă în cadrul Poliției Locale Z. și executau serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice în zona centrală a municipiului (f.71). În aceste condiții, întrucât gălăgia produsă de cele două martore era de natură să tulbure liniștea publică, a intervenit partea vătămată R. M., care s-a îndreptat spre martora Pirui A. -C., ce striga în acel moment și i-a cerut să înceteze deoarece este târziu și deranjează liniștea publică, moment în care a intervenit și martora Pirui I. -R. pe un ton ridicat cerându-i polițistului local să le lase în pace, motiv pentru care partea vătămată s-a îndreptat spre aceasta și i- a cerut să se legitimeze, apucând-o totodată cu mâna de partea superioară a brațului. În acel moment a intervenit inculpatul N. D. care l-a prins de braț pe partea vătămată întrebându-l ce are cu cele două martore. În acest timp din urmă au sosit și martorii Pirui Alexandru și K. Laurențiu care au înconjurat-o pe partea vătămată cerându-i socoteală pentru faptul că a intervenit. În aceste condiții partea vătămată a scos bastonul și întrucât în învălmășeala creată a văzut că inculpatul intenționează să îl lovească cu piciorul, l-a lovit cu bastonul peste picior provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale (f.59). Martorul Petrușan N. -S., colegul părții vătămate, a intervenit între inculpat și partea vătămată, timp în care partea vătămată a luat stația de emisie recepție din dotare și a încercat să ceară ajutor, în aceste împrejurări inculpatul a aplicat o lovitură părții vătămare cu pumnul în zona feței, provocându-i o fractură a piramidei nazale fără deplasare, leziuni care au necesitat pentru vindecare 14- 16 zile de îngrijiri medicale (f.66), aceasta scăpând stația de emisie recepție pe care o ținea în mână. Martorul Petrușan N. a cerut ajutor prin dispecerat colegilor săi de la Poliția Locală Z., care în scurt timp s-au deplasat la locul faptei, trimițând un echipaj mobil, urmați la scurt timp de un echipaj al Jandarmeriei și un echipaj al Poliției mun. Z. . Inculpatul a părăsit în grabă locul faptei, însoțit de martora N. C., soția acestuia.

În declarațiile date pe parcursul procesului penal inculpatul nu recunoaște faptul că l-a lovit cu pumnul în zona feței pe polițistul local R. M. . Inculpatul declară că întrucât partea vătămată s-a îndreptat către martora Pirui I. cu intenția de a o lovi, a intervenit și l-a prins de braț pe polițist, iar întrucât atunci polițistul local l-a lovit cu bastonul peste picior, inculpatul l-a rândul său l-a lovit cu piciorul în abdomen .

Din declarațiile martorilor K. Laurențiu, Pirui Alexandru, Petrușan N., Orțan A.

, care se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, rezultă faptul că inculpatul alături de prietenii săi K. Laurențiu și Pirui Alexandru i-au înconjurat pe cei doi polițiști locali și le-au cerut socoteală pentru faptul că au intervenit și au atras atenția celor două martore, împrejurare în care persoanele s-au îmbrâncit și au strigat, iar partea vătămată a scos bastonul. Din declarația martorului Orțan A. reiese faptul că în această împrejurarea K. Laurențiu sau N. D. l-au lovit cu pumnul în față pe partea vătămată care în urma loviturii avea sânge pe față, motiv pentru care martorul a sunat la apelul de urgență 112 (f. 125, 252). Martorul Pirui Alexandru declară că martorul K. Laurențiu doar a încercat să aplaneze conflictul și nu a exercitat acte de violență, in același timp martorul Petrușan Nicolale declară că l-a văzut pe inculpat când l-a lovit cu pumnul în față de partea vătămată, în acest sens fiind și susținerile părții vătămate. Din declarațiile celorlalți martori prezenți la fața locului rezultă că în urma conflictului partea vătămată a suferit leziuni având sânge pe față, iar din raportul de constatare medico-legală 1040/II/a/22 din _

rezultă că partea vătămată R. M. a suferit fractură piramidă nazală fără deplasare, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur și pot data din data de_ . Martorii prezenți la fața locului care făceau parte din grupul de prieteni ai inculpatului susțin că nu l-au văzut pe inculpat când l-a lovit pe partea vătămată dar nici nu au văzut o altă persoană care să îl lovească, invocând faptul că în acele momente se uitau în altă parte ( Pirui I., Adam Alexandru, F. D. ). În aceste condiții rezultă fără dubiu că partea vătămată a fost lovită în timpul conflictului creat în stradă și că singura persoană care a lovit-o pe partea vătămată a fost inculpatul N. D. . De altfel nici inculpatul nu neagă faptul că l-ar fi lovi pe partea vătămată, dar în apărare inculpatul invocă faptul că a ripostat la lovitura aplicată de partea vătămată cu bastonul peste picior și că l-a lovit doar cu piciorul în abdomen. Partea vătămată nu neagă faptul că l-a lovit cu bastonul peste picior, acest lucru, așa cum rezultă și din declarația martorei F. D. (f. 285) coroborată cu declarația martorului Petrușan N. (f. 284), având loc după ce inculpatul l-a prins de mână pe polițistul local și l-a împins, doar în acest moment polițistul a scos bastonul și l-a lovit pe inculpat. Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați rezultă faptul că în momentul în care partea vătămată s-a îndreptat către martora Pirui I. să o legitimeze nu avea bastonul în mână și implicit nu intenționa să o lovească cu bastonul, partea vătămată a scos bastonul abia după intervenția agresivă a inculpatului.

Având în vedere starea de fapt reținută mai sus instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei solicitată de către apărătorul inculpatului, respectiv din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 C.p. în infracțiunea de lovire prev. de 180 alin. 2 C.p. Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost motivată pe faptul că partea vătămată și-a depășit atribuțiile de serviciu, prin comportamentul său a provocat conflictul și în consecință nu poate beneficia de protecția specială a legii.

Din declarațiile tuturor martorilor audiați, ale inculpatului și ale părții vătămate rezultă faptul că grupul din care făcea parte inculpatul, respectiv martorele Pirui I. și Pirul A. în timp ce se aflau pe stradă în centrul municipiului Z., în jurul orei 1.30-2.00 noaptea strigau și făceau gălăgie de natură să tulbure liniștea publică, acesta fiind motivul intervenției patrulei de polițiști comunitari din care făcea parte și partea vătămată. De asemenea în mod concordant rezultă faptul că martora Pirui I. a continuat să strige și a avut o atitudine de sfidare a organelor de ordine motiv pentru care i s-a cerut să se legitimeze. De asemenea, așa cum s-a reținut anterior din probele administrate, partea vătămată a scos tomfa din dotare (bastonul) ulterior intervenției agresive a inculpatului.

Potrivit adresei 2262/28.09.201 a Poliției locale Z., partea vătămată la data săvârșirii faptei avea calitatea de polițist local, angajat în cadrul Poliției Locale a Municipiului Z., iar în intervalul_ ora 19.30-_ ora 07.30 executa serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice în zona centrală a municipiului. Potrivit art. 16 din Regulamentul de organizare și funcționare a poliției Locale Z. aprobat prin HCL 106/_, polițiștii locali au atribuții de menținere a ordinii și liniștii publice, iar potrivit art. 30 alin.1 lit. f) din același regulament ( și art. 20 alin.1 lit. g din Legea 155/2010) au dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale. În același timp potrivit art. 30 alin.1 lit. e din regulament ( și art. 24 alin.1 și 2 lit. c și d din Legea 155/2010) polițistul local are dreptul să folosească forța în condițiile legii, proporțional cu starea de fapt care justifică utilizarea acesteia, în cazul nerespectării dispozițiilor pe care le-a dat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În aceste condiții legitimând pe martora Pirui I. care în data de_ ora 01.30 tulbura liniștea publică prin comportamentul său, partea vătămată a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu conferite de lege, iar față de intervenția inculpatului care a încercat să îl împiedice pe polițistul local R. M. să își exercite atribuțiile de serviciu trăgându-l de braț,

împingându-l și intenționând să îl lovească cu piciorul, acțiunea polițistului local de a folosi echipamentul din dotare și a-l lovi peste picior cu tomfa pe inculpat nu reprezintă o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, reacția părții vătămate fiind în limitele legii și proporțională cu starea de fapt.

Apărătorul inculpatului a solicitat de asemenea la termenul de judecată din data de_ schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 și 5 din C.p. în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin.2 C.p., susținând că polițistul local nu poate fi asimilat funcției de polițist prev. de alin. 5 al art. 239 C.p. din această categorie făcând parte doar polițiștii ce fac parte din cadrul Poliției Române. Prin încheierea din data de_ instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat de către apărătorul inculpatului, reținând că art. 239 alin.5 din Legea face referire la termenul generic de polițist fără nici o distincție în ce privește instituția din care face parte, Poliția Locală sau Poliția Română. Polițistul local potrivit art. 14 și art. 17 alin.2 din Legea 155/2010 este funcționat public investit cu exercițiul autorității publice, iar având în vedere atribuțiile, drepturile și obligațiile conferite acestuia de legea 155/2010 în asigurarea respectării legi și a ordinii publice, nu s-ar justifica o diferențiere între cele două categorii de polițiști în ce privește protecția specială a acestora în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

În drept, fapta inculpatului N. D. care în data de_ a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate R. M. cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale, cunoscând faptul că partea vătămată este polițist local aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzute de art. 239 alin 2 și 5 C.pen..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de lovire cu pumnul împotriva polițistului R. M. . Subiect pasiv al infracțiunii îndeplinește calitatea specială prev. de alin.2 și 5 ale art. 239 C.p.: potrivit art. 14 și art. 17 alin.2 din Legea 155/2010 polițistul local este funcționar public ce exercită autoritatea publică, în plus așa cum s-a reținut anterior funcția de polițistul local se include în funcția generică prev. de alin. 5 al art. 239 C.p. de polițist. În plus partea vătămată se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu în ce privește asigurarea liniștii și ordinii publice acționând în limita atribuțiilor conferite de Legea 155/2010 și în zona de patrulare alocată. Prin prisma urmărilor produse - leziuni ce au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale fapta inculpatului se încadrează la alin. 2 al art. 239 C.p. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.pen., acesta având reprezentarea faptei sale, prevăzându-i rezultatul și urmărind producerea lui. Astfel, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a cunoscut calitatea părții vătămate - aceasta purtând uniformă, precum și faptul că aceasta își exercită atribuțiile de serviciu în ce privește păstrarea liniștii și ordinii publice.

Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj reținută în sarcina sa.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 C.pen..

Gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat potrivit art.18¹alin.2 C.pen., este unul ridicat prin prisma valorilor sociale lezate - autoritatea de stat și integritatea corporală a părții vătămate, forma de vinovăție și scopul săvârșirii faptei, respectiv împiedicarea aplicării legii față de persoanelor vinovate de încălcarea acesteia.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, care este în vârstă de 25 de ani, este căsătorit, nu are copii minori, are studii

medii, este angajat în calitate de muncitor la supermarketul Kaufland din mun. Z. . Potrivit fișei cazier (f.58), inculpatul nu are antecedente penale, dar a fost condamnat în minoritate la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare (6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin.1 C.pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen.) cu suspendare condiționată peun termen de încercare de 2 ani prin sent. pen. nr. 304/_ a Judecătoriei Z., față de această condamnare intervenind însă reabilitarea de drept. Pe parcursul urmăririi penale a cooperat cu organele judiciare, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei. Potrivit referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul a reacționat în mod agresiv ca urmare a unei predispoziții personale, manifestate în situații de provocare, de stare emoțională negativă, în care capacitatea sa de autocontrol scade. Se concluzionează că stabilitatea din viața sa personală, satisfacția conjugală, financiară și profesională, imaginea sa pozitivă în comunitate vor inhiba tendințele antisociale ale inculpatului, iar cu susținerea familiei și a prietenilor nu va întâmpina dificultăți în procesul de reintegrare socială.

Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, de 1 an închisoare va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C.pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 C.pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a C.pen. și lit.b) C.pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta, apreciind că prin prisma infracțiunii săvârșite inculpatul este nedemn a ocupa funții ce implică exercițiul autorității de stat sau încrederea publică. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, preocuparea acestuia pentru muncă și întreținerea familiei și concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, experiența procesului penal și aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l C.pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 C.pen..

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că s-a constituit parte civilă în cauză partea civilă R. M. cu suma de 5000 lei reprezentând daune morale și S. J. Sălaj cu suma de 89,32 lei actualizată cu dobânda de referință a BNR de la data producerii evenimentului până la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare

pentru partea vătămată R. M., în probațiune depunând decontul de cheltuieli și 29380/_ (f.31-33).

Față de daunele morale solicitate de partea civilă R. M. instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii de ultraj decătre inculpat, părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând pe de o parte în suferința fizică inerentă loviturilor aplicate și leziunilor produse, pe de altă parte în suferința psihică cauzată de atingerea adusă imaginii acesteia prin agresarea sa într-un local public, în prezența mai multor persoane, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și afectarea vieții personale pe perioada de tratament și recuperare. Între prejudiciul moral suferit de partea civilă și infracțiunea de ultraj reținută în sarcina inculpatului este o legătură directă de cauzalitate fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 C. Civ. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții civile, așa cum a fost apreciat de către instanță anterior, instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite, astfel că suma de 3.000 lei o apreciază ca reprezentând o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile, s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestei sume către partea civilă R. M. cu titlu de daune morale.

Pornind de la starea de fapt reținută, instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 S. J. de U. Z. are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile doveditoare depuse de aceasta la dosar apreciază că pretențiile civile au fost întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și investigațiile medicale făcute persoanei vătămate R. M. pentru leziunile provocate prin fapta inculpatului .

Prin urmare, față de prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 cu modificările ulterioare, art.14 și art. 346 C.proc.pen., coroborat cu art. 998 Cod civil, instanța a fost obligat inculpatul N. D. la plata de despăgubiri materiale către S. J. de U. Z.

, în sumă de 89,32 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data plății integrale.

În baza art.359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art. 84 C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neplata obligațiilor civile

S-a constatat că inculpatului i-a fost desemnat apărător din oficiu av. Mureșan Dumitru (f. 234) al cărui mandat a încetat la al doilea termen de judecată odată cu prezentarea apărătorului ales al inculpatului, av. Balog Roberth. În baza art. 189 alin. C.proc.pen. instanța a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului av. Mureșan Dumitru.

În baza art.191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU, criticând solutia atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea sentintei instantei de fond sub acest aspect si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și stabilirea detentiei ca modalitate de executare, cu motivarea că sanctiunea stabilita de către instanta de fond este necorespunzătoare în raportat de gravitatea sporită a faptei comise si persoana inculpatului care a fost nesincer si a mai suferit condamnări anterioare, în timpul minoritătii, pentru o infractiune identică.

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele::

Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.

Așa fiind, prima instanța a stabilit corect că în noaptea de în data de_, în jurul orelor 01,30, partea vătămată R. M. și martorul Petrușan N. -S., ambii polițiști locali, ce formau o patrulă în cadrul Poliției Locale Z. și executau serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice în zona centrală a municipiului, au intervenit pentru a aplana conflictul survenit între martorele Pirui A. C. și Pirui I. R. care se certau și strigau, iar gălăgia produsă de cele două martore era de natură să tulbure liniștea publică, iar în momentul în care partea vătămată i-a solicitat martorei Pirui I. R. să se legitimeze, inculpatul N. D. l-a prins de braț pe partea vătămată întrebându-l ce are cu cele două martore, pozitie adoptată si de martorii Pirui Alexandru și K. Laurențiu care au sosit la fata locului si au înconjurat-o pe partea vătămată. În aceste condiții partea vătămată a scos bastonul și întrucât în învălmășeala creată a văzut că inculpatul intenționează să îl lovească cu piciorul, l-a lovit cu bastonul peste picior provocându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale (f.59) si în timp ce partea vătămată a încercat să ceară ajutor prin statia de emisie recepție din dotare, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, provocându-i o fractură a piramidei nazale fără deplasare, leziuni care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale (f.66). Inculpatul a părăsit în grabă locul faptei, însoțit de martora N. C.

, soția acestuia.

Starea de fapt astfel stabilită rezultă din declarațiile inculpaului N. D., declarațiile părții vătămate R. M., declarațiile martorilor Pirui I. -R., Adam Alexandru, Fărcaș D.

-G., Pirui Alexandru, Orțan A. -Flaviu, Petrușan N. -S., N. C., Adam P. -M.

, K. Laurențiu, Adam Alexandru, F. D., Pirui A. -C., Pirui I. -R., proces verbal de cercetare la fața locului, ce conține planșe fotografice și imagini video, fișa de intervenție la eveniment, fișa medicală privind pe învinuitul N. D., fișa medicală privind partea vătămată R. M., adeverința nr. 2262 din_ emisă de Poliția Locală Z., care atestă că partea vătămată R. M. are calitatea de polițist local, iar în data săvârșirii faptei executa serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice în zona centrală a municipiului, legitimația de polițist a părții vătămate, raport de activitate întocmit de partea vătămată și martorul Petrușan N., după ieșirea din schimb, anexa nr. 5 a H.C.L. NR. 106/201, ce cuprinde Regulamentul de Organizare și Funcționare al Poliției Locale, raport de constatare medico-legală nr. 1038/II/a/364 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z., privind pe inculpat, raport de constatare medico-legală nr. 1040/II/a/22 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z., privind pe partea vătămată.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestată, de altfel, de către inculpat), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidentă (infracțiunea de ultraj prev. si ped. de art. 239 alin.2 și 5 C.pen.).

Deși pe baza stării de fapt reținute s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, Curtea consideră că doar cuantumul pedepsei aplicate reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise, făcându-se însă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen. în ceea ce privește modalitatea de executare a sanctiunii.

Potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

În acest sens, Curtea retine ca pedeapsa de 1 an închisoare este proportională cu gravitatea faptei savârsite de inculpat si, în acelasi timp, justă în raport cu datele personale favorabile acestuia.

Chiar dacă inculpatul a avut, în esentă, o poziție sinceră și a colaborat în toate fazele procesului penal, a manifestat regret și s-a angajat în muncă, este o persoană tânără si si-a întemeiat o familei, nu poate fi ignorat faptul că susnumitul a mai comis fapte penale identice (fără a fi recidivist) si că prin actiunea sa a demosntrat o desconsiderare a autoritătii exprimate de organele abilitate ale statului prin personalul acestora, precum si nesupunerea la reguli elementare de conduită civică si socială.

Din această perspectivă concluzia care se desprinde este aceea că, sub aspectul modalitătii de executare, nu s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii, condițiilor concrete în care s-a produs, dar și de totalității urmărilor faptei.

Asa fiind, Curtea concluzionează că desi pedeapsa de 1 an închisoare este o sanctiune justă și proporțională, pentru asigurarea funcțiilor de constrângere și de reeducare, precum și scopului preventiv al sancțiunii, exemplaritatea și finalitatea acesteia, conștientizarea consecințelor faptei si reinserția socială reală a inculpatului se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei si, corespunzător, instituirea măsurilor de supraveghere impuse de lege.

Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., art. 385/2 C.proc.pen. rap. la art. 362 al. 1 lit. d, f C.proc.pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, iar sentinta atacată se va casa în parte numai în ce priveste modalitatea de executare a pedepsei si rejudecând în aceste limite în baza art. 86/1 C.pen.se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N. D. prin sentința recurată pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Potrivit art. art.86/3 alin.1 C.pen se va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul menționat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte lunar, la datele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, serviciul desemnat cu supravegherea.
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență

Potrivit art. 71 C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a C.pen. si lit.b C.pen.

Îîn ceea ce privește pedeapsa accesorie, în prezenta cauză, Curtea reține că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza II C.pen., toate acestea presupunând responsabilitate civică, încrederea publică si probitate morala, motive pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art. 71 al. 5 C.pen. se va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 359 C.proc.pen. se va atentiona inculpatul asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86/4 C.proc.pen..

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

În temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr. 30 din 25 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. pe care o casează cu privire la individualizarea executării pedepsei inculpatului N. D. .

Rejudecând în aceste limite dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N. D. prin sentința recurată pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul menționat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte lunar, la datele fixate de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, serviciul desemnat cu supravegherea.
să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență

Aplică art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen., precum și art. 71 alin 5 C.pen..

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86/4 C.proc.pen..

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2013.

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
I.	M. V.	V.	A.	L.	H.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_

Jud.fond. M. D. E.

← Decizia penală nr. 291/2013. Ultraj		Decizia penală nr. 299/2013. Ultraj →

Decizia penală nr. 655/2013. Ultraj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 655/2013. Ultraj