Decizia penală nr. 71/3013. Ultraj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ *
DECIZIA PENALĂ NR.71/R/3013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
G.: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin procuror: V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de către inculpații T.
T. și T. G. D. împotriva deciziei penale nr.4/A din 21 iunie 2012 a
ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._ *, inculpații fiind trimiși în judecată astfel :
inculpatul T. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. și ped. de art.239 al.2 și 5 C.pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art.321 al.2 C.pen. și port ilegal de armă albă prev. și ped. de art. 1¹ pct.1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art.33 lit. "a"; C.pen. și
inculpatul T. G. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. și ped. de art.239 al.2 și 5 C.pen. (o faptă) și, respectiv, art.239 al.1 C.pen (două fapte) și art.239 alin.2 (o faptă) ; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art.321 al.2 C.pen. (o faptă )și art.321 alin.1 C.pen. (o faptă ) și port ilegal de armă prev. de art. 1¹ pct.1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Pr in sen tinț a pen al ă nr.237 d in_ a Judec ător ie i V iș eu de Sus au
f ost cond amn aț i inc ulp aț ii:
1). T. T. - fiul lui G. și Ana, născut la 12 mai 1970 - pentru săvârșirea infracțiunilor de:
ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 2 și 5 Cod penal la 1 (un) an închisoare;
ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 al. 2 Cod penal la 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare ;
port ilegal de armă albă prev. și ped. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr.
61/1991 republicată la 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) an i ș i 2 (dou ă) lun i înch iso are ce se va executa într-un loc de detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a, b Cod penal.
A menținut pe inculpat în stare de arest și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 16 iulie 2009 până la pronunțarea sentinței.
2). T. G. D. - fiul lui G. și Ana, născut la 31 ianuarie 1976 - pentru săvârșirea infracțiunilor de:
ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 2 și 5 Cod penal la 1 (un) an închisoare;
ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 al. 2 Cod penal la 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare;
- ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 1 Cod penal la 8(opt) luni închisoare;
ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 1 Cod penal la 8(opt) luni închisoare;
ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 2 Cod penal la 9 (nouă) luni închisoare;
ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art. 321 al.1 Cod penal la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare;
port fără drept de armă albă prev. și ped. de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) an i ș i 2 (dou ă) lun i înch iso are ce se va executa într-un loc de detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit.a, b Cod penal.
A menținut pe inculpat în stare de arest și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 17 iunie 2009 până în 22 iunie 2009, durata reținerii de o zi din 16 iulie 2009 până în 17 iulie 2009 și durata arestării preventive din data de 23 iulie 2009 până la pronunțarea sentinței.
A constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 118 al. 1 lit.f Cod penal s-a dispus confiscarea și distrugerea unui cuțit cu lama de 11 cm și a unui cuțit cu lama de 28 cm deținute de inculpatul T. T. și restituirea către acesta a unui binoclu marca Grass Feld, protejat într-o husă de culoare neagră.
A obligat pe inculpatul T. T. să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare și pe inculpatul T. G. D. la 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus nr.1045/P/2009, înregistrat sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații T. T. și T. G. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev.și ped. de art. 239 al.2 și 5 din Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped.de art.321 al.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, iar inculpatul T. T. și pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de arme albe, prev.și ped. de art.1 indice 1 pct.1 din Legea nr.61/1991, modificată și republicată.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în data de 16 iulie 2009 au agresat niște jandarmi aflați în misiune ordonată în orașul B., au provocat scandal în public, instigând mulțimea să participe la acte de violență împotriva echipajului de jandarmi, iar în mașina inculpatului T. T., s-au găsit și două cuțite cu lamele în lungime de 11 și respectiv 28 cm.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus nr.805/P/2009 înregistrat la instanță sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul T. G. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev.și ped. de art.239 al. 1 Cod penal și art.239 al.2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.și ped.de art.321 al.1 Cod penal și port ilegal de arme albe prev. și ped. de art.1 indice 1 pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că acesta, în seara zilei de 7 iunie 2009 a pătruns în biroul primarului din localitatea B., unde a amenințat cu o sabie pe primar și viceprimar și pe agentul de poliție comunitară Mihali V., exercitând asupra primarului acte de violență, iar apoi a ieșit cu sabia în fața localului primăriei provocând scandal în public și tulburând ordinea și liniștea publică
Din probele administrate în cauză coroborate cu declarațiile date de inculpați și cu celelalte acte din dosar, instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 16 iulie 2009, în orașul B., a avut loc o acțiune de urmărire a unor suspecți de comiterea unor infracțiuni de furt, acțiune la care au participat și jandarmi din cadrul UM 0465 B., aparținând de Brigada Specială de Intervenții a Jandarmeriei "Vlad Țepeș";.
Păzind un perimetru în care se efectua o percheziție domiciliară, martorul B. N. - jandarm în UM 0465 B. - aflat în misiune ordonată, era de pază pe str.A. .
În jurul orelor 7.30-8.00 inculpatul T. T. circula pe str. A., în zona unde se afla echipajul de jandarmi cu autoturismul "Nissan"; intenționând să ajungă la stația de benzină pentru alimentare. Când a ajuns
în dreptul martorului, inculpatul a oprit autoturismul și l-a înjurat, adresând cuvinte jignitoare și celorlalți jandarmi. Martorul B. N. (care a fost audiat în dosar și ca parte vătămată, neconstituindu-se parte civilă) a intenționat să se deplaseze la portiera din partea stângă a autoturismului, pentru a-l legitima pe inculpat, moment în care acesta a pornit încet autoturismul și a împins pe martor circa 7-8 m pe șosea, după care și-a continuat drumul până la stația PECO. Ceilalți jandarmi din echipaj au intervenit în forță, l-au imobilizat pe inculpat, i-au pus cătușe și l-au urcat într-un autoturism al jandarmeriei.
În acel moment, într-un autoturism care venea dinspre centrul orașului, a sosit fratele inculpatului T. T., inculpatul T. G. D., care a început să-i împingă pe jandarmi, să le adreseze injurii, solicitând persoanelor din mulțimea adunată la fața locului să intervină și să-l ajute să-și elibereze fratele.
Pentru aplanarea conflictului (inculpatul T. G. D. și persoane din mulțime au deschis ușile autoutilitarei jandarmeriei și încercau să-l scoată pe T. T. ), s-a acționat cu spray lacrimogen, astfel că jandarmii T.
G., Teler Alexandru, Ispir Iliuță și B. N. (audiați ca martori în cauză) au reușit să restabilească ordinea și să încătușeze pe inculpatul T. G.
D. și să-l urce în mașină.
În urma percheziției efectuată în autoturismul inculpatului T. T., de către lucrători ai Poliției B., în buzunarul portierei stânga față, precum
și pe bancheta din spate, au fost găsite două cuțite cu lame de 11 cm, respectiv 28 cm., iar sub scaunul din spate a fost găsit un binoclu marca Grass Feld, protejat într-o husă din piele de culoare neagră.
În drept, s-a stabilit că, faptele inculpatului T. T. , de a interpela în mod agresiv și jignitor forțele de ordine aflate în misiune și de a lovi cu autoturismul un jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în cadrul unei misiuni ordonate, incitând totodată persoanele aflate în număr mare în imediata apropiere, să exercite acte de violență asupra jandarmilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj prev. și ped. de art.239 al.2 și 5 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri prev. și ped. de art.321 al.2 Cod penal.
Faptele au fost comise în stradă, într-o împrejurare anume, respectiv în ziua în care se desfășura o acțiune amplă de cercetare a unor suspecți, acțiune la care au participat un mare număr de jandarmi din Brigada Specială de Intervenții a Jandarmeriei "VLAD ȚEPEȘ";-U.M.0465 B., sprijiniți de elicoptere ale Inspectoratului General de Aviație,astfel că mare parte din locuitorii orașului B., se aflau pe stradă, impactul scandalului fiind major, liniștea și ordinea publică fiind tulburate grav.
Aceste două infracțiuni, comise în aceleași împrejurări au fost reținute și în sarcina inculpatului T. G. D. .
Inculpatul T. T. a fost trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de port fără drept a cuțitului, a pumnalului, etc. în locurile în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. și ped. de art.1 indice 1 pct.1 din Legea 61/1991, republicată.
După cum s-a reținut, inculpatul avea cele două cuțite în buzunarul portierei stânga față și evident că, puteau fi folosite oricând, pentru a primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, astfel că fapta subzistă în materialitatea ei.
Dispoziția legală în materie sancționează aspectul "fără drept";și nu numai folosirea unor astfel de obiecte, în locurile în care s-ar putea tulbura liniștea publică.
Și pentru această faptă inculpatul T. T. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței.
În dosarul nr._, conexat, inculpatul T. G. D., a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prev.și ped.de art.239 al.1 Cod penal, a unei infracțiuni de ultraj prev. și ped. de art.239 al.2 Cod penal, a unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art.321 al.1 Cod penal și a unei infracțiuni de port ilegal de armă albă prev. și ped. de art.1 indice 1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată.
S-a reținut că acest inculpat, în seara zilei de 7 iunie 2009, în jurul orelor 21.15 fiind sub influența băuturilor alcoolice, având asupra sa o sabie, a pătruns în sediul Primăriei orașului B., în Biroul Primarului și a amenințat pe persoanele vătămate Ștețco C. Remus (primar), Bota Gavrilă (viceprimar) și Mihali V. (agent al Poliției Comunitare B. ), iar asupra lui Ștețco C. Remus a exercitat și acte de violență.
Inculpatul a ieșit apoi cu sabia în fața localului primăriei, a provocat scandal în public, tulburând ordinea și liniștea publică din oraș, dat fiind și faptul că în acea zi au avut loc și alegeri.
Inculpatul, la ultimul cuvânt înainte de închiderea dezbaterilor a apreciat că se face vinovat, dar până atunci nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând mereu că sabia era de fapt o jucărie din material plastic, pe care intenționa să o facă cadou primarului orașului.
Martorii audiați în cauză, la urmărirea penală și la instanță, respectiv Ștețco C. Remus, Bota Gavrilă, Mihali V., Ștețco G., Apostol G. ,
R. Constantin, D. ci I. confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Martorii Ștețco C. Remus (primarul orașului B. ) și Bota Gavrilă (viceprimarul orașului B. ) persoane vătămate, declară că au fost amenințați de inculpat, care avea asupra sa o sabie metalică în lungime de circa 1 m, asupra primarului inculpatul exercitând și acte de violență, prin faptul că i-a pus mâna în gât și l-a împins.
Judecătoria a constatat că, în drept, faptele comise de inculpat constituie infracțiunile de ultraj prev. și ped. de art.239 al.1 Cod penal (una săvârșită la adresa primarului Ștețco C. Remus și una la adresa viceprimarului Bota Gavrilă), ultraj prev. și ped. de art.239 al. 2 Cod penal comisă la adresa primarului, asupra căruia a exercitat și acte de violență, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, comisă prin provocarea de scandal în fața localului primăriei în ziua în care s-au desfășurat și alegerile.
Fapta inculpatului de a avea asupra sa o sabie cu care a pătruns în sediul primăriei, constituie infracțiunea de port ilegal de armă albă, prev. și ped. de art.1 indice 1 pct.1 din Legea nr.61/1991 republicată.
Cu privire la această faptă inculpatul a susținut constant, și o parte din martori declară la fel, că sabia deși avea lungimea de 1 m, era de fapt o jucărie din material plastic. Chiar dacă ar fi așa, obiectul respectiv era apt să producă răni înțepate, dacă ar fi fost folosit în acest scop, iar textul incriminator nu face nici o referire la natura materialului din care este confecționat obiectul interzis de a fi purtat.
Pentru infracțiunile reținute și pe deplin dovedite prin probele administrate, inculpatul T. G. D., a fost condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea individualizată în dispozitivul sentinței.
Atât faptele comise de inculpatul T. T., cât și cele comise de inculpatul T. G. D. constituie o pluralitate de infracțiuni, care îmbracă forma concursului real de infracțiuni, astfel că instanța de fond a
procedat la cumulul juridic al pedepselor, conform art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, aplicând fiecăruia pedeapsa cea mai grea.
Apreciind gravitatea infracțiunilor comise, impactul social produs și conduita inculpaților pe toată durata procesului, care au minimalizat faptele și nu le-au recunoscut, instanța a dispus ca pedepsele aplicate să fie executate de inculpați într-un loc de detenție, cu toate consecințele prev. și ped. de art.71 Cod penal și 64 lit.a și b din Cod penal.
S-a menținut starea de arest în care se află inculpații și s-a dedus din pedepse, conform art. 88 Cod penal, durata reținerii și arestării preventive a fiecăruia, potrivit dispozitivului sentinței.
Judecătoria a constatat că niciuna dintre persoanele vătămate nu a înțeles să se constituie parte civilă.
Sentința penală nr. 237 din_ a Judecătoriei Vișeu de Sus prin care s-a dispus condamnarea inculpaților T. T. și T. G. D., a fost ulterior atacată cu apel la Tribunalul Maramureș, care, prin decizia penală nr. 190/A/_ a dispus admiterea apelurilor inculpaților, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, Judecătoria Vișeu de Sus.
II. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș
împotriva deciziei T. ui Maramureș a fost admis prin dec iz ia Curț ii de
Apel C. nr. 194/R/2009 cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță
pentru continuarea judecării apelurilor. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
În soluționarea apelurilor declarate, Tribunalul Maramureș a constatat că se impune desființarea în întregime a sentinței penale nr. 237/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât instanța de fond avea obligația să cheme persoanele vătămate și să le pună în vedere dispozițiile art. 24 și 76 Cod procedură penală.
Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost admis, cauza fiind înregistrată sub numărul de mai sus pen tru con tinu are a ju dec ăr ii apelur ilor
inculp aț ilor care, prin apărător, au solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.
În motivare s-a arătat că urmărirea penală trebuia efectuată de către procuror, însă acesta a delegat competența lucrătorilor de poliție, care au efectuat acte de urmărire penală, ceea ce duce la nulitatea absolută a urmăririi penale. De asemenea, în dosarul nr.1045/P/2009, procurorul a respins cererea de administrare de probe și după prezentarea materialului de urmărire penală a emis o ordonanță (adresa nr.1045/_ ) ceea ce înseamnă că a efectuat acte de urmărire penală fără a proceda din nou la prezentarea materialului de urmărire penală.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond
În motivare s-au invocat, în esență, încălcarea dispozițiilor procedural penale, respectiv necitirea actului de sesizare al instanței înainte de luarea interogatoriilor, încălcarea principiilor nemijlocirii, contradictorialității și oralității, prin audierea numai în parte a martorilor, iar cei audiați (jandarmi) au fost audiați prin neidentificare cu mască, cu încălcarea
normelor de procedură și în condiții de clandestinitate. S-a mai susținut că nu s-a pus în discuția contradictorie a părților cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, conform art.334 Cod procedură penală. În esență, s-a încălcat principiul egalității armelor, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.
S-a criticat hotărârea și sub aspectul netemeiniciei susținându-se că nu există probe certe de vinovăție pentru fapta prev. de art.321 Cod penal și art.239 al.2 și 5 Cod penal. Cu privire la inculpatul T. G. D., referitor la faptele comise în_, s-a susținut lipsa laturii obiective și subiective, operând temeiul de achitare prev. de art.10 lit.d Cod procedură penală. În măsura reținerii totuși a vinovăției inculpaților, s-a solicitat a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Apelur ile decl ar ate î n c auz ă au f ost resp inse c a nef ondate pr in dec iz iapenală nr.4/A din 21 iunie 2012 a T. ui Maramureș, date fiind următoarele considerente:
La termenul din 9 septembrie 2009, Judecătoria Vișeu de Sus a dispus conexarea dosarului nr._ la cel cu nr._, sub aceste numere fiind înregistrate două rechizitorii date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus în dosar nr. 805/P/2009 și nr. 1045/P/2009. Cele două rechizitorii îi privesc pe inculpații T. T. și T. G. D. .
Astfel în rechizitoriul parchetului nr. 1045/P/2009 s-a reținut că la data de 16 iulie 2009 cei doi inculpați ar fi agresat niște jandarmi aflați în misiune ordonată în orașul B., ar fi provocat scandal în public, ar fi instigat mulțimea să participe la acte de violență împotriva echipajului de
jandarmi, iar în mașina inculpatului T. T. s-ar fi găsit și două cuțite.
În starea de fapt redată în rechizitoriul cu nr. 805/P/2009 se reține că în seara zilei de 7 iunie 2009 inculpatul T. G. D. ar fi pătruns în biroul primarului din localitatea B. și, cu o sabie, i-ar fi amenințat pe primar, pe viceprimar și pe agentul de poliție comunitară Mihali V. ; a exercitat asupra primarului acte de violență, iar mai apoi a provocat scandal în public, în fața localului primăriei.
La solicitarea apărătorului ales al inculpaților, instanța a dispus încuviințarea și citarea unor martori, prezenți la incidentele menționate mai sus.
Astfel, martorul D. ci Aurel (fila 65) a arătat că a fost prezent la o parte din incidentul din_, ocazie cu care a văzut cum jandarmii l-au urcat pe inculpatul T. T. în mașina jandarmeriei, după ce au procedat la imobilizarea lui, l-au culcat la pământ, un jandarm i-a pus piciorul pe cap, iar alți doi i-au pus cătușele. Cu toate acestea, martorul audiat nu știe dacă, înainte de a fi imobilizat, inculpatul T. T. ar fi făcut ceva. Același martor l-a văzut și pe inculpatul T. G. D. când a încercat să traverseze strada, pe lângă PECO, însoțit fiind de mai mulți jandarmi; nici pe acest inculpat nu l-a văzut făcând ceva anume înainte de acest moment.
Martorul T. Alexandru (fila 66) l-a observat pe inculpatul T. T. venind cu o mașină, a oprit, iar jandarmii i-au solicitat să plece pentru că era adunată multe lume acolo și voiau dă degajeze traficul; la solicitarea jandarmilor, T. T. a plecat, astfel că martorul nu l-a mai văzut pe acest inculpat în zona incidentului. Din auzite martorul a înțeles că inculpatul T.
T. ar fi fost arestat. Tot martorul T. Alexandru l-a văzut pe T. G. D. în timp ce purta o discuție cu jandarmii mascați, însă nu a auzit ce au discutat. De asemeni, a văzut cum jandarmii i-au cerut inculpatului să coboare din mașină, iar la refuzul acestuia, l-au tras din autoturism și nu a auzit ca acesta să fi adresat injurii sau să fi incitat la acte de violență.
Martorul B. N. (fila 78) este cel care, în calitate de subofițer de jandarmi în localitatea B., i-a cerut conducătorului auto care se deplasa cu o mașină de culoare albastră și care s-a oprit în dreptul unei locuințe în care se efectua o percheziție domiciliară, să nu blocheze circulația. Reacția acestuia a fost în sensul că i-a adresat o expresie jignitoare, moment în care, în încercarea de a-l legitima, l-a lovit cu parte din față dreapta, unde este farul, fiind nevoit să se țină de botul mașinii, mergând cu spatele câțiva metri. Martorul a sărit în stânga, iar mașina a plecat mai departe, astfel că le-a cerut sprijinul colegilor săi pentru a urmări acel autoturism. Când au ajuns mașina, i-a făcut semn conducătorului auto să oprească, a oprit, după care a fost scos din mașină de către colegii săi. Bănuind să urmează să-l încătușeze, această persoană le-a adresat din nou injurii, mai exact a adresat injurii organelor de ordine implicate. A început să-i împingă, situație în care l-au încătușat, l-au dus în mașina jandarmeriei și imediat a apărut o altă mașină de culoare albă, în care erau cel puțin două persoane, una dintre aceștia fiind fratele persoanei pe care o încătușaseră. La punctul de comandă s-a constatat că pe conducătorul auto al mașinii albastre îl chema
T. T. iar, conducătorul celei de-a doua mașini este fratele acestuia. Și fratele le-a adresat injurii și amenințări, moment în care au început să se strângă și alte persoane, cărora le-a cerut ajutorul, în încercarea de a-l scoate din mașină pe cel încătușat. La un moment dat, fratele a încercat să-l scoată din nou din mașină pe cel încătușat, dar s-a intervenit cu spray iritant lacrimogen. Martorul l-a indicat pe T. G. D. ca fiind fratele lui
T. T. .
Martorul Ștețco Remus C. (fila 92) face referire la incidentul din_ când, în timp ce se afla în sediul primăriei împreună cu viceprimarul Bota Gavrilă, a intrat în biroul inculpatul T. G. D. care a încercat să-i reproșeze anumite aspecte legate de un dosar civil. Discuțiile au degenerat în jigniri și înjurături, pe care inculpatul le-a adresat martorului Bota Gavrilă. În timp ce inculpatul se afla în birou, a avut asupra sa o sabie pe care a învârtit-o în aer, gest adresat viceprimarului Bota Gavrilă. Martorul nu-și amintește din ce material era acea sabine, deoarece atunci era și el într-o stare de panică. Sabia era de aproximativ 1 metru, cu aspect de sabie ninja. Tot din spusele martorului reiese că starea de panică i-a fost creată de comportamentul anormal al inculpatului și nu pentru că ar fi știut din ce material este confecționată sabia.
Martorul Bota Gavrilă (fila 94) face trimitere la același incident; l-a văzut pe inculpatul T. G. D. când a intrat în sediul primăriei, dar nu- și amintește ca acesta să-i fi adresat amenințări primarului și nici dacă avea sau nu asupra sa un obiect care să semene cu o sabie.
Martorul Mihali V. (fila 95) l-a văzut pe inculpatul T. G. D. când a intrat în primărie cu o sabie pe care o ținea lângă corp, în dreptul piciorului; același martor a fost de față când între fostul viceprimar și inculpat s-a purtat o discuție în mod amiabil, fără să se fi auzit strigăte și, cu toate acestea, primarul i-a cerut să-l scoată pe inculpat din birou, ceea ce s-a și întâmplat. Nu-și amintește martorul dacă primarul a fost amenințat de inculpat, pentru că era speriat, văzând că inculpatul are o sabie, iar viceprimarul a fost amenințat, întrucât inculpatul a îndreptat puțin sabia înspre el; același martor a auzit când inculpatul l-a amenințat pe viceprimar spunându-i că va băga sabia în el.
Martorul D. ci Laurian D. (fila 96) era în duba jandarmeriei cu ocazia acțiunii "Buldozerul" când, în același autovehicul, au fost aduși inculpatul T.
T., încătușat, iar mai apoi inculpatul T. G. D. . Împreună cu cei doi
inculpați, martorul a stat în dubă o jumătate de oră, timp în care nu-și amintește dacă s-a purtat vreo discuție între inculpați și jandarmi cu privire
la motivul imobilizării lor.
Martorul Șerbănescu C. (fila 97) a auzit prin stație că unul dintre inculpați a fost oprit, după care a fost oprit și celălalt, că s-au folosit cuvinte obscene, însă nu a fost de față la imobilizarea celor doi inculpați și nu a văzut ce s-a întâmplat cu aceștia. Același martor confirmă faptul că cei doi
inculpați ar fi fost agresați de organele jandarmeriei.
Martorul T. V. (fila 137) arată că, intenționa să se deplaseze la locuința sa cu autoturismul proprietate personală, în care se mai aflau inculpatul T. G. D. și martorul D. ci I. și, î n timp ce era la PECO,
inculpatul T. G. a văzut mașina fratelui său T. T. ; pe T. G. D. au încercat să-l scoată din mașină niște jandarmi mascați, însă martorul nu știe din ce motiv s-a procedat astfel.
Martorul D. ci I. (fila 138) a fost și el de față când niște mascați i-au cerut să coboare din mașina condusă de martorul T. V., l-au imobilizat, apoi l-au apăsat în jos și unul i-a pus piciorul peste gât. Martorul nu știe din ce motiv organele jandarmeriei au procedat astfel, ba mai mult, a arătat că, după ce T. G. s-a întors de la mașina lui T. T., acesta nu a incitat pe nimeni la acte de violență.
Martora D. ci L. (fila 139) a văzut cum jandarmii au dat cu spray lacrimogen în mașina în care se afla T. G., că acesta a fost agresat în sensul că a fost înjurat, a fost trântit la pământ, iar unui dintre jandarmi i-a
pus piciorul pe cap. Martora nu știe ce s-a întâmplat înainte de momentul în care T. G. a fost scos din mașină.
Martorul Coman V. (fila 140) l-a văzut pe inculpatul T. G. D. când i-a întrebat pe mascați unde este fratele său, iar după ce acesta a urcat din nou în microbuz a fost coborât de jandarmi, care l-au sprayat și l-au lovit cu picioarele în cap. Nu l-a auzit pe T. G. incitând la violență. Martorul precizează și că pe T. G. nu l-a văzut decât atunci, pentru prima dată, el locuind în M. i. Nici acest martor nu a fost de față la discuțiile purtate între inculpat și organele jandarmeriei. Mai mult, cele relatate anterior au fost văzute de la o distanță de cca 40-45 metri, iar în zonă era multă gălăgie și mulți mascați. În acest context, apare puțin probabil ca martorul să fi auzit întrebarea adresată de inculpat mascaților despre locul unde s-ar afla fratele său.
Martorul T. I. (fila 161) este irelevant întrucât nu-i cunoaște pe cei doi inculpați.
Martorul Michnea Petrea (fila 187), care avea funcția la acel moment de ofițer investigații criminale la Poliția B., a fost sunat de un domn de la poliție, care i-ar fi cerut să formuleze plângere pentru ultraj împotriva celor doi inculpați, deoarece ar fi avut altercații cu jandarmii cărora le-ar fi adresat cuvinte jignitoare și amenințări; incidentul ar fi avut loc într-o stație PECO situată la aproximativ 8 km. de punctul de comandă al jandarmeriei, situat tot într-o stație PECO din localitatea B. .
Martora T. Firuța (fila 188) l-ar fi văzut de la aproximativ 10 metri pe
G. D. cum se îndrepta spre jandarmi, pe care i-a întrebat frumos unde este fratele lui. Aceeași martoră nu a auzit și răspunsul organelor jandarmeriei deoarece era foarte multă lume acolo. Se ridică deci semne de întrebare legate de afirmațiile acestei martore vis-a-vis de modul în care a avut loc dialogul între inculpat și organele de jandarmerie.
Martorul Mihali Florin (fila 189) a arătat că a constatat existența, în autoturismul condus de T. T., a unor obiecte a căror deținere este interzisă, importante fiind o sabie și un obiect tăietor mai mare ca un cuțit.
Și martorul A. ca Florin (fila 190) a participat la aceeași constatare la fața locului la care a participat și colegul său, martorul Mihali Florin.
Un alt martor care a văzut cum cei doi inculpați au fost imobilizați este și Ciumău C. Dorel (fila 191), însă nici acesta nu a auzit ca între inculpați și organele de jandarmerie să se fi purtat anumite discuții și natura acestora.
În raport de probațiunea administrată, T. a constatat că nu a fost
înlăturată răspunderea penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina lor, martorii nefiind în măsură să facă declarații explicite și neechivoce cu privire la întregul comportament al inculpaților în evoluția
incidentelor dintre aceștia și organele jandarmeriei pe de o parte și dintre inculpați și primar, viceprimar și Mihali V. (agent al Poliției comunitare B.
), pe de altă parte. Martorii nu au răsturnat probațiunea administrată (la solicitarea parchetului) în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, astfel că, tribunalul a constatat că, în mod corect, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților, pedepsele aplicate fiind legale și individualizate corespunzător gradului de pericol social, analizat atât din perspectiva faptelor săvârșite, cât și din cea a persoanei inculpaților.
În raport de aspectele arătate, tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de către inculpați dispunând menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale nr. 237/_ a Judecătoriei Vișeu de Sus.
Împotriva deciziei nr.4/A din 21 iunie 2012 a T. ui Maramureș, în termen legal au declarat recurs inculpații T. G.
D. și T . T . .
Inculpatul T. G. D. a solicitat, casarea deciziei atacate și a hotărârii instanței de fond și,
- în principal, în temeiul art.385/15 pct. 2 1it. c C.pr.pen. a se dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Viseu de Sus pentru motivul de casare prev. de art. 385/9 pct. 21 C.p.p. - procedura de citare fiind nelegal îndeplinită - sau de către Tribunalul Maramureș pentru motivul de casare prev. de art.385/9 pct.9 C.p.p. - hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta nu se înțelege.
- în subsidiar, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d din C.p.p., rejudecând cauza:
- pentru faptele din_: achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin.2 si 5 din C.penal, în temeiul art. 10 lit. a sau lit.c C. pr.pen. - fapta nu există sau a fost a fost comisă de alte persoane, iar dacă se consideră totuși că s-a comis o faptă, a se reține fracțiunea prev. art. 239 alin.1 și 5 din C.pen., nefiind vorba de violență ; achitarea pentru
infracțiunea prev. de art. 321 alin. 2 din C.pen., în temeiul art. 10 lit. a C.pr.pen. - fapta nu există - iar dacă totuși se consideră că s-a comis o astfel de faptă, este vorba de infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 din C.pen., nerealizându-se cerințele formei agravante prevăzuta în alin.2 al art.321 C.pen.;
- pentru faptele din 0_, achitarea în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen. pentru infracțiunile prev. de art. 239 alin.1 si 2 din C. pen. (3 în fracțiuni, una cu violență si două fără violență) - lipsind latura obiectivă sau/si subiectivă, activitatea desfășurată având caracterul unei dispute, neprotocolare, în raport de jocul politic, dar si de faptul că cei doi, primar si viceprimar, nu aveau atribuții, pe linia activității desfășurate la acea dată, fiind interesați si participanți la jocul politic, protecția legală referindu-se la membrii biroului electoral si nu a celor doi; pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 din C.pen., achitarea în temeiul art.10 lit.b/1 C.pr.pen. - fiind în mod vădit lipsite de importanță, aplicabile fiind prev. art.18 /1 din C.pen.; aceleași texte trebuie să fie aplicate și pentru infracțiunea prev. de art. 1 indice 1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, faptele constituind contravenții și nu infracțiuni;
- într-un al doilea subsidiar, dacă s-ar opta pentru vinovăție, reindividualizarea sancțiunilor aplicate, în condițiile art. 81 din C.pen. cu raportare la art. 72 din C.pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că:
Probațiunea administrată în urmărire penală a fost unilaterală, prin încălcarea drepturilor inculpatului, impunându-se refacerea acesteia, dar si administrarea de noi probe ori readministrarea altora, întrucât probele si starea de fapt de la judecata fondului, nu sunt identice cu cele ce rezultă după si în timpul judecării apelului, după casări.
În acest sens, trebuie avut în vedere că în apel, au fost audiați martori care combat, cel puțin în parte, susținerile acuzei, modificându-se starea de fapt, si cu toate acestea nu au fost luate în considerare.
Este evident că, s-a acționat împotriva inculpaților, de către stat (jandarmerie, poliție, parchet) prin încălcarea oricăror norme de protecție a drepturilor omului, în mod abuziv, prin încălcarea oricăror principii de
drept, s-a reacționat disproporționat de către agenții forței publice, doar pe baza unei suspiciuni, ca inculpații ar fi fost autorii unor fapte penale comise în anul 2008.
Cu privire la faptele din 0_, s-a arătat că probele administrate nu confirmă acuzațiile, inculpatul nu a agresat și nu a amenințat părțile vătămate care, oricum, nu erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, si ca atare, protecția legii nu era prezentă, nu s-a manifestat în fata primăriei discuțiile, dovedite, purtându-se într-un birou fără publicitate.
În privința faptelor din_, s-a arătat că inculpatul, nemulțumit de modul în care forțele de ordine au procedat cu fratele său, a avut o discuție contradictorie cu unul dintre mascați, care l-a insultat, iar persoanele prezente au început să se manifeste necorespunzător, acuzându-i pe agenții forței publice că s-au comportat ca într-o stare de asediu; în aceste condiții, când a intenționat să plece, fără să fi exercitat violențe sau
fără să jignească, a fost coborât din mașină, imobilizat si apoi încătușat.
Este dovedit fără dubiu, așadar, mai ales prin probele administrate în apel, că infracțiunile reținute în sarcina sa nu există.
În privința primului motiv de recurs - neîndeplinirea procedurii de citare - s-a arătat că la termenul din 0_, în urma conexării celor două dosare, nu s-a citit actul de sesizare din dosarul parchetului nr.805/P/2009 și nu s-au citat persoanele vătămate din acest dosar.
Apoi, cu privire la cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 C.pr.pen., s-a arătat că instanța de apel nu a motivat punctual toate solicitările apelantului, nu a răspuns motivelor de apel, inclusiv celor referitoare la neintroducerea ca părți vătămate sau civile pentru infracțiunile subsidiare sau la situația părților vătămate la ultraj, nici cu privire la fapte din 0_ si nici din_ ; nu a discutat instanța de apel, problema recalificării ultrajului, a inexistentei infracțiunii privind armele albe, inexistenței ultrajului prev. de art. 321 din C.pen., cea ce echivalează cu o nemotivare.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a arătat că în raport cu prev. art. 72 din C.pen., se poate face aplicarea modalității de executare prev. de art. 81 C.pen., având în vedere că
înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penala (nr.805/P/2009), atestă că
inculpatul este o personalitate instabilă emoțional, impulsivă, pe fondul unei afecțiuni mai vechi (o stare de dezechilibru psihic generată de craniectomie) și că este dipsoman; este căsătorit, are în întreținere copii minori, este administrator la două societăți comerciale, care asigură locuri de munca multiple.
Inculpatul T. T. a solicitat casarea deciziei și sentinței atacate și,
în principal, în temeiul art. 38516 alin. 2 raportat la art. 380 C.pr.penală, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale;
în subsidiar, în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d din C.pr.penală raportat la art. 3859 alin.1 pct.12, 13, 14, 17 si 18 C.pr.penală, rejudecarea cauzei, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 1/1 alin. 1 din Legea 61/1991, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 alin 1 lit. a C.pr.penală, achitarea inculpatului - subsemnatului întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 239 alin 2 si 5 C.pen., achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 alin.1 lit.d C.pr.pen. întrucât faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii;
în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 321 alin 2 C.pen., în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.penală raportat la art. 10 alin.1 lit.d C.pr.penală si în subsidiar, în temeiul art. 334 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzuta si pedepsita de art. 324 alin.1 C.pen, si condamnarea la o pedeapsă care să permită suspendarea sub supraveghere ca si modalitate de individualizare a executării pedepsei;
- într-un al doilea subsidiar, în cazul în care se va constata vinovăția inculpatului, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din C.p.p raportat la art. 3859 alin. 1 pct. 14 C.pr.penală, să se dispună în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aplicarea dispozițiilor art. 861 C.pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că
În ceea ce privește solicitarea formulată în principal - trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, aceasta se impune deoarece urmărirea penală lipsește sau nu este completă, fiind administrate insuficiente probe pentru aflarea adevărului și emiterea unui act de sesizare complet și corect.
Astfel, s-a arătat că audierea unui număr de doar 3 martori (număr departe de a indica o masa de oameni, o colectivitate), care întâmplător erau colegi ai părții vătămate si aveau calitatea de jandarmi, în aceeași zi de _
, în care a avut loc efectuarea tuturor actelor de urmărire penala de altfel, nu este în măsură să asigure îndeplinirea obiectului urmăririi penale, în sensul art. 200 C.pr.penală si să îndeplinească cerința impusa de art. 262 C.pr.pen. pentru emiterea rechizitoriului, ca procurorul sa constate că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului si că urmărirea penală este completă, existând probele necesare si legal administrate.
De asemenea, s-a arătat că :
s-au încălcat dispozițiile art. 70 alin 3 C.pr.penală, lipsind declarația olografa a învinuiților;
s-a omis audierea în calitate de inculpat, după punerea în mișcare a acțiunii penale, fiind audiat doar în calitate de învinuit;
nu este motivată ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prev. si ped. de art. 1/1 pct.1 din Legea 61/1991, lipsind, pe de o parte, motivarea dispozitivului ordonanței, si pe de altă parte, descrierea faptelor pentru care este pusa în mișcare acțiunea penală.; acest viciu de formă, dar si de fond al actului procedural emis de procuror echivalează practic cu neaducerea la cunoștința a învinuirii si implicit posibilitatea exercitării dreptului legal la apărare în legătură cu acuzațiile aduse, câta vreme ordonanța procurorului nu descrie fapta si încadrarea juridică; ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale este lovită de nulitate.
În ceea ce privește solicitările de achitare, s-a arătat că infracțiunea prev. de art. /1 alin 1 din Legea 61/1991 nu este prevăzută de lege, deoarece simplul fapt al deținerii, ascuns sau la vedere, ambalat sau nu, în cele din urma în orice modalitate si indiferent de motiv, a unui asemenea obiect într-un autoturism nu este încriminat ca infracțiune.
Conduita încriminată de legiuitor este aceea de port fără drept a unor obiecte anume indicate în textul de lege, ceea ce presupune ca făptuitorul are asupra sa acest obiect. Ori, fapta reproșată inculpatului, de a deține un cuțit în autoturism, există în materialitatea ei, însă nu este incriminată ca infracțiune.
Apoi, s-a mai arătat că Tribunalul Maramureș a stabilit în mod eronat starea de fapt, contrar probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești, având drept consecință constatarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj si condamnarea inculpatului pentru aceasta infracțiune.
Contrar dispoz. art.69, 75, 52, 66 C.pr.pen., instanța a stabilit o stare de fapt neconformă realității, având în vedere că declarațiile părții vătămate, se coroborează cu declarațiile vădit subiective a unui număr de 3 martori, colegi ai părții vătămate, care au calitatea de jandarmi, iar pe de alta parte, declarațiile inculpatului si starea de fapt expusă de către acesta, sunt susținute si se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești efectuate de către instanța de apel.
Apoi, pentru existenta infracțiunii este necesar ca fapta să fie săvârșită împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție care implica exercițiul autorității de stat; trecând peste faptul că a nu s-a depus la dosar planul de acțiune, pentru a se putea verifica daca jandarmii erau sau nu în exercitarea atribuțiilor, si în ce constau acestea, precum si a rapoartelor încheiate de către aceștia, probele administrate în cauză indică fără îndoială o exercitare abuziva a atribuțiilor de serviciu, deosebit de relevante fiind declarațiile martorilor audiați care susțin ca, fără vreo somație anterioară, jandarmii au îndreptat armele împotriva lor cerându-le să plece. Așa fiind, inculpatul, încercând a se conforma solicitării făcute pe ton agresiv, chiar amenințător, de către jandarmi, la pornirea de pe loc, speriat si intimidat de o armă de foc îndreptată împotriva sa, a acroșat partea vătămată, fapta fiind săvârșită din culpă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj nici sub aspectul laturii subiective.
Pe de altă parte, s-a apreciat că subzistă mari îndoieli cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale faptei care face obiectul prezentei cauze, probatoriul administrat nesusținând aceasta dincolo de orice
îndoială, fiind aplicabil în speță principiul în dubio pro reo si nu se poate dispune condamnarea inculpatului.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 321 alin.2 C.pen., s-a arătat că, faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.
Astfel, în cauză, deși s-a omis audierea lor în faza de urmărire penală, niciunul din martorii care, se aflau în stradă, audiați fiind în fata instanței de apel, nu descriu o reacție de teamă, de neliniște sau chiar de revoltă față de conduita reproșată inculpatului. Nici în actul de sesizare a instanței și nici în hotărârile de condamnare nu se face referire la vreo asemenea reacție, singurul argument care a fundamentat hotărârea de condamnare, fiind acela ca faptele s-ar fi petrecut în strada, într-un moment când majoritatea locuitorilor orașului B. erau prezenți la locul faptei.
S-a considerat astfel, că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 2 C.pen., în
infracțiunea prevăzuta si pedepsită de art. 324 alin.1 C.pen. și condamnarea pentru aceasta infracțiune la o pedeapsa care să permită suspendarea sub supraveghere ca si modalitate de individualizare a executării pedepsei.
Cu privire la individualizarea pedepsei se s-ar impune a fi aplicată inculpatului, s-a arătat că se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, chiar și în ipoteza menținerii pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicate de prima instanță.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a
reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză doar recursul declarat de inculpatul T. T.
, pentru considerentele și în limitele, ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera motivările instanțelor anterioare, cu care Curtea este de acord, vom arăta în continuare motivele pentru care criticile recurenților nu sunt fondate, cu excepția celei privind infracțiunea prev. de art. 1¹ pct.1 din Legea nr. 61/1991 formulată de inculpatul T. T. .
Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, în toate ciclurile procesuale, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că:
- la data de 16 iulie 2009, în orașul B., în cadrul unei acțiuni a organelor de poliție, de cercetare a unor suspecți, inculpații T. T. și T.
G. D. au interpelat în mod agresiv și jignitor forțele de ordine aflate în misiune, inculpatul T. T. lovind cu autoturismul un jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu - B. N. - și, totodată, având două cuțite în buzunarul portierei stânga față a autoturismului, iar inculpatul T.
D. a bruscat doi jandarmi, împingându-i pentru a ajunge la mașina în care era reținut fratele său, ambii inculpați incitând persoanele aflate număr mare în imediata apropiere, să exercite acte de violență asupra jandarmilor. La acțiune au participat un mare număr de jandarmi din Brigada Specială de Intervenții a Jandarmeriei "Vlad Țepeș";-U.M.0465 B.
, sprijiniți de elicoptere ale Inspectoratului General de Aviație, astfel că mare parte din locuitorii orașului B., se aflau pe stradă, impactul scandalului fiind major, liniștea și ordinea publică fiind tulburate grav;
- la data de 7 iunie 2009, în jurul orelor 21.15 fiind sub influența băuturilor alcoolice, având asupra sa o sabie, inculpatul T. G. D. a pătruns în sediul Primăriei orașului B., în Biroul Primarului și a amenințat pe persoanele vătămate Ștețco C. Remus (primar), Bota Gavrilă (viceprimar) și Mihali V. (agent al Poliției Comunitare B. ), iar asupra lui Ștețco C. Remus a exercitat și acte de violență; inculpatul a ieșit apoi cu sabia în fața localului primăriei, a provocat scandal în public, tulburând ordinea și liniștea publică din oraș, dat fiind și faptul că în acea zi au avut loc și alegeri.
Starea de fapt a fost stabilită ca atare, în baza probelor indicate în hotărârea instanței de fond și, apoi, completate și indicate de către instanța de apel, probe judicios analizate și interpretate.
Cu privire la primul incident - din 16 iulie 2009 - analizând motivele de recurs formulate de către cei doi inculpați, Curtea constată următoarele:
Raportat la faptele descrise, ca fiind comise la această dată (cu excepția celei privind portul ilegal de arme de către inculpatul T. T. ) instanța a realizat, față de ambii inculpați, o încadrare juridică corectă a
acestora în infracțiunile de ultraj prev. de art.239 al.2 și 5 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art.321 al.2 Cod penal.
În privința primei infracțiuni, este fără dubiu stabilit în cauză că inculpatul T. T. a împins cu autoturismul circa 7-8 m pe șosea pe partea vătămată B. N. - jandarm aflat în misiune și care a intenționat să-l legitimeze - acțiunea sa fiind una clară de agresare, de violență, împotriva unui funcționar public aflat în exercitarea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
De asemenea, inculpatul T. G. D. i-a împins pe jandarmii aflați în misiune - Teler Aleaxandru, Ispir Iliuță și B. N. - adresând injurii, solicitând persoanelor din mulțimea adunată să intervină pentru a-l elibera pe fratele său, deschizând chiar ușile autoutilitarei jandarmeriei și încercând
să-l scoată pe T. T. . Și acțiunile acestuia - împingere - chiar dacă nu în aceeași măsură cu ale coinculpatului, se constituie în acte de violență asupra jandarmilor și, se circumscriu, ca atare în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.239 alin.2,5 C.pen. Deși s-a invocat de inculpat că nu a fost lămurită problema numărului de jandarmi agresați de acesta, rezultă din declarațiile celor trei, mai sus menționați, că cel puțin trei
jandarmi au fost împinși, astfel că, deși se reține în actul de sesizare o singură infracțiune de ultraj, în fapt, au fost mai multe, dar neregularitatea nu poate fi remediată în propria cale de atac a inculpatului, căruia, pe baza probelor de la dosar, i s-ar agrava situația.
Nu poate fi primită critica privind împrejurarea că nu s-a stabilit dacă jandarmii se aflau sau nu, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, atât timp, cât, chiar dacă la dosar nu s-a depus un plan al acțiunii respective, din declarațiile martorilor - jandarmi, rezultă cu certitudine scopul în care aceștia s-au deplasat în zona respectivă, acțiunea fiind, de altfel, de notorietate la vremea respectivă, jandarmii erau cu uniforma specifică, cu echipamentul corespunzător, în zonă erau mai multe mașini de jandarmi, însăși inculpații arătând că se vorbea în mulțime că "au venit trupe speciale pentru arestări";…..…..";atâta amar de mascați"; deci, nu exista niciun dubiu cu privire la împrejurarea că aceștia se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Prin toate aceste acțiuni - amenințări, injurii, incitarea persoanelor aflate la fața locului, la nerespectarea ordinelor jandarmilor - este evident că a fost tulburată liniștea publică și, raportat la amploarea acțiunii jandarmilor, nr. mare de persoane aflate în stradă, tulburarea a fost una gravă, în condițiile în care, la incitarea celor doi inculpați, și mulțimea a devenit violentă, adresând injurii forțelor de ordine, patrula de jandarmi de la fața locului fiind nevoită să solicite întăriri, ajutoare, pentru restabilirea ordinii și, în contextul în care a fost nevoie și de folosirea spray-ului lacrimogen din dotarea echipajului venit în ajutor (vezi declarația martorului
T. G. ).
Așa fiind, nu pot fi primite solicitările recurenților de achitare pentru cele două infracțiuni, indiferent de temeiul invocat, probele administrate dovedind cu certitudine comiterea faptelor, declarațiile martorilor la care au făcut trimitere inculpații în apărare și audiați de instanța de apel, nerăsturnând în nici un fel probele în acuzare, instanța de apel detaliind conținutul acestora și arătând de ce nu au relevanță sub aspectul negării faptelor de către inculpați - fie că nu au văzut întregul incident, fie că se referă la aspecte nerelevante.
În ceea ce privește reținerea infracțiunii prev. de art.324 alin.1 C.pen.
- instigarea publică și apologia infracțiunilor - Curtea constată că, într- adevăr, în mod corect recurenții au punctat acest aspect, pentru că fapta subzistă, însă, nu în locul celei de ultraj prev. de art.321 alin.2 C.pen., ci alături de aceasta, pentru că inculpații, prin acțiunile lor au îndemnat mulțimea să comită fapte ce constituie infracțiuni - lovirea jandarmilor, să tulbure în acest fel liniște publică - instigarea fiind realmente urmată de comiterea, de către inculpați, a faptelor la care au instigat - ultraj la jandarmi, așa încât cele două fapte subzistă împreună potrivit art.324 alin.3 C.pen. Nu se impune așadar, schimbarea încadrării juridice, ci reținerea ambelor infracțiuni în sarcina inculpaților, ceea ce nu este posibil, pentru că ar însemna agravarea situației inculpaților în propria lor cale de atac.
Curtea constată însă că, în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului T. T. infracțiunea prev. de art.1¹ pct.1 din Legea nr.
61/1991 ( în prezent art.2 alin.1 pct.1), întrucât legea incriminează portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului,------ș.a. și, nicidecum, deținere a unor astfel de obiecte în condițiile precizate de lege, ceea ce s-a întâmplat în cauză.
Inculpatul nu a purtat asupra sa astfel de obiecte, le avea pur și simplu, în interiorul mașinii cu care, s-a întâmplat să circule, evident, în locuri publice. De asemenea, nu poate fi primită solicitarea inculpatului T. T. de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, pentru
motivele arătate pe larg în memoriul de recurs.
Dispozițiile legale în materie - art.332 C.pr.pen. sunt clare în privința motivelor pentru care cauza poate fi restituită la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. Ori, motivele invocate de inculpat ( urmărirea penală lipsește sau nu este completă, fiind administrate insuficiente probe pentru aflarea adevărului și emiterea unui act de sesizare complet și corect ; lipsa declarației olografe a învinuiților; omiterea audierii în calitate de inculpat, după punerea în mișcare a acțiunii penale, fiind audiat doar în calitate de învinuit; nemotivarea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prev. de art. 1/1 pct.1 din Legea 61/1991 ) - nu se circumscriu nicidecum cazului de nerespectare a dispozițiilor legale privind sesizarea instanței - cum s-a invocat, putând atrage eventual, sancțiunea nulității relative a actelor întocmite cu încălcarea legii, numai dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și a fost
invocată în termenele și condițiile prev. de art.197 alin.1,4 C.pr.pen. - ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Cu privire la faptele din 7 iunie 2009, reținute doar în sarcina inculpatului T. G. D., Curtea constată, de asemenea că, instanța de
fond și, apoi, instanța de apel, au stabilit în mod corect existența acestora, probele administrate confirmând actul de sesizare, instanța de apel completând probatoriul la solicitarea inculpatului și cu privire la aceste fapte, arătând și în acest caz, motivele pentru care martorii audiați în apărare nu au putut răsturna probele în acuzare.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că, în cadrul acestui incident, părțile vătămate (primarul și viceprimarul) nu se aflau în exercițiul funcțiunii, neavând atribuții pe linia activității electorale ce se desfășura la acea dată, iar agentul de poliție comunitară nu îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, în fișa postului menționându- se că este referent la Primăria B. și, ca atare, lipsește latura obiectivă a infracțiunilor comise în dauna acestora.
Aceasta, deoarece, primarul și viceprimarul, chiar dacă nu ar fi fost în exercițiul funcțiunii (dar erau, pentru că, în calitate de edili ai orașului, trebuiau să asigure buna desfășurare a alegerilor europarlamentare, chiar dacă, nu erau implicați efectiv în procesul electoral), amenințarea lor de către inculpat s-a făcut în legătură cu fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii - un recurs exercitat de primărie împotriva unei hotărâri ce-l privea pe inculpat, potrivit declarațiilor părților vătămate.
Pe de altă parte, în fișa postului părții vătămate Mihali V. ( filele 24- 26 dos.nr.805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus) sunt menționate atribuțiile acestuia, chiar dacă, în calitate de referent, printre altele fiind: asigurarea ordinii și liniștii publice în zonele stabilite prin planul de pază; paza obiectivelor și bunurilor de interes public și privat stabilite de consiliul local; constatarea contravențiilor și aplicarea de sancțiuni contravenționale; asigurarea măsurilor de ordine la adunările publice,
mitinguri, etc. Este vorba, evident, de un funcționar ce face parte dintr-un organ al administrației de stat, ce efectuează acte care implică exercițiul autorității de stat.
Referitor la solicitarea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Viseu de Sus pentru motivul de casare prev. de art. 385/9 pct. 21 C.p.p. - procedura de citare fiind nelegal îndeplinită - sau de către Tribunalul Maramureș pentru motivul de casare prev. de art.385/9 pct.9 C.p.p. - hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - Curtea constată că aceasta nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
S-a invocat faptul că la termenul din 0_, în urma conexării celor două dosare, nu s-a citit actul de sesizare din dosarul parchetului nr.805/P/2009 și nu s-au citat persoanele vătămate din acest dosar.
Susținerile în sensul necitării părților vătămate nu se confirmă în cauză, întrucât, pe de o parte, persoanele vătămate din dosar nr. 805/P/2009 au declarat în cursul urmăririi penale că nu doresc să participe în procesul penal ca părți vătămate, iar pe de altă parte, acestea au fost totuși citate în calitate de martori - filele 8-10 dos. nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus. Dar, chiar și în ipoteza în care, aceste persoane ar fi participat în procesul penal ca părți vătămate, necitarea acestora sau citarea nelegală, poate fi invocată doar de către acestea, singurele prejudiciate prin această neregularitate, instanța din oficiu, neputând lua în discuție această problemă, potrivit art.385/9 alin.3 C.pr.pen.
Faptul că la data conexării celor două dosare, instanța nu a dat citire rechizitoriului din dosar nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus - nu este un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, menționat expres în art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen., el făcând parte din categoria neregularităților care, pot fi, eventual, sancționate cu nulitatea absolută a actului efectuat cu nerespectarea legii, numai dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului și a fost invocată în termenele și condițiile prev. de art.197 alin.1,4 C.pr.pen. - ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, pentru că, inculpatul a fost oricum audiat și cu privire la faptele din acest dosar, în prezența apărătorului ales, ceea ce înseamnă că a avut cunoștință de conținutul actului de sesizare. De altfel, din considerentele încheierii din 0_ rezultă că s-a dat citire actului de sesizare, în urma conexării celor două dosare, ceea ce înseamnă că instanța s-a referit la actul de sesizare în ansamblul său, devenit unic, în urma conexării, dacă nu a făcut nicio distincție.
De asemenea, nu se impune nici trimiterea cauzei la Tribunalul Maramureș pentru rejudecarea apelurilor, criticile în sensul că hotărârea nu este motivată, că nu s-a răspuns la toate motivele de apel, nefiind întemeiate. Pe de o parte, se constată că instanța de apel, chiar dacă nu a răspuns punctual la toate criticile apelanților, prin soluția adoptată, prin detalierea probatoriului reținut în acuzare și arătarea motivelor pentru care alte probe au fost înlăturate, prin menținerea deci, a soluției de condamnare, s-a pronunțat implicit și asupra netemeiniciei solicitărilor de achitare a inculpaților. Pe dea altă parte, neajunsurile motivării pot fi acoperite de instanța de recurs, având în vedere că în această fază, cu suplimentul de probatoriu realizat de tribunal, se poate răspunde motivelor de recurs ce coincid, practic, cu cele de apel.
Curtea constată totodată, pentru ambii inculpați, că sunt neîntemeiate și criticile, formulate în subsidiar, privind cuantumul pedepselor aplicate și
modalitatea de executare, pedepse pe care le apreciază judicios individualizate sub ambele aspecte.
Instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen., chiar dacă nu le-a menționat expres, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptelor - ridicat, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care s-au comis, consecințele produse; limitele speciale ale pedepselor pentru fiecare infracțiune; persoana inculpaților - cu atitudine nesinceră, negând constant comiterea faptelor, cu antecedente penale în aceeași materie - ultraj contra bunelor moravuri - inculpatul T. T., fără antecedente penale - inculpatul T. G. D., dar cu o pluralitate de infracțiuni în prezenta cauză, comise la un interval scurt de timp.
S-au aplicat astfel, pedepse în limite legale, cu foarte puțin peste minimul special, apte a realiza scopul prev. de art.52 C.pen.
Cât privește modalitatea de executare a pedepselor, se apreciază că cea stabilită de instanță - prin privare de libertate - este una corespunzătoare scopului coercitiv și preventiv instituit prin art.52 C.pen. și că, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, conduita inculpaților anterior și ulterior comiterii acestora, simpla pronunțare a condamnării la o pedeapsă cu închisoarea nu este un avertisment serios, suficient pentru inculpați și, chiar fără executare efectivă, nu vor mai comite și alte fapte penale, pentru ca inculpații să poată beneficia de prevederile art.81 C.pen. sau art.86/1 C.pen.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de inculpatul T. T. - împotriva deciziei penale nr.4/A din 21 iunie 2012 a T. ui Maramureș ce va fi casată împreună cu sentința penală nr.237 din 0_ Judecătoriei Vișeu de Sus doar cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.1/1 pct.1 (în prezent art.2 pct.1) din Legea nr.61/1991 și greșita confiscare a bunurilor, obiect al infracțiunii.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.pr.pen. se va dispune achitarea inculpatului T. T. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de port ilegal de armă albă, prev. de art.1/1 pct.1 (în prezent art.2 pct.1) din Legea nr.61/1991.
Se va menține condamnarea inculpatului la pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 alin.2,5 C.pen și respectiv, 2 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.2 C.pen., urmând ca în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.357 alin.2 lit.e C.pr.pen. se va dispune restituirea către inculpatul T. T. a bunurilor găsite și ridicate din mașina acestuia, conform procesului verbal de percheziție a autoturismului din 16 iulie 2009 (fila 30 dos nr.1045/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus) - un cuțit cu lungimea lamei de 11 cm, lățimea de 2,5 cm și mânerul cu lungimea de 11 cm și, respectiv, un cuțit cu lungimea lamei de 28 cm, lățimea de 6 cm și mânerul de culoare neagră cu lungimea de 14 cm .
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. G. D. - împotriva aceleași decizii penale.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei, onorarii parțiale apărători din oficiu, ce se vor avansa din FMJ, pentru av. Mișin N. și M. Mirel Folrin.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul T. G. D. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
În baza art.199 alin.3 C.pr.pen. se vor respinge cererile inculpaților T.
și T. G. D. de scutire de amenda aplicată prin încheierea din 10 decembrie 2012. Aceasta deoarece, inculpații nu au justificat de ce nu și-au angajat apărător în termenul acordat de instanță.
Inculpatului T. T. i s-a atras atenția la termenul din 19 noiembrie 2012, când a solicitat amânarea judecării cauzei în acest scop, că i se acordă un singur termen pentru angajare de avocat, în caz contrar urmând a fi amendat pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale. Motivele invocate de acesta - lipsa resurselor financiare - nu justifică neîndeplinirea obligației procesuale, această împrejurare nefiind una nouă,
intervenită între termene, ci o problemă de durată, preexistentă probabil.
În privința inculpatului T. G. D., se constată că, într-adevăr, acesta nu a formulat cerere de amânare a judecării cauzei, ci apărătorul său ales, dar aceasta, la al doilea termen de judecată, cu motivarea că nu a avut timpul necesar formulării motivelor de recurs, inculpatul l-a contactat abia la sfârșitul lunii decembrie 2012 pentru a-l angaja în cauză, în condițiile în care acesta avea cunoștință despre primul termen de judecată încă din_ (dovada îndeplinirii procedurii de citare - fila 12 dosar recurs). Așa fiind, nici acesta nu a justificat de ce nu și-a angajat apărător în termenul indicat în citație, cauza suferind amânare și din cauza sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELELEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul T. T. - domiciliat în B., str.A.I.Cuza nr.135, jud. Maramureș - împotriva deciziei penale nr.4/A din 21 iunie 2012 a T. ui Maramureș pronunțată în dosar nr._ *, pe care o casează împreună cu sentința penală nr.237 din 0_ Judecătoriei Vișeu de Sus pronunțată în dosar nr._, doar cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.1/1 pct.1 (în prezent art.2 pct.1) din Legea nr.61/1991 și greșita confiscare a bunurilor, obiect al infracțiunii.
Rejudecând în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.pr.pen. achită pe inculpatul T. T. - fiul lui G. și Ana, născut la 12 mai 1970, domiciliat în B., str.A.I.Cuza nr.135, jud. Maramureș - de sub învinuirea comiterii infracțiunii de port ilegal de armă albă, prev. de art.1/1 pct.1 (în prezent art.2 pct.1) din Legea nr.61/1991.
Menține condamnarea inculpatului la pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 alin.2,5 C.pen și respectiv, 2 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.2 C.pen., urmând ca în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 an i ș i 2 lun i înch iso are .
În baza art.357 alin.2 lit.e C.pr.pen. dispune restituirea către inculpatul T. T. a bunurilor găsite și ridicate din mașina acestuia, conform procesului verbal de percheziție a autoturismului din 16 iulie 2009 (fila 30 dos nr.1045/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus) - un cuțit cu lungimea lamei de 11 cm, lățimea de 2,5 cm și mânerul
cu lungimea de 11 cm și, respectiv, un cuțit cu lungimea lamei de 28 cm, lățimea de 6 cm și mânerul de culoare neagră cu lungimea de 14 cm .
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. G. D. - domiciliat în B., str.V. nr.9B, jud. Maramureș împotriva aceleași decizii penale.
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei, onorarii parțiale apărători din oficiu, ce se vor avansa din FMJ, pentru av. Mișin N. și M. Mirel Folrin.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. obligă inculpatul T. G. D. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
În baza art.199 alin.3 C.pr.pen. respinge cererile inculpaților T. T. și T. G. D. de scutire de amenda aplicată prin încheierea din 10 decembrie 2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
G.
M. B.
Red.A.C./Dact.A.C.
3 ex./_
Jud.apel:S. M.R.L./B. C. Jud. fond: T. Hojda
| ← Decizia penală nr. 1709/2013. Tăinuire | Decizia penală nr. 291/2013. Ultraj → |
|---|
