Decizia penală nr. 136/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.136/A/2013
Ședința publică din data de 20 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L. JUDECĂTOR: M. B. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ privind pe inculpatul J. A.
F., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, dat în dosar nr. 31/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul J. A.
F. asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Coldea M. I. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală B., Direcția Generală a Finanțelor P. e S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la identificarea inculpatului, acesta fiind J. A. F. posesor al BI seria SX nr. 1., CNP 1., ocazie cu care acesta arată că i s-a adus la cunoștință de către apărătorul desemnat din oficiu soluția de achitare pronunțată de către Tribunalul Sălaj, instanță în fața căreia a dat declarație. Totodată, arată că menține declarația dată în fața instanței în data de 23 ianuarie 2013 și în faza de urmărire penală și nu dorește să dea declarații în fața instanței de apel.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta M. ui P. arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 4 din data de 23 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, cu privire la inculpatul J. A. F. pe motive de nelegalitate, respectiv greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005, hotărâre pronunțată în temeiul art.10 lit. b C.pr.pen., lăsând nesoluționată latura civilă a cauzei.
În cauză, inculpatul J. A. F. a fost trimis în judecată pentru comiterea acestei infracțiuni constând în aceea că în calitate de administrator al unei societăți comerciale, a omis să înregistreze în contabilitate veniturile realizate prin comercializarea unor bunuri. Astfel, la controlul organelor fiscale, au fost identificate o serie de venituri neînregistrate cu scopul sustragerii de la plata impozitului către stat, mai exact un caiet cu o evidență separată a unor bunuri cu
privire la care nu existau acte de proveniență, iar banii obținuți prin vânzarea acestor produse erau ridicați de către inculpat sau soția sa. Aceste aspecte nu pot fi contestate pentru că nu există proveniența bunurilor cu privire la care nu s-a achitat impozitul către stat.
S-a arătat că este o problemă de interpretare și astfel instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului constituie un act comercial ilicit, care se încadrează pe dispozițiile Legii nr.12/1990, însă în practică există hotărâri de condamnare cu privire la această problemă.
Apreciază că în cauză nu este vorba despre un act comercial ilicit pentru că este vorba despre o persoană juridică, deci contribuabil care cu intenție nu a înregistrat veniturile în contabilitate. De asemenea, învederează faptul că dispozițiile Legii nr.12/1990 se aplică atunci când nu există o pedeapsă mai grea, or, în această privință există Legea privind combaterea evaziunii fiscale, care prevede o astfel de pedeapsă.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune admiterea apelului și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozițiilor art.81 C.pen., precum și obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului solicită a se respinge apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj întrucât sentința pronunțată de către Tribunalul Sălaj este legală și temeinică, motiv pentru care solicită a fi menținută în ceea ce privește achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut de art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. b C.pr.pen.
Apreciază temeinică și legală hotărârea atacată, în speță fiind vorba despre o contravenție și nu despre infracțiunea de evaziune fiscală. Învederează că aceste fapte au fost constatate ulterior de către Garda Financiară, în urma unei sesizări făcute de instanță, care a aplicat sancțiunea amenzii.
Prin urmare, inculpatul nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă, contravenția fiind încadrarea juridică a faptei inculpatului, astfel că instanța de fond a dispus achitarea sa. În final, solicită a se dispune asupra acordării onorariului din fondurile M. ui Justiției.
Inculpatul J. A. F., având ultimul cuvânt, solicită a se respinge apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și a se menține hotărârea primei instanțe.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 4 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._ în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, J. F. - A. , (fiul lui V. și Floare, născut la data de_ în or. Ș. - S., jud. S., domiciliat în or. Ș. -S., str. Martonffy S., nr. 11, județul S., CNP 1. ), trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin (2) Cod penal.
Conform art.346 alin.4 Cod procedură penală, acțiunea civilă a fost lăsată nesoluționată.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariul avocațial pentru apărare din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile M. ui Justiției, către Baroul de avocați-S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, întocmit în Dosar nr.31/P/2011, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și totodată a fost trimis în judecată învinuitul J. F. -A. , pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. "SERV CREDO";
S.R.L. Ș. -S., a omis să înregistreze în contabilitate în întregime veniturile realizate, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 4.803 lei, reprezentând T.V.A. și suma de 573 lei, reprezentând impozit pe profit.
În cauză s-au efectuat cercetări față de învinuitul Jurcă F. -A. și pentru o faptă diferită prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; s-a reținut că în urma aceluiași control efectuat de inspectori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., s-a constatat că S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S. a avut în perioada noiembrie 2009 - octombrie 2010, două angajate fără contracte de muncă, pentru care nu s-a procedat la calcularea și virarea către bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor de natură salarială. Astfel, S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S. s-a sustras de la plata impozitului pe salarii în sumă de 1.003 lei și a contribuțiilor aferente veniturilor de natură salarială în sumă de 5.042 lei.
Cu privire la această faptă s-a considerat că se încadrează în dispozițiile art.
260 alin. (1), lit. e) din Legea nr. 53/2003 republicată, faptă care constituie contravenție. Astfel, potrivit acestui text legal "primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din aceeași lege, constituie contravenție și nu infracțiune.
Având în vedere faptul că învinuitul a primit la muncă două persoane, fără a le încheia contract individual de muncă, s-a apreciat că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală, astfel că în baza art. 11 pct. 1 lit. b) cu referire la art. 10 lit. b) Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
În data de_, învinuitul J. F. -A. a formulat o plângere solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitoarelor S. Anna- R., Buchmuller Lia-N. și Manole I. -V., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune
frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1 și 2 C.p. Din plângerea formulată de învinuit reiese că făptuitoarele S. Ana-R. și Buchmuller Lia-N., au lucrat ca vânzătoare la punctul de lucru al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., situat în Ș. -S., str. Partizanilor, la parterul blocului M-1. În data de_, în urma unui inventar efectuat la plecarea făptuitoarei S. Anna-R., s-a constatat o lipsă în gestiunea ambelor făptuitoare în valoare de 4.000 lei. Ulterior, la punctul de lucru menționat și-au desfășurat activitatea făptuitoarele Buchmuller Lia-N. și Manole
I. -V., iar în urma unui inventar efectuat în data de_, în gestiunea ambelor s-a constatat o lipsă în valoare de 11.771,18 lei. Din cercetările efectuate în cauză reiese că inventarele efectuate de învinuit nu au respectat prevederile legale. Astfel, inventarele nu s-au efectuat în prezența făptuitoarelor, acestea fiind făcute doar de învinuit împreună cu soția sa și fără a fi făcută o confruntare între stocul scriptic și stocul faptic.
În raport de aceste împrejurări s-a apreciat că în sarcina făptuitoarelor S. Anna-R., Buchmuller Lia-N. și Manole I. -V., nu poate fi reținută
săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1 și 2 C.p., nefiind întrunite elementele laturii obiective a acestei infracțiuni. Astfel, s-a apreciat că din moment ce inventarele nu au fost făcute cu respectarea prevederilor legale, pe baza acestora nu se poate stabili existența unei pagube, element cerut de conținutul legal al infracțiunii de gestiune frauduloasă, astfel că în baza art. 11 pct. 1 lit. b) cu referire la art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus confirmarea propunerii de neînceperea urmăririi penale față de cele trei făptuitoare.
Asupra cauzei penale de față;
Coroborând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale respectiv proces-verbal de control (vol. I, f. 8- 39, vol. II, f. 1- 121); declarațiile învinuitului (vol. I, f. 42, 43, 46); declarații de martori (vol. I, f. 47- 62, 65- 68); documentele S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S. (vol. I, f. 72- 119); adresă A.
.F.- Direcția Generală a Finanțelor P. e S. (vol. II, f. 122) precum și în fața instanței și anume declarația inculpatului (f.36) respectiv depozițiile martorilor S. Ana R., Buchmuler Lia N., Manole I. (f.35) tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul J. F. -A. a fost administrator al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L.
Ș. -S., cu sediul în Or. Ș. -S., str. Martonffy S. . nr. 11, jud. S., având ca obiect principal de activitate conform cod CAEN 4639 "Comerț cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi și tutun";.
În urma unui control efectuat de inspectori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., s-a stabilit estimativ, că în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, la punctul de lucru al
S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., situat în Ș. -S., str. Partizanilor, bl. M1, parter, s-au făcut aprovizionări cu mărfuri alimentare în valoare de 28.524 lei, fără documente legale de proveniență.
Din procesul-verbal încheiat în data de_, de comisari din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S.
, reiese că martorele Buchmuller Lia-N. și Manole I. -V., care au avut calitatea de vânzătoare la magazinul mai sus menționat, consemnau marfa introdusă fără documente legale de proveniență într-un registru cu însemnări, prevăzut cu rubricile: dată, specificare, intrări, ieșiri. Această marfă fără documente legale, era adusă de către învinuitul J. F. -A. și soția acestuia, aceștia din urmă ridicând și sumele de bani obținute din vânzarea acestor mărfuri. Aceste sume de bani nu erau înregistrate în casa de marcat și nu se întocmeau alte documente cu excepția registrului de însemnări zilnice, în care soldurile inițiale, totalurile și soldurile finale erau calculate și completate de soția administratorului, numita J. G. .
Se mai menționează faptul că societatea nu mai desfășoară activități de comerț la punctul de lucru al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., situat în Ș.
-S., str. Partizanilor, bl. M1, parter, din data de_, stocul de marfă la acea dată fiind zero, conform Registrului de gestiune.
În conformitate cu prev. art. 11 din Legea nr.241/2005 și potrivit balanței de verificare încheiată la data de_, organul de control a procedat la estimarea adaosului comercial mediu practicat de societate în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, iar în urma unor calcule financiar-contabile s-a stabilit că acesta este de 17,79%., după care s-a concluzionat că "prin neînregistrarea în contabilitatea a sumei de 28.524 lei, reprezentând vânzări de mărfuri din perioada ianuarie 2010- septembrie 2010, S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., s-a sustras de la plata către bugetul statului a unui TVA în sumă de 4.803 lei, calculat conform art.40 din
Legea nr.571/2003 rep., și a unui impozit pe profit în sumă de 573 lei, calculat conform art.40 din Legea nr.571/2003 rep";.
La data de_, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., a formulat împotriva numitului J. F. -A., în temeiul art.222 și urm. Cod procedură penală, art.7 lit.f din OUG nr.91/2003 și art.
9 alin.4 din H.G nr.1324/2009, o sesizare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.9 alin.1 lit.a și b și art.43 din Legea nr.82/1991 rep. iar la data de_, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor P. e S., a comunicat că S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., a fost radiată din Registrul Comerțului, în baza sentinței civile nr.6385 din_ a Tribunalului S. și pe cale de consecință inspecția fiscală programată la această societate nu mai poate fi finalizată, fiind lipsită de obiect și fără temei de drept.
Raportat la starea de fapt mai sus prezentată, prin actul de sesizare a instanței s-a apreciat de către organul de urmărire penală că fapta învinuitului J.
F. -A., care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator a S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S. a omis să înregistreze în contabilitate în întregime veniturile realizate, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 4.803 lei, reprezentând T.V.A. și suma de
573 lei, reprezentând impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. Drept urmare, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor P. e S., s-a constituit parte civilă în proces cu sumele de 4.803 lei reprezentând TVA și 573 lei, reprezentând impozit pe profit, împreună cu dobânzile și penalitățile legale aferente, calculate până la data de achitării efective a prejudiciului (f.17).
Cercetând în fond cauza, instanța a analizat-o prin raportare la ansamblul probelor existente la dosar, în special, la procesul-verbal încheiat în data de_, de comisari din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară
- Secția Județeană S., (fără a aprecia asupra legalității actului administrativ), proces-verbal care a constituit principala probă ce a stat la baza inculpării învinuitului J. F. -A. .
În acest context, instanța a reținut ca fiind relevante în cauză prev. art. 4 alin.(1) și (1)1din OUG nr. 91/2003, privind organizarea Gărzii Financiare, conform cărora:
În vederea realizării atribuțiilor sale, pentru combaterea actelor și faptelor de evaziune și fraudă fiscală, Garda Financiară efectuează controlul operativ și inopinat cu privire la:
respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii și combaterii oricăror acte și fapte interzise de lege;
respectarea normelor de comerț, urmărind prevenirea, depistarea și înlăturarea operațiunilor ilicite;
modul de producere, depozitare, circulație și valorificare a bunurilor, în toate locurile și spațiile în care se desfășoară activitatea agenților economici;
participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere și instituții specializate, la acțiuni de depistare și combatere a activităților ilicite care generează fenomene de evaziune și fraudă fiscală.
(1)1Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese-verbale, prin care poate evalua
prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, acte procedurale care pot constitui mijloace de probă, potrivit legii.
Astfel, potrivit art. 7 lit. f din OUG nr. 91/2003, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală. De asemenea, conf. lit. g) și i) a aceluiași articol, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: să legitimeze și să stabilească identitatea administratorilor unităților controlate, precum și a oricăror persoane implicate în săvârșirea faptelor constatate și să solicite acestora explicații scrise, după caz, să constate contravențiile și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit competențelor prevăzute de lege, respectiv: să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condițiile legii, a bunurilor a căror fabricație, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum și a veniturilor realizate din activități comerciale sau prestări de servicii nelegale și să ridice documentele financiar-contabile și de altă natură care pot servi la dovedirea contravențiilor sau, după caz, a infracțiunilor.
Rezultă așadar din cuprinsul acestor norme legale că legiuitorul a înțeles să dea în competența funcțională a Gărzii Financiare, ca organ de control, constatarea tuturor actelor și faptelor care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, ca urmare a nerespectării actelor normative și a normelor de comerț, dintre care unele pot constitui infracțiuni, fiind de competența organelor de urmărire penală iar altele doar contravenții, ce pot fi sancționate chiar de organul de control, potrivit legii.
Desigur, într-o primă fază, procesul-verbal de control sau raportul de inspecție fiscala, constituie actul administrativ fiscal prin care organele abilitate ale statului, urmare a analizării situației fiscale a contribuabilului și/sau a documentelor contabile prezentate de acesta, stabilesc sumele datorate bugetului de stat de către persoanele fizice sau juridice în cauză, și, la nevoie pot aplica sancțiuni administrative, dacă se constată săvârșirea unor contravenții însă, pentru a constata daca ne aflam sau nu în prezența unei infracțiuni de evaziune fiscala, instanța penală nu are căderea sa analizeze actul administrativ fiscal din punct de vedere al legalității si temeiniciei (acesta putând fi contestat potrivit legii civile) si nici nu poate dispune anularea acestuia decât daca s-ar constata ca este întocmit în fals; cum însă un astfel de act administrativ fiscal constituie principala probă în cadrul procesului penal, în speță, instanța este obligată sa analizeze dacă și în ce măsura inculpatul J. A. F., a încălcat dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, privind combaterea evaziunii fiscale, prin raportare la cele înscrise în cuprinsul acestui document, coroborat și celelalte probe administrate în cauză sau dacă, este vorba despre o altă faptă ilicită, mai puțin gravă, calificată de legiuitor ca fiind contravenție.
Această analiză este absolut necesară având în vedere că, în genere, cele două forme de incriminare a faptelor antisociale pedepsite de lege (infracțiunea și contravenția) se bucură de un tratament juridic asemănător sub aspectul răspunderii juridice, ca fiind de natură penală și nu civilă, în sens larg (așa cum a statuat și CEDO, prin hotărârea A. c. România din 4 octombrie 2007) însă diferă regimul sancționator și ca atare, ele nu pot coexista cu privire la aceeași situație
juridică, lăsându-se la latitudinea agentului constatator sau al organului judiciar, stabilirea acestei răspunderi și nici nu pot fi aplicate concomitent sau succesiv
pentru aceeași faptă două sancțiuni, deoarece s-ar încălca principiul "non bis in idem"; respectiv dreptul fundamental prevăzut de art. 4 din protocolul nr.7 la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. Mai mult, în ce privește răspunderea penală, art. 7 din CEDOLF, prevede și principiul de drept penal "nullum crimen sine lege";" adică "nici o pedeapsa fără lege";, ceea ce presupune ca legea penala trebuie sa fie suficient de precisa pentru a asigura previzibilitatea faptului că un anumit act constituie infracțiune. Acest principiu interzice așadar aplicarea legii penale în mod extensiv, prin analogie sau pe cale de
interpretare, în dezavantajul acuzatului. Rezultă de asemenea că legea penală trebuie să definească în mod clar infracțiunile si sancțiunile care le pedepsesc (Achour împotriva Frantei [MC], nr. 67.335/01, § 41, 29 martie 2006).
Corelativ acestor reguli și principii fundamentale, cu valoare universală în rândul statelor de drept democratice, art. 2 Cod penal, prevede la rândul său, legalitatea incriminării. Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie - printre altele - infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, fapta de a omite, în tot sau în parte, evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (evident, prestate și dobândite în mod licit), faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Cu alte cuvinte, din punct de vedere al elementelor sale constitutive, infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005, constă într-o inacțiune (nonacțiune), adică o abținere de la îndeplinirea unor obligații legale, ca element material ale laturii obiective, această faptă fiind săvârșită în vederea realizării unui scop bine determinat de lege: "sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale";, astfel că vinovăția, ca element al laturii subiective, nu se poate manifesta, decât sub forma intenției directe, definită tocmai prin scopul instituit de legiuitor. Din conținutul infracțiunii de evaziune fiscală se mai desprinde faptul că, această infracțiune are ca situație premisă, existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite, pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute, conform Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal; este deci vorba, cu alte cuvinte de un subiect activ, calificat de lege ca "persoană impozabilă"; sau "contribuabil";, așa încât conduita antisocială a inculpatului trebuie analizată cu necesitate, prin prisma existenței (sau inexistenței) prealabile a unei "obligații fiscale";, născută și stabilită, în condițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și ale O.G nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală.
Pe de alte parte, Legea nr.12/1990, cu modificările și completările ulterioare, are ca obiect de reglementare activitățile comerciale ilicite, fapte enumerate în mod expres și limitativ în art.1 lit.a-p și care, potrivit art. 2 și 3, sunt sancționate contravențional (lit.a - k) sau penal (lit. l - p), după caz.
Astfel, art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990, prevede că "efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii"; constituie activitate comercială ilicită, că "documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării"; și că "prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege";.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. c și f) din Legea nr.12/1990, această activitate comercială ilicită este sancționată contravențional cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, respectiv cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei, în cazul în care a fost săvârșită de persoane juridice iar la alin.(2) al aceluiași articol se precizează că "sancțiunile prevăzute în alin. (1) se aplică și persoanelor din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale și altor operatori economici care, prin activitatea lor, au participat în orice mod la săvârșirea faptelor ce constituie contravenții, potrivit prezentei legi";. Conform art.3 alin.(3) din Legea nr.12/1990, "constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către funcționarii din aparatul de specialitate al primarului, organele Gărzii Financiare, organele controlului financiar și de personalul Poliției Române, Jandarmeriei Române și Poliției de Frontieră Române";.
De asemenea, art. 4 din Legea nr.12/1990, dispune următoarele:
Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) și j), dacă sunt ale contravenientului sau ale operatorului economic, precum și sumele de bani și lucrurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă și se valorifică în condițiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administrației publice centrale.
Veniturile obținute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale.
Rezultă deci, din prevederile legale mai sus enunțate că, deși activitățile comerciale ilicite, au ca efect indirect o fraudă la legea fiscală (prin faptul că sunt sustrase controlului fiscal) ele nu pot face obiectul infracțiunilor de evaziune fiscală, prev de art. 9 alin. 1 lit.a - g din Legea nr.241/2005, fiind supuse unui tratament juridic diferit sub aspectul răspunderii penale sau contravenționale, după caz, tocmai datorită caracterului lor nelegal.
Ar fi de neconceput să se pretindă făptuitorului declararea fiscală unor astfel de activități ilicite și înregistrarea contabilă a cheltuielilor și veniturilor aferente, ca o obligație legală, pentru că aceasta ar însemna ca statul să perceapă taxe și impozite, pentru orice fel de activități comerciale și venituri dobândite, fără să se verifice în prealabil și legalitatea sursei de impozitare. Prin urmare, în asemenea situații nu se poate vorbi despre existența unei obligații fiscale legale, din partea comerciantului care acționează în afara legii, ci dimpotrivă, de existența unei fapte antisociale de sine stătătoare la regimul comerțului și sancționată de legiuitor ca atare, în mod distinct, ca infracțiune sau contravenție, după caz. Este apoi cât se poate de evident că în astfel de situații nu se pune nici problema perceperii de taxe și/sau impozite, ci este vorba de a se aplica sancțiunile penale sau contravenționale prevăzute de lege, inclusiv, dacă este cazul, măsura preventivă sau complementară a confiscării mărfurilor și veniturilor, în condițiile legii și eventual, a se dispune măsurile administrative și fiscale necesare, pentru intrarea în legalitate.
Cu alte cuvinte, activitățile comerciale ilicite trebuie constatate și sancționate numai în condițiile prevăzute de Legea nr.12/1990, iar faptul că ele nu au fost descoperite și sancționate la timp, de organele abilitate ale statului, potrivit legii, nu însemnă că aceste fapte pot fi încadrate ulterior la infracțiunile de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.1 din Legea nr. 241/2005, neexistând un drept de opțiune în această privință, din partea organelor administrativ fiscale și/sau
judiciare, după cum rezultă din considerentele mai sus expuse. Cu atât mai mult, astfel de fapte nu pot face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală, după ce în prealabil s-a stabilit că este vorba de o contravenție, s-a aplicat sancțiunea administrativă prevăzută de lege și eventual s-a dispus și măsura confiscării mărfurilor și veniturilor, chiar dacă o astfel de măsură ar fi greșită, deoarece un astfel de tratament ar contraveni principiului de drept "non bis in idem"; respectiv ar fi încălcat dreptul fundamental, prevăzut de art. 4 din protocolul nr. 7 la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, pentru aceeași faptă.
Or, în speță, din întregul material probator aflat la dosar, rezultă fără dubiu că, în perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, inculpatul J. F. A., ce a deținut calitatea de administrator la S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., a desfășurat în nume propriu, împreună cu soția sa, J. G., o activitate comercială ilicită, constând în acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu a putut fi dovedită, în condițiile legii și care nu au fost - și nici nu puteau fi, în lipsa documentelor legale de proveniență - înregistrate în evidențele financiar contabile ale acestei societăți. Această activitate a fost descoperită doar cu ocazia controalelor efectuate în perioada 19 iulie; 28-29 iulie; 01-03 august 2011 la sediul societății "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., de comisari ai Gărzii Financiare
S., în urma sesizării organelor de cercetare penală care, la rândul lor, au fost sesizate cu o plângere a inculpatului J. F. A., solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitoarelor S. Anna-R., Buchmuller Lia-N. și Manole I. -V., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. 1 și 2 C.p.
Cu ocazia controlului operativ al Gărzii financiare, nu a fost găsit nici un document de achiziție sau de recepție a mărfurilor, care să poată fi înregistrat de către societatea comercială în evidența sa financiar contabilă de venituri și cheltuieli, potrivit normelor legale și ca atare, nu a putut fi stabilită nici o bază legală de impozitare. De altfel, în adresa înaintată de către Poliția Ș. -S., la data de _
, către DGFP S., se arată că [societatea administrată de către inculpat deține, conform informațiilor de la ORC S., patru puncte de lucru pe raza orașului Ș. -S. și un punct de lucru pe raza comunei Crasna iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că la punctul de lucru de pe str. Partizanilor, la parterul blocului M-1., au lucrat trei vânzătoare din care doar două aveau contracte de muncă și din declarațiile acestora rezultă faptul că administratorul și soția acestuia, J. G., aduceau marfă fără documente legale, pe care o cumpărau din diverse magazine, unde recomercializarea acestora era interzisă, marfă ce era trecută pe un caiet ce nu se găsea la vedere în eventualitatea unui control iar din declarațiile acestora rezultă că la fel s-a procedat și cu celelalte puncte de lucru. Din declarațiile vânzătoarelor rezultă și faptul că pe acel caiet se nota valoarea mărfii introduse fără documente legale iar la rubrica "ieșire"; notau banii rezultați din vânzarea acesteia și încasați de către cei doi soți]. Aceste împrejurări sunt confirmate și de comisarii gărzii financiare, conform celor consemnate în procesul verbal de control, încheiat la data de_ .
Față de toate aceste aspecte de fapt și de drept, instanța a apreciat că faptele inculpatului J. F. A., situându-se în sfera activității comerciale ilicite, (la fel ca și cele săvârșite de soția sa, J. G., de altfel mai numeroase), nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art.9 alin.(1) lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.(2) Cod
penal, chiar dacă a avut calitatea de administrator al S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș.
-S., ci pe cele ale contravenției prev. de art.1 lit. e) din Legea nr.12/1990, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, a dispus achitarea acestuia, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată
Conform art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, acțiunea civilă promovată în această cauză, a rămas nesoluționată.
Conform art.189 și urm., Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate în proces au rămas în sarcina statului iar onorariul avocațial pentru apărare din oficiu, în sumă de 200 lei avansat din fondurile M. ui Justiției, către Baroul de avocați-S. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței primei instanțe, cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare față de inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată.
S-a învederat astfel faptul că în cauză există suficiente probe care să-l incrimineze pe inculpat, fapta comisă de acesta în calitate de administrator circumscriindu-se infracțiunii prev. de art.9 lit.b, cu aplicarea art, 41 alin. 2 Cod penal din Legea 241/2005. În cauză s-a făcut dovada existenței unei activități comerciale ilicite, inculpatul obținând profit în urma vânzării unor produse achiziționate fără documente legale de proveniență.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea, bazată pe probele legal administrate în cauză.
Din procesul-verbal încheiat în data de_, de comisari din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Garda Financiară - Secția Județeană S., reiese că martorele Buchmuller Lia-N. și Manole I. -V., care au avut calitatea de vânzătoare la magazinul mai sus menționat, consemnau marfa introdusă fără documente legale de proveniență într-un registru cu însemnări, prevăzut cu rubricile: dată, specificare, intrări, ieșiri.
Această marfă fără documente legale, era adusă de către inculpatul J. F. -
A. și soția acestuia, aceștia din urmă ridicând și sumele de bani obținute din vânzarea acestor mărfuri. Aceste sume de bani nu erau înregistrate în casa de marcat și nu se întocmeau alte documente cu excepția registrului de însemnări zilnice, în care soldurile inițiale, totalurile și soldurile finale erau calculate și completate de soția administratorului, numita J. G. .
Datorită faptului că inculpatul nu a condus evidența contabilă conform prevederilor legale, nu poseda documente justificative pentru aceste mărfuri iar veniturile realizate nu au fost declarate la organul fiscal.
Conform prevederilor art.67 din OG 92/2003 din Codul fiscal, s-a procedat la estimarea bazei de impunere, după care s-a concluzionat că "prin neînregistrarea în contabilitate a sumei de 28.524 lei, reprezentând vânzări de mărfuri din perioada ianuarie 2010 - septembrie 2010, S.C. "SERV CREDO"; S.R.L. Ș. -S., s-a sustras de la plata către bugetul statului a unui TVA în sumă de 4.803 lei, calculat conform art.40 din Legea nr.571/2003 rep., și a unui impozit pe profit în sumă de 573 lei, calculat conform art.40 din Legea nr.571/2003 rep.";
Verificând legislația în vigoare la data comiterii faptei de către inculpat, Curtea apreciază că soluția pronunțată este corectă, fapta acestuia fiind contravenție potrivit art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 și anume fapte ilicite de comerț.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței Curtea își însușește întrutotul argumentația detaliată și pertinentă a primei instanțe, potrivit căreia fapta de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005, care constă în fapta inculpatului de a nu conduce evidența contabilă în partida simplă și nedeclararea veniturilor realizate la organul fiscal din vânzarea unor bunuri fără documente legale de proveniență nu este infracțiune, ci contravenție potrivit textului de lege anterior menționat.
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența contabilă în partida simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidența contabilă, și să completeze Registrul- jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie.
De asemenea, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidență contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:
denumirea documentului;
numele și prenumele contribuabilului, precum și adresa completă;
numărul documentului și data întocmirii acestuia;
menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico- financiare (când este cazul);
conținutul operațiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, și temeiul legal al efectuării ei;
datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;
numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii;
alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documente justificative.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în evidență contabilă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.
Față de aspectele invocate mai sus apreciem, în consens cu instanța de fond că fapta reținută în sarcina inculpatului este contravenție, astfel că va fi necesar ca în baza art.12 C.p.p. să fie sesizat organul constatator competent în vederea aplicării sancțiunilor contravenționale și măsurilor care se impun, doar sub acest aspect apelul declarat în cauză fiind admisibil.
Soluția dată laturii penale impune ca acțiunea civilă să rămână nesoluționată, astfel că nici această critică adusă hotărârii nu este fondată.
Față de cele de mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 4 din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului S., pe care o va desființa doar cu privire la omisiunea aplicării art. 12 Cod proc. penală si judecând cauza in aceste limite, va
dispune în temeiul acestui text legal sesizarea organului competent conform art.2 alin.3 din Legea nr.12/1190, respectiv Garda Financiară S., în vederea aplicării sancțiunilor contravenționale.
Același organ va aprecia dacă sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 12/1990 cu privire la confiscarea veniturilor ilicit obținute din aceste activități.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Se va stabili onorariu avocațial in favoarea Baroului C., in suma de 200 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Coldea M. ).
Văzând și prevederile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva sentinței penale nr. 4 din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului S., pe care o desființează doar cu privire la omisiunea aplicării art. 12 Cod proc. penală si judecând cauza in aceste limite:
În temeiul art. 12 Cod proc. penală sesizează organele competente să aplice sancțiunea contravențională potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 12/1990.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Stabilește onorariu avocațial in favoarea Baroului C., in suma de 200 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Coldea M. ).
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică din 20 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
A. | D. L. | M. | B. | A. B. | H. |
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./_ Jud.fond: S. M.
| ← Sentința penală nr. 32/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 206/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
