Decizia penală nr. 1362/2013. Ridicare control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ */a4
DECIZIA PENALĂ NR.1362/R/2013
Ședința publică din 21 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul T. C. reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. D., împotriva încheierii penale f.n. din data de_ a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ *, având ca obiect ridicare control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. D., asistat de av. F. A., în substituirea apărătorului ales al inculpatului, av. Chiriță R.
, ambii avocați din cadrul Societății de A. "Chiriță și Asociații";, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. D., arată că își menține recursul formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. D. , solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, a se admite cererea formulată de inculpat în sensul ridicării controlului judiciar.
În subsidiar, solicită înlăturarea interdicției de a părăsi țara.
În susținerea recursului arată că, de la data instituirii controlului judiciar au trecut peste 3 ani de zile, inculpatul și-a îndeplinit toate obligațiile impuse în sarcina sa, s-a prezentat la fiecare termen de judecată atât în fața Tribunalului S. cât și în fața Curții de A. C., astfel încât apreciază că acest interval de timp este suficient pentru a demonstra că nu va impieta bunul mers al procesului penal.
Raportat la încheierea instanței de fond care a justificat riscul de a părăsi teritoriul țării și la vârsta tânără a inculpatului, apreciază că aceasta nu poate fi primită. Pe de altă parte, reținerea instanței că după sesizarea Tribunalului S., au fost acordate șase termene de judecată și până în prezent nu s-a reușit citirea actului de sesizare, arată că această amânare a procesului nu este imputabilă inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere avizul psihologic din care rezultă că inculpatul a fost declarat apt pentru desfășurarea activității de conducător auto, este încadrat în muncă ca șofer pentru transport intern și internațional, astfel că imposibilitatea de a părăsi țara îi va afecta dreptul la muncă.
Raportat la susținerile reprezentantului M. ui P. din fața primei
instanțe, solicită a se avea în vedere că singurul motiv pentru care acesta s-a
opus cererii de ridicare a controlului judiciar, a fost faptul că nu exista la doar fișa postului, fișă care a fost ulterior depusă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și ridicarea controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea acestuia în sensul ridicării interdicției inculpatului de a părăsi țara.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, apreciind că încheierea atacată este temeinică, legală și corect motivată.
În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect prima instanță a respins cererea de ridicare a controlului judiciar, arătând că este necesar în continuare a se menține această măsură, că motivele invocate de către inculpat nu sunt pertinente în solicitarea ridicării acestei măsuri și că sunt elemente care impun în continuare menținerea acesteia.
De altfel, se poate observa că inculpatul a mai formulat o astfel de cerere, respinsă de Tribunalul Sălaj și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1024/_ a Curții de A. C. . De la data respingerii cererii, inculpatul a venit cu motivarea că este încadrat în funcția de conducător auto la o societate comercială din Z., însă în mod corect instanța de fond a arătat că inculpatul poate să-și desfășoare activitatea de conducător auto și pe teritoriul țării.
În altă ordine de idei, referitor la durata măsurii preventive, solicită a se avea în vedere că este vorba de o cauză complexă, cu un număr mare de inculpați, aflată în al doilea ciclu procesual, astfel că se justifică menținerea măsurii pentru derularea în bune condiții a procesului penal.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul C. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului
său.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 10 octombrie 2013 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._ *, s-a respins cererea formulată de inculpatul C. D. (fiul lui D. și M., născut la data de_ în municipiul Arad, jud. Arad, dom. în municipiul Z., str. Lt. Col. Teofil M. nr.11, bl. S-6, ap.5, jud. S. ), privind ridicarea sau modificarea controlului judiciar instituit prin sentința penală nr.68 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., definitivă prin Decizia penală nr.878/R/_ a Curții de A. C. (având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar) .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. al D. - B. T. S., au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații E. C. S., pentru săvârșirea infr.prev.de: art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.329 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, C. D. pentru săvârșirea infr.prev.de: art. 13 alin.l din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.329 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal
Totodată, prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații: S. O. M., pentru săvârșirea infr.prev.de art. 13 alin.l, 3 din legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.329 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, L.
L., pentru săvârșirea infr.prev.de art.329 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.b Cod penal și C. M. A., pentru săvârșirea infr.prev.de art. 13 alin.l, 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod
penal; art.329 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin sentința penală nr.13/_ a Tribunalului S., a fost condamnat inculpatul E. C. S. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă agravată și continuată, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la 5(cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prev. și ped. de art. 329 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, deci: 10 (zece) ani închisoare, precum și 5 ani interzicerea drepturilor, prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului E. C. S., prin prezenta hotărâre, timpul reținerii și al arestării preventive, în perioada_ -_ .
Inculpatul C. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă simplă continuată, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal,pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prev. și ped. de art. 329 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, deci: 6 (șase) ani închisoare, precum și 3 ani interzicerea drepturilor, prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului C. D., prin prezenta hotărâre, timpul reținerii și al arestării preventive, în perioada_ -_ .
Inculpata C. M. A. a fost condamnată la pedeapsa de 7( șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă agravată și continuată, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prev. și ped. de art. 329 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, deci: 7 (șapte) ani închisoare, precum și 3 ani interzicerea drepturilor, prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul S. O. M. a fost condamnat la pedeapsa de 7( șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal și 1 an interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal,în baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, în urma contopirii pedepselor, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, deci: 7 (șapte) ani închisoare, precum și 3 ani interzicerea drepturilor, prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, după executarea pedepsei închisorii.
Inculpatul L. L. a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în stare de recidivă postexecutorie și în formă continuată, prev. și ped. de art. 329 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal. S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II-a și lit.b Cod penal, față de toți inculpații, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.329 alin.(3) Cod penal și art.19 alin.(1) din Legea nr.678/2001, s-a confiscat suma de 60.000 lei de la inculpatul E. C. S., suma de
25.000 lei de la inculpatul C. D. și sumele de câte 10.000 lei, de la inculpații
C. M. A. și S. O. M. .
S-a menținut sechestrul asigurator institut prin Ordonanța nr.8D/P/2009 din data de_ a B. ui T. S. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, asupra construcțiilor edificate de inculpatul E. C. S., pe terenul cu numărul cadastral 210, înscrise în CF 16/N/P., și totodată s-a dispus confiscarea acestora, după eliberarea de sarcini (ipotecă în favoarea C.E.C SA SUC. Z., pentru suma de 230.000 lei, cu dobânzile aferente, respectiv sechestru asigurător, în favoarea A.F.P-Z., pentru suma de 8727 lei).
În conformitate cu disp.art.118 lit.b și e Cod penal, s-a dispus confiscarea bunurilor care au fost folosite în orice mod la săvârșirea infracțiunilor și a sumelor de bani provenite din aceste infracțiuni, ridicate de parchet cu ocazia organizării flagrantelor sau a perchezițiilor, după cum urmează: de la inculpatul
E. C. S., suma de 1.000 lei; suma de 220 euro; telefon mobil marca LG, seria 811CQTB184449; telefon mobil marca NOKIA având codul 0521523; telefon mobil marca NOKIA având codul 0546937 și un telefon mobil marca SAMSUNG având codul 8920487;de la inculpatul C. D. suma de 1.467 lei și un telefon mobil marca NOKIA având codul 0552268; de la inculpatul S. O. M. un telefon mobil marca VODAFONE având codul 0539254; de la inculpata C. M.
A. un telefon mobil marca SONY ERICSON având seria S/1206-2946 și de la inculpatul L. L. un telefon mobil marca SAGEM având codul DX 200 782 RR.
S-a constatat că victimele infracțiunilor nu s-au constituit părți vătămate sau părți civile în cauză.
Au fost obligați inculpații E. C. S., C. M. A. și S. O. M.
, la câte 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat, pe inculpatul C. D. la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul L. L., la plata sumei de 2800 cheltuieli judiciare către stat, din care suma 800 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu, în ambele faze ale procesului penal, ce a fost avansat din fondurile M. ui Justiției către B. de A. S. .
Pentru a se pronunța această sentință, s-a reținut, în esență, că începând cu anul 2009, inculpații E. C. S., C. M. A., S. O. M., L.
L. și C. D. au racolat mai multe tinere majore și minore de pe raza județelor S., Bihor, Satu Mare, Maramureș, Botoșani, Alba, C., care să practice prostituția în localurile de noapte din municipiul Z., cât și în diverse hoteluri și pensiuni din acest oraș, contra unor sume de bani cuprinse între 300
- 1.000 lei.
Inculpații E. C. S. și C. D. au fost arestați preventiv în cursul urmării penale, prin încheierea penală nr. 2/C/_ a Tribunalului S., prin aceeași încheiere respingându-se propunerea formulată de D. - B. T.
S. privind arestarea preventivă a inculpaților C. M. -A., L. L. și S.
O. -M. . Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților E. C. S. și C. D. au fost cele prevăzute de art. 148 lit.f
C.p.p., reținându-se că existau indiciile impuse de art.143 Cod procedură penală că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, iar infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, lăsați în libertate, aceștia prezintă pericol ce rezidă din natura infracțiunilor, din modul de săvârșire a lor, din natura valorilor lezate, și nu în ultimul rând din însuși pericolul social al faptei.
Pe parcursul judecării în fond a cauzei, prin sentința penală nr. 68/_ a Tribunalului S., definitivă prin Decizia penală nr. 878/R/_ a Curții de A.
C., s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. D. , pe durata liberării provizorii sub control judiciar inculpatul urmând a respecta următoarele obligații: a) să nu părăsească localitatea de domiciliu, mun. Z., decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la Poliția mun. Z., conform programului de supraveghere stabilit de organele de poliție; d) să nu își schimbe locuința de domiciliu, fără încuviințarea instanței; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.1602alin.3 ind.1 lit.c Cod procedură penală, s-a impus inculpatului ca, pe durata liberării provizorii sub control judiciar, să nu comunice direct sau indirect cu coinculpații și martorii, menționați în dosar nr._ al Tribunalului S. .
Conform art.1602alin.3 ind. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, după rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu era arestat în altă cauză.
Prin Decizia penală nr.113/R/_, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de inculpatul E. C. S. împotriva încheierii penale f.n. din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului S. (prin care, verificându-se conform art. 3002C.p.p., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat). Încheierea a fost casată în întregime și, rejudecând, în temeiul art. 139 Cod procedură penală și art. 1451Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului E. C.
S. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la Poliția localității de domiciliu, localitatea P. județul
S., conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori este chemat; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de persoanele vătămate, părțile civile, de martorii I.
M., R. E., CUBLEȘANR. și K. B. B. din prezenta cauză și să nu comunice direct sau indirect cu nici unul dintre aceștia.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu era arestat în altă cauză.
Prin Decizia penală nr. 12/A/_ a Curții de A. C. , s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. T.
S. și inculpații E. C. S., C. D., S. O. M., L. L. ȘI C.
M. A. împotriva sentinței penale 13/_ în dosarul nr._ al
Tribunalului S., care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului S. .
Pentru a decide astfel, Curtea de A. C. a reținut că având în vedere infracțiunea dedusă judecății - trafic de minori - pornindu-se de la principiul oficialității, persoanele care au făcut obiectul traficului, aveau din oficiu, calitatea de părți vătămate. Cu toate acestea, cea mai mare parte a respectivelor persoane au fost audiate exclusiv în calitate de martore, fără a li se aduce la cunoștință faptul că au de jure calitatea de părți vătămate (respectiv numitele I. M., A.
A., C. L., P. M. ). Acestea au avut, de drept, pe tot parcursul procesului penal calitatea de părți vătămate și nicidecum de martori, fără însă să fi fost vreodată citate în această calitate; în aceeași ordine de idei se impune a se remarca faptul că, pornind de la acest tratament juridic, respectivele au fost în imposibilitate de a se constitui părți civile în termenul impus de art.15 C.pr.pen., atâta timp cât nu au fost citate procesual, la primul termen de judecată, în calitate de părți vătămate.
Prin urmare, au fost încălcate dispozițiile art.76 C.pr.pen. care impuneau în sarcina procurorului obligația de a aduce la cunoștința părților vătămate posibilitatea de a se constitui părți civile; corelativ, instanța de judecată avea sarcina ca anterior citirii actului de sesizare, să procedeze la citarea acestora,
încunoștințându-le despre posibilitatea de a se constitui parte civilă.
Tocmai pentru a preîntâmpina situații de acest gen, art.44 al Legii nr. 678/2001, în forma în vigoare la momentul audierii părților vătămate (și în faza de UP și în faza de judecată pe fond), prevedea că persoanele prevăzute la art.43
(victimele traficului) au dreptul să primească asistență juridică obligatorie pentru a putea să își exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesuale penale, și să își susțină cererile și pretențiile civile față de persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate. În speță, nu numai că nu li s-a asigurat asistență juridică obligatorie, dar nici măcar nu li s-a adus la cunoștință părților vătămate acest aspect.
O situație particulară este cea a numitelor C. E. și C. A., minore la momentul audierii, care în fața procurorului au arătat că înțeleg să nu se constituie parte civilă și nici să participe în proces ca parte vătămată; însă o astfel de declarație de renunțare la calitatea de parte vătămată nu este în măsură să producă efecte juridice, atâta timp cât respectivele nu au beneficiat de asistență juridică garantată de art.44 din Legea nr. 678/2001, iar pe de altă parte, acestea fiind minore și renunțarea reprezentând un act de dispoziție, trebuia să existe acordul autorității tutelare sau cel puțin acordul ocrotitorului legal.
Pe de altă parte, avându-se în vedere statutul de minore al respectivelor - persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă - se impunea exercitarea din oficiu a acțiunii civile, susținerea acesteia de către procuror, iar prin hotărârea atacată instanța era obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile.
Având în vedere acuzația formulată împotriva inculpaților, se impunea, chiar anterior citirii actului de sesizare al instanței, citarea presupuselor victime ale traficului de minori și explicarea faptului că au posibilitatea de a se constitui părți civile (art.76 C.pr.pen.), chiar și în lipsa unei constituiri de părți civile, în sensul art.15 C.pr.pen., procurorul avea obligația, conform art.18 alin.2 C.pr.pen., de a susține interesele civile ale acesteia, nu în ultimul rând instanța avea obligația de a se pronunța asupra acțiunii civile, chiar în lipsa acesteia (art.476 C.pr.pen.).
Solicitarea apărătorilor din oficiu ai părților vătămate-victime ale traficului, de a se admite cererea de repunere în termenul de apel a acestora, a fost respinsă, având în vedere că drepturile procesuale ale acestora vor fi respectate cu ocazia rejudecării cauzei.
Având în vedere carențele mai sus menționate,Curtea a constatat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, urmând ca persoanele, presupuse victime ale traficului de minori să fie citate în calitate de părți vătămate, explicându-li-se posibilitatea de a se constitui părți civile, iar dacă starea de minoritate este de actualitate, procurorul urmează a susține din oficiu acțiunea civilă, iar instanța se va pronunța asupra acesteia, indiferent de poziția respectivelor.
În rejudecare, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ *.
La termenul de judecată din data de_, inculpații C. M. A. și S.
O. M. au solicitat acordarea unui nou termen pentru angajarea unor apărători(f.60).
La termenul de judecată din_, dl. avocat I. N. (desemnat din oficiu pentru patru persoane vătămate) și dl. avocat Chiriță R. au solicitat acordarea unui nou termen, întrucât nu se puteau prezenta în instanță la acea dată (f.100).
La termenul de judecată din data de_, s-a constatat lipsa nejustificată a d-lor avocați I. N. și Jeler Alexandru, motiv pentru care s-a dispus amendarea acestora, în cauză impunându-se acordarea unui nou termen.
La termenul de judecată din_, dl. av. Ș. A. Vlad, în calitate de apărător ales al inculpatului E. C. S. a lipsit fără a-și sigura substituirea (f.152).
La termenul de judecată din data de_, inculpatul C. D., prin apărător, a formulat o cerere prin care a solicitat, în principal, eliminarea controlului judiciar și, în subsidiar, ridicarea interdicției de a părăsi țara,cererea vizând, deci, ridicarea, în tot sau în parte, a controlului judiciar instituit prin sentința penală nr. 68 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului
S. . Totodată, apărătorul inculpatului E. C. S. a solicitat, oral, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, motivele invocate în acest sens vizând faptul că măsura a fost luată de mult timp, inculpatul s-a prezentat la fiecare termen și nu are intenția să se sustragă de la judecată, acesta
intenționând să aducă mașini din străinătate spre vânzare pentru a-și asigura existența.
Prin încheierea din data de 31 iulie 2013 a Tribunalului S., s-au respins cererile formulate de inculpați. În ceea ce îl privește pe C. D. s-a arătat, în esență că, date fiind modalitatea de desfășurare a procedurilor față de inculpat, complexitatea cauzei, motivele care au stat la baza luării dispunerii liberării provizorii sub control judiciar, s-a apreciat că,în prezenta cauză, măsura preventivă dispusă față de inculpat respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind durata rezonabilă a acesteia și că nu se impune ridicarea unei obligații dintre cele ce compun controlul
judiciar instituit în privința acestuia pe durata liberării provizorii, întrucât acea obligație mai este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, deoarece în prezenta cauză, după sesizarea Tribunalului S., au fost acordate cinci termene și până în prezent nu s-a reușit audierea inculpaților, avându-se în vedere fie cererile acestora de angajare a unor apărători aleși, fie lipsa justificată sau nejustificată a apărătorilor aleși ai unor inculpați ori ai unor părți vătămate.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din data de 31 iulie 2013 a Tribunalului S. a fost respins prin Decizia penală nr.1024/R/0_ a Curții de A. C. .
La termenul din data de_ dl. avocat I. N. (desemnat din oficiu pentru patru persoane vătămate) a lipsit din nou nejustificat, motiv pentru care s-a dispus amendarea acestuia și sesizarea B. ui de A. S. în vederea înlocuirii acestuia.
În cererea formulată la termenul din data de_, inculpatul C. D. a reamintit faptul că de la data instituirii controlului judiciar au trecut peste trei ani, în tot acest timp acesta îndeplinindu-și toate obligațiile ce i-au fost impuse, s-a prezentat la toate termenele de judecată, la un singur termen solicitând amânarea cauzei datorită imposibilității obiective a avocatului de a se prezenta în fața instanței, condiții în care orice risc pentru buna desfășurare a procesului penal a încetat. La acest moment, în condițiile prezumției de nevinovăție, inculpatului îi sunt impuse sarcini disproporționate, care îi afectează de o manieră semnificativă desfășurarea vieții. Totodată, s-a precizat că niciunul dintre ceilalți inculpați nu mai suportă vreo interdicție de a părăsi țara, deși faptele pentru care sunt trimiși în judecată sunt mai grave decât cele ce i se impută inculpatului C. . S-a mai precizat că inculpatul are posibilitatea de a efectua transporturi internaționale, întrucât s-a angajat ca șofer la S.C. Eurorom
S.R.L. Z., după ce a fost declarat apt pentru a desfășura activități de conducător auto, situație în care interdicția de a părăsi țara îi afectează dreptul la muncă. De aceea, inculpatul a solicitat, în principal, eliminarea controlului judiciar și, în subsidiar, ridicarea interdicției de a părăsi țara.
Analizând cererea inculpatului, instanța a constatat că motivele care au stat la baza respingerii cererii anterioare (din data de_ ) de ridicare, în tot sau în parte, a controlului judiciar instituit prin sentința penală nr.68 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., au constat în principal, în faptul că, deși în cauză, în rejudecare, fuseseră acordate cinci termene, nu s-a reușit audierea inculpaților, avându-se în vedere fie cererile acestora de angajare a unor apărători aleși, fie lipsa justificată sau nejustificată a apărătorilor aleși ai unor inculpați ori ai unor părți vătămate.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul având o vârstă tânără, s-a apreciat că există riscul ca acesta să părăsească teritoriul României și să nu se prezinte la proces și, de asemenea, să încerce să împiedice în acest moment derularea cercetării judecătorești, să comită alte infracțiuni de același gen ori să tulbure ordinea publică.
Printre altele, s-a constatat faptul că inculpatul nu a adus nicio dovadă că are posibilitatea de a se angaja ca șofer pentru transporturi internaționale, iar în lipsa unor minime dovezi în acest sens, instanța se află în imposibilitate de a analiza cererea cu privire la aceste motive invocate.
Potrivit art. 1603Cod procedură penală, controlul judiciar instituit de instanță poate fi modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase. Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că odată lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, fiind acuzat de comiterea infracțiunilor de trafic de minori, și proxenetism.
Potrivit art.2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Paragraful 1 al. art. 5 din Convenție privește libertatea fizică a persoanei; el are scopul de a asigura că nimeni nu este privat de libertate în mod arbitrar. El nu privește simplele restricții la libera circulație, care se supun art.2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
În prezenta cauză, după sesizarea Tribunalului S., au fost acordate șase termene, dar până în prezent nu s-a reușit citirea actului de sesizare a instanței ori audierea inculpaților, avându-se în vedere fie cererile acestora de angajare a unor apărători aleși, fie lipsa justificată sau nejustificată a apărătorilor aleși ai unor inculpați ori ai unor părți vătămate.
Având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpat, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, multitudinea părților implicate în cauză, care denotă amploarea activității infracționale, tribunalul a apreciat că în această fază a procesului penal solicitarea inculpatului este neîntemeiată, restricțiile impuse acestuia fiind necesare pentru buna desfășurare a procesului penal. Altfel spus, măsura luată față de inculpatul C. D. este necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia - buna desfășurare a procesului penal.
Astfel după cum s-a mai precizat, date fiind modalitatea de desfășurare a procedurilor față de inculpat, complexitatea cauzei, motivele care au stat la baza luării dispunerii liberării provizorii sub control judiciar, instanța a apreciat că, în prezenta cauză, măsura preventivă dispusă față de C. D. respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind durata rezonabilă a acesteia, împrejurarea că inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată neputând fi invocată în susținerea cererii de ridicare sau modificare a controlului judiciar instituit, întrucât tocmai controlul judiciar a stabilit obligația acestuia de a se prezenta la fiecare termen de judecată, în caz contrar existând riscul revocării liberării provizorii și rearestării acestuia.
Față de susținerile inculpatului, potrivit cărora interdicția de a părăsi țara îi afectează dreptul la muncă, tribunalul a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece activitatea pentru care a fost angajat de S.C. EUROROM S.R.L. Z. poate fi desfășurată și pe teritoriul României, cu atât mai mult cu cât angajarea lui C. D. vizează o fracțiune de normă de 4 ore pe zi .
Nu în ultimul rând, astfel după cum s-a mai precizat, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului, care este tânăr, existând riscul să părăsească teritoriul României și să nu se prezinte la proces și, de asemenea, să încerce să împiedice în acest moment derularea cercetării judecătorești să comită alte infracțiuni de același gen ori să tulbure ordinea publică (având în vedere și faptul că multe din persoanele presupuse victime ale infracțiunilor pentru care este acuzat inculpatul se află în afara țării, astfel după cum rezultă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere emise în cauză).
Instanța a reamintit că nu sunt reale susținerile inculpatului C., potrivit cărora niciunul dintre ceilalți inculpați nu mai suportă vreo interdicție de a părăsi țara, reținând că în cauză față de inculpatul E. C. S. nu a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara, odată cu înlocuirea măsurii arestării preventive fiindu-i impuse obligații similare celor impuse inculpatului C.
D. .
În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul C. D. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței casarea acesteia și rejudecând, admiterii cererii inițiale, de ridicare sau modificare a controlului judiciar.
În motivarea recursului, au fost învederate aceleași aspecte ca și în cererea introductivă, respectiv, că de la data instituirii controlului judiciar au trecut peste 3 ani de zile, interval în care inculpatul și-a îndeplinit toate obligațiile impuse, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, astfel că, după o așa perioadă de control judiciar nu se mai poate susține că va impieta bunul mers al procesului penal.
Faptul că în rejudecarea cauzei s-au acordat mai multe termene, iar instanța nu a procedat încă la cercetarea judecătorească - nu îi este imputabil.
Totodată, s-a mai arătat că a primit avizul psihologic pentru desfășurarea activității de șofer, este încadrat în muncă ca șofer pentru transport intern și internațional, astfel că imposibilitatea de a părăsi țara îi va afecta dreptul la muncă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.1603Cod procedură penală, controlul judiciar instituit de instanță în cadrul liberării provizorii sub control judiciar, poate fi modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.
În cauză, în mod justificat, instanța învestită cu soluționarea cererii de ridicare sau modificare a controlului judiciar instituit față de inculpatul C. D. prin sentința penală nr.68 din_ a Tribunalului S., a apreciat că motivele invocate de inculpat nu sunt temeinice, în senul legii, nu pot legitima o ridicare a controlului judiciar.
Aceasta deoarece, așa cum a arătat și prima instanță, prezentarea inculpatului la toate termenele de judecată constituie, în fapt, o obligație impusă acestuia, prin însăși controlul judiciar instituit și, nicidecum, un comportament care relevă imposibilitatea împietării desfășurării normale a procesului.
Apoi, nu poate fi primită critica privind durata îndelungată a acestui control, atât timp cât, nu este vorba de o măsură preventivă, a cărei durată să fie susceptibilă a fi caracterizată, prin prisma exigențelor Convenției europene a drepturilor omului, drept nerezonabilă, prea mare. Este vorba de o modalitate alternativă, de realizarea a scopului măsurilor preventive, alta decât privarea de libertate.
Faptul că inculpatul este suspus unor restricții, ce se circumscriu controlului judiciar, nu înseamnă că dreptul său la muncă este afectat, prin interzicerea părăsirii țării. Aceasta, deoarece, pe de o parte, inculpatul nu a făcut dovada că sarcinile sale de serviciu constau exclusiv în exercitarea activității de șofer în afara țării, iar pe de altă parte, în cadrul controlului judiciar, inculpatului i s-a impus obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu, mun. Z., decât în
cond iț iile s tab il ite de ins tanț ă - ceea ce nu exclude posibilitatea ca, în condițiile în care, inculpatul dovedește că are de îndeplinit o atribuție de serviciu în afara localității de domiciliu, să poată face acest lucru, cu încuviințarea instanței.
Cât despre încălcarea prezumției de nevinovăție, de asemenea, nu poate fi vorba, prin menținerea controlului judiciar, atât timp, cât, repetăm, liberarea sub control judiciar nu este o măsură preventivă, ci o modalitate alternativă, de realizarea a scopului măsurilor preventive, măsura preventivă inițială - a arestării preventive - nemaifiind în ființă, tocmai pentru că s-a apreciat că scopul ei - buna desfășurare a procesului penal - se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate, dar cu respectarea unor obligații, neexistând date la dosar că
temeiurile pentru care s-au stabilit respectivele obligații ar fi dispărut sau s-ar fi modificat.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul C. D., domiciliat în Z., str. Lt. Col. T.M. nr. 11, bl.S.6, ap.5, jud. S. împotriva încheierii penale din 10 octombrie 2013 a Tribunalului S. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
ANA C. | L. | M. | M. Ș. |
GREFIER
M. B.
Red.A.C/_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: Ț. D.B.
| ← Decizia penală nr. 81/2013. Ridicare control judiciar | Decizia penală nr. 64/2. Ridicare control judiciar → |
|---|
