Decizia penală nr. 1397/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1397/R/2013
Ședința publică din data de 25 octombrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: I. A C. M.
JUDECĂTORI: V. C.
: C. I.
G.: G. I. -B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror V. GĂZDAC
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații M. N. și M. D. împotriva sentinței penale nr.290 din 19 august 2013 a J. ecătoriei Vișeu de Sus, inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. ecătoria Vișeu de Sus dat în dosar nr.1627/P/2012 pentru comiterea infracțiunilor după cum urmează
inculpatul M. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.321 alin.1 C.pen., art.180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 3 lit.a și art.37 lit. b C.pen.,
inculpatul M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.321 alin.1 C. pen., art.180 alin.1 C. pen., art.180 alin.2 C. pen., art. 217 alin. 1 C. pen cu aplic. art.33 lit.a C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. N. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Capătă Antoniu Domițian din cadrul B. oului C., cu delegație avocațială la dosarul cauzei și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. D. avocat Demeter Ida din cadrul B. oului C. cu delegație avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către dl. avocat P. V. un memoriu în susținerea celor două recursuri
formulate în cauză.
Inculpatul M. N. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. N. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate în ceea ce privește latura civilă a acesteia și rejudecând să dispună reducerea daunelor morale de la suma de 5.000 lei la suma de 1.000 lei.
În opinia sa, instanță de fond a reținut în mod greșit dispozițiile art.998 cod civil Vechi raportat la data săvârșirii faptei respectiv 20/21 august 2012 când în vigoare erau prevederile Noului Cod Civil respectiv disp art.1357 NCC. Apreciază că suma de 5.000 lei daune morale la care a fost obligat inculpatul este o suma mult prea mare întrucât această sumă nu trebuie să reprezinte o
pedeapsă pentru inculpat și o sursă de îmbogățire pentru partea civilă. Consideră că suma de 1.000 lei raportat la suferințe fizice suferite de partea civilă este suficientă.
Raportat la cele expuse anterior solicită admiterea recursului formulat, cu onorariu avocațial din FMJ.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. D. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și rejudecând cauza să dispună reducerea cuantumului daunelor morale.
Astfel, solicită instanței să aibă în vedere concluziile certificatului medico- legal nr.1038/_ din cuprinsul cărora reiese faptul că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale. Raportat la concluziile certificatului medico-legal apreciază cuantumul daunelor morale stabilite de prima instanță ca fiind prea mare, sens în care solicită reducerea acestora. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de procedura recursului. Apreciază că soluția primei instanțe atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă a cauzei este legală și temeinică.
Inculpatul M. N. având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța în cauza.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 290 din 19 august 2013 pronunțată în dosarul nr._ a J. ecătoriei Vișeu de Sus, a fost condamnat inculpatul M. N. zis Bândris fiul lui G. și F., născut la data de_ în B., jud. Maramureș, domiciliat în B., str. A. I. C. nr.7, jud. Maramureș, CNP 1.
,recidivist:
pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al. 1 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.b C.pen., la un an și 8 (opt) luni închisoare.
pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, prev. și ped. de art. 180 al. 2 C. pen cu aplic. art. 33 lit. "a"; C.pen., și art. 37 lit. "b"; C. pen. la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an și 8 (opt) luni închisoare ce se va executa în detenție cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit.a C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la_ până la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 C.P.P.rap. la art. 998 C. civil vechi, și art. 6 C. civil nou, a fost obligat inculpatul M. N. zis Bândris, să plătească părții civile M. C.
C., suma de 350 lei despăgubiri civile și suma de 5000 lei daune morale.
În baza art. 191 C.P.P., a fost obligat inculpatul M. N. să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 C.P.P., a fost obligat inculpatul M. N. să îi plătească părții vătămate M. C. C. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare .
În baza art. 14 C.P.P., art.. 998 C civil vechi raportat la art. 6 C. civil nou, a fost obligat inculpatul M. D., fiul lui N. și M. lena, născut la_ în B. CNP 1., domiciliat în B., str. A.I.C., nr. 1 județul Maramureș
să îi plătească părții civile M. C. C. suma de 350 lei despăgubiri civile și suma de 5000 lei daune morale.
A fost obligat același inculpat condamnat M. D. să îi plătească părții civile R. P. S., contravaloarea în lei a sumei de 300 euro, la cursul la zi la data plății cu titlu de despăgubiri civile și suma de 5000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale,cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv din declarația inculpatului, declarațiile martorilor menționați mai sus, instanța a reținut în următoarea stare de fapt:
În noaptea de 20-21 octombrie 2012, în jurul orei 01:30,inculpatul M. N.
, se afla în localul P. M., împreună cu M. D. și alte persoane, iar la un moment dat s-a ridicat de la masă, s-a deplasat la masa unde se afla M. C. și i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. Ulterior, la locul incidentului a ajuns și M. y D., cei doi au continuat să îi aplice lovituri părții vătămate M. C., deși acesta era căzut pe jos, până la un moment în care, cineva din local a dat cu spray paralizant. Partea vătămată M. C., ca și consecință a violențelor fizice exercitate asupra lui, a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 16-18 zile îngrijiri medicale - așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1038/_ .
Deși a încercat să intervină pentru aplanarea conflictului, R. C., M. Nocoară a aruncat și spre acesta cu un scaun, după care, sub efectul sprayului paralizant, M. N. a ieșit din local împreună cu M. Danel, urcând în autoturismul de teren a acestuia, marca "Mitsubishi Pajero"; cu nr. de înmatriculare_ (specific Marii Britanii), acesta din urmă lovind cu mașina ușa localului, așa cum declară de altfel și martorii audiați și recunoaște și inculpatul, însă cu mențiunea că M. D. ar fi efectuat o manevră greșită și nu una intenționată.
Față de starea de fapt reținută mai sus instanța a constatat că în drept faptele inculpatului M. N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.și ped. de art. 321 alin.1 din C.pen. și ale infracțiunii de loviri și alte violențe, prev. și ped de art. 180 alin. 2 C. penal, infracțiuni aflate în concurs real, motiv pentru care instanța urmează să facă în cauză aplicarea prev. art. 33, lit.a C.pen.
Văzând cazierul inculpatului instanța a constatat faptul că, inculpatul a comis cele două infracțiuni, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, fapt pentru care instanța a reținut în cauză și incidența aplicării prev. art. 37, lit. b C.pen, motiv pentru care instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare din infracțiunile comise, câte o pedeapsă cu închisoarea ,
individualizată în dispozitivul prezentei sentințe, în cauză făcându-se aplicarea prev. art. 33, lit. a raportat la art. 34, alin. 1 lit. b C. penal, în sensul că, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cea de un an și opt luni închisoare ce urmează a fi executată în detenție, cu toate consecințele prev. de art. 71 și art.64 lit.a C. penal.
Instanța a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, începând din data de_ până la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere circumstanțele în care au fost comise cele două infracțiuni, atitudinea inculpatului după comiterea acestora, acesta sustrăgându-se urmăririi penale și, a stării de recidivă reținută .
În ceea ce privește latura civilă disjunsă din dosar nr._, instanța, văzând declarația de constituire de parte civilă a părții vătămate M. C., fila 74 din rechizitoriu, fila 90 din dosar nr._ ,acesta se constituie în
cauză parte civilă cu suma de 700 lei despăgubiri și medicamentație, consult medical etc., precum și pentru suma de 20.000 euro daune morale, pe motiv că, din cauza agresiunii nu și-a putut continua activitatea de sportiv de performanță.
R. P. S., în cauză, în calitate de administrator al SC P. M. S.
B., se constituie în cauză parte civilă cu suma de 2000 euro, conform declarației de la fila 91, dosar nr._, declarație completată la fila 33 dosar nr._ ,cu mențiunea -din declarația de parte civilă de la fila 33 dosar de față, că, pentru reparația ușii de la intrare, ușă distrusă de către inculpatul M.
D., a cheltuit suma de 300 euro, iar diferența de despăgubiri până la 2000 euro, rezultând din aceea că din cauza incidentului, nu a putut deschide barul cinci zile iar suma reprezintă pierderile suferite de societate ca urmare a faptului că barul nu funcționat în aceste 5 zile.
Cu privire la pretențiile civile formulate de M. C., instanța a reținut prin încheierea din_, faptul că inculpatul M. N. este de acord să achite suma de 700 lei despăgubiri civile solicitate de partea civilă însă nu este de acord cu cuantumul sumei de 20.000euro daune morale solicitate de partea civilă
M. C., acestea nefiind justificate.
Față de această recunoaștere, instanța, văzând prev. art. 14 CPP, raportat la art. 998 C. civil ( vechi) respectiv art. 6 C. civil ( nou), l-a obligat pe inculpatul
M. N. să plătească părții civile M. C. suma de 350 lei despăgubiri civile, respectiv jumătate din suma totală de 700 lei solicitată și suma de 5000 lei daune morale, justificate, considerând instanța, că suferința datorată agresiunii fizice asupra părții vătămate, de către inculpatul M. N. și circumstanțele în care acestea s-au produs: într-un local public, de față cu mai multe persoane.
În baza art. 193 C.p.p, instanța l-a obligat pe inculpatul M. N. să plătească părții vătămate M. C. C. cheltuieli judiciare în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariul avocațial.
În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 998 C. civil ( vechi) și art. 6 C Civil ( nou), instanța, în baza probelor administrate și menționate mai sus, a recunoașterii inculpatului M. D., l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile M.
C.C. suma de 350 lei despăgubiri civile, respectiv jumătate din suma totală de 700 lei solicitată și suma de 5000 lei daune morale, justificate de suferința datorată agresiunii fizice asupra părții vătămate, de către inculpatul M. D. și circumstanțele în care acestea s-au produs: într-un local public, de față cu mai multe persoane.
Cu privire la pretențiile părții civile R. P. S., în calitate de administrator a SC P. M. S. și a daunelor morale, până la concurența sumei de 2000 euro, instanța a admis în parte pretențiile formulate în sensul că, și l-a obligat pe inculpatul Mihaly D., cel care a condus autoturismul marca
"Mitsubishi Pajero"; cu nr. de înmatriculare_ și a deteriorat ușa de intrare a barului, la plata sumei de 300 euro, sumă cu plata căreia, acesta a fost de acord, administratorul societății nefăcând în cauză dovada cheltuielii unor sume mai mari pentru reparațiile ușii, ci doar prezentând un deviz estimativ, însă în declarația dată în cauza de față, acesta recunoaște că a cheltuit doar suma de 300 euro pentru reparațiile ușii.
În ceea ce privește celelalte pretenții, respectiv pierderile societății ca urmare a faptului că, după incident nu a deschis barul timp de cinci zile, în cauză nu s-au dovedit aceste susțineri.
Așa cum a solicitat administratorul societății în declarația de parte civilă, fila 71-73 dosar cercetare penală, societatea SC P. M. S. solicită obligarea inculpatului M. D. la plata de daune morale.
Instanța a admis în parte și acest petit și l-a obligat pe același inculpat M.
D., la plata de daune morale ale căror cuantum este menționat în dispozitivul
prezentei sentințe, acestea se justifică prin aceea că, prin fapta sa,de a distruge ușa localului cu autoturismul, inculpatul M. D., a creat societății SC P.
M., respectiv conducerii acesteia, o stare de frică și temere, motiv pentru care instanța consideră că sancțiunea pecuniară, respectiv a obligării lui M.
D. la daune morale, este în cauză justificată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații M. N. și
M. D. .
Primul recurent a criticat sentința atacată sub aspectul laturii civile, pe motiv că, suma de 5.000 lei daune morale la care a fost obligat este prea mare; s- a precizat că daunele morale nu trebuie să reprezinte o pedeapsă pentru inculpat și o sursă de îmbogățire pentru partea civilă, astfel încât raportat la suferințele fizice ale părții civile, suma de 1.000 lei este suficientă.
Cel de-al doilea recurent a criticat sentința sub același aspect, adăugând că daunele morale stabilite de către prima instanță sunt prea mari, pentru că partea vătămată a suferit leziuni care au avut nevoie pentru vindecare de 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că, în noaptea de 21 octombrie 2012 în jurul orei 01,30recurenții aflându-se la localul P. M., din B., i- au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate M. C.
, după care au ieșit din local, s-au urcat în autoturismul de teren marca Mitsubishi Pajero condus de recurentul M. D. care a demarat, a lovit cu mașina ușa localului lovind-o însă și pe partea vătămată.
Astfel, strict referitor la această faptă - deoarece inculpații au fost condamnați și pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, Curtea reține ca nesincere declarațiile inculpaților care au învederat că din greșeală inculpatul M. D. în loc să dea cu spatele autoturismul, a introdus în treapta de viteză care l-a propulsat spre direcția înainte înspre ușile localului, prinzându-l astfel pe partea vătămată între autoturism și uși.
Din declarațiile martorilor oculari și a părții vătămate rezultă că autoturismul a izbit de mai multe ori ușa localului (f. 117 dosar nr._ ); din declarația martorei O. M. (f.62 dosar fond) reiese că inițial inculpații au făcut o manevră de a pleca din parcare, însă au văzut-o pe ea în ușa localului și au îndreptat jeep-ul spre martoră și spre ușă; aceasta a văzut manevra și s-a ferit, iar mașina a atins doar ușa, după care inculpații au dat înapoi și au revenit înspre ușa barului pe care oamenii încercau să iasă din local pentru că s-a dat cu spray paralizant; autoturismul a izbit ușa și a intrat practic în local, ocazie cu care partea vătămată a fost lovit de mașină, astfel încât, nu poate fi primită susținerea că fapta fiind produsă accidental se impune reducerea daunelor morale.
De asemenea, nici afirmația că victima a avut nevoie pentru vindecarea leziunilor de doar 16-18 zile îngrijiri medicale, nu justifică reducerea daunelor morale stabilite de către prima instanță.
Sub acest aspect partea vătămată M. C. s-a constituit parte civilă (f.74 dosar nr._ ) cu 700 lei reprezentând despăgubiri materiale pentru contravaloarea consultațiilor medicale, deplasărilor și alte cheltuieli și cu 20000 euro daune morale deoarece în timp ce stătea în localul menționat, fără a provoca pe nimeni s-a trezit că inculpatul M. N. a încercat să îl ștranguleze pe la spate, iar vărul acestuia inculpatul M. D. a început să-l lovească cu pumnii, scăpând de cei doi doar după ce cineva din local a folosit un spray paralizant;
toată lumea a ieșit din local iar partea vătămată de frică s-a așezat lângă ușa localului, iar după ce inculpații s-au urcat în autoturismul de teren, a văzut când șoferul acestuia a făcut două manevre față-spate, după care s-au îndreptat spre partea vătămată însă a fost prea târziu ca aceasta să mai fugă, fiind astfel prins între ușa barului și jeep.
Este cert că astfel cum s-au întâmplat evenimentele au fost de natură să provoace pe lângă suferințele fizice și o traumă psihică puternică părții vătămate, acesta evitând să mai meargă în B., iar datorită durerilor din zona bazinului nu a mai putut să meargă la sala de sport, unde avea abonament.
Într-adevăr, din certificatul medico-legal nu rezultă că victimei i-au fost cauzate doar simple leziuni, ci prin comprimarea între cele două corpuri dure, autoturism și ușa localului, a fost diagnosticat cu contuzie forte bazin și joncțiune lombosacrată.
În consecință, nu se poate concluziona că daunele morale de câte 5.000 lei stabilite de către prima instanță, sunt de natură să ducă la îmbogățirea acesteia.
Inculpatul M. D. a mai fost obligat la 300 euro, echivalent în lei și la 5000 lei daune morale către cealaltă parte civilă R. S., proprietarul localului, căruia i-a distrus ușa și i-a alungat clienții și pe care l-a lovit - inculpatul fiind condamnat pentru infracțiunea de lovire a acestuia, prev. de art. 180 alin.1 Cod penal și pentru infracțiunea de distrugere- prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, prin sentința penală nr. 59 din 18 februarie 2013 din care s-a disjuns latura civilă, însă această sumă nu a fost contestată de către recurent, iar în virtutea principiului disponibilității acțiunii civile nu este necesară analizarea cuantumului acesteia.
Împrejurarea că deși fapta a fost comisă în data de 21 octombrie 2012, instanța a făcut referire la temeiul juridic al răspunderii civile delictuale din vechiul Cod civil în loc de noul Cod civil respectiv art. 1357 nu reprezintă un motiv de casare, fiind suficientă substituirea temeiului legal prin prezenta decizie.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. N. si
M. D. împotriva sentintei penale nr. 290 din 19 august 2013 a J. ecătoriei Vișeu de Sus.
Stabilește în favoarea B. oului C. suma de 600 lei (câte 300 lei) onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Obligă peinculpații recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. A C. M. V. C., C. I.
G.
G. I. -B.
Red. C.V./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-G. M.
| ← Decizia penală nr. 205/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 1448/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
