Decizia penală nr. 1441/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1441/R/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTORI | : M. | B. |
: A. | D. L. | |
G.: L. | A. | S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentant prin Doru Dobocan, procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. F. împotriva încheierii penale fără număr din data de 23 octombrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al T. ui Maramureș, având ca obiect având ca obiect menținerea arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul S. F.
, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M. Giurgea, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 5 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul S. F. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului S. F., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, revocarea măsurii arestului sau înlocuirea cu o altă măsura preventivă neprivativă de libertate. Consideră că, față de momentul procesual actual și de conduita inculpatului din faza de urmărire penală, măsura nu se mai impune având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului nu mai subzistă în prezent și nu au intervenit alte motive noi, care să justifice continuarea cercetării acestuia în stare de arest preventiv.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că urmărirea penală a fost
finalizată, iar probațiune a fost epuizată, inculpatul fiind deja trimis în judecată, cu termen în data de 13 noiembrie și, prin urmare, consideră că nu mai există nici temerea că acesta ar putea să influențeze negativ, în vreun mod, urmărirea penală sau mersul procesului în integralitatea sa.
Totodată, susține că, de la momentul realizării flagrantului, respectiv în momentul în care s-a curmat activitatea infracțională a inculpatului, acesta a dat dovadă de sinceritate totală și a colaborat in extenso cu organele de urmărire penală, ceea ce a dus și la corecta reținere a art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Astfel, pentru considerentele redate și, având în vedere că nu există niciun fel de motiv pentru care să se creadă în mod pozitiv că lăsarea în libertate a
inculpatului ar duce la zădărnicirea aflării adevărului sau ar influența cu ceva mersul procesului, consideră că lăsarea în libertate cu o măsură preventivă neprivativă de libertate ar fi mult mai oportună.
De asemenea, consideră că, sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul, precum și faptul că a ajutat la demascarea altor participanți la infracțiune, constituie un motiv suficient pentru a fi judecat în stare de libertate, cu precizarea că acesta va opta pentru procedura simplificată, conform art. 3201Cod procedură penală.
În concluzie, arată că inculpatul nu are niciun interes de a sustrage de la urmărire penală sau de a influența mersul procesului, chiar contribuind la corecta desfășurare a acestuia.
Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii penale din data de 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș, pentru următoarele motive:
Apreciază că încheierea penală recurată de către inculpat este legală, temeinică și corect motivată.
Susține că, în mod corect și temeinic, instanța fondului a reținut că subzistă în continuare în cauză, față de inculpat, temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a acestuia, respectiv că sunt întrunite atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată în acest moment, precum și cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumat a fi săvârșită de către inculpat, aceea de trafic de droguri de risc incriminată de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea sa în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește indiciile și probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care este trimis în judecată, solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei au fost administrate numeroase mijloace de probă, sens în care menționează cumpărările efectuate de investigatorul și colaboratul acestuia în mod autorizat, rapoartele de constatare tehnico-științifică, precum și prinderea în flagrant a inculpatului cu o cantitate de aproape 400 de grame, pe raza municipiului Dej.
Cu privire la dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că, în mod evident, prima condiție este realizată, deoarece norma de incriminare pentru infracțiunea prezumat a fi săvârșită de către inculpat prevede o pedeapsă de la 3 la 15 ani, respectiv mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, susține că, în mod corect, instanța de fond, Tribunalul Maramureș, a reținut că este îndeplinită și cea de-a doua condiție, respectiv că judecarea în stare de libertate, în acest moment, a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, arătând că este vorba despre săvârșirea unor infracțiuni grave, pericolul social al acestora fiind materializat în limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, dar că, dincolo de pericolul social abstract, trebuie avut în vedere și modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv cantitatea mare de droguri care a fost comercializată de inculpat și impactul negativ major pe care săvârșirea unor astfel de fapte îl are asupra conștiinței membrilor comunității și a cetățenilor în general, pe fondul dezvoltării fără precedent a traficului și consumului de droguri, consum cu consecințe negative extreme asupra sănătății fizice și psihice a unor persoane cu vârste din ce în ce mai fragede.
Raportat la susținerile apărării, solicită a se observa că la pagina 4 din încheierea penală recurată, în mod corect, instanța de fond, Tribunalul
Maramureș, a arătat că recunoașterea faptei săvârșită și intenția inculpatului de a se prevala de dispozițiile art. 3201Cod procedură penală, au, în primul rând, relevanță asupra soluționării fondului cauzei și nu sunt de natură să diminueze pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea lui în stare de libertate.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond a arătat că și celelalte motive invocate de inculpat, respectiv problemele de familie, nu pot fi considerate ca argumente în sprijinul revocării măsurii arestării preventive.
În consecință, pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului.
Inculpatul, S. F., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, deoarece are în întreținere doi copii minori și precizează că nu se va sustrage cercetării judecătorești.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpatul S. F. .
În temeiul art. 3001și a art. 160 Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului S. F. (fiul lui G. și M., născut la data de 23 februarie 1981 în localitatea Poienile de sub Munte, județul Maramureș, CNP 1., domiciliat în R. cova, nr.735A, jud. Maramureș, aflat la Arestul I.P.J. C. ) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr.95/C/2013 din 26 septembrie 2013 a T. ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. F. pe o perioadă de 29 de zile (26 septembrie 2013 - 24 octombrie 2013), în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut în considerentele încheierii faptul că, în speță, există date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (în motivarea ordonanței date la 25 septembrie 2013 de D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial C. în dosarul nr. 209/D/P/2013 - prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul S. F. pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și de introducere în țară de droguri de risc tot în formă continuată - s-a reținut și faptul că acesta în luna septembrie 2013 a oferit, a pus în vânzare, a vândut și a desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc - procurare, cumpărare, deținere, existând indicii temeinice în sensul că acesta furnizează rezină de cannabis mai multor consumatori, dar și investigatorului sub acoperire având numele de cod
"Costescu Mircea";; în data de 25 septembrie 2013 inculpatul a fost depistat în timp ce transporta circa 400 de grame de rezină de cannabis pentru a o comercializa în C. -Napoca).
Această încheiere a fost menținută prin încheierea penală nr.1267/R/2013 a Curții de Apel C. .
T. a apreciat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se menține și se impune a fi privat în continuare de libertate.
Din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu nu este posibilă în această fază a procesului penal), văzând și faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru presupusele fapte pentru care a fost arestat preventiv, tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în cursul lunii septembrie 2013 și-a procurat și a vândut rezină de cannabis mai multor persoane inclusiv investigatorului sub acoperire având numele de cod "Costescu Mircea";, iar în data de 25 septembrie 2013 a fost prins în flagrant în orașul Dej în timp ce transporta circa 380 grame de astfel de substanțe pentru a le comercializa în C. -Napoca. Există, în consecință, indicii în sensul celor prevăzute de art.143 Cod procedură penală.
Pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și din gravitatea presupuselor fapte (dată de urmările pe care acestea le pot produce, de caracterul lor repetat și de cantitatea mare de droguri procurate și vândute) chiar dacă nu are antecedente penale. Sunt astfel îndeplinite și cerințele prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală- În raport de acest grad ridicat de pericol social al inculpatului, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu este suficientă.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, cerințele prev. de art.139 alin.2 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite, cererea inculpatului de a se revoca această măsură a fost respinsă.
Apărările formulate de inculpat în sensul că se va prevala de dispozițiile art.3201Cod procedură penală, că a recunoscut presupusele fapte și a denunțat mai multe persoane au fost respinse, întrucât acestea nu îi diminuează gradul de pericol social într-atât încât să se justifice punerea sa în libertate, urmând a fi avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării cauzei pe fond. De asemenea, au fost respinse și apărările referitoare la problemele familiale ale inculpatului (în sensul că are doi copii minori în întreținere cărora trebuie să le plătească pensie de întreținere) întrucât raportat la faptele pe care se presupune că le-a comis, ocrotirea intereselor societății au prioritate.
Pentru toate aceste considerente s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că se impune cercetarea sa în stare de libertate, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. Astfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, va solicita judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art.320 ind.1 C.p.p. și a ajutat la depistarea și a altor persoane, astfel că-i sunt aplicabile prevederile art.16 din Legea nr.143/2000. în concluzie, față de aspectele invocate mai sus, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu există date că ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În cauză există indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial C. .
Astfel, se bănuiește, potrivit probelor administrate în cursul urmăririi penale că, inculpatul în cursul lunii septembrie 2013 și-a procurat și a vândut rezină de cannabis mai multor persoane inclusiv investigatorului sub acoperire
având numele de cod "Costescu Mircea";, iar în data de 25 septembrie 2013 a fost prins în flagrant în orașul Dej în timp ce transporta circa 380 grame de astfel de substanțe pentru a le comercializa în C. -Napoca.
Raportat la natura și gravitatea faptelor imputate și pentru o bună desfășurare a procesului penal, se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.
Apoi, potrivit disp.art.3001alin.3 C.proc.pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din
18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Față de cele de mai sus, împărtășind și opinia instanței de fond referitoare la faptul că, atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret a comiterii faptelor și de colaborare cu organele de cercetare penală se vor avea în vedere de către
instanță în momentul judecării în fond a cauzei (mai mult, chiar prin rechizitoriu s-a reținut în favoarea inculpatului aplicabilitatea art.16 din Legea nr.143/2000), curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și ca urmare, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga pe recurentul S. F. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. F. împotriva încheierii penale din 23 octombrie 2013 a T. ui Maramureș.
Obligă pe recurentul S. F. să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
M. R. | M. | B. | A. D. L. |
Plecat în C.O. semnează preș. compl.
G.
L. A. S.
red.M.R./S.M.D.
3 ex. - _
jud.fond.B. C.
| ← Încheierea penală nr. 4/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1621/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
