Decizia penală nr. 1500/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1500/R/2013
Ședința publică din 11 noiembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C., judecător
JUDECĂTORI: V. V. A.
M. Ș.
G.: B. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr.2291 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. C., av. M. Mircea, din cadrul Baroului C.
, cu delegația la dosar și partea civilă C. V. I., lipsă fiind inculpatul B.
C. și partea vătămată A. C. G. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. C. , susține recursul formulat în cauză, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului în baza art.10 al.1 lit.c C.pr.pen., având în vedere că în speță nu s-a dovedit vinovăția inculpatului.
Raportat la incertitudinea probațiunii existentă la dosar, apreciază că în speță este aplicabil principiul in dubio pro reo.
Partea civilă C. V. I. , lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate de prima instanță în motivarea hotărârii atacate, apreciind că în speță nu este aplicabil principiul in dubio pro reo raportat la probațiunea administrată, la dosar existând suficiente elemente pentru dovedirea vinovăției inculpatului, apărarea formulată de inculpat nefiind dovedită.
Deși probațiunea nu este directă, probațiunea indirectă este substanțială și suficientă pentru a sta la baza soluției de condamnare. Așa cum a arătat și prima instanță, bunurile sustrase au fost găsite la cumpărătorii de bună credință, fiind dovedită legătura cu aducerea lor în posesia acestor părți vătămate de către inculpat, care le-a valorificat contra unor sume de bani, alături de celelalte declarații ale martorilor audiați, care infirmă precizările inculpatului.
Prin urmare, probațiunea este certă și neechivocă sub aspectul unor probe pentru acuzare, așa cum a reținut și prima instanță.
În final, dozarea pedepsei a fost făcută corect de instanță, raportat la nerecunoașterea inculpatului și la limitele speciale ale textului de lege, iar operațiunile de revocare, raportat la antecedența penală a acestuia, sunt de asemenea corecte și determină cuantumul final al pedepsei și modalitatea de executare.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.2291 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosar nr._, a fost condamnat inculpatul B. C.
, fiul lui Natural și J., născut la_ în Baia Mare, jud. Maramureș, CNP 1., cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în Comuna R. C. nr. 179, jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani.
În temeiul art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1204/_ a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin nerecurare la data de_, pedeapsă care a fost cumulată cu cea stabilită prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsade 3 ani și 3 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada executării pedepsei conform art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească:
părții civile A. C. G. suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri,
părții civile C. V. I. suma de 150 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 650 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4301/P/2011 din 25 februarie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul
B. C. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare și s-a apărat susținând că declarațiile martorilor, cu care se află în conflict, sunt subiective.
Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză a reținut următoarea stare de fapt:
În perioada 7 august - 9 august 2011, fără a se putea stabili cu exactitate data, profitând de faptul că partea vătămată A. C. G. se afla în străinătate, inculpatul B. C. a forțat ușa de acces în locuința acesteia, situată în Comuna R. C. nr. 182, jud. Maramureș, pătrunzând astfel în interior. Inculpatul a sustras din interiorul locunței o mașină autofiletantă cu 2 acumulatori și un încărcător marca "nu power evolution"; ambalată într-o cutie de culoare neagră, un set de scule de mână (ciocan, patent, cutter, 17 chei tubulare, 6 chei fixe, un clicket, 4 chei tip imbus, o bandă izolieră, 6 șurubelnițe, 11 capete de șurubelniță detașabile)
ambalate într-o cutie de culoare gri și un set de vase din inox compus din trei piese.
La data de 9 august 2011, în jurul orei 19:00, inculpatul B. C. a vândut mașina autofiletantă cu cei doi acumulatori și un încărcător și trusa de scule de mână sustrase din locuința părții vătămate, martorului C.
V. I., pentru suma de 150 lei. În cursul anchetei penale aceste bunuri au fost ridicate din posesia martorului C. V. și restituite părții vătămate.
Partea vătămată Agăvirloae C. G. a evaluat prejudiciul material cauzat prin infracțiunea ce face obiectul cauzei la suma de 2300 lei. Având în vedere că o parte din bunurile sustrase i-au fost restituite, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 1700 lei, reprezentând contravaloarea setului de vase din inox sustras de către inculpat.
În drept, s-a stabilir că:
Fapta inculpatului B. C. astfel cum a fost probată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Fapta inculpatului este plasată înlăuntrul termenului de încercare stabilit ca urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1204/_ a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin nerecurare la data de_, sens în care s-a dat eficiență în cauză dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce i-a fost reținută în sarcină a fost pusă în evidență prin adminstrarea următoarelor mijloace de probă: declarația părții vătămate A. C. G., declarații martorilor Raț M. P., Torai V., C. V. I., procesul verbal de ridicare și restituire a bunurilor sustrase, proces verbal de cercetare la fața
locului și planșa cu fotografii judiciare, proces verbal de folosire a câinelului de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman, precum și propriile declarații ale inculpatului.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, în pofida mijloacelor de probă administrate în cauză, care au pus în evidență în mod neechivoc faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Astfel, martorul C. V. I. a declarat că inculpatul i-a vândut bunurile sustrase de la partea vătămată.
Tot astfel, martorul Torai V. declară că inculpatul s-a oferit să-i vândă o parte din bunurile sustrase, atrăgându-i atenția martorului să nu povestească nimănui despre acest fapt, întrucât bunurile respective sunt furate.
Declarațiile martorilor C. V. și Torai V. sunt sprijinite de depoziția martorei Raț M. P. (filele 23-25 - dosarul instanței) și se coroborează cu procesul-verbal rezultat în urma folosirii câineului de serviciu pentru prelucrarea urmelor, precum și cu atitudinea inculpatului care nu s-a prezentat la termenul stabilit pentru a fi testat cu tehnica poligraf, sens în care a părăsit teritoriul țării (filele 15 și 27 - dosar de urmărire penală)
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal respectiv: prezența antecedentelor penale, împrejurarea că a săvârșit fapta în termenul de încercare stabilit printr-o condamnare anterioară, pericolul social concret al faptei, valoarea prejudiciului cauzat și în parte recuperat, precum și atitudinea nesinceră a
inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte
determinând aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a Cod penal, fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care cetățenii le datorează autorităților publice.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, acesta a fost ținut la plata unor despăgubiri corespunzătoare către părțile civile A. C. G. și C. V. I., ce vor fi îndestulate în conformitate cu principiul reparării integrale a pagubei.
Fiind în culpă procesuală, inculpatul a fost obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. C., fără a arăta în scris motivele și fără a se prezenta pentru susținerea acestuia, dar în a cărui susținere orală de către apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.10 al.1 lit.c C.pr.pen..
S-a arătat că hotărârea de condamnare este netemeinică, întrucât în cauză nu s-a dovedit vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Probele de la dosar nu dovedesc cu certitudine că inculpatul este autorul faptei ce i se impută, în cauză fiind aplicabil principiul in dubio pro reo.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate instanța a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că în perioada 7 august - 9 august 2011, profitând de faptul că partea vătămată A. C. G. se afla în străinătate, inculpatul B. C. a forțat ușa de acces în locuința acesteia, situată în Comuna R. C. nr.182, jud. Maramureș,
pătrunzând astfel în interior, de unde a sustras mai multe bunuri (o mașină autofiletantă cu 2 acumulatori și un încărcător marca "nu power evolution"; ambalată într-o cutie de culoare neagră, un set de scule de mână - ciocan, patent, cutter, 17 chei tubulare, 6 chei fixe, un clicket, 4 chei tip imbus, o bandă izolieră, 6 șurubelnițe, 11 capete de șurubelniță detașabile ambalate într-o cutie de culoare gri și un set de vase din inox compus din trei piese) în valoare totală de 2300 lei, o parte din bunuri fiind vândute ulterior numitului C. V. care, la rândul său, le-a predat organelor de poliție.
Starea de fapt reținută este dovedită cu mijloacele de probă arătate în considerentele hotărârii: declarațiile martorului C. V. I. - potrivit cărora, inculpatul i-a vândut bunurile sustrase de la partea vătămată; declarațiile martorului Torai V. - care declară că inculpatul s-a oferit să-i vândă o parte din bunurile sustrase, atrăgându-i atenția martorului să nu povestească nimănui despre acest fapt, întrucât bunurile respective sunt furate; declarația martorei Raț M. P. - persoană care a îngrijit de casa părții vătămate și cunoștea bunurile aflate în locuința acesteia, recunoscând bunurile recuperate de polițiști de la martorul C. V. I. - depozițiile matorilor coroborându-se cu procesul-verbal rezultat în urma folosirii câineului de serviciu pentru prelucrarea urmelor, precum și cu atitudinea
inculpatului, care nu s-a prezentat la termenul stabilit pentru a fi testat cu tehnica poligraf, sens în care a părăsit teritoriul țării.
Apărarea inculpatului, în sensul că se află în dușmănie cu martorii care-l incriminează nu este susținută de nicio probă și, este infirmată de restul probelor de la dosar, a căror valoare probatorie nu este anulată de nici un element obiectiv.
Așa fiind, în mod corect instanța a stabilit că inculpatul este autorul faptei de care este acuzat și, drept urmare, în urma procesului de individualizare judiciară a sancțiunii ce se impunea a fi aplicată, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă corect stabilită în raport de criteriile prev. de art.72 C.pen., aptă a realiza scopul prev. de art.52 C.pen. S-au avut în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, valoarea prejudiciului - nerecuperat integral; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15); persoana inculpatului - cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală necorespunzătoare, negând comiterea faptei, în ciuda probelor de la dosar.
Întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare aplicate inculpatului tot pentru o infracțiune de furt, s-a făcut aplicarea dispoz. art.83 C.pen.
Totodată, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, corect a obligat instanța inculpatul la despăgubiri civile către partea vătămată și cumpărătorul de bună credință.
Față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200, lei onorariu pentru apărător din oficiu (avocat Mircea M. ), ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C., domiciliat în R. C. nr.179, județul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 2291 din 27 septembrie 2013 a Judecătoriei Baia Mare.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat Mircea M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
ANA C. | V. | V. | A. | M. Ș. |
G.
M. B.
Red./Tehnred.A.C. 2 ex./_
J. .fond: F. .O.
| ← Decizia penală nr. 1512/2013. Furt calificat | Decizia penală nr. 480/2013. Furt calificat → |
|---|
