Decizia penală nr. 405/2013. Furt calificat
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.405/R/2013
Ședința publică din 26 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M., judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. A. |
: L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul C. SA, împotriva sentinței penale nr.233/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr.1230/P/2013 din data de 14 februarie 2013, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. ( trei acte materiale) si art. 37 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. SA, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Borșan Violeta, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recuruslui.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege cu înlăturarea sporului aplicat care este unul facultativ. La individualizarea pedepsei, solicită a se avea în vedere gradul de pericol social scăzut al faptei raportat la modul de comitere a faptei și împrejurarea că inculpatul a predat imediat poliției bunurile sustrase, acestea având o valoare mică. Mai mult, părțile vătămate nu s-au constituit părți civile iar inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Prima instanță a reținut art.320/1 C.pr.pen. precum și circumstanțe atenuante astfel că a coborât pedeapsa sub minimul special. În aceste condiții, consideră că prima instanță a procedat la o corectă individualizare a pedepsei și nu se impune o reducere și mai mare a acesteia. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul C. SA, având ultimul cuvânt, consideră că pedeapsa aplicată este prea mare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 233 din 25 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N.
, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și a art. 37 lit. a din Codul penal, a art. 3201Cod procedură penală și al art. 74 alin. 2 Cod penal
raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal a fost condamnat inculpatul C.
SA , fiul lui O. și E. I., născut la data de_ în municipiul Făgăraș, jud. Brașov, cetățenie română, recidivist, studii 8 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, posesor al CP seria PC nr. 6., CNP 1., domiciliat în municipiul Turda, lipsă spațiu, jud. C., la o pedeapsă de 1 an 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
S-a constatat că fapta care a făcut obiectul prezentului dosar penal a fost comisă în condițiile recidivei post-condamnatorii raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 392/2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, motiv pentru care, în temeiul art. 61 din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei mai sus menționate și s- a contopit restul neexecutat de 259 zile închisoare cu pedeapsa de 1 an 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 1 an 10 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat.
În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal s-a dispus deducerea din pedeapsa finală aplicată de 2 ani închisoare perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv începând cu data de_ până la zi.
S-a constatat că părțile vătămate și-au recuperat prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. Ghile L., în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de_ în dosarul penal nr. 1230/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de deținere a inculpatului C. SA sub acuzația săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 37 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că în noaptea de 05/_, prin forțarea portierei, precum și prin folosire de chei potrivite a sustras bunuri (chei mecanice, cabluri, patente, clești, cric hidraulic, compresor pentru anvelope, mănuși, acumulator marca Varta) din trei autoturisme marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ ,_ și_, parcate pe str. 21 D. 1989 la nr. 150 și nr. 152 și pe str. B. nr. 89 din C. -N., cauzându-le părților vătămate D. N., D. D. și S. C. un prejudiciu de 600 lei.
Inculpatul a fost depistat de către organele de cercetare penală în apropierea câmpului infracțional, bunurile sustrase fiind găsite asupra sa și pe cale de consecință au fost restituite părților vătămate.
Prin rezoluția organelor de cercetare penală din data de_, confirmată prin rezoluția procurorului din aceeași dată, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul C. SA , pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Codul penal, cu
aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (trei acte materiale) și a art. 37 lit. a din Codul penal (filele 6-7).
Prin ordonanța organului de cercetare penală din data de_ s-a dispus reținerea învinuitului C. SA pe o durată de 24 ore, începând cu data de_, orele 1115, până la data de_, orele 0230(filele 67-68).
Prin ordonanța din data de_ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul C. SA pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208, alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (trei acte materiale) și a art. 37 lit. a din Codul penal (fila 72).
Prin propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca înregistrată la data de_ sub nr._ s-a solicitat instanței să dispună luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Ciogama SA .
La baza propunerii de arestare preventivă a inculpatului au stat dispozițiile articolului 143 și articolului 148 litera f din Codul de procedură penală, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea penală nr. 18/C/A/2013, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei C. -N. (filele 76-79 dosarul de urmărire penală), a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului C. SA în temeiul art. 143 și articolului 148 litera f din Codul de procedură penală, pe o perioadă de 20 de zile (_ -_ ).
În conformitate cu dispozițiile articolului 3001, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a avut loc la data de_, când a fost menținută această măsură privativă de libertate față de inculpat.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese verbale (de cercetare la fața locului și planșele foto aferente - filele 17-22, 25-31, 40-47, de percheziție corporală - filele 9, 53-58, de conducere în
teren - fila 8, de predare-primire - filele 10, 14, 35, 48), declarațiile părților
vătămate (filele 15-16, 36-37, 49-50), declarațiile inculpatului (filele 23, 38, 51-
52, 61-63), declarațiile martorului (filele 11-13), fișa de cazier judiciar (filele 65- 66), precum și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 81).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, învederând modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia.
În aceeași fază procesuală părțile vătămate D. N., D. D. și S. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, având în vedere că bunurile sustrase de inculpat au fost recuperate de către organele de poliție și restituite.
În faza cercetării judecătorești prezent personal în fața instanței inculpatul a declarat că dorește soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate a judecății reglementată de dispozițiile art.3201Codul de procedură penală., recunoscând în totalitate săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, ne mai solicitând administrarea altor probe decât cele din faza de urmărire penală pe care și le-a însușit (proces verbal fila 21).
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 05/_, C. SA se afla în zona străzii 21 D. 1989, unde în spatele imobilului cu nr. 150 a deschis cu ajutorul forței fizice portbagajul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, iar din interiorul acestuia a sustras mai multe chei fixe, inelare și tubulare de diferite dimensiuni, o cheie pentru filtru de ulei, diferite cabluri, patente, clești și
un set de chei.
Deplasându-se la o distanță de aproximativ 200 m, în spatele imobilului cu nr. 152 de pe str. 21 D. 1989, inculpatul a deschis portiera față stânga a autoturismului marca Dacia pick-up cu nr. de înmatriculare_, a intrat în interior și a sustras un cric hidraulic, un compresor pentru anvelope și o pereche de mănuși.
Ulterior C. SA s-a deplasat pe str. B., în dreptul imobilului cu nr. 89, unde se afla parcat autoturismul marca Dacia 1410 cu nr. de înmatriculare_ . Profitând de faptul că a găsit capota mașinii închisă, dar neasigurată, el a sustras din interior un acumulator marca Varta.
Având asupra sa bunurile sustrase, inculpatul s-a deplasat în direcția intersecției străzilor B. cu Iazului, unde a fost oprit și legitimat de un echipaj de poliție. Întrebat fiind cu privire la bunurile pe care le avea asupra sa, C. S.
le-a spus polițiștilor că le-a sustras din trei autovehicule, conducându-i pe aceștia la locul săvârșirii faptelor. El a precizat că în timpul sustragerii bunurilor avea pe mâini o pereche de mănuși de culoare neagră, din material textil, care i- au fost ridicate de organele de cercetare penală. Bunurile găsite asupra lui au fost ridicate de organele de poliție și restituite părților vătămate.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, a precizat modul lor de săvârșirea și bunurile sustrase, aspecte care se coroborează cu declarațiile părților vătămate cu privire la bunurile care se găseau în autovehicule.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior de cinci ori pentru comiterea unor infracțiuni patrimoniale, trei dintre acestea fiind suferite în timpul minorității. Executarea uneia din pedepse a fost suspendată condiționat, pentru celelalte dispunându-se executarea prin privare de libertate, ultima dată fiind liberat din penitenciar la data de_, cu un rest neexecutat de 259 zile închisoare.
Din susținerile lui C. SA reiese că nu se bucură de sprijinul familiei, motiv pentru care nu are o locuință, un spațiu în care să se adăpostească, apelând la ajutorul prietenilor. El nu lucrează, nu are un venit pentru a-și asigura minimul necesar, situație în care a fost constrâns să săvârșească infracțiunile judecate în prezentul dosar penal.
Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate în faza de urmărire penală și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:
Fapta inculpatului C. SA care, cu intenție, în noaptea de 05/_
, cu intenție, prin folosire de chei potrivite a sustras în scopul însușirii pe nedrept mai multe bunuri din trei autoturisme parcate pe str. 21 D. 1989 și pe str.
din C. -N., cauzând părților vătămate un prejudiciu, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal.
Elementul material al faptei îl reprezintă luarea bunurilor mobile din detenția părților vătămate, iar forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta este intenția directă, in accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal,
inculpatul prevăzând rezultatul si urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Totodată, din probatoriul administrat reiese scopul însușirii pe nedrept a bunurilor mobile, acela al apropriațiunii, făptuitorul dispunând de acestea ca si cum ar fi fost proprietar, precum si lipsa consimțământului persoanelor vătămate, nefiind probat acordul acestora.
Circumstanțele reale de la art. 209 alin 1 lit. e, g și i din Codul penal se răsfrâng asupra inculpatului datorită faptului că acesta a comis fapta într-un loc public, prin natura lui, în accepțiunea art.152 lit. a) Cod penal, respectiv în parcarea din apropierea imobilelor, pe timp de noapte și prin efracție.
Având în vedere că C. SA a săvârșit, în baza aceleiași rezoluții, trei acte materiale care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, că în cauză există unitate de subiect, de conținut și de rezoluție infracțională cu privire la cele trei acte materiale săvârșite la un interval foarte scurt de timp - în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Având în vedere că faptele pentru care inculpatul este judecat în prezentul dosar penal au fost săvârșite înainte de considerarea ca executată a pedepsei de
2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1333/2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a din Codul penal.
În vederea unei juste individualizări ju diciare a pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 Codul penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în cadrul art. 208 alin. 1, a art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din Codul penal (de la 3 la 15 ani închisoare), modificate prin aplicarea prevederilor art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Odată reținute dispozițiile art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat suferă modificări în sensul reducerii acestora cu o treime, situație în care acestea se situează între 2 ani închisoare și 10 ani închisoare.
Analizând modalitatea de comitere a faptelor (pe timpul nopții, prin efracție sau folosind chei potrivite, prin pătrundere în autoturisme), numărul actelor materiale și intervalul scurt de timp în care au fost comise, precum și informațiile cu privire la persoana inculpatului (din fișa de cazier acestuia rezultă că a mai fost condamnat definitiv pentru comiterea altor infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă o perseverență infracțională, dar și împrejurarea că, cu toate că a beneficiat de clementa organelor judiciare prin suspendarea condiționată a executării unei pedepse sau prin liberarea condiționată din executarea celorlalte, inculpatul nu a renunțat la comiterea de infracțiuni, nepărăsind mediul infracțional), instanța apreciază ca fiind mediu spre ridicat gradul de pericol concret al infracțiunii săvârșite de inculpat.
Având în vedere dificultățile familiale, financiare, materiale și locative cu care se confruntă inculpatul, greutățile întâmpinate de orice persoană în găsirea unui loc de muncă stabil care să asigure un venit minim necesar pentru acoperirea nevoilor zilnice - care sunt cu atât mai stringente în cazul unui tânăr liberat recent din penitenciar, care a suferit anterior mai multe condamnări, dar și faptul că prin săvârșirea infracțiunilor nu au fost puse în pericol viața sau integritatea fizică a persoanelor, că nu au fost create distrugeri ale
autoturismelor, dar și că bunurile au fost recuperare - instanța a valorificat toate aceste aspecte prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 din Codul penal.
Odată reținută circumstanța atenuantă judiciară, instanța a fost obligată să îi acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76, litera d din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general. Având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat, instanța a considerat că o pedeapsă de 1 an 10 luni închisoare ar fi suficientă pentru atingerea scopului ei educativ, prevăzut de art. 52 Cod penal.
S-a constatat că fapta care a făcut obiectul prezentului dosar penal a fost comisă în condițiile recidivei post-condamnatorii raportat la pedeapsa de 2 ani
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 392/2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, motiv pentru care, în temeiul art. 61 din Codul penal revocă beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei mai sus menționate și s-a contopit restul neexecutat de 259 zile închisoare cu pedeapsa de 1 an 10 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 1 an 10 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni (pentru perseverența infracțională, pentru faptul că la o scurtă perioadă de timp de la liberarea din penitenciar a comis alte infracțiuni, dovedind în acest sens că pedepsele privative de libertate executate anterior nu și-au atins scopul lor educativ), stabilind pedeapsa rezultantă finală de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii s-a atras de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal. Instanța nu a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera c din Codul penal întrucât inculpatul nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate.
S-a constatat că la data de_ inculpatul a fost reținut și ulterior arestat preventiv în prezenta cauză, motiv pentru care în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal s-a dispus scăderea din pedeapsa rezultantă finală aplicată de 2 ani închisoare a perioadei reținerii și arestului preventiv, respectiv începând de la_ până la zi
În temeiul art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat.
În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal s-a dispus deducerea din pedeapsa finală aplicată de 2 ani închisoare perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv începând cu data de_ până la zi.
S-a constatat că părțile vătămate și-au recuperat prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. Ghile L., în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. SA , solicitând prin apărătorul său casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege cu înlăturarea sporului aplicat care este unul facultativ. La
individualizarea pedepsei, solicită a se avea în vedere gradul de pericol social scăzut al faptei raportat la modul de comitere a faptei și împrejurarea că inculpatul a predat imediat poliției bunurile sustrase, acestea având o valoare mică. Mai mult, părțile vătămate nu s-au constituit părți civile iar inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține umrătoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1,
art. 209 alin. 1 lit. e, g, i C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. ( trei acte materiale) si art. 37 lit. a C.pen.
De altfel,inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.pr.pen.,pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.7 al art.320/1 C.pr.pen.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.pen. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii,având în vedere modalitatea de comitere,numărul actelor de sustragere,dar și atitudinea sinceră a acestuia și starea de recidivă postcondamnatorie în care a comis faptele, instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei. Mai mult,prima instanță a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal.
Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și în ceea ce privește sporul aplicat, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.
Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 6 februarie 2013 și până în prezent.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. SA împotriva sentinței penale nr. 233 din 25 februarie 2013 a Judecătoriei C. -N. . Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv,
începând cu data de 6 februarie 2013 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
| ← Decizia penală nr. 65/5. Furt calificat | Decizia penală nr. 1512/2013. Furt calificat → |
|---|
