Decizia penală nr. 1515/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1515/R/2013
Ședința publică din 13 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: DP
SS
G.: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta M. I., împotriva sentinței penale nr.330 din 03 octombrie 2013 a Judecătoriei V. de Sus, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea, din oficiu, ridică excepția inadmisibilității recursului promovat de petentă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de petentă ca inadmisibil, hotărârea atacată fiind definitivă.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 330 din 3 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei V. de Sus, în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. "a"; C. pr. pen. s-a respins plângerea formulată de petenta M. I. domiciliată în P.
, nr. 504, jud. Maramureș împotriva Ordonanței din data de_ dată în dos. nr. 1768/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de Sus confirmată prin Ordonanța nr. 265/II/2/2013 din data de_ a Prim procurorului din cadrul aceleiași unități de parchet și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale luate față de petentă, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. și ped. de art. 271 al. 1 C. pen., și de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 192 al. 2 C. pr. pen. a fost obligată petenta să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr._, petenta M. I. a solicitat desființarea Ordonanței din data de_ dată în dos. nr. 1768/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de Sus, confirmată prin Ordonanța nr. 265/II/2/2013 din data de_ a Prim procurorului ierarhic superior.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței că procurorul de caz a evaluat corect incidentul petrecut între ea și executorul judecătoresc C. A. în data de_, apreciindu-l ca fiind o faptă ce nu prezintă pericol social, însă se consideră nedreptățită datorită sancțiunii cu caracter administrativ ce i s-a
aplicat, în cuantum de 1000 lei. Apreciază că executorul judecătoresc împreună cu martorii au exagerat cu privire la gravitatea incidentului.
Petenta a învederat că a executat silit un bun care nu putea fi urmărit, fiind vorba de o antenă parabolică ce aparținea societății Romtelecom, aflându-se în custodia acestuia ca titular de contract. Consideră că sancțiunea aplicată este prea mare în raport cu fapta sa.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În probațiune au fost depuse înscrisuri-f.4,5,13-19.
Intimatul, legal citat nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat în scris poziția procesuală.
Având în vedere actele de cercetare penală, ordonanța procurorului, motivele plângerii și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța a reținut următoarele :
Ca urmare a formulării de către intimat a unei plângeri penale-f.30 d.u.p., s-a format dosarul penal nr.1768/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de Sus, pentru săvârșirea de către petentă a infracțiunilor prev. și ped. de art. 239 alin.2 și alin.5 și art. 271 alin.1 din C.p.
După efectuarea actelor premergătoare s-a dispus începerea urmăririi penale față de petentă, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art. 239 alin.2 și alin.5 C.pen.
Prin Ordonanța din_, dată în dos. nr. 1768/P/2012 s-a dispus scoaterea de urmărire penală a petentei pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen. și neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev.și ped. de art.271 alin.1C.p. cu aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 de lei, soluție menținută prin Ordonanța nr.265/II/2/2013 din data de_ a prim-procurorului delegat al Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de Sus, ca urmare a respingerii plângerii formulate.
Din dos. pen. cu nr. de mai sus reiese faptul că intimatul în calitate de executor judecătoresc, s-a deplasat la domiciliul petentei, după o prealabilă înștiințare pentru a efectua anumite acte de executare în dos. execuțional 39/2012, fiind însoțit de secretară și doi agenți de poliție . După îndeplinirea actului și încheierea procesului-verbal în acest sens, a apărut petenta, care i-a adresat mai multe injurii intimatului, aplicându-i mai multe lovituri cu palma în zona capului. Această situație de fapt este recunoscută indirect și de către petentă, aceasta contestând cuantumul amenzii aplicate .
Reținându-se, în mod întemeiat, incidența dispozițiilor art. 18 ind.1 C.p, pentru considerentele din ordonanță, pe care instanța și le-a însușit în totalitate
, procurorul de caz a aplicat petentei o amendă administrativă.
Raportat la cele mai sus reținute, instanța observă că, în cauză, ansamblul probator este corect administrat, soluția dată fiind fundamentată pe acesta.
Petenta din prezenta cauză, prin plângerea formulată, nu aduce elemente noi, care să vină în sprijinul susținerilor acesteia și care să poată fi analizate de
instanță.
O reindividualizare a amenzii administrative nu se impune raportat la modalitatea faptică în care a acționat petenta, care într-un mod total nejustificat, a exercitat acte de violență fizică și verbală, într-adevăr de o intensitate redusă, asupra unui executor judecătoresc aflat în exercițiul funcțiunii. Starea materială precară sau anumite afecțiuni ale petentei nu sunt de natură a impune în mod imperativ o reducere a cuantumului amenzii aplicate .
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța, în baza art.278 ind.1 al.8 lit.a C pr.p, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva Ordonanței din data de_ dată în dos. nr. 1768/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. ecătoria V. de Sus, confirmată prin Ordonanța nr. 265/II/2/2013 din data de_ a Prim procurorului delegat din cadrul aceleiași unități de parchet și a menține soluția de scoatere de sub urmărirea penală a petentei pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. și ped. de art.
239 alin.2 și 5 C.p. și neîncepere a urmăririi penale luate față de aceasta, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 al. 1 C. pen., și de aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art. 192 al. 2 C. pr. pen. instanța a obligat-o pe petentă să plătească statului suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta M. I. .
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură a contribui la accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută în art.2781Cod procedură penală.
În acest sens, potrivit art. 2781alin 10 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții tranzitorii, care se regăsesc în dispozițiile art. XXIV.
În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăsește în alin 1 al art XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecință, constatând că în speță sentința instanței de fond a fost pronunțată la data de 3 octombrie 2013, așadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea reține că această hotărâre este definitivă, mențiune existentă de altfel atât în minută, cât și dispozitivul sentinței atacate.
În această situație, întrucât petiționara a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul cu care a fost investită, conform art. 385/15 pct. 1 lit a Cod procedură penală.
Recurenta va fi obligată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, în baza art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petenta M. I. împotriva sentintei penale nr. 330 din 3 octomrie 2013 a Judecătoriei V. de Sus.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. G. DP, SS
G.
DS
Red. D.P./M.N.
2 ex./_
J. .fond.-F. V.
| ← Sentința penală nr. 26/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Decizia penală nr. 1712/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
