Sentința penală nr. 505/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR.505/2013
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petenții Ț. D. -D. și Ț.
, precum și pe făptuitorul M. M. -V., cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului (art.2781C.pr.pen.).
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror: G. PRUNEAN.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus la data de_, completată la data de_, petenții Ț. D. -D. și Ț. L. au solicitat instanței să dispună, în conformitate cu dispozițiile art.2781alin.8 lit.b C.pr.pen., desființarea rezoluției procurorului din data de 3 iunie 2013, emisă în dosarul nr.1464/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și a rezoluției nr.619/II/2/_ dată de prim- procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului M. M. -V.
, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.pen., precum și a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 C.pen., în motivare arătându-se în esență că făptuitorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, petenții fiind induși în eroare de către făptuitor pentru a- i determina să încheie 7 antecontracte de vânzare-cumpărare având ca obiect 6 apartamente și un teren, mijloacele de inducere în eroare folosite de făptuitor constând în afirmațiile mincinoase (referitoare la data la care petenții vor deveni proprietarii tabulari ai apartamentelor cumpărate și la nepredarea posesiei celor 6 apartamente, respectiv înstrăinarea către terțe persoane) și declarațiile mincinoase pe care acesta le- a făcut în fața instanțelor civile și comerciale (referitoare la natura juridică a
antecontractelor încheiate cu petenții, la rezoluțiunea convențională a antecontractelor, prin ruperea acestora, la "adevărata"; înțelegere a părților care nu ar fi fost de încheiere a unor promisiuni de vânzare-cumpărare, ci de asociere în vederea construirii unui bloc de locuințe, antecontractele având doar rol de garanție, precum și referitoare la sumele de bani pe care petenții le-au achitat făptuitorului, respectiv la sumele de bani pe care acesta le-a restituit petenților), făptuitorul declarând necorespunzător adevărului în vederea producerii unei consecințe juridice, și anume pronunțarea unor soluții favorabile acestuia (organul de urmărire penală având obligația să se sesizeze din oficiu cu privire la săvârșirea de către făptuitor a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 C.pen.).
Analizând plângerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
Prin rezoluția procurorului din data de 3 iunie 2013, emisă în dosarul nr.1464/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus, în baza art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.b C.pr.pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul M.
-V. privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin.1, 3 și 5 C.pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În considerentele rezoluției s-a reținut că, la data de_, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj s-a înregistrat plângerea penală formulată de numiții Ț. D. -
D. și Ț. L., în care se solicită tragerea la răspundere penală a numitului M. M.
-V., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin.1, 3 și 5 C.pen.
În motivarea plângerii se arată că, între persoanele vătămate și făptuitor s-au încheiat în anul 2007, șase antecontracte de antrepriză și vânzare-cumpărare cu privire la apartamentele nr. 21, 22, 23, 26, 27, 28 pe care M. M. -V. urma să le construiască în comuna Florești, sat Florești, str. G. Doja nr. 2 A, jud. C., prețul fiecărui apartament fiind stabilit la 40.000 euro. Cu toate că s-a achitat integral prețul apartamentelor, respectiv 240.000 euro, numitul M. M. -V. nu a respectat clauzele contractuale asumate, respectiv de a preda apartamentele promitenților- cumpărători la termenul stabilit, înstrăinându-le cu rea-credință unor terțe persoane, lipsind în acest fel persoanele vătămate de proprietatea și folosința apartamentelor. În plângere se mai arată că în data de_, între M. M. -V. în calitate de promitent-vânzător și Ț. L., respectiv Pavel A. L., în calitate de promitenți- cumpărători, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect un teren în suprafață de 4.300 mp înscris în cartea funciară nr. 8740 a comunei Florești, cu nr. topo 4608, pentru prețul de 340.000 euro, din care Ț. L. a achitat la momentul semnării suma de 150.000 euro, iar ulterior încă 15.000 euro. Se susține că la momentul semnării acestui antecontract, făptuitorul le-a adus la cunoștință că frontul stradal al terenului este de 11,50 m, fiind astfel impropriu oricărui fel de investiție imobiliară, dar cu toate acestea au semnat antecontractul pentru că au fost determinați de făptuitor prin promisiunea fermă de a achiziționa parcela alăturată și de a le alipi în vederea obținerii unui front stradal care să permită investiții imobiliare. În pofida acestei promisiuni, M. M. -V. nu a mai cumpărat parcela de teren alăturată, prejudiciind astfel persoanele vătămate prin faptul că terenul promis spre vânzare nu poate fi folosit în nici un fel pentru realizarea de investiții, așa cum a fost înțelegerea inițială. în final persoanele vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu
suma de 405.000 euro, la care se adaugă suma de 90.000 euro, reprezentând dobânzi achitate la bancă începând cu anul 2007, an în care au încheiat un contract de credit în valoare de 300.000 euro pentru achiziționarea apartamentelor.
În cursul cercetărilor, persoana vătămată Ț. D. -D. își susține plângerea penală formulată, invocând aceleași argumente și consideră că a fost indusă în eroare de către făptuitor, atât la momentul semnării celor 6 antecontracte de vânzare- cumpărare, cât și pe parcursul derulării acestora, întrucât deși a achitat integral prețul stabilit de 240.000 euro, nici până la acest moment nu au fost semnate contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, fiind în acest fel lipsită de proprietatea și posesia apartamentelor achiziționate. Cu privire la antecontractul din data de_, a declarat faptul că atât sus-numita, cât și soțul său Ț. L. au fost induși în eroare de către făptuitor, prin aceea că dacă ar fi cunoscut că ulterior semnării antecontractului acesta nu-și va respecta înțelegerea verbală avută cu persoanele vătămate de a cumpăra terenul alăturat, nu ar mai fi încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare și nu i-ar mai fi achitat făptuitorului suma de 165.000 euro.
Numitul Ț. L. își menține plângerea formulată și consideră că a fost indus în eroare de către făptuitor, pentru că deși au achitat integral prețul antecontractelor, nu au intrat în posesia apartamentelor, acestea fiind vândute ulterior altor persoane. Acesta precizează că, clauzele contractuale reprezintă voința reală a părților, declarând că susținerile făptuitorului referitoare la faptul că antecontractele ar fi doar o garanție pentru un împrumut acordat acestuia de către persoanele vătămate, nu sunt reale. Cu privire la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_, se reiterează aceleași aspecte din plângerea penală și a arătat că se consideră indus în eroare de către făptuitor, pentru că 1-a determinat să încheie antecontractul și să achite suma de 165.000 euro, doar în considerarea asigurărilor verbale că va achiziționa terenul învecinat, fapt ce nu a mai avut loc.
În cauză a fost audiat numitul Pavel A. -L., care în cursul anului 2007 s-a asociat cu M. M. -V. pentru realizarea unui bloc de locuințe în satul Florești, str. G. Doja nr. 2 A, jud. C., sens în care a contribuit cu suma de aproximativ
84.000 euro. Ulterior a dorit să se retragă din afacere, i-a solicitat făptuitorului să-i restituie suma de bani investită. Având în vedere relația de prietenie existentă dintre el și familia Ț., precum și faptul că aceștia dispuneau de o sumă de bani pentru investiții, s-au oferit să preia partea sa și să continue afacerea împreună cu M. M.
-V. . Astfel, de comun acord familia Ț. a preluat partea de investiție, plătindu-i acestuia suma de bani investită. Acesta a mai declarat că familia Ț. a solicitat garanții în vederea recuperării sumelor de bani investite în realizarea construcției, astfel încât au fost încheiate mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare cu M.
M. -V., însă, acestea nu reprezentau voința reală a părților de a vinde, respectiv de a cumpăra, ci constituiau o garanție în vederea recuperării banilor investiți și a profitului ce urma a fi realizat. Cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, a declarat că acest antecontract a reprezentat schimbarea garanției oferite de către făptuitor, pentru sumele împrumutate sau investite, nefiind voința reală a părților de a achiziționa terenul în cauză.
Din declarația numitului Făt Andrei-Virgil, a cărui nume apare înscris ca martor pe antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_, reiese că acesta a semnat actul în cauză, însă, nu cunoaște conținutul acestuia pentru că nu 1 -a citit
și nu a participat la discuțiile dintre părți referitoare la clauzele contractuale. Susține că în prezența sa, nu a fost înmânată nici o sumă de bani ca preț a antecontractului și a fost de acord să semneze antecontractul la solicitarea unchiului său Ț. L. .
Făptuitorul M. M. -V. a declarat că în cursul anului 2007, în calitate de persoană fizică, a început construirea unui bloc de locuințe în sat Florești, str. G. Doja nr. 2 A, jud. C., sens în care a împrumutat de la Pavel A. -L. suma de
84.000 euro. După aproximativ o lună, acesta i-a cerut restituirea sumei de bani împrumutate, punându-1 totodată în legătură cu familia Ț. . Susține că în cursul anului 2007, a ajuns la o înțelegere cu Ț. D. -D. și Ț. L., în sensul că aceștia urmau să-i restituie lui Pavel A. -L. suma investită și să se substituie acestuia în derularea afacerii. Pentru garantarea restituirii sumelor de bani împrumutate, la solicitarea familiei Ț., au încheiat inițial trei antecontracte de vânzare-cumpărare având ca obiect trei apartamente ce urmau a fi construite. Pentru
că ulterior a mai împrumutat de la Ț. D. -D. suma de 140.000 euro, s-au mai încheiat încă trei antecontracte. Mai arată că toate cele șase antecontracte încheiate la solicitarea familiei Ț. au reprezentat în fapt doar o garanție a restituirii sumei împrumutate. Referitor la antecontractul încheiat în data de _
, susține că acest act a reprezentat în fapt o schimbarea a garanției de pe apartamente pe terenul în cauză, existând o înțelegere între făptuitor și Ț. D. -D. ca antecontractele privind apartamentele să fie distruse, astfel încât să nu mai poată fi pretinse drepturi asupra acestora. Făptuitorul a mai declarat că pentru a putea restitui sumele de bani împrumutate de la familia Ț. și cu acordul verbal al acestora, a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare având ca obiect aceleași apartamente, cu alte persoane. Drept urmare, în prima jumătate a anului 2008 i-a restituit numitei Ț. D. D. aproximativ 76.000 euro, însă, pentru că sus-numita a refuzat să încheie un înscris din care să reiasă cuantumul sumei restituite și natura reală a afacerii desfășurate, a încetat să-i mai plătească. Apreciază că nu este vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală și recunoaște că trebuie să restituie o anumită sumă de bani familiei Ț. .
Din extrasele de carte funciară puse la dispoziție de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C. rezultă că asupra celor șase apartamente în cauză este întăbulat dreptul de proprietate a numitului M. M. -V. și sunt notate sechestre asigurătorii în favoarea numitei Ț. D. D. . Din CF 8740 Florești reiese că terenul în suprafață de 4300 mp, este proprietatea făptuitorului din data de_ și este notat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ cu Ț. L. și Pavel A.
-L. .
Referitor la problema litigioasă între părți, reținem că pe rolul instanțelor de judecată s-au derulat mai multe procese. Astfel, prin sent. civ. nr.909/_ pronunțată în dosarul_ * al Tribunalului C., s-a admis acțiunea reclamantei Ț.
D. -D. în contradictoriu cu pârâtul M. M. -V. și pe cale de consecință s-a dispus rezoluțiunea antecontractelor de antrepriză și vânzare-cumpărare cu privire la apartamentele nr. 21, 23, 26, 27, 28 pe care M.
M. le construise în comuna Florești, sat Florești, str. G. Doja nr. 2 A, jud. C., repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtului la restituirea sumei de
200.000 euro cu titlu de preț și a dobânzii legale până la plata efectivă. Această
sentință a fost desființată prin decizia 173/A/l_ a Curții de Apel C., iar în rejudecare s-a pronunțat sent. civ. nr.194/_, prin care s-a respins acțiunea reclamantei Ț. D. -D., s-a admis cererea reconvențională a pârâtul M. M. V. și în consecință s-au constatat desființate prin acordul părților antecontractelor de antrepriză și vânzare-cumpărare, fără restituirea sumei de 200.000 euro. În considerentele sentinței se arată că în esență că între părți a existat simulație, antecontractele de vânzare cumpărare fiind în realitate contracte nenumite încheiate în scopul garantării sumelor de bani investite de reclamantă iar prin încheierea unui nou contract privind terenul, a avut loc o novație conform art.113 Cod civil. Sentința civilă anterior amintită, a fost menținută de Curtea de Apel C. prin dec. civ. nr.84/A/_
, în care se analizează pe larg situația litigioasă.
Cu privire la antecontractul de vânzare cumpărare având ca obiect apartamentul nr.22, litigiul s-a judecat în dosarul nr._ a Tribunalului Comercial C. în care s-a dispus admiterea în parte a cererii principale formulată de Ț. D. -D., și pe cale de consecință s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de antrepriză și vânzare cumpărare, repunerea părților în situația anterioară și restituirea sumei de 40.000 de euro, precum și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtul M. M. -
V. privind constatarea stingerii obligațiilor acestuia, ca urmare a novației prin schimbare de obiect, în antecontractul din_ . Prin decizia nr.54/_ a Curții de Apel C. s-a dispus schimbarea în parte a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale formulată de M. M. -
V. .
Comparând faptele sesizate de persoanele vătămate în plângerea penală cu cele puse în discuție în procesele civile, se constată că sunt similare și au fost soluționate de instanțele de judecată competente. Se mai observă faptul că la scurt timp de la pronunțarea hotărârilor judecătorești în calea de atac a apelului, a fost formulată plângerea penală, cel mai probabil pentru a fi un factor de presiune asupra numitului
M. M. -V., în contextul în care persoanele vătămate au pierdut procesele comerciale iar în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se judecă recursul în dosarul nr._ * a Tribunalului C.
Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că sunt aplicabile disp. art.10 lit.b) C.pr.pen, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală ci este de natură comercială. Avem în vedere disp. art. 215 al.1, 3 din C.pen., potrivit cărora este infracțiunea de înșelăciune, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate cu prilejul încheierii sau executării unui contract, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi contractat, cu scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă de peste 200.000 lei. Ori actele de la dosar, nu dovedesc că făptuitorul a desfășurat o acțiune frauduloasă de amăgire sau inducere în eroare a persoanelor vătămate, care să le creeze o falsă reprezentare a realității, și nici intenția frauduloasă a făptuitorului, ci așa cum au stabilit instanțele de judecată, părțile au fost de comun acord au încheiat antecontracte de vânzare cumpărare simulate.
Împotriva acestei rezoluții, petenții au formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.278 C.pr.pen. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.619/II/2/_ ,
în motivare arătându-se că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat folosirea de către făptuitor a unor mijloace de inducere în eroare în sensul cerut de legea penală astfel încât să determine persoanele vătămate să încheie antecontractele în cauză, și mai mult, indiferent de adevărata înțelegere care a avut loc între părți cu ocazia încheierii acestor antecontracte, nerespectarea clauzelor contractuale fără existența unor mijloace de inducere în eroare, nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Instanța constată că rezoluțiile sus-menționate sunt legale și temeinice, în cauză fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.b C.pr.pen. cu privire la infracțiunea de înșelăciune reclamată de petenți, din actele premergătoare efectuate de organele de urmărire penală rezultând în mod cert că fapta care face obiectul plângerii penale aflată la filele 6-15 d.u.p. nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, organele de urmărire penală au reținut în mod corect că fapta reclamată de către petenții Ț. D. -D. și Ț. L. nu poate fi calificată decât ca o faptă de natură civilă, mai precis de nerespectare a clauzelor contractuale stipulate în convențiile încheiate între părți (convenții care, indiferent de adevărata natură a acestora, au fost încheiate în deplină cunoștință de cauză de către părți, fără existența unor mijloace de inducere în eroare din partea făptuitorului M. M. -V., înainte de încheierea convențiilor sau pe parcursul executării acestora), nerespectare care atrage răspunderea civilă contractuală și nicidecum penală a făptuitorului, litigiul trebuind să fie soluționat de către instanțele de judecată civile competente (nerespectarea clauzelor unui contract în absența unor mijloace de inducere în eroare, neputându-se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune).
Așa-zisele mijloace de inducere în eroare la care fac referire petenții în plângerea adresată instanței (referitoare la data la care petenții vor deveni proprietarii tabulari ai apartamentelor cumpărate și la nepredarea posesiei celor 6 apartamente, respectiv înstrăinarea către terțe persoane a apartamentelor), nu pot reprezenta altceva decât încălcări ale clauzelor convențiilor încheiate între părți, în măsura în care susținerile petenților în acest sens sunt reale, împrejurare care însă nu fost dovedită în cauză, dimpotrivă, din cuprinsul hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele civile, aflate la dosar, rezultând cu totul altceva decât susțin petenții Ț. D. -D. și Ț. L., respectiv faptul că între părți a existat o simulație în sensul că antecontractele de vânzare cumpărare sunt în realitate contracte nenumite încheiate în scopul garantării sumelor de bani investite de către petenți, iar prin încheierea noului contract privind terenul din data de_ a avut loc o novație conform art.1131 C.civ.
Nici afirmațiile, considerate nesincere de către petenți, făcute de făptuitorul M.
M. -V. în fața instanțelor de judecată civile (cu privire la natura juridică a antecontractelor încheiate cu petenții, la rezoluțiunea convențională a antecontractelor, prin ruperea acestora, la "adevărata"; înțelegere a părților care nu ar fi fost de încheiere a unor promisiuni de vânzare-cumpărare, ci de asociere în vederea construirii unui bloc de locuințe, antecontractele având doar rol de garanție, precum și referitoare la sumele de bani pe care petenții le-au achitat făptuitorului, respectiv la sumele de bani pe care acesta le-a restituit petenților), nu pot constitui mijloace de inducere în eroare
ale petenților, întrucât, pe de o parte, aceste afirmații au fost făcute ulterior încheierii convențiilor la care am făcut referire mai sus, respectiv după intervenirea unor neînțelegeri între părți care au dus la declanșarea proceselor civile, așadar fără nici o legătură cu încheierea sau executarea contractelor ori cu vreo eventuală pagubă produsă petenților, iar pe de altă parte în cauză nu a fost dovedit caracterul nereal al acestor afirmații, dimpotrivă cele referitoare la existența unei simulații și la natura juridică a convențiilor încheiate între părți sunt confirmate până în prezent prin deciziile civile pronunțate de Curtea de Apel C. (f.118-128 d.u.p.).
Referitor la infracțiunea de fals în declarații despre care petenții fac vorbire în plângerea întemeiată pe dispozițiile art.2781C.pr.pen. este de menționat, pe de o parte, că în cauză nu a fost formulată plângere penală cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni de către făptuitor (a se vedea în acest sens plângerea penală aflată la filele 6-15 d.u.p., în care se vorbește doar despre comiterea infracțiunii de înșelăciune), iar pe de altă parte, că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă indicii de săvârșire a infracțiunii prev. de art.292 C.pen., afirmațiile și apărările formulate de
către făptuitorul M. M. -V. pe parcursul proceselor civile la care s-a făcut referire mai sus (în care a avut calitatea de parte, pârât sau reclamant, după caz), pe lângă faptul că nu s-au dovedit a fi neadevărate, nu se pot circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, întrucât, așa cum s-a statuat în practica judiciară, aceste afirmații sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii, a conținutului lor de către instanță, iar părțile din proces au dreptul de a contesta cele susținute de pârât/reclamant și de a face proba contrară.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen. instanța urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petenții Ț. D. -D. și Ț.
, împotriva rezoluției procurorului din data de 3 iunie 2013, emisă în dosarul nr.1464/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției nr.619/II/2/_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Totodată, vor fi menținute în întregime rezoluțiile atacate.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. petenții vor fi obligați la plata sumei de 150 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții Ț. D. -D. și Ț. L.
, ambii domiciliați în C. -N., str. Aron Densușianu, nr.9, jud. C., împotriva rezoluției procurorului din data de 3 iunie 2013, emisă în dosarul nr.1464/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției nr.619/II/2/_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Menține în întregime rezoluțiile atacate.
Obligă petenții la plata sumei de 150 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GRFIER
L. M. S.
Red. M.L./C.B./2 ex.
| ← Decizia penală nr. 68/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 26/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
