Sentința penală nr. 552/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
cod operator 2618
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 552
Ședința publică din 24 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RAMONA M. - judecător
GREFIER: M. E.
Ministerul Public reprezentat prin procuror B. L.
de la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei privind pe petenta S.C. I. C.
L. I. S.A. (fosta S.C. AFIN L. I. S.A.) cu sediul în B., str. Tipografilor, nr.11-15, clădirile A1 și LA etaj 5, sector 1, având ca obiect plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosar nr. 191/P/2010 la data de_, menținută prin rezoluția nr. 411/II/2/2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2013 toate susținerile și concluziile apărătorului ales al intimaților și ale reprezentantei parchetului fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Pronunțarea soluției s-a amânat la data de_, apoi pentru data de azi când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._, petenta SC I. C.
L. I. SA B. a solicitat admiterea plângerii și desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 191/P/2001 la data de_, menținută prin rezoluția prim- procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul
411/II/2/2013, cu consecința continuării urmăririi penale împotriva făptuitorului.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rezoluția din_ s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul P. V. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin.1, 3 și 5 Cod penal și scoaterea sa de sub urmărire penală în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev.de art. 213 Cod penal, considerându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Această rezoluție este netemeinică și nelegală pentru că procurorul greșește atunci când consideră că nu se poate continua urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 213 Cod penal.
S-a precizat că existența contractelor de leasing financiar dintre petentă și numitul P. V. reprezintă situația premisă specifică infracțiunii de abuz de încredere. Expresia "cu orice titlu"; din cadrul textului de lege indică faptul că titlul poate proveni dintr-un contract, dintr-un act al unei autorități sau din orice situație de fapt care justifică detenția bunului. In cazul de față de aflăm în ipoteza titlului - contract, iar elementul material se realizează prin însușire, dispunere pe nedrept și refuzul de restituire.
În ceea ce privește afirmațiile făcute de făptuitor cu ocazia audierii acestuia, afirmații conform cărora petenta nu i-a notificat obligația restituirii utilajelor se arată că reprezentanții societății debitoare au fost înștiințați cu privire la rezilierea contractelor de leasing financiar, comunicarea fiind făcută cu respectarea prevederilor contractuale.
Împrejurarea că ulterior numitul P. V. a colaborat cu petenta în vederea recuperării autovehiculelor nu este de natură a justifica scoaterea acestuia de sub urmărire penală. Această colaborare a venit după trecerea unui interval de timp considerabil de la data rezilierii contractelor de leasing financiar, respectiv în anul 2013 cu toate că rezilierea a operat în anul 2010. Din această perspectivă se poate desprinde concluzia că existența elementului material al infracțiunii de abuz de încredere este prezent cel puțin în forma dispunerii pe nedrept de bunurile în cauză.
Procurorul greșește și atunci când consideră că nu se poate începe urmărirea penală în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Semnarea contractelor de leasing financiar de către făptuitori, cu toate clauzele lui, inclusiv cele care obligau la restituirea bunului în situația rezilierii sau a denunțării pentru neplata datoriilor, urmată de refuzul nejustificat de restituire, reprezintă o inducere în eroare săvârșită la momentul încheierii contractului sau pe parcursul executării lui. Este fără echivoc împrejurarea că dacă petenta ar fi cunoscut la momentul încheierii contractelor de leasing financiar că în situația rezilierii pentru neplata datoriilor contractuale, făptuitorii nu vor restitui bunurile nu ar fi încheiat contractele cu societatea reprezentată de aceștia. Inducerea în eroare s-a produs prin mințirea petentei cu privire la respectarea clauzelor contractuale și a obligației legale de restituire a bunurilor
la momentul rezilierii sau al denunțării. Neîndeplinirea unor clauze contractuale reprezintă infracțiunea de înșelăciune dacă acestea au un rol esențial în încheierea sau executarea contractelor. Prin semnarea contractelor de leasing financiar, făptuitorii și-au asumat toate clauzele contractuale. Nerespectarea acestora reprezintă o inducere în eroare.
În această cauză, nu avem de-a face cu o neexecutare simplă a clauzelor contractuale deoarece aceste clauze și promisiunea făptuitorilor că le vor respecta au avut un rol esențial în încheierea și executarea contractelor din partea societății petente.
Nu s-a procedat la o cercetare prealabilă adecvată. In acest sens se face trimitere la faptul că plângerea inițială a fost formulată și împotriva numitului
P. P. împotriva căruia nu a fost dispusă nici o soluție, iar organele de cercetare aveau obligația legală de a cerceta și pronunța o soluție față de ambii făptuitori.
Refuzul nejustificat al făptuitorilor de restituire a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor nu poate fi considerat un litigiu în sensul art. 14 din contractele de leasing financiar, dat fiind faptul că acestea, conform dispozițiilor legale în vigoare, sunt titluri executorii odată ce au fost reziliate.
Examinând plângerea formulată în raport de actele întocmite de organele de urmărire penală, tribunalul constată următoarele:
Prin rezoluția dată la_ în dosarul nr. 191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P. V. pentru infracțiunea prev.de art. 213 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de acesta pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin.1,3,5 Cod penal. Se reține în motivarea rezoluției faptul că, la data de_ între SC AFIN L. I. B. și SC GRUP ADS SRL Deseși, prin învinuitul P.
V. s-a încheiat contractul de leasing nr. 0. AI18 având ca obiect autotractorul marca I. Stralis, valoarea totală a contractului fiind de 154.388,77 lei. La aceeași dată s-a încheiat între aceleași părți contractul de leasing nr. 0. AI19 având ca obiect o semiremorcă marca OMEPS valoarea totală a contractului fiind de 91.266,67 lei. Ulterior, la_ s-a încheiat între aceleași părți contractul de leasing nr. 090410AI 86 având ca obiect o semiremorcă valoarea totală a contractului fiind de 91.266,67 lei.
Aferent acestor contracte, până la data de_, respectiv_ învinuitul a achitat sumele de 76.175 lei (pentru primul contract), 66.306 lei (pentru al doilea contract) și 38.811 lei (pentru al treilea contract).
Întrucât după data de_ SC GRUP ADS SRL nu a mai achitat redevențele, la data de_ SC AFIN L. I. a reziliat unilateral contractele, comunicând notificările în acest sens învinuitului, prin Sprint Curier, fără ca expeditorul să poată face dovada recepționării acestora.
Cu ocazia audierii învinuitul a declarat că în luna iunie 2009 societatea și-a încetat activitatea datorită dificultăților financiare, context în care nu a mai avut posibilitatea de a achita ratele de leasing, precizând că societatea de
leasing nu i-a notificat obligația restituirii utilajelor, acestea fiind parcate în diverse localități din țară. Ulterior, învinuitul a colaborat cu petenta în vederea recuperării, respectiv predării autovehiculelor. Astfel, la data de_ s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire între învinuit și SC ARIS 2000 SRL
B. - împuternicit al petentei având ca obiect una din semiremorcile marca OMPES, iar la data de_ între aceleași părți a avut loc predarea-primirea autotractorului marca I. . Cea de-a doua semiremorcă nu a fost recuperată însă nu există probe ori indicii în sensul însușirii acesteia sau a dispunerii pe nedrept de către învinuit. Acesta a oferit societății împuternicite de petentă informații privind locul de garare în vederea recuperării.
S-a apreciat că în cauză nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev.de art. 213 Cod penal lipsind latura obiectivă a acesteia, dispunându-se scoaterea învinuitului de sub urmărire penală.
Față de situația de fapt nu sunt realizate în cauză nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 și 5 Cod penal întrucât învinuitul nu a recurs la manopere de inducere în eroare a societății de leasing, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale referitor la această infracțiune.
În termenul legal, împotriva acestei rezoluții, petenta SC I. C. L.
I. SA B. a formulat plângere care, prin rezoluția prim-procurorului din_ dată în dosarul 411/II/2/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată, în esență, cu aceeași motivare.
Împotriva rezoluției prim-procurorului din_ dată în dosarul nr. 411/II/2/2013, petenta a formulat plângere în condițiile art. 278 ind.1 Cod procedură penală.
Ca stare de fapt, în esență, instanța reține că între părți au avut loc relații contractuale concretizate în trei contracte de leasing în virtutea cărora intimații aveau obligația de plată a unor sume de bani. O parte din aceste sume au fost achitate până la momentul la care societatea intimaților a intrat în insolvență (declarația intimatului P. V. fila 76 dosar parchet).
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin.3 Cod penal, forma specială a infracțiunii de înșelăciune cunoscută și ca înșelăciune în convenții constă în
"inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate";. Din cerința săvârșirii unei acțiuni de inducere sau de menținere în eroare rezultă că neexecutarea obligațiilor ce derivă din contractul încheiat nu constituie infracțiunea de înșelăciune dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii contractului. Din probațiunea administrată în cauză nu reies elementele constitutive ale acestei infracțiuni în condițiile în care o parte din sumele prevăzute în contractele de leasing încheiate între părți au fost achitate, neplata în continuare a diferențelor
datorându-se de fapt unor probleme financiare cu care s-au confruntat intimații. Mai exact nu li se poate imputa acestora că ar fi desfășurat anumite activități de inducere în eroare a societății petente în executarea contractelor.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz de încredere tribunalul constată că nici aceasta nu se regăsește în cauza de față, întrucât intimații au făcut demersuri pentru predarea autovehiculelor, obiect ale contractelor de leasing. Societatea petentă a fost în măsură să intre în posesia a două dintre acestea, iar cu privire la a doua semiremorcă intimații au oferit suficiente informații pentru localizarea acesteia.
Așadar, din probele administrate nu rezultă nici un element care să conducă la vinovăția intimaților sub aspectul săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală, astfel că plângerea petentei apare ca nefondată, iar rezoluțiile pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
În consecință, tribunalul va respinge plângerea petentei, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. I. C. L. I. S.A. - cu sediul în B. str. Tipografilor nr. 11-15, Clădirile A1 și LA, etaj 5, sector 1 - împotriva rezoluției din 16 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din dosarul nr. 191/P/2010, menținută prin rezoluția din 16 martie 2013 dată în dosarul nr. 411/II/2/2013 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. Ramona M. M. E.
Red.S.L.R.M./T.red.E.M._ /2 ex.
Tribunalul Maramureș cod operator 2618
Secția Penală Minuta
Dosar nr._ S.P. nr. 552/_
HOTĂRĂȘ TE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit.a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. I. C. L. I. S.A. - cu sediul în B. str. Tipografilor nr. 11-15, Clădirile A1 și LA, etaj 5, sector 1 - împotriva rezoluției din 16 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din dosarul nr. 191/P/2010, menținută prin rezoluția din 16 martie 2013 dată în dosarul nr. 411/II/2/2013 de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2013.
Președinte
| ← Decizia penală nr. 1712/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... | Sentința penală nr. 450/2013. Plângerea împotriva... → |
|---|
