Decizia penală nr. 1555/2013. Înșelăciune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1555/R/2013

Ședința publică din 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTORI: SS

V. G.

GREFIER: DS

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații O. D. V. și SC L. C. S. , împotriva sentinței penale nr.215 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei D., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul O. D., asistat de apărător ales, av.Botila M., din Baroul Mehedinți și apărătorul din oficiu al inculpatei SC L. C. S., av.P. Irina, în substituirea av.R. Cora C., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpata SC L. C.

și părțile vătămate SC C. S. și SC F. SS . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului O. D., av.Suciu Ramona, în substituirea av.Peștean M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului O. D. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fapta prevăzuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si 3 C.pen. în temeiul art. 11 alin. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. d, C.pr.pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Susține că instanța de fond a reținut în motivare faptul că probele administrate în cauza dovedesc că inculpatul ar fi avut încă dinainte de momentul încheierii celor două contracte de închiriere cu partea vătămată S.C. C. S..R.L, intenția de a nu mai restitui un autoturism, si anume cel mai valoros, marca Ford Focus, cu număr de înmatriculare CJ-11-FK0, a cărui urmă s-a pierdut definitiv, în mod evident cu titlu oneros.
Nu există la dosar nicio probă care să conducă la o astfel de concluzie, reținerile instanței constituind de fapt prezumții, prezumții ce nu pot fi avute în vedere în cadrul unui proces penal, prezumțiile simple fiind prevăzute doar de legea civila. Fără existenta unor probe certe care să dovedească intențiile inculpatului, nu se poate aprecia nici asupra pierderii bunului, neexistând dovezi că acesta ar fi fost "pierdut" cu intenție si cu titlu oneros.
Inculpatul a recunoscut în declarațiile date că a subînchiriat aceste autoturisme, situație ce nu poate conduce la concluzia obținerii unei sume "pret -
vânzare" pentru acest autoturism. În speță, există un dubiu, care trebuie să profite inculpatului, fiind aplicabil principiul "in dubio pro reo"
Având în vedere că pentru infracțiunea de înșelăciune nu este prevăzută ca formă a vinovăției culpa, apreciază ca faptei îi lipsește elementul constitutiv al vinovăției în forma intenției directe.
Mai susține că prezentarea documentelor neactualizate, documente de unde rezulta numele corect al societății, nr. de ordine la Registrul C. erțului si Codul Unic de înregistrare, nu poate constitui elementul material al infracțiunii de înșelăciune, având in vedere faptul ca informațiile sunt publice, orice modificare putând fi urmărita de eventualii creditori. Astfel, așa cum rezulta si din informațiile furnizate de ONRC, sediul social al societății are valabilitate pentru 10 ani, respectiv pana in data de_ .
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 alin. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. b/1, C.pr.pen., iar in temeiul art. 18/1, coroborat cu art. 91 Cod penal să se dispună obligarea acestuia la plata unei amenzi cu caracter administrativ.
Susține că prin fapta inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege, la stabilirea pericolului concret al faptei urmând să se aibă în vedere că nu a urmărit nicidecum să se piardă un autoturism, de faptul că urmarea produsa poate fi îndreptată printr-un litigiu civil, litigiu de natură să-l oblige pe inculpat la restituirea bunului sau a contravalorii sale, cat si de faptul că nu are antecedente penale.
Mai solicită să se aibă în vedere că din probele administrate rezultă că inculpatul nu s-a opus recuperării vreunui autoturism și că a pus la dispoziția părții vătămate informații despre persoanele în posesia cărora au ajuns acestea.
Apărătorul inculpatei SC L. C. S. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., apreciind că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în speță fiind vorba de o simplă neexecutare a unui contract. Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul O. . Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că în mod corect a fost reținută vinovăția inculpaților pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Inculpatul O. D., având ultimul cuvânt, regretă ce s-a întâmplat și arată că în speță nu poate fi vorba de infracțiunea de înșelăciune, ci de neexecutarea unei clauze dintr-un contract.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 215 din 30 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei D., în baza art. 215 alin.(1) și (3) Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. D. V. , fiul lui Dumitru și Voichița, născut la_ în municipiul V. D., județul Suceava, de cetățenie română, fără antecedente penale, posesor C.I. seria SV nr.5., C.N.P. 1., domiciliat în
V. D., str.P. eni nr.34, județul Suceava, la pedeapsa de -2- (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, parte vătămată fiind
1. În baza art. 215 alin.(1) și (3) Cod penal, cu aplicarea art.71 ^1 alin.(3) teza a II-a Cod penal, a fost condamnată inculpata S.C. L. C. S.R.L., cu sediul în municipiul V. D., str. M. E. nr.23, etaj1, ap.6, camera 3, județul Suceava, având C.U.I. 4238995 din data de_, la plata sumei de - 10.000 - lei amendă penală , pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, parte vătămată fiind S.C. C. S.R.L., cu sediul în D., str.Crângului nr.15, județul Cluj.
2. În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm., art.1003 din vechiul Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F. SSR.L., cu sediul în D., str.Crângului nr.15, județul Cluj și-n consecință au fost obligați inculpații O. D. V. și S.C. L. C. S.R.L., să plătească acesteia suma de 12.500 euro, cu titlu de despăgubire.
3. În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de - 600 - lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 100 lei onorar avocat oficiu Mînzat S. M. în cursul urmăririi penale,

200 lei onorar avocat oficiu B. Octavian Mircea în cursul cercetării judecătorești, respectiv 200 lei onorar avocat lichidator judiciar Mînzat Marcel, se vor avansa din fondurile M. ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de_, dosar nr.83/P/2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul O. D. V. , precum și inculpata S.C. L. C. S.R.L., pentru a răspunde penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1) și 3) Cod penal, în sarcina cărora s-a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 23 iulie 2009, inculpatul O. D. V. a achiziționat părțile sociale ale inculpatei S.C. L. C. S.R.L., cu sediul social în municipiul

V. D., județul Suceava, având ca obiect de activitate distribuția de băuturi, devenind asociat unic și administrator al acestei societății.

La data de 06 decembrie 2009, inculpatul s-a deplasat în municipiul Cluj-Napoca, prilej cu care a contactat o societate al cărei obiect de activitate era închirierea de autoturisme, respectiv partea vătămată S.C. C. S.R.L., cu

scopul de a închiria două mașini. În acest sens, inițial, inculpatul a purtat o discuție telefonică cu martorul Rangel Pinto Pamplona Pizzaro Pedro Eduardo, stabilindu-se o întâlnire în jurul orei 21:00, când inculpatul s-a prezentat la punctul de lucru al părții vătămate situat în municipiul Cluj-Napoca, solicitând închirierea a două autoturisme. Mai precis, discuția a vizat și s-a finalizat cu încheierea a două contracte de închiriere având nr.121 și 122 din data de 06 decembrie 2009, prin care partea vătămată S.C. Carlcass S.R.L., reprezentată legal prin administrator Rangel Pinto Pamplona Pizzaro F. C., a pus la dispoziția inculpatei S.C. L. C. S.R.L., reprezentată legal la acel moment prin inculpatul O. D. V. , care a semnat și ștampilat aceste acte în numele societății sale, cu titlu de închiriere, autoturismele marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, respectiv marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, pentru prețul de 2.310 lei achitat la momentul încheierii convențiilor, termenul de restituire fiind stabilit pentru data de 26 decembrie 2009.

Parchetul a menționat faptul că cele două autoturisme fuseseră date spre folosință de către partea vătămată S.C. F. SSR.L. din municipiul D., reprezentată legal de către F. V., părții vătămate S.C. C. S.R.L..

Inculpatului i-au fost predate copiile xerox ale certificatelor de înmatriculare și ale asigurărilor vehiculelor. Tot cu acest prilej, inculpatul, intenționat a lăsat o copie a certificatului de înregistrare în care societatea inculpată figura cu sediul social la o altă adresă decât cea reală.

La momentul încheierii contractelor de închiriere în numele inculpatei

S.C. L. C. S.R.L., inculpatul a menționat în mod mincinos că autoturismele urmează a fi folosite de angajații societății, deci în interesul acesteia, inducând astfel în eroare pe reprezentantul părții vătămate cu privire la scopul utilizării celor două mașini. Ulterior, între cele două părți a intervenit un acord cu privire la prelungirea contractelor de închiriere, însă, la expirarea termenului contractual, inculpatul nu a mai restituit nici unul dintre cele două autoturisme. Autoturismul marca Opel Astra a fost recuperat de către reprezentantul părții vătămate S.C. F. SSR.L., numitul F. V., din municipiul V. D., fiind lăsat într-o parcare a magazinului Unicarm de către o persoană cu numele de Borgovan M. . În ceea ce privește autoturismul marca Ford, acesta nu a fost recuperat până în prezent, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 12.500 euro.

Faptul că inculpatul, acționând în numele inculpatei S.C. L. C. S.R.L., a indus în eroare încă de la început pe partea vătămată S.C. C.

S.R.L. cu privire la scopul închirierii autoturismelor, rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Astfel, mai întâi, există declarația inculpatului, potrivit cu care, la data de

06 decembrie 2009 a decis să închirieze mai multe autoturisme în numele societății sale, pentru deplasarea în țară a angajaților, recunoscând încheierea celor două contracte de închiriere, prilej cu care a precizat faptul că cealaltă persoană utilizatoare va fi numitul O. M., ceea ce s-a dovedit că nu corespunde realității, deoarece, inculpatul a condus inițial autoturismul marca Ford Focus de la locul închirierii până într-o parcare din apropierea aeroportului din Cluj-Napoca, după care a revenit și a preluat și celălalt autoturism, pe care, conform susținerilor sale l-a dus în aceeași parcare. În seara respectivă, tot potrivit susținerilor inculpatului, acesta s-a deplasat cu autoturismul marca Ford în municipiul V. D., de unde în ziua următoare a revenit cu un taxi și a preluat și cel de-al doilea autoturism, marca Opel Astra.

Faptul inducerii în eroare a părții vătămate de către inculpat, reiese și din declarația acestuia, potrivit căreia autoturismul marca Ford a fost subînchiriat în zilele următoare unei persoane (rămasă neidentificată) pe numele G., din comuna P. Stampei, acesta nefiind angajat al inculpatei S.C. L. C. S.R.L.

Deși inculpatul se obligase să comunice numele celui de-al doilea conducător auto părții vătămate, acesta a susținut că nu a mai făcut acest lucru. Cu toate acestea, în data de 11 decembrie 2009 însă, la sediul S.C. C. S.R.L., a fost primit un fax cu datele de identificare ale numitului T. șcă Marcel, cu domiciliul în comuna Dorna Candrenilor, satul Coșna, județul Suceava. În urma cercetărilor efectuate s-a constatat însă că persoana respectivă figura decedată încă din anul 2006, iar din declarația martorei T. șcă Ștefania, a rezultat că fiul său, T. șcă Marcel, fusese angajat al unei societăți al cărei administrator era o persoană pe nume Borgovan M., cunoscut al inculpatului, deci chiar persoana de la care fusese recuperat autoturismul marca Opel Astra.

În zilele următoare, inculpatul a susținut că a subînchiriat autoturismele, deși acest aspect contravenea clauzelor contractuale, de unde rezultă că nu a avut nici un moment intenția de a folosi autoturismele în interesul societății, ci a privit acest aspect ca o modalitate de a face profit, afirmativ prin subînchirierea mașinilor. Că inculpatul nu putea să închirieze autoturismele pentru folosul societății, ci pentru a obține un altfel de profit, reiese și din faptul că societatea inculpată nu avea alți angajați la acel moment.

Astfel, autoturismul marca Opel a fost subînchiriat numitului Borgovan L. uț, administrator al unei societăți de închiriere a autoturismelor, care la rândul său l-a subînchiriat unor persoane din municipiul Bacău.

În ceea ce privește autoturismul marca Ford, inculpatul susține că l-a închiriat unui cetățean american pe nume John Smith, administrator al societății

"Smash Energy Corporation"; din statul Delaware - Statele Unite ale Americii, contra sumei de 650 de euro, pe care însă, nu i l-a mai restituit.

Parchetul a considerat că susținerile inculpatului nu sunt însă credibile, dacă se are în vedere faptul că, potrivit adresei Cabinetului de Avocatură Neacșu Constantin din București, în structura societății "Smash Energy Corporation"; nu a existat nici o persoană cu numele John Smith, primul administrator al societății fiind Ian Taylor, cetățean din noua Zeelandă. Tot din aceeași adresă reiese că societatea Smash Energy Corporation, a fost preluată în anul 2008 de către actualul administrator, persoană amintită anterior, pe nume complet Borgovan M. Ionel, din comuna Coșna, județul Suceava.

S-a mai arătat prin actul de sesizare că inculpatul a recunoscut parțial fapta comisă, având însă declarații oscilante, dar starea de fapt expusă reiese din coroborarea declarațiile părților vătămate, cu cele ale martorilor Lupu Valerică, Ranghel Pedro Eduardo și T. șcă Ștefania.

Totodată, în ceea ce privește situația inculpatei S.C. L. C. S.R.L., parchetul a precizat că, întrucât reprezentantul legal al acesteia, inculpatul O.

D. V., nu a numit un mandatar pentru a-i reprezenta interesele, organele de urmărire penală au desemnat ca și mandatar din rândul practicienilor de insolvență Cabinetul Individual de Insolvență Mînzat Marcel. Cu prilejul audierilor, și după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea, mandatarul numit nu a dorit să facă declarații.

În baza probatoriului administrat, parchetul a conchis că, în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.(1) și (3), atât în sarcina inculpatului O. D. V. , cât și a inculpatei S.C. L. C. S.R.L., administrată de către cel dintâi.

Astfel, fapta inculpatului, care la data de_, în numele inculpatei S.C.

L. C. S.R.L., a închiriat de la partea vătămată S.C. C. S.R.L. două autoturisme, prezentând părții vătămate, ca adevărată împrejurarea mincinoasă, că urmează ca acestea să fie folosite de către angajații societății, aspect care nu corespundea adevărului, inducând astfel în eroare partea vătămată la momentul închirierii contractului, iar ulterior a subînchiriat autoturismele unor terțe

persoane și nu le-a restituit, creând un prejudiciu de peste 12.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.(1) și (3) Cod penal.

1.2. Prin rechizitoriu s-a mai arătat că, la data de 22 ianuarie 2010, organele de poliție au fost sesizate de către partea vătămată S.C. Olmi Export

S.R.L. prin reprezentant legal O. u L. cu privire la faptul că în data de 15 ianuarie 2010, inculpatul O. D. V. a închiriat în numele societății S.C. L.

C. S.R.L. două autoturisme pe care nu le-a mai restituit, solicitând astfel tragerea la răspundere penală a acestuia.

În fapt, la data de 15 ianuarie 2010, între cele două societăți a intervenit un contract de închiriere având ca obiect autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, respectiv autoturismul marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare_, inculpatul având obligația returnării celor două autoturisme până la data de 25 ianuarie 2012, iar una dintre clauzele contractuale interzicea utilizatorului să părăsească teritoriul României cu cele două vehicule.

Ca și în cazul primei fapte, inculpatul a specificat că închiriază autoturismele pentru a fi folosite de către angajații societății, însă contrar dispozițiilor convenției, acesta, împreună cu persoane necunoscute, a trecut cu cele două autoturisme în Ungaria în aceeași zi în care le-a închiriat. Verificând prin sistemul GPS cele două autoturisme, partea vătămată a constatat că unul dintre autoturisme se afla în orașul Budapesta din Ungaria, iar celălalt în localitatea Berettyoufalu din aceeași țară. În acest sens i-a cerut inculpatului să aducă înapoi autoturismele, însă acesta a motivat că se afla în România și urmează să meargă după ele. Întrucât inculpatul nu a restituit cele două

autoturisme, partea vătămată le-a recuperat singură de pe teritoriul Ungariei în ziua următoare. Cu prilejul ridicării autoturismului VW Golf, a constatat că din autoturism lipseau o roată de rezervă și o vestă reflectorizantă.

Cu prilejul audierii, inculpatul a confirmat starea de fapt, însă susține că urma să aducă înapoi în țară cele două autoturisme.

Analizând probatoriul administrat cu privire la fapta comisă în dauna S.C. Olmi Export Import S.R.L., parchetul a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece inculpatul a încălcat clauza contractuală în ceea ce privește posibilitatea de a trece cele două autoturisme în altă țară, însă acest aspect este doar de natură contractuală, nerespectarea acestei clauze neputând constitui o faptă penală. Pe de altă parte, inculpatul se afla încă în perioada termenului contractual în care putea restitui autoturismul, astfel că refuzul restituirii în cadrul termenului contractual nu constituie faptă cu caracter penal, or în cazul de față partea se afla încă în cadrul termenului contractual.

Așa fiind, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin.(1) Cod penal.

De asemenea, parchetul a arătat că fapta inculpatei S.C. L. C. S.R.L., care, prin reprezentantul său legal, inculpatul O. D. V. , în calitate de administrator ce a acționat în numele societății, la data de 06 decembrie 2009, a

închiriat de la partea vătămată S.C. C. S.R.L. două autoturisme, prezentând părții vătămate, ca adevărată împrejurarea mincinoasă, că urmează ca acestea să fie folosite de către angajații societății, aspect care nu corespundea adevărului, inducând astfel în eroare partea vătămată la momentul închirierii contractului iar ulterior a subînchiriat autoturismele unor terțe persoane și nu le-a mai restituit, creând un prejudiciu de peste 12.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.(1) și (3) din Codul penal.

II. În cauză, s-a constituit parte civilă S.C. F. SSR.L., solicitând obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 12.500 euro, reprezentând

c/valoarea autoturismului proprietatea sa, marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, bun care nu a mai fost recuperat în urma comiterii infracțiunii de înșelăciune.

Fiind citat pentru primul termen de judecată, când a beneficiat de un avocat desemnat din oficiu, inculpatul O. D. V. a depus cerere înaintată prin fax (f.12) în vederea angajării unui apărător ales, încuviințată de instanță, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din_ ( f.16). Ulterior, însă, acesta nu s-a prezentat la proces și nu și-a desemnat un avocat, astfel încât, în conformitate cu prevederile art.171 Cod procedură penală, s-a asigurat inculpatului în continuare asistența juridică obligatorie, prin apărătorul din oficiu. Fiind citat și cu mandat în mod repetat, inculpatul nu s-a prezentat la judecată, din procesele-verbale întocmite de organele de poliție rezultând că nu a fost găsit la domiciliu, ultima dată fiind posibil plecat la București, menționându- se faptul că acesta obișnuiește să părăsească locuința atunci când este citat la un proces (f.34, 58).
Văzând dispozițiile art.479^4 Cod procedură civilă, pentru inculpata S.C.
L. C. S.R.L., reprezentarea și citarea s-a asigurat și prin mandatar - avocat și practician de insolvență Mînzat Marcel, desemnat încă din cursul urmăririi penale în condițiile art.479^2 din același cod.
Analizând probele administrate în cauză, cât privește infracțiunea de înșelăciune, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. D. V. , alături de inculpata S.C. L. C. S.R.L., având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.215 alin.(1) Cod penal, infracțiunea de înșelăciune constă în

"Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă..."; iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.";

Inculpatului O. D. V. i se impută infracțiunea de înșelăciune în convenții, prin inducerea în eroare săvârșită cu prilejul perfectării contractelor de închiriere cu nr.121 și 122 din data de 06 decembrie 2009, prin care partea vătămată S.C. Carlcass S.R.L., reprezentată legal prin administrator Rangel Pinto Pamplona Pizzaro F. C., a pus la dispoziția inculpatei S.C. L. C. S.R.L., reprezentată legal la acel moment de către inculpat în calitate de ascociat unic și administrator, care a semnat și ștampilat aceste acte în numele societății sale, cu titlu de închiriere, autoturismele marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, respectiv marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ .

În fapt, probele administrate, constând în declarațiile inculpaților, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză, relevă că inculpatul personal și în numele societății inculpate, a conceput un plan menit în opinia acestuia să asigure exonerarea de răspundere penală, organizând activitatea ilicită de însușire a autovehicului din litigiu, aducătoare de profit necuvenit, după formula "închiriază două și restituie unul";.

Un astfel de raționament nu înlătură însă răspunderea penală a celor în cauză, cât timp există probe certe privind modul în care inculpatul și-a pus în aplicare hotărârea de a săvârși infracțiunea prin intermediul societății inculpate, al cărei asociat unic și administrator este, plecând de la prezentarea mincinoasă făcută reprezentantului părții vătămate S.C. Carlcass S.R.L., pentru al face să creadă o realitate inventată, care nu exista, determinând societatea în cauză să-i

închirieze firmei inculpate cele două autoturisme, chipurile, spre a fi folosite de angajații S.C. L. C. S.R.L. cu sediul în V. D., județul Suceava, la deplasarea în țară pentru distribuirea de băuturi răritoare.

În realitate, s-a dovedit că nu existau nici angajați și nici activitatea de distribuire a băuturilor răcoritoare în țară, iar certificatul de înmatriculare al societății nu mai era valabil, după cum se va vedea în continuare, așa cum mincinoasă a fost și prezentarea de către inculpat a faptului că cealaltă persoană utilizatoare în numele firmei inculpate va fi verișorul său, pe nume O. M. . Aceasta deoarece, în aceeași zi inculpatul a luat primul vehicul, autoturismul marca Ford Focus, pe care l-a condus de la locul închirierii până într-o parcare din apropierea aeroportului din Cluj-Napoca, după care a revenit la partea vătămată cu povestea mincinoasă că vărul său nu mai ajunge, dar și-a găsit un prieten în oraș care s-a oferit să conducă până în V. D., astfel că tot el a preluat și celălalt autoturism, pe care, conform susținerilor sale l-a dus în aceeași parcare. În seara respectivă, tot potrivit susținerilor inculpatului, s-a deplasat cu autoturismul marca Ford în municipiul V. D., de unde în ziua următoare a revenit cu un taxi și a preluat și cel de-al doilea autoturism, marca Opel Astra.

Un lucru este sigur: procedând în acest fel mincinos, inculpatul și firma sa au intrat la acea dată în posesia celor două vehicule, pentru ca într-un final să restituie doar unul, mai puțin valoros, obținând astfel un profit ilicit constând în valoarea autoturismului de rd.2, aspect asupra căruia instanța va reveni.

Ulterior, între cele două părți s-au purtat discuții, ajungându-se la prelungirea contractelor de închiriere valabile inițial pe perioada_ -_, ora 21:00, în sensul că partea vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat după ora expirării, care a cerut o prelungire acceptată cu încă 10 zile, la finele căreia, inculpatul nu a restituit nici unul dintre cele două autoturisme. A fost din nou contactat pe telefon în data de_, când inculpatul s-a rugat de partea vătămată pentru o nouă prelungire cu încă 10 zile a convențiilor, cu promisiunea că va achita și diferența de bani în contul chiriei restante după prima prelungire, ceea ce nu s-a întâmplat. Fiind căutat telefonic pe data de_, nu s-a reușit o convorbire din pricina semnalului slab, partea vătămată primind în schimb unui SMS de pe un alt număr de telefon, cu urări de an nou fericit din partea

inculpatului în numele societății acestuia, cu precizarea că este undeva la munte, are semnal slab la telefon, iar în ziua de miercuri pe la amiază se va întoarce pentru a face așa cum s-au înțeles săptămâna trecută ( a se vedea declarațiile reprezentantei părții vătămate și ale martorului Rangel Pamplona Pizzaro Pinto, fila 66 și urm. vol.1, fila 35 vol.2). Deoarece nu s-a prezentat la întâlnire, s-a încercat în mod repetat contactarea inculpatului pe telefon, însă fără succes, astfel că partea vătămată i-a trimis un SMS cu mesajul că, dacă nu va restitui autoturismele închiriate, va fi căutat de organele de poliție, fără a primi însă un răspuns, astfel că a urmat depunerea plângerii penale.

Autoturismul marca Opel Astra a fost recuperat de către reprezentantul părții vătămate S.C. F. SSR.L., la data_, din parcarea magazinului Unicarm din municipiul V. D., unde a fost lăsat de numitul Borgovan M. Ionel, martorul Lupu Valerică explicitând prin depoziția sa modul în care s-a ajuns la recuperarea acestui bun (f.36, vol.2).

În ceea ce privește autoturismul marca Ford în valoare de 12.500 euro, bunul nu a mai fost recuperat.

Faptul inducerii în eroare a părții vătămate de către inculpat și firma sa, reiese și din declarația acestuia, potrivit cu care autoturismul marca Ford a fost subînchiriat în zilele următoare unei persoane pe numele G., din comuna P. Stampei, rămasă neidentificată și care, în mod evident, nu era angajatul inculpatei S.C. L. C. S.R.L. Pe de altă parte, deși inculpatul se obligase să

comunice numele celui de-al doilea conducător auto părții vătămate, acesta a susținut că nu a mai făcut acest lucru, dar se constată ca la data de 11 decembrie 2009, la sediul S.C. C. S.R.L. a fost primit un fax cu datele de identificare ale numitului T. șcă Marcel, cu domiciliul în comuna Dorna Candre- nilor, satul Coșna, județul Suceava, iar în urma cercetărilor efectuate de organele de anchetă s-a stabilit că persoana respectivă figura decedată încă din anul 2006, iar din declarația martorei T. șcă Ștefania, a rezultat că fiul său, T. șcă Marcel, fusese angajat al unei societăți al cărei administrator era o persoană pe nume Borgovan M. Ionel, deci cunoscutul inculpatului, fiind vorba de persoana de la care s-a recuperat autoturismul marca Opel Astra.

În zilele următoare, inculpatul a susținut că a subînchiriat autoturismele, deși acest aspect contravenea clauzelor contractuale, de unde rezultă că nu a avut nici un moment intenția de a folosi autoturismele în interesul societății astfel cum a fost declarat, ci a privit acest aspect ca o modalitate de a face profit, afirmativ prin subînchirierea mașinilor, în realitate aplicând formula "închiriază două vehicule și restituie unul";, în dauna părții vătămate, care a dat două mașini, iar în final a mai recuperat doar una, cea mai puțin scumpă, astfel că a rămas fără un autoturism în valoare de 1.2500 euro la acea vreme.

Că inculpatul nu putea să închirieze autoturismele pentru folosul societății, ci pentru a obține un altfel de profit, reiese și din faptul că societatea inculpată nu avea alți angajați la acel moment.

Astfel, autoturismul marca Opel a ajuns să fie subînchiriat numitului Borgovan L. uț, administrator al unei societăți de închiriere vehicule, care la rândul său l-a subînchiriat unor persoane din municipiul Bacău.

Privitor la autoturismul marca Ford, inculpatul a susținut că l-a închiriat unui cetățean american pe nume John Smith, administrator al societății "Smash Energy Corporation"; din statul Delaware - Statele Unite ale Americii, contra sumei de 650 de euro, care însă, nu i l-a mai restituit.

Susținerile inculpatului nu au putut fi primite în lipsă de probe, având în vedere faptul că, potrivit adresei Cabinetului de Avocatură Neacșu Constantin din București, în structura societății "Smash Energy Corporation"; nu a existat nici o persoană cu numele John Smith, primul administrator al societății fiind Ian Taylor, cetățean din noua Zeelandă. Tot din aceeași adresă reiese că societatea Smash Energy Corporation, a fost preluată în anul 2008 de către actualul administrator, nimeni altul decât Borgovan M. Ionel, cunoștința inculpatului, de loc din comuna Coșna, județul Suceava.

Văzând actele dosarului de urmărire, instanța a reținut că la data de 22 ianuarie 2010, organele de poliție au fost sesizate de către partea vătămată S.C. Olmi Export S.R.L. prin reprezentant legal O. u L., cu sediul în municipiul Cluj-aNapoca, cu privire la faptul că, în data de 15 ianuarie 2010, același inculpat O. D. V. a luat în chirie în numele societății inculpate S.C. L.

C. S.R.L. alte două autoturisme pe care nu le-a mai restituit, solicitându-se astfel tragerea la răspundere penală.

În fapt, la data de 15 ianuarie 2010, așadar pe când inculpații mai aveau luat în așa zisa chirie pe firma inculpată autoturismul Ford, între societatea inculpată reprezentată tot de inculpatul O. , pe de o parte, și S.C. Olmi Export S.R.L., pe de altă parte, a intervenit un contract de închiriere având ca obiect autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare_, inculpatul având obligația returnării celor două autoturisme până la data de 25 ianuarie 2012, iar una dintre clauzele contractuale interzicea utilizatorului să părăsească teritoriul României cu cele două vehicule.

Ca și în cazul primei fapte imputate prin rechizitoriu, de înșelăciune, inculpatul a specificat că firma sa închiriază autoturismele pentru a fi folosite de către angajații societății inculpate L. C. S.R.L., însă, contrar dispozițiilor convenției, acesta, împreună cu persoane rămase necunoscute, a trecut cu cele două autoturisme în Ungaria în aceeași zi în care le-a închiriat. Verificând prin sistemul GPS cele două autoturisme, partea vătămată în cauză a constatat că unul dintre autoturisme se afla în orașul Budapesta din Ungaria, iar celălalt în localitatea Berettyoufalu din aceeași țară, situație în care i-a cerut telefonic inculpatului să aducă înapoi autoturismele, însă acesta a motivat că se afla în România și urmează să meargă după ele. Întrucât inculpatul nu a restituit cele două autoturisme, partea vătămată le-a recuperat singură de pe teritoriul Ungariei în ziua următoare. Cu prilejul ridicării autoturismului VW Golf, a constatat că din autoturism lipseau o roată de rezervă și o vestă reflectorizantă.

Tot în ziua în care a închiriat cel două autoturisme volkswagen, inculpatul a afirmat fără a și dovedi în cursul anchetei penale (declarație f.184, vol.1), că s-a deplasat cu unul din vehicule în zona centrală a municipiului, de unde a luat un grup de trei fete, pe care nu le cunoaște, și pe prietenul său pe nume Neamțu Ionuț, pentru a se distra, mergând la un restaurant. Ulterior, personal a mers la o altă societate de profil din Cluj-Napoca, de unde a închiriat un autoturism marca BMW seria 5 condus la întoarcere de una dintre fete, revenind la local, hotărându-se apoi cu toții să mergă la un restaurant în Ungaria cu cele trei mașini, unde au chefuit toată noaptea, mai puțin o fată, care nu a băut și care i- a adus pe toți cu autoturismul BMW în Cluj-Napoca. Inculpatul a mai susținut că urma să aducă în țară cele două autoturisme volkswagen, în timp ce vehiculul BMW a fost recuperat de la inculpat de către martorii Bucur Ionuț Alin și Marc

M. Cristian - reprezentanți ai societății de închiriere în cauză (declarații martori

f.202 și urm., vol. 2).

În legătură cu cele două autoturisme volkswagen, parchetul a concluzionat că fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece s-a încălcat doar o clauză privitoare la posibilitatea de a trece cele două autoturisme în altă țară, aspect de natură contractuală. Pe de altă parte, inculpatul se afla încă în perioada termenului contractual în care putea restitui autoturismele, astfel că refuzul restituirii nu constituie o faptă cu caracter penal, sens în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 alin.(1) Cod penal.

Lăsând la o parte soluția adoptată de parchet, instanța a considerat relevantă cercetarea și dovedirea activității inculpatului din acea perioadă anchetată, preocupat cu închirierea de vehicule prin inducerea în eroare a părților vătămate, cărora le prezenta o stare de fapt mincinoasă în strânsă legătură cu împrejurări sau fapte de punere în scenă, care i-au dat o aparență de veridicitate.

Probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul O. D. V. avea încă dinainte de momentul încheierii celor două contracte de închiriere cu partea vătămată S.C. C. S.R.L. intenția de a nu mai restitui un autoturism, și anume cel mai valoros, marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare_, a cărui urmă s-a pierdut definitiv, în mod evident, cu titlu oneros.

În vederea obținerea folosului material injust, inculpatul s-a folosit cu rea- credință de actele societății inculpate, lăsând părții vătămate un cerificat de înmatriculare expirat, eliberat la data de_ (f.28, vol.1), în care sediul societății figurează la o altă adresă decât cea reală, deși știa că societatea inculpată avea un certificat de înmatriculare valabil eliberat din data de_ (f.200 vol.1), acțiune dublată de prezentarea unei stări de fapt mincinoase, despre angajații care vor folosi mașinile în interesul firmei.

În drept, fapta inculpatului O. D. V. , care la data de_ a închiriat de la partea vătămată S.C. C. S.R.L. autoturismele marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare_, respectiv marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, în numele și folosindu-se cu rea credință de actele inculpatei S.C. L. C. S.R.L., prezentând ca adevărată împrejurarea mincinoasă că urmează a fi utlizate de angajații societății, în realitate urmărind să nu mai restituie unul din cele două vehicule, în valoare de 12.500 euro, ce reprezintă prejudiciul suferit în speță de proprietara de drept a bunului, S.C. F.

SSR.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.(1) și (3) Cod penal, pentru care răspunde penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, conform art.52 din Codul penal, prin prisma criteriilor generale prev de art.72 Cod penal, instanța a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmarea produsă - prejudiciul cauzat nefiind recuperat - de persoana și conduita inculpatului, care nu posedă antecedente penale, cu consecința aplicării unei pedepse cu închisoarea, dozată în mod corespunzător, potrivit textului de lege incriminator.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii.

În raport de circumstanțele reale și personale menționate, instanța a apreciat, totuși, că scopul prevenției generale și speciale poate fi atins față de inculpat și fără privarea sa de libertate, fapt pentru care, în conformitate cu

dispozițiile art.86^1 din Codul penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei ce-i va fi efectiv aplicată, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art. 86^2 Cod penal.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să respecte cu bună-credință măsurile de supraveghere prev. de art.86^3 alin.(1) lit.a)-d) Cod penal, în caz contrar putând deveni aplicabile disp. art.86^4 Cod penal privitoare la revocarea beneficiului suspendării.

Potrivit art.71 alin.2) Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1) lit.a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar potrivit alin.5) al aceluiași articol, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Văzând Decizia de îndrumare pronunțată de instanța supremă sub nr.74/2007, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, precum și de împrejurările concrete ale comiterii acesteia, instanța a apreciat că în speță se justifică față de inculpat aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.

Așa fiind, instanța a dispus doar interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II- a, pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării cerințelor impuse de lege pentru această instituție juridică.

În drept, fapta inculpatei S.C. L. C. S.R.L. care, prin reprezentantul său legal, inculpatul O. D. V. , în calitate de administrator ce a acționat în numele societății, la data de 06 decembrie 2009 a închiriat cele două autoturisme amintite anterior, folosindu-se cu rea-credință de actele firmei în relația cu partea vătămată S.C. C. S.R.L., prezentând ca adevărată împrejurarea mincinoasă că urmează să fie utilizate de angajații săi, în realitate urmărindu-se nerestituirea unuia din cele două vehicule, autoturismul marca Ford Focus în valoare de

12.500 euro, ce reprezintă prejudiciul suferit în speță de proprietara de drept a bunului, S.C. F. SSR.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.(1) și (3) Cod penal, pentru care firma inculpată răspunde penal, urmând să fie condamnată.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, conform art.52, art.53^1 din Codul penal, prin prisma criteriilor generale prev de art.72 alin.(3) Cod penal, instanța a ținut seama de natura și gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, urmarea produsă - prejudiciul cauzat nefiind recuperat - de persoana inculpatei, care nu posedă antecedente penale, cu consecința aplicării unei pedepse cu amenda, dozată în mod corespunzător, în condițiile art.71^1 alin.(3) Cod penal.

IV. Cât privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că S.C. F. S.

S.R.L. s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de

12.500 euro, reprezentând c/valoarea autoturismului proprietatea sa, marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ .

Văzând prevederile art.14, art.346 Cod procedură penală, raportat la art.998 și urm., art.1003 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță raportat la data comiterii infracțiunii, s-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 12.500 euro, reprezentând echivalentul pecuniar al autoturismului însușit, marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, cu precizarea că suma asigurată a bunuri în caz de avarii și furt, conform poliței încheiată la acea dată cu Astra Asiguri S.A. (fila 46, vol.1) era chiar mai mare, de 13.077 euro.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul O. D. și SC L. C. S. .

Prin apărătorul ales inculpatul a solicitat admiterea căii de atac promovate și achitarea sa în baza art. 10 lit d raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală întrucât infracțiunii îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția. Împotriva inculpatului, la dosar nu există probe certe de vinovăție condiții în care se impune achitarea sa.

În subsidiar, apreciază că se impune achitarea acestuia în baza art. 181 Cod penal, faptei lipsindu-i pericolul social al unei infracțiuni.

Apărătorul SC L. C. S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței judecătoriei și achitarea societății în baza art. 10 lit d raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală apreciind că, în speță este vorba de o convenție civilă sau comercială ce vizează nerespectarea unor clauze contractuale, astfel că, lipsind latura subiectivă a infracțiunii, este oportună o soluție de achitare pe lipsa unui element constitutiv al infracțiunii.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, Curtea ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursurile promovate:

Probele dosarului evidențiază fără echivoc că la 23 iulie 2009 inculpatul O. a achiziționat părțile sociale ale inculpatei SC L. C. S. cu sediul în V. -D., având ca obiect distribuția de băuturi devenind astfel asociat unic și administrator al firmei.

Actele scrise pun în lumină faptul că la 6 decembrie 2009 inculpatul O. s-a deplasat în Cluj, prilej cu care a contactat o societate al cărei obiect de activitate era închirierea de autoturisme, respectiv partea vătămată C. S., cu scopul de închiria două mașini. În acest sens, inculpatul a purtat o discuție telefonică în sensul închirierii a două autoturisme, cu martorul Rangel Pedro, stabilindu-se o întâlnire în jurul orei 21, oră la care inculpatul s-a prezentat la sediul SC C. S. Cluj, pentru a închiria cele două vehicule.

Probele scrise atașate cauzei dovedesc faptul că între partea vătămată SC

C. S. și inculpata SC L. C. S. reprezentată la acel moment prin inculpatul

O., s-au încheiat două contract de închiriere care au semnate și ștampilate de către acesta, în numele societății. Obiectul celor două contracte înregistrate sub

nr. 121 și 122 din 6 decembrie 2009 l-a constituit închirierea autoturismelor Ford Focus cu nr._ și respectiv Opel Astra cu nr. Cj-23-FKF.

Curtea reține că cele două autovehicule fuseseră date spre folosință de către partea vătămată SC F. SS D. în favoarea părții vătămate SC C.

S. . Prețul contractului a fost de 2310 lei, sumă pe care inculpatul O. a achitat-o la momentul încheierii actului.

Termenul de predare a autoturismului s-a fixat pentru 26 decembrie 2009.

Inculpatului O. i-au fost predate copiile serox ale certificatelor de înmatriculare și ale asigurărilor prilej cu care acesta a lăsat, în mod intenționat o copie a vechiului certificat de înregistrare, în care societatea L. figura cu sediul social, la o altă adresă decât cea reală.

La momentul încheierii contractelor de închiriere în numele inculpatei SC

L. C. S. inculpatul O. a menționat în mod mincinos că autoturismele vor fi închiriate angajaților societății, deci în interesul acesteia, inducând astfel în eroare partea vătămată cu privire la scopul utilizării celor două mașini.

Ulterior, între cele două părți a intervenit un acord cu privire la prelungirea contractelor de închiriere, însă, la expirarea termenului contractual, inculpatul

O. nu a mai restituit niciunul din cele două vehicule.

Probele dosarului demonstrează că autoturismul Opel Astra a fost recuperat din municipiul V. -D. de către reprezentantul părții vătămate SC F.

SS iar autovehiculul Ford nu a mai fost descoperit până în prezent, paguba fiind în sumă de 12500 euro.

Apărarea inculpatului în sensul că lipsește latura subiectivă va fi înlăturată ca nefondată pentru următoarele argumente:

Împrejurarea că inculpatul O. acționând în numele SC L. C. S. a indus în eroare încă de la început SC C. S. cu privire la scopul închirierii autoturismelor, reiese chiar din declarația acestuia, care învederează la 6 decembrie 2009 că închirierea o face pentru deplasarea în țară a angajaților firmei, deci în numele societății SC L. C. S. . Mai mult, inculpatul O. recunoaște că a încheiat contractele de închiriere vizând cele două autovehicule de la partea vătămată, iar cu prilejul încheierii contractului a afirmat că cealaltă persoană ce le va utiliza va fi numitul O. M., aspect care nu corespunde însă realității.

După ce inculpatul a închiriat cele două autoturisme a transportat vehiculul Ford Focus într-o parcare din apropierea aeroportului, după care a transportat și al doilea autoturism în același loc.

Conform propriilor recunoașteri s-a deplasat cu autovehiculul marca Ford la V. -D., de unde a doua zi revenind cu un taxi a preluat și al doilea vehicul, Opel Astra.

Inducerea în eroare a părții vătămate de către inculpatul O. reiese chiar din declarația acestuia, potrivit căreia autoturismul Ford a fost subînchiriat zilele următoare unei persoane, rămasă neidentificată cu prenumele G., din comuna

P. -Stampei, acesta nefiind angajat al inculpatei SC L. C. S. .

Inculpatul O. deși se obligase să comunice numele celui de-al doilea conducător auto, părții vătămate SC C. S., nu și-a mai îndeplinit această obligație. Cu toate acestea, la 11 decembrie 2009 la sediul SC C. S. a fost primit un fax cu datele de identificare ale numitului T. șcă Marcel, cu domiciliul în C. una Dorna-Candrenilor județul Suceava.

Cercetările efectuate în prezentul dosar au evidențiat însă că T. șcă Marcel era decedat încă din anul 2006.

Din declarația martorei T. șcă Ștefania rezultă că fiul său, T. șcă Marcel fusese angajat al unei societăți al cărei administrator era Borgovan M., prieten

al inculpatului O., adică, chiar persoana de la care fusese recuperat autoturismul Opel Astra.

Probele dosarului demonstrează fără echivoc că, inculpatul O. a subînchiriat autoturismele, deși acest aspect contravenea clauzelor contractuale. Acesta chiar recunoaște "întrucât mi s-a oferit o chirie pe zi mai mare decât cea pe care o achitam eu, am considerat o afacere avantajoasă închirierea autoturismelor către terțe persoane";, de unde reiese că inculpatul nu a avut niciun moment intenția de a folosi vehiculele în interesul societății, ci, a privit acest aspect ca o modalitate de a obține profit din subînchirierea acestora.

Faptul că inculpatul nu putea să închiriere vehiculele pentru folosul societății, ci doar pentru a se îmbogăți, reiese și din faptul că SC L. C. S. nu avea alți angajați la acel moment.

Din actele cauzei rezultă că, inculpatul O. a subînchiriat autoturismul Opel numitului Borgovan L. uț, administrator al unei societăți de închiriere a autoturismelor, care la rândul său l-a subînchiriat unor persoane din Bacău.

Referitor la vehiculul Ford, inculpatul susține că l-a închiriat unui cetățean american pe nume John Smith contra sumei de 650 euro, pe care însă acesta nu i l-a mai restituit.

Susținerile inculpatului vor fi înlăturate ca mincinoase deoarece din adresa cabinetului de avocatură Neacșu C-tin din București, în structura societății " SMASH ENERGY CORPORATION"; nu a existat nicio persoană cu numele John Smith.

Mai mult, din aceeași adresă rezultă că societatea de mai sus a fost preluată din anul 2008 de către actualul administrator Borgovan M. din comuna Coșna județul Suceava.

Vinovăția inculpatului în comiterea faptei de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată prev de art 215 alin.1-3 Cod penal rezultă fără echivoc din propria recunoaștere a acestuia care se coroborează perfect cu declarațiile părților vătămate Rangel Pinto Pamplona și F. V. precum și cele ale martorilor Lupu Valerică, Rangel Pedro Eduardo și T. șcă Ștefania și din cuprinsul contractul de închiriere a autovehiculelor 121 și 122 din 6 și 7

decembrie 2009 (filele 6-8 u.p.).

Din declarațiile martorilor și chiar propria recunoaștere a inculpatului, rezultă fără echivoc că inculpatul O. în numele inculpatei SC L. C. S., prin prezentarea în mod mincinos a faptului că va utiliza autoturismele în folosul societății, a subînchiriat cele două vehicule, contrar dispozițiilor contractuale, obținând profit de pe urma utilizării lor, inducând astfel în eroare partea vătămată SC C. S. la momentul încheierii contractului cu privire la scopul folosirii mașinilor.

Mai mult, probele dosarului evidențiază că fapta inculpatei SC L. C. S. care, prin reprezentatul său legal, O. D. V., în calitate de administrator ce a acționat în numele societății, la 6 decembrie 2009, a închiriat de la partea vătămată SC C. S. două autoturisme, prezentând acesteia, ca adevărată, împrejurarea mincinoasă, că vehiculele urmează să fie folosite de către angajații societății, aspect care nu corespundea adevărului, inducând astfel în eroare partea vătămată la momentul încheierii contractului, iar ulterior a subînchiriat autoturismele unor terțe persoane și nu le-a mai restituit, creând un prejudiciu de peste 12500 euro, constituie înșelăciunea vizată de art. 215 alin 1 și 3 Cod penal, fiind exclusă o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit d raportat la art. 11 pct 2 lit a Cod procedură penală, existând fără echivoc intenția de a înșela a inculpatei, câtă vreme pentru obținerea sumei de bani în interes propriu s-a folosit de mijloace dolosive.

De asemenea, nu se poate pronunța o soluție de achitare în baza art. 10 lit d Cod procedură penală nici în ce privește înșelăciunea comisă de inculpatul O. deoarece acesta la 6 decembrie 2009 a închiriat de la partea vătămată două autoturisme, prezentându-i acesteia ca adevărată, împrejurarea mincinoasă că mașinile urmau a fi folosite de către angajații societății, aspect nereal, partea vătămată fiind astfel indusă în eroare la momentul încheierii contractului, inculpatul ulterior subînchiriind autovehiculele unor terțe persoane și creând victimei un prejudiciu de 12500 euro.

Referitor la aplicarea art.18/1 C.pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.

Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.

De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.

În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.18/1 C.pen.

Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.

Or, din probe rezultă că inculpatul a indus în eroare partea cocontractantă pentru a obține pentru sine un folos material injust în sumă de 12500 euro, rămas nerecuperat.

Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate încercând să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice și care nu se coroborează între ele.

Din copia fișei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Cu toate acestea, față de împrejurarea că inculpatul prin atitudinea sa a creat o stare de pericol pentru buna desfășurare a circuitului civil, justifică concluzia că fapta sa prezintă pericolul social al unei infracțiuni, astfel că nici al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.

Pentru motivele ce preced, recursurile inculpatului și al SC L. C. S. se vor respinge ca nefondate în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 450 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.Peștean I - 150 lei si 300 lei R. C., conform art. 189 Cod procedură penală.

Vor fi obligați recurentii O. si S.C. L. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care 450 lei reprezentând onorariu avocațial, conform art.192 alin 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de O. D. V. si S.C. L.

S.R.L. împotriva sentintei penale nr. 215 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei
.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 450 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av.Peștean I - 150 lei si 300 lei R. C..

Obligă pe recurentii O. si S.C. L. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care 450 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2013 .

PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
DP	S.	S.	, V.	G.

GREFIER

Red. D.P./M.N.

2 ex./_

Jud.fond.-I. C. G.

#Inselaciune. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 64/2013. Înșelăciune		Decizia penală nr. 165/2013. Înșelăciune →

Decizia penală nr. 1555/2013. Înșelăciune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1555/2013. Înșelăciune