Decizia penală nr. 303/2013. Lovire sau alte violențe
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 303/R/2013
Ședința publică din 5 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. ,judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. A. |
: L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile formulate de inculpații K. C. N. | și K. L. | |
R. | , împotriva sentinței penale nr.170/_, pronunțată în dosar nr._ | al |
Judecătoriei J., inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev.și ped.de art.180 alin.2 C.pen. cu reținerea art.37 lit.a C.pen. ( câte două infracțiuni ) și ultraj, prev.de art.321 alin.1 C.pen. cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. C. N. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.L. Kinga, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul K. L. R. personal, asistat de apărător ales, av.Gavriș I. Darie, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. L. R., av.M. a Raluca, cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului K. C. N., având în vedere că la termenul anterior și-a exprimat voința de retragerea recursului, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului.
Apărătorul inculpatului K. L. R., în probațiune, arată că la instanța de fond s- a pus în discuție vizionarea casetei cu toate că din răspunsurile aflate la dosar reiese că aceasta nu poate fi vizionată întrucât nu ar mai exista. Consideră că cea mai importantă probă din dosar este acea casetă care ar putea arăta întreaga stare de fapt. Apreciază că aceasta există dar intenționat nu s-a depus la dosarul cauzei, astfel că, solicită efectuarea unei adrese către martorul P. care deține în proprietate acel magazin, să o depună la dosar.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea cererii în probațiune ca nefiind concludentă și utilă cauzei. Arată că nu există caseta la care s-a făcut referitre, aceasta fiind doar susținerea inculpatului, admisă și de martora P. V. dar care a recunoscut că la presiunea exercitată de familia inculpatului, în fața instanței ar fi spus că ar fi existat un CD însă nu există nici o dovadă în acest sens.
Apărătorul inculpatului K. C. N., nu se opune probei solicitate.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune având în vedere că această chestiune a fost soluționată în fața instanței de fond și există răspunsul de la SRI cu privire la această casetă.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului K. C. N., având în vedere că la termenul anterior și-a exprimat voința de retragerea recursului, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului K. L. R., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. Consideră că declarațiile martorilor nu se coroborează, ci sunt contradictorii. Astfel, solicită a se avea în vedere declarația martorului Stejărean care spune că inculpatul K. C. a luat acea bâtă și l-a lovit pe partea vătămată. De asemenea, martora P. V. spune că a văzut doar când inculpații l-au lovit cu picioarele pe partea vătămată dar nu a văzut nici o bâtă. Apreciază că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului K. L. R. ca nefondat. Declarațiile părților vătămate sunt constante și sunt susținute de actele medicale, acestea coroborându-se cu declarațiile date în faza de urmărire penală de martorii P. V., Stejărean D., Szep Attila și P. Ionuț, chiar dacă aceștia în fața instanței și-au schimbat declarațiile. Această revenire nu este în nici un fel motivată iar pe de altă parte se explică, având în vedere presiunile exercitate de familia inculpatului. Martorul P. Ionuț nu și-a schimbat declarația, acesta menținându-și declarația din faza de urmărire penală. Având în vedere probele administrate în cauză, în mod just prima instanță a stabilit vinovăția inculpatului. Cu privire la recursul inculpatului K. C. N., solicită a se lua act de retragerea lui.
Inculpatul K. C. N., având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea recursului.
Inculpatul K. L. R., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său susținând că este nevinovat.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 170 din data de 20 decembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei J., a fost condamnat inculpatul K. C. N., fiul lui I. și
, născut în data de_ în J., S., cetățean român, recidivist, domiciliat în J., str.S., nr.169, S., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen..
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
A fost condamnat inculpatul K. C. N. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
S-a constatat că suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.217/_ a Judecătoriei J. a fost anulată prin sentința penală nr.35/_ a aceleiași instanțe, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 996/R/_ a Curții de Apel Cluj.
S-a constatat că infracțiunile pentru a căror comitere a fost cercetat inculpatul în prezenta sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni, prin sentința penală nr. 35/_ a Judecătoriei J., modificată prin decizia penală nr. 996/R/_ a Curții de Apel Cluj și 1 an și 6 luni, din sentința penală nr.49/_ a Judecătoriei J., modificată prin decizia penală nr. 846/_ a Curții de Apel Cluj.
În baza art.36 Cp s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare din sentința penală nr.35/2012, modificată, și s-a repus pedepsele componente în individualitatea lor, 6 luni, 1 an, 2 ani, 2 ani, 1 an, 2 ani, 1 an, 2 ani, 2 ani, 2 ani, 2 ani, 6 ani, 2 ani și 6 luni, 6 ani și 2 luni, 1 an, precum și pedeapsa rezultantă din sentința penală nr.49/2012, respectiv 1 an, 8 luni, 1 an și 6 luni, 1 an, și le-a contopit cu pedepsele aplicate prin prezenta, rezultând în final pedeapsa cea mai grea, 6 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a, teza II, b C.pen..
Din pedeapsa rezultantă aplicată, de 6 ani și 2 luni închisoare s-a dedus reținerea, arestarea preventivă și perioada executată, începând cu data de_, la zi.
A fost condamnat inculpatul K. L. R., fiul lui R. I. și Ș., născut în data de_, în J., S., cetățean român, recidivist, domiciliat în J., str.S., nr.81, S. la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
A fost condamnat inculpatul K. L. R. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
Conform art.33, 34 lit.b C.pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, și aplică pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.
În temeiul prevederilor art.83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.33/_ a Judecătoriei J., definitivă prin nerecurare, si s-a dispus executarea în regim de detenție, cumulată cu prezenta de 1 an, în total 1 an și 8 luni închisoare, cu aplicarea art.71 raportat la art. 64 lit.a teza II, b C.pen..
Din pedeapsa rezultantă aplicată, de 1 an și 8 luni închisoare, s-a dedus perioada arestului preventiv, intervalul_ -_ .
În temeiul prevederilor art.14 raportat la art.346 C.proc.pen. și art.313 din OG.72/2006 s-a admis acțiunea părții civile S. O. J., și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să-i plătească suma de 28,43 lei, despăgubiri.
Au fost respinse ca nefondate cererile părților civile O. C. și O. S., având ca obiect obligarea inculpaților în solidar la plata a câte 15.000 lei, daune-morale, către fiecare parte civilă.
În temeiul prevederilor art.118 lit.b C.pen. s-a dispus confiscarea unui obiect contondent, corp delict aflat în custodia instanței, conform procesului verbal din data de_ .
În baza prevederilor art.109 alin.3 C.proc.pen. au rămas în păstrarea instanței, până la soluționarea definitivă a cauzei, un hard-disck ridicat în vederea expertizării, de la martora P. V., în baza procesului-verbal din data de_ .
În temeiul prevederilor art.191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul K. L. să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul K. C., suma de 700 lei, cheltuieli judiciare, onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie, dna C. a Iulia, în sumă de 300 lei a fost avansat din fondurile M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.308/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, au fost trimiși în judecată inculpații K. C. N. și K. L. R., ambii cerecetați pentru comiterea în concurs a două infracțiuni de lovire și una de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.180 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.321 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a C.pen., totul cu aplicarea prevederilor art.33 lit.a C.pen..
Pentru a se face aplicarea acestor prevederi legale, în fapt s-a reținut că cei doi inculpați, în seara zilei de_, în timp ce se aflau în fața magazinului aparținând SC Ionut Agrocom SRL, din J., au agresat părțile vătămate O. C. și O. S., lovindu-le cu pumnii și picioarele, iar inculpatul K. L. R. și cu o bâtă prevăzută la un capăt cu un cui, pe care a luat-o din portbagajul mașinii sale. În urma loviturilor aplicate, ambele părți vătămate au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 8- 9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpații nu au solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate, stabilită de art.320/1 C.proc.pen., astfel că s-a efectuat cercetare judecătorească.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, în fapt instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de_, în jurul orelor 21,00, părțile vătămate O. C. și O. S.
, se aflau în fața magazinului aparținând SC Ionut Agrocom SRL, situat în J., pe str.T.V.
, unde consumau bere și suc. În acest timp, în fața magazinului a oprit mașina condusă de inculpatul K. L. R., din care a coborât acesta și inculpatul K. C. N., ambii îndreptându-se spre magazin.
Inculpatul K. L. R. a salutat pe cele două părți vătămate, dând mâna cu ele, după care a intrat în magazin. În urma lui, și inculpatul K. C. N. i-a salutat pe cei doi, dorind să dea mâna cu ele. În acest moment, partea vătămată O. S. i-a reproșat inculpatului anumite comportamente din trecut și a refuzat să dea mâna cu el, fapte care l- au iritat pe inculpat și în consecință i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul, în zona capului. În urma loviturii, partea vătămata s-a dezechilibrat și a căzut peste un tomberon aflat lângă scările magazinului.
După ce s-a ridicat, ajutat de fratele său, parte vătămată, la rândul său, parte vătămată O. S. a sunat la poliție. Între timp, inculpatul K. C. N. a intrat și el în magazin, și a ieșit împreună cu inculpatul K. L. R., după scurt timp, ambii îndreptându-se spre mașină.
Partea vătămată O. S., observând intenția inculpaților de a părăsi locul faptei, s-a dus la mașină și a tras de portieră, cerându-le să nu plece deoarece a anunțat poliția. În acest moment a coborât inculpatul K. C. N. care din nou a început să o lovească pe partea vătămată O. S. . Partea vătămata O. C. , văzând ce se întâmplă s-a apropiat de cei doi și a intervenit, la fel făcând și inculpatul K. L. R., care a coborât din mașină și din portbagaj a scos o bâtă cu care apoi a lovit părțile vătămate. Ambele părți vătămate la un moment dat au căzut, fiind lovite de către ambii inculpați cu pumnii și picioarele. Din declarațiile martorilor rezultă că pentru a se apară, și partea vătămată O.
a aplicat lovituri inculpatului K. C. N. , apoi intervenind, partea vătămată O.
C. a fost lovită la rândul ei, la final cei doi inculpați reușind să pună la pământ pe ambele părți vătămate, cauzându-le leziunile descrise în certificatul Medico-legal.
Din declarațiile martorilor se reține că inculpatul K. C. N. a devenit agresiv față de partea vătămată O. S. după ce aceasta i-a reproșat anumite comportamente anterioare, care l-au deranjat, dar pe lângă acestea i-a adresat și cuvinte jignitoare, cu trimitere la etnia căreia îi aparține inculpatul, urmate și de refuzul de a da mâna cu el.
A doua parte a incidentului, în care au fost implicați toți cei patru, a început din cauza insistențelor părții vătămate O. S., care a încercat să-i oprească pe cei doi inculpați să plece de la fața locului, ținând de portiera mașinii.
Comportamentul cel puțin nepotrivit, și ușor agresiv al părții vătămate O. S. este confirmat și de martorul Stejerean D., care afirmă că a fost înjurat de această parte vătămată în momentul în care i-a spus să rămână la fața locului până la sosirea ambulanței. Același martor afirmă că probabil partea vătămată O. S. se afla sub influența băuturilor alcoolice, anterior incidentului acesta consumând bere, aspect despre care vorbesc și alți martori.
În legătură cu faptele descrise mai sus trebuie precizat că inculpatul K. L. R. nu a recunoscut cele reținute în sarcina sa, susținând constant că el nu a avut un par asupra sa, și implicit nu a lovit pe nimeni, toată implicarea sa rezumându-se la încercarea de a-l liniști pe inculpatul K. C. N.
Inculpatul K. C. N., recunoaște parțial că a lovit părțile vătămate, susținând că bâta a fost luată de către partea vătămată O. C. din tractorul lor, și el s-a limitat la a deposeda partea vătămată de acel obiect, pe care apoi l-a aruncat în șanț, fără a lovi pe nimeni cu ea. Același inculpat susține că inculpatul K. L. R. nu a participat activ la incident.
Variantele susținute de către inculpați și martorii apropiați acestora, rude, sunt infirmate de către ceilalți martori oculari. Toți ceilalți martori afirmă că l-au văzut pe inculpatul K. L. R. când a scos din portbagajul autoturismului său o bâtă, unii văzând și când a folosit-o, lovind părțile vătămate.
Martorul Stejerean N. susține că nu l-a văzut pe inculpatul K. L. R. având asupra sa vreo bâtă sau să lovească părțile vătămate, văzând bâta în posesia inculpatului
C. N. , care a și lovit părțile vătămate cu ea. Același martor a mai observat când bâta a fost pusă de către inculpatul K. C. N. sub un pod.
Analizând declarațiile martorilor, instanța a reținut că inculpatul K. L. R. a avut asupra sa o bâta și cu aceasta a aplicat lovituri celor două părți vătămate. Și în Certificatul Medico Legal se constată că leziunile suferite de către părțile vătămate au fost produse prin lovire cu un corp dur, precum și prin comprimare cu mâna, în cazul părții vătămate O. S. .
În ceea ce privește probatoriul administrat, instanța s-a considerat lămurită, reținând implicarea activă a ambilor inculpați, în modul descris mai sus.
Cu toate acestea pe parcursul cercetării judecătorești s-au ivit anumite probleme, din cauza celor declarate de martora P. V. . În declarația inițială, dată în instanță, aceasta martoră a afirmat că imediat după incident, la fața locului s-au deplasat doi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou cu un lucrător de poliție. Martora a afirmat că în timp ce ea dădea declarație, consemnată de polițist, cei doi procurori au vizionat imaginile înregistrate de camerele de luat vederi montate la magazin și apoi le-au copiat pe un dispozitiv mobil. Întrebată fiind despre aceste aspecte, martora declară că în legătură cu activitatea de vizionare și apoi copiere a imaginilor nu s-a întocmit de către procurori nici un înscris.
Mai trebuie menționat că în faza de urmărire penală avocații inculpaților au solicitat administrarea probei cu înregistrările de imagini, cerere respinsă cu motivarea că lipsei de utilitate, dar și pentru că nu poate fi administrată din motive obiective, de natura tehnică.
Având în vedere declarația martorei din faza cercetării judecătorești, instanța a solicitat că parchetul să-i pună la dispoziție imaginile copiate în împrejurările descrise mai sus, însă procurorii au negat că s-au vizionat și copiat imaginile.
Pentru clarificarea situației a fost reaudiată martora, care de aceasta dată arată că cele declarate anterior nu corespund realității, iar afirmațiile anterioare cu privire la copierea imaginilor le-a făcut pentru a se proteja de presiunile la care o supun rudele inculpaților. Pentru o imagine mai clară a situației trebuie menționat că la magazinul administrat de martora P. V. se întâmplă frecvent incidente, în general cauzate de locuitorii cu un comportament mai puțin corect, de pe strada S. . În ceea ce privește presiunile exercitate de rudele inculpaților, se constată că acestea sunt reale, fiind pornite cercetări în acest sens față de aceste persoane.
Cu toate acestea, faptul că inculpatul K. L. R., prin avocat ales, a insistat foarte mult în administrarea probei cu înregistrările de imagini, din care, susține acesta ar rezulta neimplicarea sa activă în conflict, instanța a încuviințat cererea formulată de acesta, respectiv verificarea hard discului. În acest sens s-au solicitat informații de la
Institutul pentru tehnologii avansate privind posibilitatea recuperării imaginilor din data conflictului, care după un timp se șterg, precum a faptului dacă asupra acestora au avut loc intervenții, în sensul copierii lor pe un dispozitiv mobil.
În răspunsul formulat către instanță se arată că recuperarea imaginilor este posibilă numai în situația în care peste ele nu s-au suprascris alte imagini, iar referitor la cel de-al doilea aspect se arată că se poate stabili doar faptul că la sistemul informatic s-a conectat un dispozitiv mobil, nu și ce s-a făcut cu acesta. Și ultimul aspect menționat este că din cauza volumului mare de lucrări și lipsa personalului nu se poate rezolva nici o cerere.
Având în vedere cele de mai sus, raportat în primul rând la faptul că se susține că la data incidentului nu funcționau camerele, apoi că de atunci s-au înregistrat alte imagini, este puțin probabil să se clarifice situația. Chiar dacă s-ar aștepta un termen mai îndelungat pentru a se putea efectua expertiza, nu s-ar putea clarifica toate aspectele contradictorii. De altfel, după cum s-a arătat anterior, martora a revenit asupra primei declarații, afirmând că procurorii nu au copiat imagini. Credibilitatea martorei este nulă, și având în vedere insistentele inculpatului K. L. R. pentru vizionarea imaginilor instanța a admis proba solicitată de acesta, dar pentru motivele în primul rând de ordin tehnic, și nu în ultimul rând, având în vedere conținutul declarațiilor martorilor, evocate anterior s-a renunțat la administrarea ei.
Pentru toate motivele care preced, instanța în fapt a reținut că cei doi inculpați au agresat părțile vătămate, faptele lor întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Faptele au întrunit elementele constitutive și ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzute de art.321 alin.1 C.pen., toată conduita lor fiind în mod evident contra bunelor moravuri, generând scandal și întâmplându-se într-un loc public, în sensul legii penale.
Inculpații au fost condamnați după cum urmează:
K. C. N. - 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
Infracțiunile pentru a căror comitere a fost cercetat inculpatul în prezenta cauză au fost comise în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a C.pen., primul termen al acesteia fiind o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii de 1 an, cu suspendarea executării sub supraveghere, timp de 4 ani, aplicată prin sentința penală nr. 217/_, definitivă la_, prin nerecurare, a Judecătoriei J. .
De asemenea s-a constatat că infracțiunile pentru a căror comitere a fost cercetat inculpatul în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr.35/_ a Judecătoriei J., definitivă și modificată prin decizia penală nr.996/R/_ a Curții de Apel Cluj. Prin aceeași sentință și decizie, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicată prin sentința penală nr.217/_, definitivă la_, a Judec J.
, a fost anulată, pedeapsa rezultantă fiind descontopită, iar pedepsele componente, contopite cu cele din sentința penală nr.35/2012, rezultând în final pedeapsa de 6 ani și 2 luni înch, în a cărei executare se află în prezent inculpatul.
Infracțiunile din prezenta sunt concurente și cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.49/_ a Judecătoriei J., definitivă și modificată prin decizia penală nr.846/R/_ a Curții de Apel Cluj.
Față de aspectele menționate mai sus, în baza art.36 C.pen., pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni a fost descontopită, precum și cea de 1 an și 6 luni, pedepsele componente repuse în individualitatea lor, iar apoi contopite cu cele aplicate prin prezenta hotărâre, rezultând în final pedeapsa cea mai grea, 6 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 raportat la art.64 lit.a, teza II, b C.pen..
În prezenta cauză inculpatul a fost reținut, apoi arestat preventiv, motiv pentru care din durata pedepsei rezultante s-a dedus perioada măsurilor preventive, și a executării, începând cu data privării de libertate,_, până la zi, urmând să se emită noi forme de executare, conforme cu prezenta hotărâre.
Trebuie menționat că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept, aceasta nefiind prelungită ulterior începerii executării pedepsei anterioare.
K. L. R. - 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.37 lit.a C.pen..
1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art.321 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.73 lit.b și art.37 lit.a C.pen..
Infracțiunile de mai sus fiind concurente, s-a făcut aplicarea art.33, 34 lit.b C.pen. iar pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă au fost contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, 1 an închisoare.
Inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a C.pen., primul termen al acesteia fiind o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii de 8 luni, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 33/_ a Judecătoriei J., definitivă prin nerecurare.
Având în vedere faptul că infracțiunile pentru a căror comitere inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză au fost comise în termenul de încercare al condamnării anterioare cu suspendarea condiționată a executării, s-a făcut și aplicarea prevederilor art.83 C.pen., în consecință dispunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.33/_ a Judecătoriei J., definitivă prin nerecurare, care se va executa în regim de detenție, cumulată cu prezenta de 1 an, în total 1 an și 8 luni închisoare, cu aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a, teza II,b C.pen..
Și acest inculpat a fost arestat preventiv, măsura arestării fiind pusă în executare ulterior emiterii mandatului, apoi în cursul judecății a fost pus în libertate. Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art.88 C.pen., din pedeapsa rezultantă aplicată, de 1 an și 8 luni închisoare, s-a dedus perioada arestului preventiv, intervalul_ -_ .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că s-au constituit părți civile S.
O. J., care a acordat îngrijiri medicale părților vătămate, precum și acestea din urmă, solicitând obligarea inculpaților în solidar la plata a câte 15.000 lei, fiecăreia, cu titlu de daune-morale.
Pretențiile prestatorului de servicii medicale au fost dovedite, astfel că în baza prevederilor art.14 raportat la art.346 C.proc.pen. și art. 313 din OG 72/2006, cererea acestuia a fost admisă, și în consecință inculpații în solidar au fost obligați să-i plătească suma de 28,43 lei, despăgubiri.
Pretențiile părților civile, O. S. și O. C. au fost respinse ca nefondate.
Este adevărat că părțile civile în urma agresiunii inculpaților au suferit leziuni, care potrivit certificatului medico legal au necesitat câte 8-9 zile de îngrijiri medicale, însă analizând concret natura leziunilor se constată că acestea sunt minore, fiind vorba de multiple echimoze, chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale este destul de mare. Pe de altă parte se mai reține că nici conduita părților vătămate nu a fost impecabilă. În primul
rând, din probele administrate se reține de la început atitudinea ostilă, apoi jignitoare a părții vătămate O. S., în momentul în care inculpatul K. C. N. l-a salutat, declanșând astfel agresivitatea acestuia din urmă. Mai mult, după încheierea primei faze a conflictului, în momentul în care inculpații au vrut să plece cu mașina, partea vătămată O.
S. a încercat să-i oprească, ținând portiera mașinii, fapt care a dus la faza a doua a conflictului, soldat cu agresarea părților vătămate. Se constată faptul că și părțile vătămate au contribuit oarecum la declanșarea, apoi escaladarea conflictului cu inculpații, astfel că daunele morale solicitate de acestea nu sunt întemeiate.
Corpul contondent pe care l-au folosit inculpații, în temeiul prevederilor art.118 lit.b C.pen. a fost confiscat, acesta fiind în custodia instanței conform procesului verbal din data de_ .
După cum s-a menționat anterior, în vederea eventualei expertizări a hard disk-lui pe care se stochează înregistrări la magazinul în fața căruia a avut loc incidentul, acesta a fost ridicat de la martora, în baza procesului verbal din data de_ . Având în vedere răspunsul specialiștilor cu privire la ceea ce s-ar putea stabili și ce nu, prin efectuarea expertizei, dar și imposibilitatea efectuării ei din cauza lipsei de personal, instanța a omis administrarea acesteia, cu privire la starea de fapt considerându-se lămurită de declarațiile martorilor.
Față de aceste aspecte, în temeiul prevederilor art.109 alin.3 C.proc.pen., obiectul ridicat de la martora a rămas în păstrarea instanței, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Inculpații fiind condamnați, în baza art.191 C.proc.pen. au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpații K. C. N. și K. L. R.
.
Prezent la termenul de judecată în recurs din 12 februarie 2013 inculpatul K. C.
N. a arătat că își retrage recursul promovat în cauză (f. 18 dos.recurs).
Potrivit art. 369 al. 1 C.proc.pen. la care face trimitere art. 3854al. 2 teza II C.proc.pen pâna la inchiderea dezbaterilor la instanta de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursull declarat.
Așa fiind, în temeiul textului lege menționat Curtea urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul K. C. N. împotriva sentinței penale nr. 170 din 20 decembrie 2012 a Judecătoriei J. .
Inculpatul K. L. R. a criticat sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea soluției atacate si pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.
Recursul a fost motivat arătându-se, în esență, că vinovăția sa nu a fost dovedită deoarece declarațiile martorilor nu se coroborează și sunt contradictorii, invocând în acest sens declarațiile martorului Stejărean N. care a arătat că inculpatul K. C. a luat acea bâtă și l-a lovit pe partea vătămată, precum și declarațiile martorei P. V. potrivit cărora a văzut doar când inculpații l-au lovit cu picioarele pe partea vătămată, fără a observa vreo bâtă.
Procedând la solutionarea recursului inculpatului K. L. R. prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia
poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură Penală instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură Penală).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Pe de altă parte, conform art.69 C.proc.pen., declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, faptele și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parțial din propriile declarații ale inculpatului, precum si din declarațiile martorilor.
Este de observat, în primul rând, că inculpatul K. L. R. nu a negat implicarea sa în altecația care s-a derulat în data de_ în fața magazinului aparținând SC Ionut Agrocom SRL, situat în J., pe str.T.V. .
În ceea ce privește contribuția susnumitului la agresarea victimelor, Curtea reține ca fiind semnificative declarțiile martorilor P. V. (f. 314 dos.fond), Stejărean D. Augustin (f. 39 u.p., f. 316 dos.fond) și P. Ionuț Antoniu (f. 317 dos.fond). Astfel, din declarațiile tuturor acestor martori rezultă că inculpatul K. L. R. a fost cel care a luat bâta din portbajul mașinii o bâtă cu care l-a lovit pe partea vătămată O. S., martora P. V. arătând chiar că actele de lovire au fost realizate atunci când victima era cazută la pământ și toti acesti martori au confirmat că ambii inculpați au aplicat vitimelor lovituri cu pumnii și picioarele.
Inculpatul K. L. R. a invocat în sprijinul său declarțiile martorilor K. Augustin și Stejerean N. (f. 313, 315 dos.fond), însă Curtea constată că depozițiile acestor doi martori nu sunt credibile deoarece nu se coroborează între ele, după cum nu se coroborează nici chiar cu declarațiile inculpatilor. Astfel, acești martori afirmă că inculpatul
K. C. Nicoale ar fi luat bâta din tractorul victimelor și că l-ar fi agresat pe O. S. cu aceasta, sustineri infirmate chiar de inculpatul K. C. Nicoale potrivit căruia, în fapt, el ar fi fost lovit cu acest obiect de către victima O. C. . Apoi, deși martorul K. Augustin a declarat că inculpatul K. C. Nicoale nici nu a coborât din mașină și nici nu a participat la evenimente, afirmația este contrazisă de martorul Stejerean N. care a arăta că inculpatul K. C. Nicoale a coborât din mașină și a intervenit pentru a-i despărți pe cei trei implicați în agresiune, respectiv victimele și inculpatul K. C. N. . Nu poate fi omis faptul că inculpatul inculpatul K. L. R., indirect prin intermediul familiei sale, a exercitat presiuni asupra martorilor din dosar pentru a-i determina să dea declarații prin care să-l exonereze de răspundere penală (f. 386-397
dos.fond).
În final, actiunile agresive ale celor doi inculpați au generat serioase temeri celor din jur și au produs scandal public, impunându-se intervenția organelor de poliție și a firmei de securitate care asigura paza magazinului pentru a se asigura restabilirea ordinii si liniștii publice.
Din aceste considerente curtea concluzionează că în mod fondat si motivat au fost înlăturate apărările inculpatului K. L. R. si probele administrate la cererea acestuia, iar starea de fapt retinuta de instanta de fond este corectă, fiind rezultatul unui proces logic si a unor raționamente de analiză științifică a probelor administrate în cauză.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente (infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.și ped.de art.180 alin.2 C.pen. -două infracțiuni și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. și ped. de art.321 alin.1 C.pen.).
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată recurentului
L. R., Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și totalității urmărilor faptelor din perspectiva atingerii aduse integritărții fizice a altor persoane și climatului de ordine și conviețuire pașnică.
În acest context, Curtea concluzionează că pedepsele stabilite de către instanța de fond sunt juste și proporționale, în masură sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acestora, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.pen., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că vor contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Totodată, aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b C.pen. s-a impus raportat la natura si gravitatea faptelor comise, dispozitia primei instante fiind în acord cu Decizia nr.74/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,precum si cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Pentru aceste motive, Curtea consideră în mod legal instanta de fond a retinut ca faptele inculpatului K. L. R. constituie infractiuni si că are vinovătie in comiterea acestora, motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de către susnumitul inculpat, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatilor li s-a asigurat asistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de 300 și de 150 lei onorarii partiale pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din fondul M. ui Justiției.
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul K. C. N. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, iar pe inculpatul K. L. R. la 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 lei și 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Ia act de retragerea recursului inculpatului K. C. N. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. L. R. împotriva sentintei penale nr. 170 din 20 decembrie 2012 a Judecătoriei J. .
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 300 și 150 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentul K. C. N. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, iar pe inculpatul K. L. R. la 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 și 150 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. M. G.
| ← Decizia penală nr. 216/2013. Lovire sau alte violențe | Decizia penală nr. 27/2013. Lovire sau alte violențe → |
|---|
