Decizia penală nr. 34/2013. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a1

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ

Decizia penală Nr. 34/2013 Ședința publică de la 21 Mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: S. M.

Judecător: I. D. H. Judecător: C. T. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentata prin procuror D. B. ușan din cadrul DIICOT-S. Teritorial S.

S-a luat în examinare recursul formulat de DIICOT-S. Teritorial S. și de inculpații P. D. F. în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S., și inculpatul D. M. I. în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S., împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. în dosar nr._ având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul Ministerului Public D. B. ușan, în calitate de recurent, recurentul inculpat P.

F. D. asistat de av. desemnta din oficiu C. M. cu împuternicire avocațială depusă din dosarul cauzei fila 17, recurentul inculpat D. M. I.

, asistat de av. desemnat din oficiu Sas Garofița, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 16 și intimatul inculat T. R. M. asistat de av. desemnat din oficiu Cubleșan R., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 15, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, la solicitarea instanței dacă sunt cereri sau excepții, părțile arată că nu cereri de formulat sau excepții de invocat.

Apărătorul recurentului inculpat D. M. I. depune la dosarul cauzei 2 înscrisuri în circumstanțiere.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.

Reprezentantul Ministerului Public, în calitatea sa de recurent solicită instanței admiterea recursului formulat. Atât inculpatul T. R. M., cât și toți ceilalți arată reprezentantul Ministerului Public se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de asociere la grup organizat, de infracțiuni informatice și nu în ultimul rând de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Actul de sesizare al instanței a fost întocmit, astfel încât se constată că inculpatul din perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013 a efectuat 10 acte materiale, cauzând astfel prejudiciu a 10 părți vătămate, în cuantum de 8750 lei. Periculozitatea acestora rezultă din modul de comitere al infracțiunilor,

durata de timp a desfășurării infracțiunilor precum și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

În sarcina intimatului inculpat se reține că acesta a creat conturi fictive în conformitate cu prevederile art. 49 din L61, complicitate la înșelăciune, asocierea la un grup de crimă organizat. Recunoaște că inculpatul a avut o comportare sinceră și corectă, însă învederează că în sarcina sa se reține că a retras diferite sume de bani de la diferite bănci. A recunoscut că a creat conturi fictive, pe care ulterior le-a dat inculpatului P. D. F. . S-a făcut trimitere la inculpatul R. M. L. care este cercetat în stare de libertate, menționându-se că acesta ar fi avut o activitate infracțională mult mai laborioasă. Și împotriva acestei soluții s-a declarat recurs. Aceste infracțiuni, săvârșite de către acești inculpați, au fost întrerupte de organele de urmărire penală, cu efectuarea perchezițiilor domiciliare și nu din proprie inițiativă. Trebuie să primeze în acest moment reacția pentru a se arăta că pentru aceste infracțiuni instanța aplică sancțiuni drastice.

Pentru periculozitatea săvârșirii infracțiunilor solicită judecarea acestora în stare de arest, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat.

Apărătorul inculpatului T. R. M., av. Cubleșan R. solicită instanței respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală cu menținerea dispozițiilor acesteia.

Apreciază că în mod corect prima instanță a dispus lăsarea în libertate a inculpatului T. M. R., având în vedere atitudinea acestuia înainte de acest dosar dar și ulterior dosarului, acesta având o activitate infracțională redusă în raport cu ceilalți inculpați atât în timp cât și cantitativ. Scopul bunei desfășurări a procesului penal este prevăzut de prevederile art. 50 Cod procedură penală respectiv art. 136 Cod procedură penală, reprezintă asigurarea unei bune desfășurări a actului de justiție situație în care nu există temei cum că inculpatul ar împiedica desfășurarea acestei activități, astfel încât apreciază ci există motive care să împiedice cercetarea sa în stare de judecată.

Instanța de fond în mod corect a dispus punerea în libertate a inculpatului T. R. M., apreciind că părțile vătămate au fost foarte puține din totalul lor. Prejudiciul de 8750 lei nu este nicăieri trecut în dosar, acest prejudiciu a fost recunoscut de către inculpat fără a exista un înscris în acest sens la dosar. Din înscrisurile existente rezultă că inculpatul a încasat doar suma de 3500 lei, iar părțile vătămate s-au constituit părți civile pentru suma de 700 lei, restul fiind sume pe care inculpatul le-a recunoscut. Menționează că inculpatul a avut un comportament de colaborare a recunoscut și a solicitat judecarea sa în conformitate cu prevederile art. 320, ind. 1 Cod procedură penală. Există inculpați cu fapte mult mai grave decât cele săvârșite de inculpatul T. R. M., motiv pentru care solicită respingerea recursului

formulat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. Cu acordarea onorariului din oficiu.

Având cuvântul asupra recursului formulat de recurentul inculpat P.

D. F., av. C. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Dispozițiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală presupune, îndeplinirea cumulativă a două condiții, prima este îndeplinită, în ceea ce privește a doua condiție, apreciază că nu se poate spune că lăsarea în libertate a inculpatului

P. D. F. este un pericol pentru ordinea publică. Nu se reține o stare de primejdie, cum că inculpatul odată lăsat în libertate și-ar continua activitatea infracțională sau ar lua legătura cu părțile vătămate. Lăsarea sa în libertate nu ar prejudicia buna desfășurarea a procesului penal. Inculpatul a colaborat cu

organele de cercetare penală, solicitând totodată judecarea pe procedura simplificată. Detenția nu ar fi legitimă, decât dacă ordinea socială a opiniei publice ar fi cu adevărat amenințată. Acest aspect a fost avut în vedere atunci când s-a luat măsura arestării preventive. Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită luarea unei măsuri alternativă detenției, cu acordarea onorariului din oficiu.

Apărătorul inculpatului D. M. I., av. Sas Garofița solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate. Scopul bunei desfășurări a procesului penal poate fi asigurat și cu judecarea inculpatului în stare de libertate.

Temeiul asigurării bunei desfășurări a procesului penal nu mai subzistă, urmărirea penală este finalizată, iar inculpatul va solicita judecarea cauzei potrivit art. 320 indice 1 Cod procedură penală, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Este evident că în situatia în care inculpatul s-ar sustrage de la judecată ori ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, acest lucru ar fi în detrimentul său. Este adevărat că în cauză există un număr mare de părți vătămate, însă acest lucru nu este suficient pentru menținerea măsurii arestării preventive. Mai mult, inculpatul

D. M. I. are în proces calitatea de complice, așadar contributia sa la comiterea faptelor este mai mică decât a celorlalti coinculpați. Totodată, inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, nu a avut nici un fel de sanctiune aplicată, este tânăr, iar modul de detenție l-ar putea influența într- un mod negativ. Este adevărat că acest gen de infractiuni sunt într-un număr din ce în ce mai mare, însă pericolul abstract trebuit apreciat în functie de persoane, circumstanțele spetei, iar în cauză nu există indicii din care să rezulte un pericol social concret. Referitor la prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului arată că măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive puternice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind astfel o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. În cauză nu există indicii că o altfel de măsură preventivă nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.

Apreciază totodată că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar da o șansă inculpatului de ași termina studiile și ar da posibilitate inculpatului să se integreze ulterior mai ușor în comunitatea din care face parte prin obținerea unui loc de muncă, mai ales că în cauză se va obliga inculpatul la recuperarea prejudiciului. Apreciază că toți inculpații ar trebuie să beneficieze de egalitate de arme și de tratament, conform art. 16 din Constituție.

Situația inculpatului R. L. M. este cu totul alta, în cazul acestuia fiind toată familia implicată. D. mădălin este doar cu câteva luni mai mare decât inculpatul R. L. M. . Pericolul social al acestei infracțiuni există, însă apreciază că ar trebui separat de pericolul social concret.

Pentru aceste considerente solicită cercetarea în stare de libertate a inculpatului cu obligarea acestuia la o măsură ma puțin restrictivă de libertate. Cu onorariu din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public, procuror D. B. ușan, având cuvântul asupra recursurilor formulate de inculpații P. D. F. și D. M.

I., solicită instanței respingerea recursurilor formulate și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.

Atât inculpatul P. D. F. cât și inculpatul D. M. I., au săvârșit un nr. de 64 de acte materiale, rezultând un număr de 64 părți vătămate efectuate în perioada iunie 2012-ianuarie 2013 activitate infracțională în calitate de autorat. Punceanu D. F. a fost cel care i-a racolat pe D. M. I. care la rândul lui l-a racolat pe inculpatul R. M. L.

. Prejudiciul reținut în sarcina acestora este de aproximativ 45 milioane lei. Aceste infracțiuni informatice sunt deosebit de grave. Cu privire la egalitatea de tratament, reprezentantul Ministerului Public arată că nu toți inculpații au săvârșit același număr de acte materiale, iar pericolul social concret rezultă tocmai din infracțiunile comise. Pentru aceste considerente solicită respingerea celor două recursuri și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și

legală referitor la cei doi inculpați.

Inculpatul T. R. M., își insușește concluziile apărătorului său, învederând că se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie.

Inculpatul P. D. F. având cuvântul învederează că se obligă să respecte dispozițiile instanței și să se prezinte ori de câte ori va fi nevoie.

Inculpatul D. M. F. arată că îi pare rău de fapta comisă și se obligă să respecte dispozițiile instanței de judecată, prezentându-se ori de câte ori va fi nevoie.

Instanța reține cauza în pronunțare.

T. ,

Prin incheierea penala din data de_ a Judecatoriei Z. in baza art.160 raportat la art.3001 alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat că în mod legal și temeinic s-a dispus față de inculpatul P. D. F., măsura arestării preventive.

În baza art.300¹alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului P. D. F., fiul lui N. și M., născut la data de_ în municipiul B. sector 2, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu domiciliul în sat C., str. F., nr.1A, comuna Ș. de Jos, jud. Ilfov, C.N.P.1., fără antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.5/A/_, pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.3/J/_ .

S-a constat stabilit termen de judecată a cauzei pentru data de_ ora 13.00, prin preschimbarea din oficiu a termenului de judecată stabilit inițial la data de_ .

În baza art.160 raportat la art.300¹alin.1 Cod procedură penală, s-a constat că în mod legal și temeinic s-a dispus față de inculpatul D. M. I.

, măsura arestării preventive.

În baza art.300¹alin.3 Cod procedură penală,s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului D. M. I., fiul lui G. și S., născut la data de_ în municipiul B. sector 2, cetățean român, studii 11 clase, elev, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu domiciliul în sat Ș. de Jos, str. G., nr. 2, comuna Ș. de Jos, jud. Ilfov, C.N.P.1., fără antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.5/A/_, pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.5/J/_ .

S-a constat stabilit termen de judecată a cauzei pentru data de_ ora 13.00, prin preschimbarea din oficiu a termenului de judecată stabilit inițial la data de_ .

În baza art.160 raportat la art.300¹alin.1 Cod procedură penală, s-a constat că în mod legal și temeinic s-a dispus față de inculpatul T. R. M.

, măsura arestării preventive.

In baza art.139 alin.1 raportat la art.145 alin.1 Cod procedură penală, s- a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului T. R. -M., fiul lui G. și Ana, născut la data de_ în municipiul B. sector 2, cetățean român, studii 8 clase, agent de pază, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu domiciliul în municipiul B., sector 5, str.B. nr.27,

C.N.P.1., fără antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S., măsură dispusă prin Încheierea penală nr.5/A/_, pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.4/J/_ cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul

B., fără încuviințarea instanței de judecată.

desemnat ca organ de supraveghere a respectării măsurii Poliția sectorului 5 B. .
In baza art.145 alin.1¹Cod procedură penală, s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
1. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2. să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, Poliția sectorului 5 B.
  , conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
3. să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
4. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

In baza art.145 alin.1²lit.c) Cod procedură penală, s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie și să nu comunice direct sau indirect cu părtile vătămate și cu martorii.

In baza art.145 alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de instanța de judecată, se va înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

S-a constat stabilit termen de judecată a cauzei pentru data de_ ora 13.00, prin preschimbarea din oficiu a termenului de judecată stabilit inițial la data de_ .

Onorariile avocaților care au asigurat asistența juridică obligatorie a inculpaților, d-na C. M., în sumă de 100 lei, d-na Sas Garofița, în sumă de 100 lei și d-na Cubleșan R., în sumă de 100 lei, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate - Organizată și Terorism- Biroul Teritorial S. din data de 15 mai 2013, din Dosar nr.63/D/P/2012, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpații P. D. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea 39/2003, înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal și fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal,

D. M. I. și T. R. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea 39/2003, complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal și complicitate la fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.49 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații R. L. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea 39/2003, înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal și inculpații N. G., R. C. V. și R. Ș. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea 39/2003 și complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal și fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art.49 alin.1 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

S-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în perioada iunie 2012- ianuarie 2013, inculpații s-au asociat într-un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice, și, prin acte repetate, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de mijloace frauduloase, au indus în eroare un număr de 64 de părți vătămate, cauzând un prejudiciu total de 45.654 lei și 70 euro, introducând totodată date informatice fictive într-un sistem informatic, respectiv pe site-ul www.okazii.ro, în scopul obținerii unui beneficiu material.

Măsura arestării preventive a inculpaților P. D. F., D. M. I. și T. R. M. a fost dispusă de către Judecătoria Zalău la data de_, prin încheierea penală de la acea dată, nr.5/A din Dosar nr._, pe o durată de 29 de zile, până la data de_ și pusă în executare prin mandatele de arestare preventivă nr.3/J/21._, 4/J/_ și 5/J/_ . Prin încheierea penală nr.8/A din data de_, nr.16/A din data de_ și nr.22/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților până la data de_ .

Temeiul avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a tuturor celor trei inculpați a fost cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală.

Potrivit art.300¹alin.1 Cod procedură penală, "după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în

stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.300¹alin.3 Cod procedură penală, "când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.";

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiul de drept avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f) Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.

În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezultă presupunerea că inculpații P. D.

F., D. M. I. și T. R. M., față de care se efectuează cercetarea, au săvârșit faptele, avându-se în vedere probatoriul administrat până la acel moment.

Astfel, indicii cu privire la săvârșirea faptelor au rezultat din procesele- verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, înscrisurile comunicate de către unitățile bancare și societatea de administrare a sitului okazii.ro, declarațiile părților vătămate și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere ale inculpaților și ale învinuiților care s-au coroborat între ele.

Instanța de fond a costatat că în cauză au fost îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală. Astfel, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de inițiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003, înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75 lit.c) Cod penal și fraudă informatică în formă continuată, prevăzută de art.49 alin.1 din Legea nr.161/2003 sunt mai mari de 4 ani, fiind de la 3 la 15 ani în cazul primelor două infracțiuni și, respectiv de la 3 la 12 ani în cazul infracțiunii de fraudă informatică, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța de fond a constatat că acestea subzistă și impun menținerea în stare de arest a inculpaților P. D. F. și D. M. I., aceste temeiuri fiind însă schimbate în privința inculpatului T. R. M., în sensul că nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 alin.1 lit.f) teza II Cod procedură penală, împrejurare față de care nu se justifică menținerea stării de arest preventiv, însă pornind de la complexitatea cauzei, apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea față de acest inculpat a unei alte măsuri preventive mai puțin coercitive, obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală, instanța a apreciat că există indicii temeinice, în accepțiunea legală a prevederilor art.68¹Cod procedură penală și art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la comiterea de către doi inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, rezultând din probele evidențiate în actul de sesizare și declarațiile de recunoaștere a acestora, probe care au fost analizate cu prilejul luării și menținerii măsurii arestării

preventive, motiv pentru care instanța consideră că nu se impune reluarea unei astfel de analize.

Cât privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților P. D. F. și D. M. I. pentru ordinea publică, instanța a reținut că în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, sunt avute în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, decurgând din modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, dar și din reacția publică generată de faptele acestora.

Din modalitatea elaborată de săvârșire a faptelor, perseverența infracțională a inculpaților, durata în timp a activității infracționale și faptul că aceasta a fost întreruptă doar prin intervenția organelor de drept, contribuția concretă a fiecăruia dintre cei doi inculpați în activitatea infracțională a grupului, circumstanțele personale ale inculpaților, rezultă periculozitatea acestora și temerea întemeiată că odată puși în libertate, pot aduce atingere ordinii sociale și de drept.

Raportat la perseverența în activitatea infracțională, modul concertat și minuțios organizat de acțiune, atitudinea inculpaților față de victime, care nu au manifestat niciun fel de remușcare, instanța nu a putut valorifica lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptelor ca fiind suficiente pentru a considera ca lăsarea in libertate a acestora nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică, însă nu poate fi ignorată împrejurarea că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, a unor infracțiuni de prejudiciu, cu rezonanță mare, victimele fiind la

nivelul întregii țări, iar această asociere le-a sporit încrederea reciproc în șansele de reușită a acțiunilor lor de inducere în eroare a victimelor. Mai mult, inculpatul P. D. F. a fost cel care i-a racolat pe ceilalți inculpați în vederea comiterii infracțiunilor, având practic cea mai bogată activitate infracțională.

În ceea ce privește perioada arestului preventiv (de aproximativ 4 luni), aprecierea duratei rezonabile a acestuia se face prin raportare atât la complexitatea cauzei și vastitatea probatoriului ce se impune administrat în cauză, dar și raportat la atitudinea inculpaților și atitudinea organelor judiciare în administrarea probelor acesteia, și nu în ultimul rând la ecoul social al faptelor. Raportat la toate aceste repere, instanța a apreciat că durata arestului preventiv este una rezonabilă, iar această durată nu a fost în măsură să ducă la estomparea pericolului pentru ordinea publică și nici la diminuarea reacției publice față de faptele inculpaților.

Astfel, obiectul cauzei îl reprezintă infracțiuni încadrate în legi speciale, vizând în mod general criminalitatea organizată, cadrul procesual este format dintr-un număr foarte mare de părți - 7 inculpați, 48 de părți civile și 16 părți vătămate, în faza de urmărire penală fiind audiat un număr de 11 martori și fiind depus la dosar un număr impresionant de înscrisuri, motiv pentru care complexitatea cauzei justifică perioada detenției preventive.

Sub aspectul duratei rezonabile a măsurii preventive privative de libertate, chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa (cauza Slezevicius c.Lituaniei; cauza T. ache c.României) că acesta se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților.

Primul criteriu a fost deja analizat, reținându-se caracterul complex al cauzei, iar cel de-al treilea, legat de comportamentul autorităților este în strânsă legătură cu acesta. Astfel, nu se poate reproșa vreo întârziere

autorităților în modul de administrare a cauzei, fiind depuse toate diligențele pentru strângerea materialului probator și dispunerea unei soluții în cauză în cel mai scurt timp posibil.

Pe de altă parte, în ce privește comportamentul inculpaților, acestora li se pot reproșa unele întârzieri în finalizarea urmăririi penale, respectiv numeroasele cereri de liberare provizorie sau de înlocuire a măsurilor preventive determinând o oarecare stagnare a lucrărilor în faza urmăririi penale, datorită necesității prezenței dosarului la instanțele de judecată de fond și de apel.

Nici împrejurarea că urmărirea penală a fost epuizată nu este de natură să ducă, în opinia instanței, la înlăturarea sentimentului de indignare și insecuritate creat în comunitate, acesta amplificându-se pe parcursul desfășurării urmăririi penale, în momentul în care cetățenii din foarte multe comunități locale au aflat de amploarea activității infracționale a inculpaților, de modul minuțios de acționare, crescând și sentimentul de neîncredere în activitatea comercială on line, dar și așteptările în ce privește reacția fermă și promptă a autorităților pentru contracararea unor astfel de fapte.

Totodată, raportat și la prevederile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art.23 din Constituția României, instanța reține că măsura lipsirii de libertate a unei persoane poate fi dispusă atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive puternice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind astfel o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În conformitate cu disp.art.300¹alin.3 Cod procedură penală, în baza actelor dosarului, pentru considerentele avute în vedere atât la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaților, cât și pentru considerentele de mai sus, vizând analiza legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța a constata că se mențin temeiurile de drept prevăzute de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală în privința inculpaților P. D. F. și D. M. I. .

De asemenea, apreciază că subzistența acestor temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru realizarea scopului avut în vedere la dispunerea acestei măsuri, scop constând, potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală, în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Chiar dacă urmărirea penală a fost finalizată, aceasta este doar o fază a procesului penal, iar față de numărul mare al părților dosarului și complexitatea cauzei, se impune a fi luate măsuri menite să asigure buna desfășurare a procesului penal și în faza de judecată, dar și pentru a evita sustragerea inculpaților de la judecată sau de la executarea pedepsei. Inculpații au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, cunosc gravitatea faptelor și încadrarea juridică a acestora, astfel că pot prefigura angajarea răspunderii lor penale și există chiar și un risc de a se sustrage de la judecată în vederea tergiversării soluționării cauzei.

Pentru motivele arătate deja, instanța a apreciat că măsurile preventive alternative, restrictive de drepturi nu conferă suficiente garanții pentru a se asigura buna desfășurarea a procesului penal.

Ca atare, raportat la toate împrejurările de fapt sus-menționate, instanța a apreciat că măsura arestării preventive este nu doar necesară, dar și proporțională, fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor legitim urmărite legate de buna desfășurare a procesului penal și apărarea ordinii de drept, aducerea inculpaților în fața instanței învestite cu judecarea temeiniciei acuzațiilor penale ce li s-au adus. Aceste scopuri ar fi anihilate prin punerea

inculpaților în libertate, în condițiile în care în prezent procedurile judiciare în instanță încă nu au început efectiv, iar în perioada scursă de la momentul arestării, așa cum s-a arătat și anterior, rezonanța negativă produsă de comiterea faptei nu putea să dispară și nici să se diminueze.

Instanța a apreciat că prezervarea ordinii publice prezintă un caracter preponderent, fiind în acest moment preferabil a fi protejată, astfel încât se justifică o derogare de la regula respectului libertății individuale.

Față de aceste considerente, relevat atât de gravitatea faptelor cât și de rezonanța negativă care pe care ar produce-o asupra societății civile judecarea în stare de libertate a inculpaților, instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive față de inculpații P. D.

F. și D. M. I., astfel încât va dispune menținerea măsurii arestării preventive a acestora.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T. R. M., instanța a reținut că activitatea infracțională desfășurată de acesta este mult mai redusă decât cea a celorlalți doi inculpați, atât ca durată, acesta fiind racolat de către inculpatul

P. D. F. în luna decembrie 2012, desfășurând activități infracționale practic timp de aproximativ o lună, iar numărul persoanelor care au căzut victime activității infracționale desfășurate de acest inculpat împreună cu ceilalți coinculpați a fost de 10, spre deosebire ce inculpații P. D. F. și D.

M. I., care într-o perioadă de 8 luni au prejudiciat cu certitudine 64 de persoane, existând însă și victime care nu au putut fi identificate.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Al Akidi versus Bulgaria, cauza Tomasi c. Franței), reținerea unei persoane în detenție pe o perioadă lungă de timp trebuie să fie justificată de probe temeinice de vinovăție și de pericolul dispariției inculpatului, iar existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică în sine prelungirea duratei arestării. Prin urmare, persistența unei suspiciuni rezonabile că o persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea luării măsurii arestării preventive, însă după o anumită perioadă de timp această condiție nu mai este și suficientă.

De asemenea instanța a avut în vedere și principiul de drept procesual penal prevăzut în art.5 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpaților, arestarea preventivă fiind excepția, libertatea individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile, potrivit art.23 din Constituția României. Astfel instanța trebuie să ia în considerare, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, și posibilitatea atingerii scopului măsurilor preventive prin luarea altor măsuri preventive mai puțin restrictive.

În acest context, instanța a apreciat că deși există suficiente indicii în sensul că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută, chiar inculpatul personal recunoscând comiterea infracțiunilor, totuși, la momentul actual, lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică, durata arestului preventiv atingând termenul rezonabil în acest caz. În acest context, instanța a considerat că scopul menținerii măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal poate fi atins și prin luarea față de inculpat a unei alte masuri, restrictive de drepturi, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

În conformitate cu prevederile art.139 Cod procedură penală, care enunță principii generale în materia măsurilor preventive, "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile

care au determinat luarea măsurii; măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 alin.1 lit.b) și c)";.

Cu toate acestea, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al părților implicate, pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată se impune asigurarea unor garanții procesuale. În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpaților, impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu

părăsi localitatea în care își are locuința inculpatul, respectiv municipiul B.

, măsură apreciată de instanță că prezintă garanțiile necesare și suficiente pentru atingerea scopului prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost obligat să respecte obligațiile prevăzute de art.145 alin.1¹Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, sub supravegherea organelor de poliție și a instanței care a dispus măsura. În plus, potrivit art.145 alin.1²lit.c) Cod procedură penală, pe durata

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a apreciat ca garanție necesară bunei desfășurări a procesului penal și obligarea inculpatului de a nu se apropia de părțile vătămate și de martorii din dosar și de a nu comunica direct sau indirect cu aceștia.

În baza art.145 alin.2²și alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau a obligațiilor care au fost stabilite de instanță, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

Onorariul avocaților care au asigurat asistența juridică obligatorie a inculpaților va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S., potrivit dispozitivului prezentei încheieri.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs inculpatii P. D. F. și

D. M. I. si DIICOT-Biroul Teritorial S. .

In motivele de recurs sustinute de catre inculpati s-a aratat ca acestia pot fi judecati in stare de libertate deoarece nu mai prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, avand in vedere perioada de timp scursa de la data comiterii faptelor.

In motivele de recurs formulate de catre DIICOT-Biroul Teritorial S. s- au sustinut urmatoarele: atât inculpatul T. R. M., cât și toți ceilalți inculpati se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de asociere la grup organizat, de infracțiuni informatice și nu în ultimul rând de săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune. Actul de sesizare al instanței a fost întocmit, astfel încât se constată că inculpatul din perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013 a efectuat 10 acte materiale, cauzând astfel prejudiciu a 10 părți vătămate, în cuantum de 8750 lei. Periculozitatea acestora rezultă din modul de comitere al infracțiunilor, durata de timp a desfășurării infracțiunilor precum și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

Trebuie să primeze în acest moment reacția pentru a se arăta că pentru aceste infracțiuni instanța aplică sancțiuni drastice.

Pentru periculozitatea săvârșirii infracțiunilor solicită judecarea acestora în stare de arest, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat.

Examinind recursurile formulate, tribunalul a retinut ca acestea sunt nefondate, urmand a fi respinse pentru urmatoarele considerente:

Inculpatii sunt cercetati pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art. 8 din Legea 39/2003 pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art. 215, alin 1 și 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p alaturi de alti inculpati cercetati in stare de libertate.

In fapt se retine ca inculpații P. D. F., R. L. M. si T. R.

M. au creat mai multe conturi pe site-ul www.okazii.ro prin care expuneau spre vânzare mai multe telefoane mobile, pe care nu le dețineau în realitate și pe care le vindeau cu sume cuprinse între 1000 și 2000 lei. Astfel, inculpații folosindu-se de date false creau conturi fictive pe site-uri folosind date de identificare ale unor persoane fictive, postau anunțuri de vânzare a telefoanelor mobile, iar clienții plăteau în avans sume de bani începând cu 250 lei, care erau ulterior expediate inculpaților D. M. I., T. R. M. și

învinuiților N. M. și N. G., aceștia ridicau sumele de bani, care erau ulterior împărțite cu inculpații P. D. F. și R. L. M. .

Temeiul avut în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a tuturor celor trei inculpați a fost cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală.

Examinând subzistenta temeiurilor de arestare preventive, atat prin prisma faptelor comise,a gradului de implicare a inculpatilor la comiterea acestor fapte,cat si prin raportare la persoana inculpatilor, instanta de fond a constatat ca in ceea ce îl privește pe inculpatul T. R. M., activitatea infracțională desfășurată de acesta este mult mai redusă decât cea a celorlalți doi inculpați, atât ca durată, acesta fiind racolat de către inculpatul P. D. F. în luna decembrie 2012, desfășurând activități infracționale practic timp de aproximativ o lună, iar numărul persoanelor care au căzut victime activității infracționale desfășurate de acest inculpat împreună cu ceilalți coinculpați a fost de 10, spre deosebire ce inculpații P. D. F. și D. M. I., care

într-o perioadă de 8 luni au prejudiciat cu certitudine 64 de persoane. De asemenea la aprecierea detentiei acestui inculpat trebuie avuta in vedere si durata rezonabila, care asa cum am aratat anterior trebuie raportata la fapta,la persoana si conduita inculpatului ,la conduita autoritatilor. Avand in vedere si practica CEDO in materia masurilor preventive, in mod corect instanta de fond a retinut ca insituirea unor obligatii in sarcina inculpatului unor constituie garantii alternative starii de detentie. S-a mai apreciat ca prin obligatiile impuse inculpatului se poate asigura buna desfasurare a judecatii, inlocuind astfel masura arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara.

In privinta celorlaltor 2 inculpati, P. D. F. și D. M. I. s-a retinut ca acestia au fost practic initiatorii grupului, ei au creat siturile fictive, au antrenat alte persoane in aceasta activitate infractionala. Durata in timp a activitatii infractionale a acestor inculpati este mai mare, de aproximativ 8 luni, numarul partilor vatamate inselate de acestia de asemenea este mai mare, motiv pentru care si pericolul pe care-l prezinta lasarea acestora in libertate este mult mai mare.

Chiar daca regula generala de judecare a infractiunilor este cu inculpatul in stare de libertate, totusi, asa cum a ararat si CEDO in cauza Letellier c-a Frantei, datorita gravitatii deosebite si a reactiei publicului fata de acestea anumite infractiuni pot determina tulburari sociale de natura sa justifice arestarea preventiva, motiv pentru tribunalul a constatat ca hotararea pronuntata de catre instanta de fond este temeinica si legala.

Pentru aceste considerente, in baza art.385/15 pct.1 lit.b cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de DIICOT-Biroul Teritorial S. și de inculpații

P. D. F. și D. M. I. împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .

Vazand si dispozitiile art.192 alin 2 cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIICOT-Biroul Teritorial

S. și de inculpații P. D. F. și D. M. I. împotriva încheierii penale din_ a Judecătoriei Z. .

Obligă inculpații P. D. F. și D. M. I. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. .

Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei pentru asistența juridică obligatorie acordată inculpatului T. R. M. va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S. și va rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,_ .

Președinte, Judecător, Judecător,

S. M. I. D. H. C. T.

Grefier,

M. J. D.

Red.TC/_

Dact.MJD/_ Ex.2

← Decizia penală nr. 799/2013. Mentinere arest preventiv		Încheierea penală nr. 1349/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 34/2013. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 34/2013. Mentinere arest preventiv