Decizia penală nr. 1630/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1
DECIZIA PENALĂ NR.1630/R/2013
Ședința publică din 3 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. | V. A. | , judecător |
JUDECĂTORI | : L. | H. | |
: I. | M. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. Teritorial C. - reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. G.
O., împotriva încheierii penale din data de_, pronunțată în dosar nr._ al T. ui C., prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 185/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial C. , pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.14 lit.c din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. G. O., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Moldvai Bela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, consideră că această măsură a fost luată în mod nelegal având în vedere art.148 lit.f C.pr.pen. Instanța de fond a menținut această măsură având în vedere pedeapsa prevăzută de lege care este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ori, consideră că nu s-a analizat caracterul subsidiar în sensul că se anticipează o hotărâre de condamnare, fiind încălcată prezumția de nevinovăție. Mai mult, în motivarea instanței de fond nu s-au menționat probele care dovedesc că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În jurisprudența CEDO se statuează că menținerea arestului preventiv nu poate fi motivată de elemente abstracte având în vedere doar gravitatea infracțiunii. În motivarea încheierii se face confuzie între pericolul pentru ordinea publică și gravitatea infracțiunii, însă, CEDO statuează că acest pericol pentru ordinea publică este creat de persoana inculpatului însă instanța nu face trimitere la persoana acestuia. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a dat declarații ample, a
recunoscut săvârșirea infracțiunii, a înlesnit depistarea persoanelor care au consumat droguri, a ajutat organele de urmărire penală, a colaborat și a avut o atitudine sinceră. Consideră că persoana inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică astfel că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică, legală și corect motivată a încheierii recurate. Apreciază că în mod corect s-a reținut că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare în cauză și se impune menținerea stării de arest. De asemenea, instanța fondului a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată. Totodată, sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prev.de art.147 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege prezumat a fi comisă de inculpat este mai mare de patru ani închisoare iar judecarea sa în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cu privire la existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată, solicită a se avea în vedere că au fost examinate în mod repetat nu numai de către instanța fondului dar și de către instanța de control judiciar care a respins recursul formulat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive. Sub acest aspect, apreciază că existența indiciilor și probelor au intrat în sfera autorității de lucru judecat. În ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., prima condiție este în mod evident îndeplinită întrucât pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este de la 3 la 15 ani închisoare. Totodată, corect a reținut instanța de fond că este îndeplinită și cea de-a doua condiție, respectiv judecarea în stare de libertate a inculpatului în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Dincolo de gravitatea faptei materializată în limitele mari de pedeapsă, solicită a se avea în vedere circumstanțele reale ale cauzei și personale ale inculpatului. Astfel, este vorba despre un număr foarte mare de acte materiale, inculpatul distribuind droguri unui număr foarte mare de persoane uneori și prin intermediul unor persoane minore. Totodată, trebuie observat că activitatea infracțională a fost întreruptă doar la intervenția organelor de urmărire. La momentul efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului s-a găsit o cantitate de circa 20 grame cannabis dar și un cântar, aspect care duce la concluzia că inculpatul intenționa să-și continue activitatea infracțională. Judecarea în stare de libertate a unei persoane bănuite de a fi săvârșit astfel de fapte ar produce un impact negativ în conștiința membrilor comunității și ar produce un sentiment de insecuritate și de neîncredere în instituțiile abilitate să combată săvârșirea unor astfel de infracțiuni. Referitor la susținerile apărării legate de sinceritatea inculpatului și cooperarea acestuia cu organele judiciare, aceste aspecte pot folosi la judecarea cauzei pe fond.
Inculpatul A. G. O., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de_ de Tribunalul Cluj, în baza art.300/1 al.3 C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul A. G. O. zis Goga, fiul lui O.
R. și F., ns. la_ în mun. Câmpia Turzii, jud. C., deținut în prezent în
Arestul IPJ C., CNP 1., pe care a menținut-o și s-a respins implicit cererea de revocare a măsurii formulată în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În fapt, s-a reținut că, în perioada 2011-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pus în vânzare prin intermediul învinuitului minor D. E. (mai multor persoane, printre care și minori) a vândut și oferit în mod direct cannabis și rezină de cannabis - substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr.143/2000, numiților Munthiu A. A., Ghiolțan R., Anghel A. Mădălin, Macra Octavian M., Bozdog I. uț, Cozma A., A. M. M., Urcan A. C., M. a P. S., Cucerzan Constantin M., P. escu Georgian Răzvan, Olt I. M., D. Vlad I. uț, Mocanu Aurelian, Pojaru Vlad D., P. a A.
M., Ghenescu Cosmin, Mocian S., Ghemeș A. M., Roșescu S. I. uț, Szep I. Ștefan, Barta A., Huțușoru A., Ghemeș Sabin A., Beldean Darius Sorin, B. Vlad, Răducă M. A. și Căpitanu Tudor;
Totodată, în aceeași perioadă de mai sus, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut fără drept, pentru propriul consum, cannabis și rezină de cannabis, substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr. 143/ 2000.
În cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C.p.p. și chiar probe în sensul prevederilor art. 63 C.p.p., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul este autorul pretinselor fapte reținute în sarcina sa, aspecte ce reies din întreg materialul de urmărire penală administrat în cauză, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.p.p.
Totodată, cerințele temeiului prev. de art.148 lit.f C.p.p. subzistă, având în vedere că, pentru una din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cea de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din Lg.143/2000, cu aplic. art. 41 al.2 C.p., art.14 lit.c din Lg.143/2000, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor de care este acuzat, concretizată în numărul actelor materiale, cantitatea de droguri de risc deținută și traficată unui număr relativ mare de persoane tinere, inclusiv minore, cu scopul de a obține beneficii materiale; din consecințele grave pe care drogurile le au asupra sănătății fizice și psihice a celor care le consumă, de menționat fiind faptul că, inculpatul este el însuși consumator de droguri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A. G. O. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului, s-a arătat că persoana inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pe de altă parte, inculpatul a arătat că prin trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil și nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f C.pr.penală, iar arestarea preventivă a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la suma de 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. G. O. împotriva încheierii penale din 25 noiembrie 2013 a T. ui C. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 3 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. | V. A. | L. | H. | I. | M. |
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./2 ex./_ . Jud.fond: I. N.B. .
| ← Decizia penală nr. 279/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 335/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
