Decizia penală nr. 1637/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1637/R/2013
Ședința publică din 04 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP
S.
GREFIER: DS
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul E. A. și partea civilă DGFP C. - A. J. a F. P. B. -N. împotriva sentinței penale nr.1527 din 30 septembrie 2013 a Judecătoriei B., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (stopaj la sursă) prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Feier Mihai Paul, din Baroul B. -N., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul E. A., partea resp.civilmente SC A. DP și SS și partea civilă DGFP B. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-au depus la dosar motivele de recurs de către partea civilă, iar de către inculpat copia sentinței civile nr.1710/2010 a Tribunalului B. -N., cererea de deschidere a procedurii din partea AFP a Mun.B., cererea de admitere a creanței și tabelul definitiv cuprinzând obligațiile debitoarei SC A. DP și SS .
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună respingerea acțiunii civile în totalitate ca nefondată și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței instanței de fond. Renunță la primul motiv invocat prin memoriul depus la dosar, prin care a solicitat înlăturarea din cuprinsul încadrării juridice a mențiunii privind incidența art.13 C.pen.
Susține că potrivit expertizei contabile efectuate în cauză s-a stabilit valoarea totală a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă nevărsate către bugetul de stat ca fiind de 78.833 lei, sumă ce constituie prejudiciul în prezenta cauză. A depus la dosar sentința comercială nr.951/2011 a Tribunalului B. -N. prin care s-a dispus obligarea inculpatului și a soției acestuia să suporte din averea proprie parte a pasivului SC A. DP și SS până la concurența sumei de 603.387 lei și sentința civilă nr.740/2012 a Tribunalului B. -N. prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului pornită împotriva debitoarei SC A. D. și P. SS, radierea debitoarei și autorizarea creditorilor în baza art.142 din Legea 85/2006 să pună în executare sentința comercială nr.951/2011. Potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor debitoarei, AFP a Mun.B. figurează cu o creanță bugetară de 602.237 lei. În consecință, AFP B. deține un titlu executoriu față de inculpat pentru întreaga sumă ce constituie obligații cu reținere la sursă nevărsate bugetului consolidat al
statului și cu privire la care, fiind creanță bugetară, are prioritate la distribuirea sumelor în urma executării silite a patrimoniului propriu al inculpatului.
Prin constituirea de parte civilă, se solicită obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat prin infracțiune, însă în momentul de față, inculpatul a fost deja obligat o dată să achite aceste sume prin sentința comercială nr.951/2011 a Tribunalului B. -N. . S. R. prin A. solicită practic emiterea unui nou titlu executoriu pentru aceeași creanță, iar instanța de fond a încuviințat în mod greșit acest lucru.
Pe de altă parte, este nejustificată acordarea de penalități, calculate potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală. Acest cod nu prevede un mod de calcul al despăgubirilor pentru folosul nerealizat, ci majorări și penalități pentru neachitarea la termen a debitelor către bugetul consolidat al statului.
Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, apreciind că pretențiile acesteia nu au temei juridic.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.1527 din_, Judecătoria Bistrița a condamnat pe inculpatul E. A., fiul lui G. și E., născut la data de_ în B., jud. B. -N., cetățean român, domiciliat în B., str. Ghe. Ș., nr. 6, jud.
B. -N., CNP 1., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de stopaj la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.
2 C.penal, art. 13 C.penal și art. 320/1 C.pr.pen., la pedeapsa de: - 8 luni închisoare.
În baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal stabilește un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a admis în parte acțiunea civilă, astfel că în baza art. 14 și 346 C.pr.penală, obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A.
DP ȘI S. "; S. B., prin lichidator judiciar SS . B., str. N. Titulescu, nr. 7, jud. B. -N., să plătească părții civile S. R. prin A. B.
, reprezentată de D. Generală a F. P. B. -N., suma de 78.833 lei cu titlu despăgubiri civile (conform expertizei contabile efectuate în faza de urmărire penală) și penalitățile aferente până la plata integrală a debitului, calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
S-a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator, să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că la data de _
, partea vătămată A. - A. F. P. a municipiului B. a formulat plângere penală împotriva inculpatului E. A. pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2009 - octombrie 2010, în calitate de administrator la S.C. A.
P. ȘI SSR.L. B., s-a sustras de la plata impozitelor și contribuțiilor
cu reținere la sursă datorate bugetului consolidat al statului în sumă de 65.519 lei, la care se adaugă accesorii în sumă de 20.099 lei, situația sumelor reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă nevirate, pe o perioadă mai mare de 30 de zile de la data scadenței după cum urmează:
CASS angajați - 15.664 lei;
CAS angajați - 29.384 lei;
Impozit pe veniturile din salarii - 18.974 lei;
Șomaj asigurați - 1.497 lei .
TOTAL: 65 519 lei
- A. orii - 20.099 lei
Din cercetări s-a constatat că S.C. A. DP Șl SSR.L. a fost
înființată în data de_, având ca obiect principal de activitate "Activități de protecție și gardă". Societatea a avut sediul social în municipiul B., str. Ț.
, nr. 1, județul B. . N., este înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J_
, C.U.I. 6694696, asociat și unic administrator al acesteia fiind inculpatul E. A.
.
Fiind audiat, în faza actelor premergătoare efectuate în cauză, inculpatul E.
A. a susținut că S.C. A. DP ȘI SSR.L. a avut în perioada vizată persoane angajate cu contracte individuale de muncă, pentru fiecare dintre acestea fiind întocmite lunar state de plată în baza cărora se efectua plata salariilor.
Contribuțiile cu reținere la sursă trebuiau achitate în termen de 30 de zile de la scadență dar, așa cum reiese din declarația inculpatului E. A., aceste contribuții au fost virate către bugetul de stat în două conturi generale, persoana în cauză susținând că are cunoștință despre faptul că societatea comercială în cauză înregistrează restanțe către bugetul de stat, fără să cunoască natura acestora.
Situația impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă neachitate de către inculpat și posibilitățile de plată ale societății acestuia se prezintă după cum urmează:
Perioada CASS CAS șomaj Imp/ SalTotal încasări Plăti casierie+ bancă Disponibil final
ian.09 396 0 30 0 426 201.312.25 165.705,54
56.637,47
feb.09 | 1983 | 435 | 189 | 2375 | 4982 | 125.61640 123.142,76 59.110,81 | |
mar.09 | 1775 | 3424 | 170 | 2303 | 7672 | 167.103,81 54.1 60.95 72.053.67 | |
apr.09 | 1758 | 3370 | 168 | 2298 | 7594 | 154.702,34 147.842,49 78.913,52 | |
mai.09 | 1602 | 3046 | 154 | 2063 | 6865 | 113.381,17 101.026,92 91.267,77 | |
iun.09 | 1541 | 2928 | 149 | 1973 | 6591 | 114.875,10 173.311,72 32.831,15 |
iul.09 1414 2686 137 1773 6.010 122.144,80 133.347,15
21.628,801
aug. 09 1312 2495 127 1651 5585 141.192,70 159.910,11
2.911,39
sep.09 | 1221 | 2321 | 117 | 1497 | 5156 | 126.713,95 98.94944 30.675,90 | |
oct. 09 | 857 | 1629 | 82 | 933 | 3501 | 185.052,13 179.580,59 36.147,44 | |
nov.09 | 844 | 1675 | 82 | 968 | 3569 | 125.311,34 160.704,18 754,60 | |
dec.09 | 961 | 1888 | 92 | 1140 | 4081 | 39.811,95 15.657,17 |
141.391,77
ian. 10 808 1613 78 963 3462 138.689,65 167.549,37 2.449,20J
feb. 10 709 1383 67 824 2983 97.043,40 69.430,21
30.062,39
mar. 10 | 777 | 1475 | 71 85 " | 3180 | 103.584,93 68.748,35 | 64.898,97_ |
apr. 10 | 859 | 1632 82 | 1035 | 3608 134.928,44 | 99.201,76 | |
100.62502. | ||||||
mai. 10 | 819 | 1558 | 929 | 3386 | 71.790,89 46.914,22 125.502J2, | |
iun. 10 | 203 | 386 | 20 | 224 | 833 34.837,03 23.134,18 | |
137.205,17 |
iul. 10 80 152 8 112 352 13.052,82 10.062,96
140.195,03
aug. 10 60 114 6 64 244 5.309.12 3.321,60 142.182,55
sep. 10 60 114 6 64 244 . 1.456,00 6.092,05
137.546,50
oct. 10 60 114 6 64 244
TOTAL: 20099 34438 1921 24110 80568
Analizând fișa sintetică totală a societății s-a constatat că obligațiile de plată cu reținere la sursă neachitate provin din perioada ianuarie 2009 - octombrie 2010.
În urma analizei balanțelor analitice ale societății se constată faptul că S.C.
DP ȘI SSR.L. a avut încasări lunare în perioada vizată și au fost reținute impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, fără ca acestea însă să fie vărsate la bugetul de stat în termenul legal.
Din întregul materialul probator administrat în cauză reiese faptul că inculpatul E. A. a ales să achite alte datorii decât cele cu reținere la sursă,
acceptând astfel că, prin schimbarea destinației sumelor reținute, s-ar putea cauza un prejudiciu nu numai bugetului consolidat, ci și o stare de pericol referitor la protecția socială (și fiscală) a persoanelor încadrate în societatea pe care o administrează.
Având în vedere cele arătate mai sus a rezultat că din punct de vedere fiscal plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă trebuia să fie efectuată înaintea altor datorii, lucru care nu a fost efectuat de inculpatul E. A. .
Inculpatul a recunoscut că societatea a înregistrat restanțe de plată la bugetul de stat, însă nu știe ce reprezintă acestea.
Din declarația martorului Suciu I., care în perioada 2008-2010 a avut încheiat un contract de prestări servicii de contabilitate cu S.C. A. DP ȘI SSR.L., reiese faptul că "sumele de bani ale societății erau direcționate către diverse plăți numai din dispoziția și cu semnătura lui E. A. "; (f.111).
Din cele relatate de martor se deduce faptul că inculpatul, în perioada în cauză, "având dificultăți financiare determinate de lipsa comenzilor și a tarifelor practicate";, a preferat să facă alte plăți din banii încasați, în detrimentul îndeplinirii obligațiilor către bugetul de stat.
Conform art. 164 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii:
Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
În cazul pluralității de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
obligațiile de întreținere, conform Codului familiei;
contribuțiile și impozitele datorate către stat;
daunele cauzate proprietății publice prin fapte ilicite;
acoperirea altor datorii.
Art. 111 din Codul de procedură fiscală prevede faptul că ordinea stingerii datoriilor este următoarea:
În situația în care contribuabilul nu stabilește creanța fiscală ce urmează a fi stinsă, organul fiscal competent va efectua stingerea obligațiilor fiscale în următoarea ordine:
sume datorate în contul ratelor din graficele de plată a obligațiilor fiscale, pentru care s-au aprobat eșalonări și/sau amânări la plată, precum și dobânzile datorate pe perioada eșalonării și/sau amânării la plată și calculate conform legii;
obligații fiscale principale cu termene de plată în anul curent, precum și accesoriile acestora, în ordinea vechimii;
obligații fiscale datorate și neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora;
Din această cauză, la data calculării salariilor de către programul informatic, obligațiile reprezentând stopaj la sursă se rețin implicit, societatea fiind obligată la plata lor, termenele de achitare nefiind de recomandare, ci imperative, firma neputându-se prevala de faptul că avea datorii fără de achitarea cărora ar fi intrat în imposibilitate de plată ce ar fi putut duce la pierderea locurilor de muncă, pentru protecția salariaților aflați în poziția disponibilizării existând protecție socială legală prin ajutorul de șomaj, însă cu condiția achitării reținerilor.
Având în vedere cele arătate mai sus a rezultat că din punct de vedere fiscal obligația de plată a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă trebuia să fie achitată înaintea altor datorii, fapt care nu a fost efectuat de S.C. A. DP ȘI SSR.L., fiind prejudiciat în acest mod bugetul de stat cu suma de 78.833 lei.
În vederea clarificării tuturor aspectelor cauzei, în data de_ s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză.
În Raportul de Expertiză cu nr. 71/_ expertul contabil desemnat a concluzionat că valoarea totală a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă nevirate de către inculpat la bugetul de stat în termenul legal este de 83.477 lei, sumă imputabilă inculpatului, întrucât societatea a deținut disponibilități bănești din care să achite reținerile la sursă aferente salariilor achitate. Expertul a concluzionat de asemenea că după înregistrarea în contabilitate a compensărilor și plăților efectuate și neînregistrate în contabilitate prejudiciul rămas la_ este de 78.833 lei.
Întrucât inculpatul a fost plecat în străinătate nu i s-a putut aduce la cunoștință învinuirea și nici materialul de urmărire penală, însă și-a angajat apărător ales, iar la expertiză și-a desemnat un expert parte.
Starea de fapt reținută de instanță este pe deplin dovedită cu următoarele
mijloace de probă: referatul organului de cercetare penală f. 1 -3; rezoluțiile de începere a urmăririi penale și de confirmare a acesteia f.4-5; proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare f.6-8; plângerea părții vătămate și fișa sintetică anexată f.9-99; declarația inculpatului f. 102; declarațiile martorilor 103-11; expertiză contabilă f.112-168;balanțe de verificare, state de plată și alte acte ale S.C. A. DP ȘI SSR.L. B. f. 169-339; cazier judiciar f.101; împuternicire avocațială f.100;verificări de trimitere în judecată în lipsă și alte acte privind situația inculpatului f.340-374
În drept:
Faptele inculpatului E. A. care, în calitate de administrator. S.C. A. D.
P. ȘI SSR.L. B., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2009 - octombrie 2010, deși a reținut pe statele de plată ale salariilor contribuțiile cu stopaj la sursă, cu intenție, nu a virat aceste sume către bugetul de stat în termenele legale, cauzând bugetului statului un prejudiciu de 83.477 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 13 Cod Penal și art. 320/1 C.pr.pen., pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 8 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța s-a orientat spre o pedeapsă redusă făcând aplicarea dispozițiilor art. 320/1 C.pr.penală și reducând astfel limitele pedepselor cu o treime, a ținut cont și de faptul că este un infractor primar și a recunoscut fapta comisă.
Instanța a facut aplicarea dispozițiilor articolului 13 C.penal, care prevede că, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Astfel, prin Legea nr. 50 din_ privind modificarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 19 martie 2013, s-au mărit limitele de pedeapsă ale infracțiunii de stopaj la sursă (anterior, infracțiunea se pedepsea cu închisoare de la un an la trei ani sau cu amendă), iar în prezent pedeapsa prevăzută este de la un an la 6 ani. Sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv:
a)succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului;
toate legile succesive să incrimineze fapta comisă;
legile succesive incriminează sau sancționează deferit fapta comisă.
Criteriul de determinare a legii penale mai favorabile este modificarea regimului sancționator, respectiv legea veche prevede închisoarea de la unu la trei ani, alternativ cu pedeapsa amenzii, iar legea nouă prevede închisoarea de la unu
la șase ani, situație în care legea veche este mai favorabilă.
În baza art. 81 alin. 2 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit conform art. 82 C.penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana inculpatului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța apreciază că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.penal, instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C.penal, pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.penal instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Instanța a dispus comunicarea către OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI a unei copii după dispozitivul hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive și înscrierea hotărârii de condamnare în cazierul fiscal.
Latura civilă:
Prin faptele sale, inculpatul E. A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 83.477 lei, din care, după înregistrarea în contabilitate a
compensărilor și plăților efectuate și neînregistrate în contabilitate, prejudiciul rămas la_ este de 78.833 lei.
Apărătorul inculpatului a solicitat a se dispune respingerea acțiunii civile raportat la faptul că s-a pronunțat o acțiune civilă de acoperire a pasivului, respectiv SC nr. 951/2011 și SC nr. 740/2012, ambele pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud și prin care s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului SC A. DP ȘI S., inculpatul fiind obligat în solidar să suporte din averea proprie parte a pasivului debitoarei până la concurența sumei de 603.387 lei.
Instanța a respins această solicitare a inculpatului, motivat de faptul că legea nu interzice ca împotriva unei persoane sau societăți să se emită mai multe titluri executorii. Existența unui titlu executoriu (sentință comercială) împotriva societății SC A. DP ȘI S., nu reprezintă o modalitate de stingere efectivă a prejudiciului cauzat de inculpat bugetului statului, aceasta atrage doar răspunderea societății pentru o anumită sumă datorată, sumă ce reprezintă pasivul debitoarei ce a făcut obiectul procedurii insolvenței, urmând ca executarea ei să se realizeze sub imperiul dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Urmare activității infracționale s-a adus un prejudiciu bugetului de stat, prejudiciu care trebuie acoperit, astfel că instanța trebuie să-l oblige pe cel din vina căruia a fost produs, la plata integrală a acestuia.
În conformitate cu disp. art. 14 C.pr.pen., acțiunea civilă a fost alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal ce formează obiectul prezentului dosar, persoana vătămată S. R. prin A. B., reprezentată de D. Generală a
F. P. B. -N. s-a constituit parte civilă conform art. 15 alin. 1 C.pr.pen., iar potrivit art. 346 alin. 1 C.pr.pen. instanța este obligată să se pronunțe prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.
Potrivit disp. art.14 alin.3 C.proc.pen., repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art.1169 C.civil, care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. Totodată instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 998 C.civil, conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s- a ocazionat a-l reface, iar potrivit art. 999 C.civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin
imprudența sau neglijența sa.
Față de probatoriul administrat, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul material produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția inculpatului.
Astfel, prejudiciul creat prin activitatea infracțională a inculpatului nu s-a stins, motiv pentru care instanța a respins solicitarea acestuia formulată prin apărător, ca neîntemeiată.
Ca atare, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și în baza art. 14 și 346 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "A. DP ȘI S. "; S. B., prin lichidator judiciar SS
. B., să plătească părții civile S. R. prin A. B., reprezentată de D. Generală a F. P. B. -N., suma de 78.833 lei cu titlu despăgubiri civile (conform expertizei contabile efectuate în faza de urmărire penală) și penalitățile aferente până la plata integrală a debitului, calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Instanța, așa cum s-a precizat anterior, a obligat inculpatul doar la plata unui prejudiciu în valoare de 78.833 lei, stabilit prin expertiza contabilă, iar prin faptul că partea vătămată M. F. prin A. - A. F. P. B.
nu a formulat obiecțiuni la expertiza efectuată în cauză, se prezumă că a fost acceptat prejudiciul stabilit de aceasta.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente prin lichidator, să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și inculpatul E. A. .
Ministerul Finanțelor Publice prin D. Generală a F. P. B. -N. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 85.618 lei despăgubiri civile, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere de la data producerii pagubei și până la achitarea sumei.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 78.833 lei despăgubiri civile, cu penalități și accesorii aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii penale și până la recuperarea pagubei, însă din raportul organului de control rezultă că valoarea prejudiciului este de 85.618 lei, la care se adaugă penalități și majorări de întârziere.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie înlăturată din cuprinsul încadrării juridice incidența disp. art.13 C.p., să fie respinsă acțiunea civilă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Primul motiv de recurs referitor la înlăturarea dispozițiilor art.13 C.p. nu a mai fost susținut de către apărătorul ales al inculpatului, care a precizat că renunță la acest motiv.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a stabilit că inculpatul datorează bugetului de stat suma de 78.833 lei care se compune din impozite și contribuții reținute de inculpat și nevărsate către bugetul de stat.
Ulterior prin sentința comercială nr.951/2011 a Tribunalului B. N. s- a dispus obligarea inculpatului și a soției acestuia la plata pasivului S.C. A. Dor
P. și SS până la concurența sumei de 603.387 lei, precum și sentința nr.740/2012 a Tribunalului B. N. prin care s-a dispus încheierea procedurii falimentului împotriva debitoarei și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor debitoarei D. Generală a F.
P. B. -N. figurează cu o creanță bugetară de 602.237 lei, care constituie titlu executoriu, iar prin constituirea de parte civilă în prezenta cauză partea civilă solicită din nou obligarea la plata unei sume la care inculpatul a fost obligat prin sentința comercială nr.951/2011 a Tribunalului B. N., iar în situația în care ar fi păstrată sentința penală atacată cu recurs în prezenta cauză partea civilă ar obține un nou titlu pentru executarea aceleiași creanțe.
Pe de altă parte, în mod nejustificat au fost acordate penalități calculate potrivit Codului de procedură fiscală, care prevede doar majorări și penalități pentru neachitarea în termen a debitelor către bugetul de stat.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de
M. F. P. - DGFP B. N. si inculpatul E. A., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, care s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 C.p.p., în sensul că inculpatul E. A. în calitatea de administrator al S.C. A. DP și
SS B., în baza aceleiași rezoluții, în perioada ianuarie 2009 - octombrie 2010, deși a reținut pe statele de plată ale salariaților contribuțiile cu stopaj la sursă, nu a virat aceste sume către bugetul de stat în termenele prevăzute de lege, cauzând un prejudiciu în valoare de 83.477 lei.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, deoarece aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.13 C.p.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, care a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art.83 C.p.
Recursul Ministerul Finanțelor Publice prin D. Generală a F. P.
B. -N. este neîntemeiat, deoarece instanța de fond în baza unei expertize contabile efectuate în cauză a stabilit un prejudiciu în valoare de 78.833 lei, expertiză care nu a fost contestată de partea civilă, care a avut cunoștință de conținutul acesteia și astfel se prezumă că a acceptat suma stabilită prin raportul de expertiză.
Nici petitul subsidiar referitor la obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților aferente începând cu data scadenței și până la plata integrală a debitului, nu este întemeiat, deoarece instanța de fond l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 78.833 lei despăgubiri civile, cu penalități aferente până la plata integrală a debitului calculate conform Codului de procedură fiscală, de unde rezultă că aceste penalități au fost acordate de la data producerii prejudiciului și nu de la data rămânerii definitive a sentinței penale pronunțate de instanța de fond, așa cum în mod greșit arată partea civilă.
Neîntemeiat este și recursul formulat de inculpat prin care acesta solicită înlăturarea obligării sale în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 78.833 lei despăgubiri civile, pe motiv că prin sentința comercială nr.951/2011 a Tribunalului B. N. inculpatul împreună cu soția sa au fost obligați să plătească pasivul părții responsabile civilmente S.C. A. DP și S.
S. până la concurența sumei de 603.387 lei.
Susținerea inculpatului prin apărătorul ales al acestuia că în situația în care ar fi menținută sentința pronunțată de instanța de fond, partea civilă ar obține un nou titlu executoriu, este neîntemeiată.
Executarea creanțelor bugetare la care a fost obligat inculpatul, fac parte din faza de executare și nu de judecată, ceea ce nu interesează în prezenta cauză.
Din probele administrate în faza de urmărire penală și însușite de inculpat, care s-a prevalat de disp. art.320/1 C.p.p. rezultă cu certitudine că acesta deși a reținut contribuțiile datorate bugetului de stat prin stopaj la sursă, aceste sume nu au fost virate și astfel inculpatul a comis infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina sa în prezenta cauză.
La dosar s-au depus mai multe hotărâri judecătorești pronunțate în materie comercială din care rezultă că inculpatul și soția acestuia datorează anumite sume de bani părții civile, însă aceste sume nu au nicio legătură cu prejudiciul cauzat de inculpat în prezenta cauză și chiar dacă această sumă a fost reținută și prin sentința comercială nr.951/2011 a Tribunalului B. N., așa cum susține inculpatul, acesta din urmă nu poate fi obligat să plătească de două ori suma respectivă, având posibilitatea formulării unei contestații la executare.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului din petitul subsidiar referitoare la înlăturarea obligării sale la plata penalităților calculate potrivit Codului de procedură fiscală, pe motiv că acest cod nu prevede despăgubiri pentru folosul nerealizat, deoarece instanța de fond în mod întemeiat l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de penalități aferente până la plata integrală a debitului calculate potrivit Codului de procedură fiscală, așa cum au fost solicitate de către partea civilă, fără să acorde penalități pentru un eventual beneficiu nerealizat, cum în mod greșit susține inculpatul prin apărătorul ales al acestuia.
Având în vedere că nu se impune majorarea cuantumului despăgubirilor civile, așa cum solicită partea civilă prin motivele de recurs și nici înlăturarea obligării inculpatului la plata acestor despăgubiri pe motiv că partea civilă ar beneficia în prezent de un titlu executoriu, în baza art.385/15 pct.1 litb C.p.p. recursurile formulate de M. F. P. - DGFP B. N. si inculpatul E.
A. împotriva sentinței penale nr.1527 din 30 septembrie 2013 a Judecătoriei B. urmează să fie respinse, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. partea civilă și inculpatul urmează să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de M. F. P. - DGFP B. N. si inculpatul E. A. împotriva sentintei penale nr. 1527 din 30 septembrie 2013 a Judecătoriei B. .
Obligă pe recurenti, M. F. si inculpat, să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | ||||
V. G. | D. | P. | S. | S. D. | S. |
red.V.G./S.M.D.
2 ex. - _
jud.fond.SA
| ← Sentința penală nr. 553/2013. Evaziune fiscală | Decizia penală nr. 1719/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
