Decizia penală nr. 213/2013. Evaziune fiscală

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR.213/A/2013

Ședința publică din 06 noiembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP

GREFIER: DS

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - DANILA SUCIU

S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul U. I. P. împotriva sentinței penale nr.70 din 7 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., în participație improprie raportat la art.31 al.2 C.pen. și evaziune fiscală prev.de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul U. I. P., asistat de apărător ales, av.Raica D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile DGFP C. și ANAF și părțile resp.civilmente SC DS și SC U.

A. S. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de apel și acte medicale din care rezultă afecțiunile de care suferă inculpatul.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină la pedepse în cuantum mai redus, iar ca modalitate de executare să se dispună în baza art.86/1 C.pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală și la instanță, nu s-a sustras, este la prima confruntare cu legea penală, are doi copii în întreținere - 2 fete la liceu, are un loc de muncă stabil și este o persoană integrată în societate, astfel că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen. Modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță este prea aspră raportat la circumstanțele personale ale inculpatului și la împrejurările în care s-a comis infracțiunea, iar aplicarea art.86/1 C.pen. ar corespunde pe deplin scopului pedepsei așa cum este definit de art.52 C.pen.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că pedepsele aplicate au fost just individualizate, iar modalitatea de

executare corect aleasă de prima instanță, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor și la prejudiciul mare, care nu a fost recuperat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.70 din 7 martie 2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului U. I. P., după cum urmează:

• din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 31 al.2 C.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 2 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 31 al.2 C.pen. (fapta din perioada iunie-decembrie 2010 rechizitoriul nr. 259/P/2011)

• din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. (fapta din perioada martie-decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

Condamnă pe inculpatul:

U. I. P., fiul lui Ștefan și Susana, născut la data de_ în C. T.

, jud. C., cetățean român, dom. în C. T., str. I. nr. 4, ap.3, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1., la pedepsele de:

• 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor

  prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 2 din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen. în participație improprie raportat la art. 31 al. 2 C.pen. și cu art. 320/1 C.p.pen. (fapta din perioada iunie-decembrie 2010, rechizitoriul nr. 259/P/2011)

• 2 (doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

  de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen. în participație improprie raportat la art. 31 al. 2 C.pen. și cu art. 320/1 C.p.pen. (fapta din perioada ianuarie-noiembrie 2011, rechizitoriul nr. 44/P/2012).

• 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen. și cu art. 320/1 C.p.pen. (fapta din martie-decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

În baza art. 33 lit. a C.pen. s-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real și în baza art. 34 lit. b C.pen. contopește pedepsele aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de:

- 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din data de_ până la data de_ .

În baza art. 14, 346 C.p.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DS C. T. la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentată de DGFP C. cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud. C. a sumei de 1.411.995 lei (compusă din sumele de 1.187.336 lei și 224.659 lei) despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități până la data achitării integrale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.

A. S. C. T. la plata către partea civilă Statul Român ANAF reprezentată de DGFP C. cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud. C., a sumei de

2.194.155 lei, despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități până la data achitării integrale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului din data de_, asupra imobilului deținut de inculpat în C. T.

, str. I. nr. 4, ap. 3, jud. C. .

S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 44/P/2012 din data de_ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., înregistrat sub numărul_, a fost trimis în judecată inculpatul U. I. -P.

, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. în participație improprie rap. la art. 31 alin. 2 C.pen. (SC DS - în perioada ianuarie-noiembrie 2011); evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (SC U. A. S. - în perioada martie- decembrie 2011) și prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 din data de_ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., înregistrat sub numărul_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. în participație improprie rap. la art. 31 alin. 2 C.pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut în cuprinsul rechizitoriului nr. 44/P/2012 aceea că inculpatul U. I. P. l-a îndemnat și ajutat pe numitul Bana Anton să devină asociat unic și administrator al SC

DS din C. T., județul C., profitând că acesta este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale, după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 936.078 lei către diverse persoane fizice, a omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 lei bugetului de stat.

Totodată, s-a reținut și aceea că inculpatul, asociat unic și administrator al SC U. A. S. din C. T., județul C., în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a

se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 9.142.312 lei către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 2.194.155 lei bugetului de stat.

Prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 înregistrat sub numărul_, s-a reținut în fapt, aceea că inculpatul U. I. P. l-a îndemnat și ajutat pe numitul Bana Anton să devină asociat unic și administrator al SC DS C. T., profitând că este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada iunie 2010-decembrie 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 5.013.893 lei către diverse persoane fizice avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise cauzând un prejudiciu în valoare de 1.187.336 lei bugetului de stat.

La data de_ cele două dosare au fost reunite, în temeiul prevederilor art. 34 lit.d C.p.pen., având în vedere obiectul cauzei și împrejurarea că acestea privesc același inculpat.

La termenul de judecată din data de_, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a declarat că are cunoștință despre probele administrate în faza de urmărire penală în cele două dosare,, probe pe care și le însușește și a solicitat ca judecata să se facă în baza acestora, conform art. 320¹C.p.pen., recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și totodată, vinovăția sa.

În faza de urmărire penală, în dosarul nr. 44/P/2012, s-au administrat următoarele probe și mijloace de probă: plângerea penală din_, formulată de ANAF - Garda Financiară Secția C. (f. 73-76); procesul-verbal de inspecție fiscală din_ (f. 77-81); nota explicativă a numitului BANA ANTON (f. 82); raportul VIES din_ (f. 83-87); raportul de inspecție fiscală din_ (f. 88- 94); informații despre istoricul SC DS, emise de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 95-97); plângerea penală din_, formulată de ANAF - DGFP C. (f. 26-27); procesul-verbal de inspecție fiscală din_ (f. 28-40); raportul VIES nr. 391/_ (f.41-46); decizia de impunere nr. F-CJ 1138/_ (f. 47-49); raportul de inspecție fiscală din_ (f. 50-53); informații despre istoricul SC U. A. S., emise de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 56); plângerea penală din_, formulată de ANAF - DGFP C. (f. 60-62); procesul- verbal de inspecție fiscală din_ (f. 63-65); decizia de impunere nr. F-CJ 326/_ (f. 66-68); raportul de inspecție fiscală din_ (f. 69-72); declarațiile martorilor BANA ANTON (f. 99-101), CIUPEI G. AURELIA (f. 102- 104), GREC MIHAI I. (f. 106-107), KOMIVES EMERIC (f. 108-109), A. D. (f.

110-111), D. DOCZI CORNEL (f. 112-113), MICU V. H. (f. 114-115), proces-

verbal de confruntare între inculpat și BANA ANTON (f.117-118); proces-verbal de inspecție fiscală din_ privind SC A. D. DOCZI S. și documentele aferente (f. 122-130); declarațiile inculpatului U. I. P. (f. 142-143,144-145,150, 151,152-153,154); adresa Primăriei C. T. privind parcul auto cu care a figurat SC U. A. S. în anul 2012 (f. 168-177); documentele contabile ridicate de la SC U. A. S. (f. 1-169 vol.II).

În dosarul nr. 259/P/2011 s-au administrat următoarele probe și mijloace de probă: - plângerile penale din_ și_, formulate de ANAF-DGFP C.

(f.15-18, 25-28); procesele-verbale de inspecție fiscală din_ și_ (f. 19- 23,29-33); rapoartele de inspecție fiscală din_ și_ (f.35-39, 40-46); adresa Primăriei C. T. privind parcul auto cu care a figurat SC DS în evidențe pe anii 2010-2011 (f.47-50); încheierea nr. 9400/_ adoptată de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj privind modificările aduse actului constitutiv al SC DS (f.55); documentele constitutive și de identificare ale SC DS (f.52-54, 57-83); documentele încheiate cu ocazia schimbării asociatului unic al SC DS din Săndulescu R. D. în BANA ANTON (f.89-108); declarațiile martorilor: Săndulescu R. D. (f. 112-113), Ciupei G. Aurelia (f.114-115), Șopterean M. C. (f.116), P. a losif C. (f.118-119), P. a D. C. an (f.120), Grec Mihai luliu (f.121-122), Komives Emeric (f.123-124), Bolog M. (f.125), Fetiță N. Claudiu (f. 126-127), Captiu F. M. (f. 128-129), Sâsâeac Constantin (f.130- 131), Sâsâeac Constantin Flaviu (f.133-134), planșele fotografice nr.1 și 2 folosite pentru recunoaștere din grup de fotografii în cursul urmăririi penale (f. 137,139), declarațiile învinuitului Bana Anton (f.141-142,144- 145,147-148), declarațiile inculpatului U. loan P. (f.151,155,157), documente contabile ale SC DS (f.1-24 vol.II) copia facturilor de cumpărare a unor autoturisme din țări membre UE și a facturilor de revânzare a acestor autoturisme în România (f.25-225 vol.II)

În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpat în condițiile art. 320/1 C.p.pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriile întocmite următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul

U. I. P. :

Numitul BANA ANTON este în vârstă de 33 de ani, este neșcolarizat, analfabet și în vara anului 2010 a lucrat ca zilier în slujba inculpatului U. I. P.

, care are studii medii și este angajat al Primăriei C. T. în calitate de conducător auto. La un moment dat numitul BANA ANTON a fost abordat de inculpatul U. I. P. care l-a întrebat dacă este interesat să câștige lunar 1000- 1500 lei. Numitul BANA ANTON l-a întrebat pe inculpatul U. I. P. ce trebuie să facă pentru a câștiga aceste sume de bani, la care acesta i-a răspuns că trebuie sa semneze niște hârtii. Numitul BANA ANTON a fost de acord cu acest lucru și în repetate rânduri a semnat diverse documente fără a cunoaște însă ce semnează (f. 99-101).

Documentele semnate de numitul BANA ANTON erau necesare pentru cumpărarea părților sociale ale SC DS în luna aprilie 2010 de la numitul SĂNDULESCU R. care a înființat această societate în anul 2006, cu obiect de activitate principal comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, hârtie și tutun. Inculpatul U. I. P. a promis numitului BANA ANTON că dacă semnează acele hârtii îl duce în Germania să lucreze, iar de fiecare dată când BANA ANTON semna diverse hârtii îi dădea sume de bani între 20-50 de lei (f. 99-verso).

În realitate inculpatul U. I. P. l-a folosit pe numitul BANA ANTON pe post de "săgeată" sau "om de paie", adică în calitate de patron aparent al SC D.

S., cu scopul de a putea comite infracțiunea de evaziune fiscală lăsând însă aparența că această infracțiune este comisă de numitul BANA ANTON.

Pentru a avea însă un control total asupra activității desfășurate pe această societate, care avea ca obiect de activitate printre altele, achiziția de autoturisme uzate din UE și revânzarea lor în România, inculpatul U. I. P. a fost de acord ca sediul societății să fie stabilit în propria locuință, situată în C. T., strada

1. nr.4, ap. 3, județul C. . În acest fel, inculpatul U. I. P. primea toată corespondența, deținea toate documentele de înființare și de legitimare ale societății, deținea ștampilele acestei firme și toate documentele contabile,

   comportându-se ca un veritabil asociat unic al acestei societăți, toți clienții și colaboratorii cunoscând că el este "patronul" acestei firme.

   Numitul BANA ANTON a semnat toate documentele necesare preluării părților sociale ale SC DS și repornirii activității acesteia, cum ar fi contractul de cesiune, încheiat între el și SĂNDULESCU R., actul constitutiv actualizat, contractul de comodat pentru sediu încheiat cu inculpatul U. I. P.

   . Pe baza rezoluției nr. 7706/_ adoptată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, SC DS și-a reluat activitatea, începând cu data de_, dată de la care inculpatul U. I. P. a început să desfășoare activități de comercializare a unor autoturisme cumpărate din țările UE prin intermediul acestei societăți, profitând și de faptul că din_ societatea a obținut și certificatul de înregistrare în scopuri TVA.

   Astfel, inculpatul a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți în perioada iunie 2010 - decembrie 2010, ocazie cu care cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 5.013.893 lei către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 1.187.336 lei bugetului de stat, faptă pentru care prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 din_ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul Penal în participație improprie raportat la art. 31 alin. 2 din Codul penal (f. 180-184).

   Cu toate că verificările organelor de control fiscal au început încă din anul 2010 (primul proces-verbal de inspecție fiscală fiind finalizat în_ ) și inculpatul a luat la cunoștință că prin modul lui de operare se sustrage de la plata obligațiilor fiscale față de stat, în anul 2011 în perioada ianuarie-noiembrie, și-a continuat activitatea de administrator de fapt al SC DS, derulând cumpărarea unor autoturisme din state membre ale UE și vânzarea lor către persoane din România, fără însă a mai înregistra aceste operațiuni în evidențele contabile și fără a avea acordul numitului Bana Anton care era convins că, după intervenția organelor fiscale din 2010, inculpatul U. I. P. nu mai desfășoară nici o activitate pe această societate.

   Din raportul VIES din_ rezultă însă că SC DS a efectuat în anul 2011 achiziții intracomunitare din Austria și Germania în valoare de

   936.078 lei, în regim de scutire de TVA, în conformitate cu prev. art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal iar la vânzarea acestor bunuri în țară, societatea trebuia să colecteze și să vireze la bugetul consolidat al statului TVA în valoare de 224.659 lei. Inculpatul U. I. P. a derulat însă operațiuni comerciale, fără a conduce evidențele contabile și fără să declare sau să achite această sumă reprezentând TVA către bugetul de stat (f. 74-75).

2. Pentru a obține în continuare venituri din vânzarea unor autoturisme cumpărate din state membre ale UE, inculpatul U. I. P., în timp ce organele fiscale efectuau controlul la SC DS, a făcut demersurile pentru înființarea unei noi societăți comerciale și la data de_ a devenit asociat unic și administrator al SC U. A. S. din C. T. . Această societate avea ca obiect de activitate principal "comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare (sub 3,5 tone)" și a fost înregistrată în Registrul operatorilor intracomunitari de la data de_ (f. 29).

   În luna noiembrie 2011 reprezentanții DGFP Mureș și Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din jud.

   Sălaj, au sesizat DGFP C. cu privire la faptul că reprezentanții SC U. A. S. comercializează autoturisme prin aplicarea unei cote TVA nelegale.

   Față de cele de mai sus inspectorii DGFP C., Activitatea de I. F., a întreprins un control la SC U. A. S. ce viza perioada_ -_ și care s-a finalizat prin procesul-verbal din_ (f. 28).

   Din verificarea taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC U. A. S. în perioada verificată, reprezentând vânzări de autoturisme în România și a deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, s-a constatat că inculpatul U. I. P., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziționate de la diferiți vânzători din Germania și Austria, către diverse persoane fizice din România, a aplicat cota de TVA doar asupra marjei profitului cu toate că această taxă nu a fost achitată de societate raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziționării acestora (f. 29).

   Din raportul VIES nr. 391/_, respectiv din facturile prezentate de SC

   1. A. S. rezultă că furnizorii societății au fost persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat tranzacțiile ca și livrări intracomunitare. VIES sau S. ul de Schimb de Informații privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre.

      Întrucât legislația referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările intracomunitare de bunuri second-hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiții, nu trebuie cuprinse în declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare, însă, în cazul de față, din declarațiile depuse de vânzătorii de autoturisme din UE de la care SC U. A. S. a achiziționat autoturismele revândute în România nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor second-hand.

      SC U. A. S., prin inculpatul U. I. P., astfel, a achiziționat bunurile din interiorul UE de la persoane impozabile revânzătoare

      care nu au aplicat regimul special și prin urmare bunurile nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate și societatea din România nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective conform prevederilor art. 152/2 alin. 6 și 10 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

      În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul României, SC U. A. S. avea obligația de a aplica regimul normal de TVA în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second-hand în sumă de 1.870.273 lei (f. 30-verso). În schimb inculpatul a calculat TVA doar la marja de profit, deși TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Ori, așa cum rezultă din procesul-verbal de inspecție fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit condițiile necesare aplicării regimului special de taxare deoarece:

      1. furnizorii societății sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat conform datelor din programul VIES aceste tranzacții ca și livrări intracomunitare și nu fac parte dintre furnizorii prevăzuți de art. 152/2 alin. 2 lit. a-d din Codul fiscal;

      2. vânzările efectuate de societățile din Germania si Austria către SC U. A. S. au fost considerate de operatorii din aceste țări, operațiuni scutite și nu livrări supuse regimului special de achitare a TVA.

   Mai precis în urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru achizițiile intracomunitare de bunuri autoturisme second- hand furnizorii au aplicat regimul "taxarea inversă" fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC U. A. S. să aplice același regim de taxare. Societatea din urmă

   însă, nu a aplicat regimul de taxare inversă care implică colectarea TVA-ului asupra bazei de impozitare la prețul de vânzare a autoturismelor second-hand achiziționate din UE, inculpatul U. I. P. calculând cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA doar asupra marjei de profit.

   După încheierea controlului, finalizat prin întocmirea procesului-verbal de inspecție fiscală din_, reprezentanții DGFP C. au fost sesizați de către reprezentanții DGFP Mureș - AFP Reghin, din care rezulta că inculpatul U. I.

   P. nu și-a încetat activitatea infracțională, motiv pentru care a fost inițiată o nouă inspecție fiscală pentru perioada noiembrie - decembrie 2011.

   Din procesul-verbal de inspecție fiscală din_ (f. 63-65), rezultă că inculpatul U. I. P. ,,în lunile noiembrie-decembrie 2011, a continuat să se sustragă de la plata TVA în sumă de 323.882 lei, prin aplicarea TVA asupra marjei profitului și nu asupra prețului de vânzare al autovehiculelor second-hand achiziționate. Totuși, cu această ocazie organele de control fiscal au constatat că inculpatul U. I. P. în cazul vânzării a două autovehicule a aplicat cota corectă de TVA de 24% asupra prețului de vânzare în timp ce în toate celelalte cazuri a urmărit să se sustragă de la plata TVA.

   În cauză a fost audiată în calitate de martor și numita Ciupei G. Aurelia, care s-a ocupat de conducerea evidenței contabile atât pentru SC D.

   S. cât și pentru SC U. A. S., însă aceasta a arătat că a întocmit evidențele contabile pe baza documentelor prezentate de inculpatul U. I. P., arătând că nu-l cunoaște pe numitul BANA ANTON. Totodată, martora arată că și-a dat seama că modul de calcul al TVA-ului folosit de inculpat nu era corect, deoarece TVA-ul trebuia calculat la valoarea de revânzare a autoturismelor, motiv pentru care l-a avertizat pe inculpatul U. I. P. să intre în legalitate, însă acesta din urmă i-a spus că și alte societăți comerciale procedează la fel, motiv pentru care a ignorat sfatul acesteia (f. 102-104). Mai mult decât atât, martora arată că inculpatul i-ar fi promis că "pe SC U. A. S. va lucra corect", adică nu se va mai sustrage de la evidențierea și plata TVA, însă acesta nu s-a ținut de cuvânt, continuând să calculeze TVA la marja de profit (f. 103). Tot din declarația contabilei de mai sus rezultă că în evidențele contabile erau trecute lunar 25-30 de autoturisme, ca fiind cumpărate și vândute de către inculpat.

   Într-adevăr, inculpatul U. I. P. a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi de vânzare în care în loc să evidențieze TVA raportat la valoarea de vânzare, nu a calculat această taxă trecând pe factură sintagmele "TVA inclus și nedeductibil" (f. 166-169) sau "marjă profit" (f. 160,162,164) cu toate că știa că această taxă nu este inclusă în preț și nu a fost plătită nici la achiziția autoturismelor și nici la revânzarea lor. Astfel bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 2.194.155 lei reprezentând TVA (SC U. A. S.

   ).

   Așa cum s-a precizat și în literatura de specialitate, în cazul operațiunilor de tip "achiziție intracomunitară" de genul celor derulate de inculpat prin SC U.

   A. S., persoana obligată la plata TVA este clientul situat în România în măsura în care livrarea nu a fost taxată în celălalt stat membru (a se vedea în acest sens

   D. Pătroi, F. Cuciureanu: TVA intracomunitar. Frauda carusel. Rambursarea TVA. Ed. C.H.Beck. B., 2009, pag. 17-27).

   Totodată, fapte asemănătoare cu cele comise de inculpat sunt considerate fraude fiscale și potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene adoptată pe cale preliminară (a se vedea în acest sens Hotărârea din cauza C- 285/2009) dar și potrivit jurisprudenței naționale (a se vedea în acest sens sentința penală nr. 494/2010 a Judecătoriei C. -N. adoptată în dos. nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 1366/2011 a Curții de Apel C. ).

   S-a apreciat că în cauză, nu se impune începerea urmăririi penale față de numitul Bana Anton, deoarece a comis fapta fără vinovăție, acesta fiind în eroare în ceea ce privește conținutul actelor semnate de el, fără să aibă reprezentarea că ar acționa în calitate de asociat sau administrator al unei societăți comerciale cu intenția de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale față de stat.

   Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă în participație improprie de către inculpatul U. I. P. care a determinat, înlesnit și ajutat cu intenție pe numitul Bana Anton la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, transformându-l într-un simplu instrument, care urma să răspundă pentru întregul prejudiciu cauzat prin intermediul SC DS

   În sprijinul acestui punct de vedere vin următoarele probe administrate în cauză:

   1. Inculpatul U. I. P. a fost cel care a solicitat numitei Ciupei G. Aurelia să conducă evidențele contabile ale SC DS și SC U.

      A. S., plătind acesteia un onorariu de 50 lei/ lună și a fost singura persoană care a ținut legătura în numele celor două societăți cu aceasta. Din declarația contabilei rezultă că nu l-a cunoscut pe Bana Anton, dar din acte știa că este asociat, însă inculpatul U. I. P. a fost cel care prelua decontul TVA și declarația privind impozitul pe profit pentru a le depune lunar, respectiv trimestrial la AFP.

   2. Inculpatul U. I. P. era plătit cu suma de 150-200 euro/ autoturism de diferite persoane care cumpărau și vindeau în numele SC

      DS sau SC U. A. S. autoturisme achiziționate din statele membre ale UE, acest lucru rezultând din declarațiile martorilor Grec Mihai I. (f. 106-107) și Komives Emeric (f. 108-109). Aceste persoane arată că nu-l cunosc pe Bana Anton și că au primit împuternicirile de a acționa în numele societății D. de la

      U. I. P. care le înmâna inclusiv ștampila acestei firme pentru a fi utilizată cu ocazia perfectării cumpărării unor autoturisme în străinătate. Martorii Komives Emeric, A. D. (f. 110-111) și Micu V. H. (f. 114-115) arată că atât ei, cât și alte persoane în cursul anului 2011 au adus în numele SC DS și SC U.

      A. S. mai multe autoturisme din spațiul unional. Martorii descriu în unanimitate modul de operare al inculpatului și anume pentru sume cuprinse între 150-200 euro inculpatul U. I. P. se ocupa de întocmirea actelor necesare vânzării autoturismelor în România (factură, certificat fiscal).

   3. Din declarațiile numitului Bana Anton rezultă că este analfabet, nu știe să citească și în cursul anului 2010 a semnat la cererea inculpatului

      U. I. P., care l-a angajat ca zilier, mai multe documente cu promisiunea că va fi dus la "lucru" în Germania. Tot el arată că a semnat doar documente care i-au fost puse în față de inculpatul U. I. P. și despre care știa că sunt necesare pentru a putea pleca la muncă în străinătate.

   4. Inculpatul U. I. P. a cunoscut foarte bine mecanismul de eludare a TVA cu ocazia revânzării autoturismelor achiziționate din UE, deoarece și până la înființarea SC U. A. S. a încercat să acționeze în numele altor persoane. Astfel, în luna ianuarie 2010 a acționat în calitate de

      "împuternicit" al SC A. D. DOCZI S., reprezentantul căruia s-a sustras deja plata TVA în sumă de 1.506.459 lei datorată bugetului de stat (f.119-129). În acest caz inculpatul a participat inclusiv la"discuția finală cu contribuabilul" aflând astfel chiar de la organele de control fiscal, încă în ianuarie 2010, care este modul legal și corect de colectare, calculare și plată a TVA-ului în cazul derulării unor operațiuni cum sunt cele sus-amintite (f. 128-130).

   5. Nu în ultimul rând s-a constatat că inculpatul pentru a scăpa de răspunderea penală are obiceiul de a folosi persoane neșcolarizate sau fără

      adăpost care să figureze în documentele constitutive ale societăților comerciale prin intermediul cărora inculpatul prejudiciază bugetul de stat sau interesele altora.

      Astfel, în cazul SC DS administrator și asociat este numitul BANA ANTON care este analfabet și a lucrat ca zilier pentru inculpat, iar la comiterea altor fapte care constituie obiectul dosarelor nr. 3572/P/2009 și 1796/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, inculpatul a cesionat părțile sociale ale SC U. TRANS S. (o a treia societate comercială folosită de inculpat la săvârșirea unor infracțiuni) unei persoane fără adăpost din Oradea pe nume OLAH L. G. prin intermediul căreia săvârșea fapte prevăzute de legea penală (f. 185-193).

   6. În cursul urmăririi penale inculpatul U. I. P. în fața probelor din care rezultă fără echivoc că a fost singura persoană care a desfășurat operațiuni comerciale în numele SC DS și SC U. A. S., a recunoscut că el este cel care a asigurat sediul și pentru prima societate, cel care a deținut evidențele contabile la propriul domiciliu, cel care a întocmit facturile de vânzare ale autoturismelor, cel care se ocupa de întocmirea împuternicirilor pentru diverse persoane care cumpărau autoturismele din străinătate, cel care se deplasa în târgurile de mașini și cel care scotea certificatul fiscal pentru autoturismele vândute și cel care ținea legătura cu contabila. Pentru a minimaliza contribuția sa la comiterea faptelor și pentru a transfera întreaga vinovăție asupra numitului Bana Anton, inculpatul U. I. P., în cursul urmăririi penale a arătat că toate documentele întocmite în numele SC DS erau semnate de Bana Anton și că acesta ar fi participat la încasarea comisioanelor plătite de persoanele împuternicite pentru fiecare mașină tranzacționată cu ajutorul societății de mai sus. Numitul Bana Anton recunoaște că, din când în când a primit sume între 20 și 50 lei de la U. I. P. și că a semnat diferite documente dar consideră că a făcut acest lucru pentru a putea merge la muncă în străinătate fără a cunoaște ce afaceri derulează inculpatul și fără a participa în vreun fel la activitatea vreunei societăți comerciale.

   7. Inculpatul U. I. P. a recunoscut că în perioada ianuarie 2011 a cumpărat în numele SC DS aproximativ 20 de autoturisme din Austria și Germania și că a predat documentele și ștampila acestei societăți numitului Bana Anton la sfârșitul anului 2011 (f. 152, 143). Totodată, inculpatul a recunoscut că i s-a atras atenția de către contabilă că nu întocmește corect facturile (f.144-verso). De asemenea, inculpatul a recunoscut că în perioada martie - octombrie 2011 a achiziționat în numele SC U. A. S. aproximativ 100 de autoturisme, însă din evidențele Serviciului impozite și taxe din cadrul Primăriei mun. C. T., rezultă că în perioada martie 2011 - ianuarie 2012 au figurat în parcul auto al SC U. A. S. un nr. de 247 de autovehicule (f. 169-177).

   În acest context, s-a reținut că intenția infracțională a inculpatului U. I.

   P. de a prejudicia bugetul de stat, prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, este pe deplin dovedită, ținând cont și de faptul că, deși încă din ianuarie 2010 (f. 127-130) a aflat personal de la organele de control fiscal modul de calculare, colectare și plată a TVA-ului în cazul revânzării unor autoturisme uzate, cumpărate din alte state membre ale UE, acesta în cursul anilor 2010- 2011, acționând în numele a două societăți comerciale a reușit să cauzeze bugetului de stat un prejudiciu efectiv de 3.606.150 lei (în prezentul dosar prejudiciul total efectiv fiind de 2.418.814 lei), din care nu a recuperat nimic. Mai mult decât atât, raportat la faptul că inculpatul realizează din salariu, în mod legal, un venit de 800 lei/lună, teoretic prin cedarea întregului venit lunar, acesta ar avea șanse de a recupera prejudiciul total, reținut în două dosare, în 375 de

   ani, iar prejudiciul reținut în sarcina sa în prezentul dosar, în 252 de ani. În continuare există posibilitatea ca acest prejudiciu să fie suplimentat, dat fiind faptul că inculpatul a fost pus în libertate de către Curtea de Apel C., după ce în perioada 13-20 februarie 2012 a fost reținut, respectiv arestat de către Tribunalul Cluj.

3. În perioadele_ -_ și_ -_ la societatea de mai sus, organele de inspecție fiscală din cadrul ANAF-DGFP C., au efectuat două inspecții fiscale vizând modul de îndeplinire a obligației fiscale de plată a TVA în perioada iunie 2010-decembrie 2010 în cadrul SC DS C. T. (f. 19).

Din verificarea taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC DS în perioada verificată, reprezentând vânzări de autoturisme în România și a deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, s-a constatat că inculpatul U. I. P., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziționate de la diferiți vânzători din Germania și Austria, către diverse persoane fizice din România, a aplicat cota de TVA doar asupra marjei profitului cu toate că această taxă nu a fost achitată de societate raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziționării acestora (f. 17).

Din rapoartele VIES nr. 22/_ și 130/_ respectiv din facturile prezentate de SC DS a rezultat că furnizorii societății au fost persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat tranzacțiile ca și livrări intracomunitare. VIES sau S. ul de Schimb de Informații privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre.

Întrucât legislația referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările intracomunitare de bunuri second hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiții, nu trebuie cuprinse în declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare, însă, în cazul de față, din declarațiile depuse de vânzătorii de autoturisme din UE de la care SC DS a achiziționat autoturismele revândute în România nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor second hand.

SC DS prin inculpatul U. I. P. astfel a achiziționat bunurile din interiorul UE de la persoane impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special și prin urmare bunurile nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate și societatea din România nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective conform prevederilor art. 152/2 alin. 6 și 10 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În urma verificărilor s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României SC DS avea obligația de a aplica regimul normal de TVA în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second hand, în sumă de 5.013.893 lei (f.22, 31). în schimb învinuitul a calculat TVA doar la marja de profit deși TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Ori, așa cum rezultă din procesul-verbal de inspecție fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit condițiile necesare aplicării regimului special de taxare deoarece:

furnizorii societății sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat conform datelor din programul VIES aceste tranzacții ca și livrări intracomunitare și nu fac parte dintre furnizorii prevăzuți de art. 152/2 alin. 2 lit. a-d din Codul fiscal iar vânzările efectuate de societățile din Germania si Austria către SC DS au fost considerate de operatorii din

aceste țări, operațiuni scutite și nu livrări supuse regimului special de achitare a TVA.

Mai precis în urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru achizițiile intracomunitare de bunuri autoturisme second hand furnizorii au aplicat regimul "taxarea inversă" fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC DS să aplice același regim de taxare. Societatea din urmă însă, nu a aplicat regimul de taxare inversă care implică colectarea TVA-ului asupra bazei de impozitare la prețul de vânzare a autoturismelor second hand achiziționate din UE, învinuitul U. I. P. calculând cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA doar asupra marjei de profit.

Inculpatul U. I. P. în declarațiile sale (f. 155-157) a susținut că nu a avut intenția de a se sustrage de la plata TVA și a încercat să se apere prin invocarea faptului că înainte de a aplica TVA doar la marja de profit și nu la valoarea de vânzare a autoturismelor, s-ar fi interesat la organele fiscale din C.

T. de unde ar fi primit o confirmare de la un funcționar în sensul că facturile întocmite de el ar fi corecte. Este de menționat însă că învinuitul nu a putut indica numele funcționarului și nu a putut prezenta vreo îndrumare scrisă oficială care ar proveni de la organele fiscale.

În cauză a fost audiată în calitate de martor și numita Ciupei G. Aurelia care s-a ocupat de conducerea evidenței contabile a SC DS însă aceasta a arătat că a întocmit evidențele contabile pe baza documentelor prezentate de inculpatul U. I. P. . Totodată martora arată că și-a dat seama că modul de calcul al TVA-ului folosit de învinuit nu era corect deoarece TVA-ul trebuia calculat la valoarea de revânzarea a autoturismelor motiv pentru care l-a avertizat pe inculpatul U. I. P. să intre în legalitate, însă acesta din urmă i-a spus că și alte societăți comerciale procedează la fel, motiv pentru care a ignorat sfatul acesteia.

Într-adevăr, inculpatul a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi de vânzare în care în loc să evidențieze TVA raportat la valoarea de vânzare, nu a calculat această taxă trecând pe factură sintagma "TVA inclus și nedeductibil" cu toate că știa că această taxă nu este inclusă în preț și nu a fost plătită nici la achiziția autoturismelor și nici la revânzarea lor. Astfel bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 1.187.336 lei reprezentând TVA.

S-a apreciat că nu se impune punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul Bana Anton, deoarece acesta a comis fapta fără vinovăție, acesta fiind în eroare în ceea ce privește conținutul actelor semnate de el, fără să aibă reprezentarea că ar acționa în calitate de asociat sau administrator al unei societăți comerciale cu intenția de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale față de stat însă din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă în participație improprie de către inculpatul U. loan P. care a determinat, înlesnit și ajutat cu intenție pe învinuitul Bana Anton la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, transformându-l într-un simplu instrument care urma să răspundă pentru întregul prejudiciu cauzat.

În sprijinul acestui punct de vedere vin următoarele probe administrate în cauză:

Martorul Sâsâeac Constantin (f.130) a intermediat vânzarea părților sociale ale SC DS de la Săndulescu R. către Bana Anton fără ca cei doi să se întâlnească vreodată și fără ca Bana Anton să-și fi manifestat dorința de a cumpăra aceste părți sociale față de Săndulescu R. sau martorul sus-amintit. Sâsâeac Constantin recunoaște că inculpatul U. I. P. a fost cel care l-a contactat și i-a spus că Bana Anton ar fi interesat să cumpere părțile sociale ale societății de mai sus. Același martor deși declară că Bana Anton a fost împreună cu el și U. loan P. la semnarea actului de cesiune și la depunerea

specimenului de semnătură, în cursul urmăririi penale pe baza unei planșe fotografice pe care figura și fotografia lui Bana Anton nu a reușit să-l identifice pe acesta fapt ce ne duce la concluzia că inculpatul U. I. P. a fost cel care a ținut exclusiv legătura cu martorul.

În cauză a fost audiat și numitul Sâsâeac Constantin Flaviu (f. 133) avocat în cadrul Baroului C., fiul numitului Sâsâeac Constantin care a întocmit documentele necesare cesionării părților sociale ale SC DS între Săndulescu R. și Bana Anton, acesta declarând că învinuitul Bana Anton a fost însoțit de U. loan P. la sediul ORC Biroul Turda. Pe baza planșei fotografice în cursul urmăririi penale nici avocatul Sâsâeac Constantin Flaviu nu a reușit să-l recunoască pe Bana Anton, ci doar pe inculpatul U. I. P. .

Inculpatul U. I. P. a fost cel care a solicitat numitei Ciupei G. Aurelia să conducă evidențele contabile ale SC DS plătind acesteia un onorariu de 150 lei/ lună și a fost singura persoană care a ținut legătura în numele societății cu aceasta. Din declarația contabilei rezultă că nu l-a cunoscut pe Bana Anton dar din acte știa că este asociat, însă inculpatul U. I. P. a fost cel care prelua decontul TVA și declarația privind impozitul pe profit pentru a le depune lunar, respectiv trimestrial la AFP.

Inculpatul U. I. P. era plătit cu suma de 100-150 euro/ autoturism de diferite persoane care cumpărau și vindeau în numele SC

DS autoturisme achiziționate din statele membre UE, acest lucru rezultând din declarațiile martorilor P. a losif C. (f.118), P. a D. C. an (f.120), Grec Minai I. (f.121) și Komives Emeric (f.123). Aceste persoane arată că nu-l cunosc pe Bana Anton și că au primit împuternicirile de a acționa în numele societății D. de la U. I. P. care le înmâna inclusiv ștampila acestei firme pentru a fi utilizată cu ocazia perfectării cumpărării unor autoturisme în străinătate.

Așa cum a rezultat din declarația martorului Fetiță N. Claudiu (f.126) inculpatul U. I. P. se ocupa de întocmirea facturilor și de obținerea certificatelor fiscale pentru vânzarea autoturismelor către clienți din țară. Nici martorul de mai sus nu îl cunoaște pe învinuitul Bana Anton.

Și în acest caz au fost avute în vedere declarațiile învinuitului Bana Anton în sensul că este analfabet, nu știe să citească și în cursul anului 2010 a semnat la cererea inculpatului U. I. P. care l-a angajat ca zilier mai multe documente cu promisiunea că va fi dus la "lucru" în Germania. Pentru a fi mai convingător inculpatul U. I. P. l-a ajutat pe Bana Anton și la obținerea unui pașaport. Învinuitul Bana Anton neagă că ar fi știut că este asociat și administrator al SC DS arătând că nu-l cunoaște pe Săndulescu R. și nu a cumpărat de la acesta părțile sociale ale unei societăți comerciale. Bana Anton arată că a semnat doar documente care i-au fost puse în față de inculpatul U. I.

P. și despre care știa că sunt necesare pentru a putea pleca la muncă în străinătate. Totodată, acesta a precizat că nu cunoaște nici un avocat pe numele de Sâsâeac Constantin Flaviu.

Documentele SC DS, acte constitutive și contabile au fost predate de inculpatul U. I. P. către învinuitul Bana Anton doar în data de_, adică după ce s-a finalizat și cel de-al doilea control întreprins de organele fiscale.

În cursul urmăririi penale inculpatul U. I. P. în fața probelor din care a rezultat fără echivoc că a fost singura persoană care a desfășurat operațiuni comerciale în numele SC DS, a recunoscut că Bana Anton i-ar fi spus că nu știe să scrie și să citească (f. 155 verso), respectiv faptul că el este cel care a asigurat sediu pentru societate, cel care a deținut evidențele contabile la propriul domiciliu, cel care a întocmit facturile de vânzare ale autoturismelor, cel care se ocupa de întocmirea împuternicirilor pentru diverse

persoane care cumpărau autoturismele din străinătate, cel care se deplasa în târgurile de mașini și cel care scotea certificatul fiscal pentru autoturismele vândute și cel care ținea legătura cu contabila. Pentru a minimaliza contribuția sa la comiterea faptelor și pentru a transfera întreaga vinovăție asupra învinuitului Bana Anton, inculpatul U. I. P. însă în cursul urmăririi penale a arătat că toate documentele întocmite în numele SC DS erau semnate de Bana Anton și că acesta ar fi participat la încasarea comisioanelor plătite de persoanele împuternicite pentru fiecare mașină tranzacționată cu ajutorul societății de mai sus. Învinuitul Bana Anton recunoaște că din când în când a primit sume între 50 și 150 lei de la U. loan P. și că a semnat diferite documente dar consideră că a făcut acest lucru pentru a putea merge la muncă în străinătate fără a cunoaște ce afaceri derulează inculpatul și fără a participa în vreun fel la activitatea vreunei societăți comerciale.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriile întocmite, judecata urmând a avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că și le însușește, instanța a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispozițiilor art. 320/1 C.p.pen, reținând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

La termenul de judecată din data de_ reprezentanta parchetului a solicitat în conformitate cu prevederile art. 334 C.p.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 31 al.2 C.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 2 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 31 al.2 C.pen., în privința faptei comise în perioada iunie-decembrie 2010, reținută prin rechizitoriul nr. 259/P/201 și descrisă l a punctul III al stării de fapt în prezenta hotărâre, respectiv din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. în ceea ce privește fapta comisă în perioada martie-decembrie 2011, descrisă în rechizitoriul nr. 44/P/2012 și la punctul II al stării de fapt.

Această solicitare urmează a fi admisă, în condițiile în care prejudiciul cauzat prin aceste fapte reținute în sarcina inculpatului depășește suma de 100 000 euro în primul caz, respectiv suma de 500.000 euro în cel de al doilea caz, ceea ce impune reținerea formelor calificate ale infracțiunii de evaziune fiscală, având în vedere cursul mediu leu/euro din perioada respectivă, anume 4,2 lei/1 euro.

În drept, fapta inculpatului U. I. P. care l-a îndemnat și ajutat pe numitul Bana Anton să devină asociat unic și administrator al SC

DS din C. T., județul C., profitând că acesta este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 936.078 lei către diverse persoane fizice, a omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 lei bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005,

cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. în participație improprie raportat la art. 31 alin. 2 C.pen.

Fapta inculpatului U. I. P., în calitate asociat unic și administrator al SC U. A. S. din C. T., județul C. care în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat dar pe baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 9.142.312 lei către diverse persoane fizice,avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de

2.194.155 lei bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.

Fapta inculpatului U. I. P. care l-a îndemnat și ajutat pe numitul Bana Anton să devină asociat unic și administrator al SC DS C. T., profitând că este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada iunie 2010-decembrie 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate din Germania și Austria, în valoare de 5.013.893 lei către diverse persoane fizice avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omițând evidențierea TVA-ului corect în facturile emise cauzând un prejudiciu în valoare de 1.187.336 lei bugetului de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 2 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 31 al. 2 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C.pen. și anume gradul de pericol social al faptelor comise, circumstanțele concrete ale săvârșirii lor, cu mențiunea că inculpatul, deși avertizat în mod repetat asupra caracterului ilicit al acțiunilor sale, a manifestat un dezinteres total față de lege, continuându-și activitatea infracțională, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, reduse în temeiul art. 320/1 al. 7 C.p.pen., precum și persoana făptuitorului.

Din această perspectivă, s-a putut reține că inculpatul a comis fapte de o gravitate deosebită, prejudiciul cauzat fiind unul deosebit de consistent, însă acesta a dat dovadă de sinceritate, recunoscând comiterea faptei, se află la prima confruntare cu legea penală și a manifestat interes în recuperarea prejudiciului, deși nu a efectuat nici un demers în acest sens.

Pe cale de consecință, raportat la cele arătate, tribunalul a considerat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, sens în care se vor aplica acestuia următoarele pedepse: 3 (trei) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de

3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 2 din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen. în participație improprie raportat la art. 31 al. 2 C.pen. și cu art. 320/1 C.p.pen. (fapta din perioada iunie-decembrie 2010, rechizitoriul nr. 259/P/2011), 2 (doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen. în

participație improprie raportat la art. 31 al. 2 C.pen. și cu art. 320/1 C.p.pen. (fapta din perioada ianuarie-noiembrie 2011, rechizitoriul nr. 44/P/2012) și 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 al.2 C.pen. și cu art. 320/1 C.p.pen. (fapta din martie-decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

În baza art. 33 lit. a C.pen. tribunalul a constatat că aceste infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real și în baza art. 34 lit. b C.pen. va contopi pedepsele aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute în regim de detenție pedeapsa cea mai grea, aceea de: 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza II C.pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din data de_ până la data de_ .

În faza de urmărire penală, în dosarul nr. 44/P/2012 partea civilă A.N.A.F

- D. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.645.296 lei, reprezentând TVA în valoare de 2.418.814 lei (SC. U. A. S. = 2.194.155 lei și SC DS = 224.659 lei) de la plata căreia s-a sustras inculpatul.

În același timp, în dosarul penal nr. 259/P/2011, A.N.A.F - D. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.283.793 lei, reprezentând TVA în valoare de 1.187.336 lei de la plata căreia s-a sustras inculpatul, respectiv majorări de întârziere în sumă de 96.457 lei.

În fața instanței de judecată, partea civilă și-a menținut pretențiile civile formulate anterior.

Constatând că sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, existând un prejudiciu cauzat bugetului de stat prin fapta ilicită a inculpatului U.

I. P., tribunalul a admis acțiunea civilă formulată în cauză și în baza art. art. 14, 346 C.p.pen. a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DS C. T. la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentată de DGFP C. cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud.

C. a sumei de 1.411.995 lei (compusă din sumele de 1.187.336 lei și 224.659 lei) despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități până la data achitării integrale.

Totodată, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U. A. S. C. T. la plata către partea civilă Statul Român ANAF reprezentată de DGFP C. cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud.

C., a sumei de 2.194.155 lei, despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere și penalități până la data achitării integrale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului din data de_, asupra imobilului deținut de inculpat în C. T.

, str. I. nr. 4, ap. 3, jud. C., având în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind obligativitatea luării măsurilor asiguratorii în cazul infracțiunilor prevăzute de această lege.

În temeiul art. 13 din Legea nr.241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul U. I. P. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia la pedepse într-un cuantum mai redus, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, aceasta să fie suspendată sub supraveghere potrivit art.86/1 C.p.

În motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, că este la prima confruntare cu legea penală, că are doi copii în întreținere, are un loc de muncă stabil și este o persoană integrată în societate, astfel că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p., cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul U. I. P. l-a determinat pe numitul Bana Anton să devină asociat unic și administrator al S.C. DS C. T. jud. C., profitând de faptul că acesta este analfabet și nu conștientizează consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale, după care a acționat în calitatea de administrator de fapt al acestei societăți, iar în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate din Germania și Austria în valoare de 936.087 lei către diverse persoane fizice, a omis în totalitate evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 224.659 lei.

Același inculpat, în calitatea de asociat unic și administrator al S.C. U. A.

1. C. T. jud. C., în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate din Germania și Austria în valoare de 9.142,312 lei către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar cotei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzarea autoturismelor, omițând evidențierea TVA-ului în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 2.194.155 lei bugetului de stat.

   Tot în sarcina inculpatului s-a reținut că l-a determinat și ajutat pe numitul Bana Anton să devină asociat unic și administrator al S.C. D. SRl C.

2. , profitând că acesta este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale, după care în calitatea de administrator de fapt al acestei societăți, în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 în mod repetat și în realizarea aceleași infracțiuni, cu scopul de a se sustrage de la plata pe valoarea adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme achiziționate din Germania și Austria în valoare de 5.013.893 lei către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze TVA la prețul de vânzare, a calculat această taxă doar la cota de profit, respectiv la adaosul comercial practicat la vânzarea autoturismelor, omițând evidențierea TVA-ului în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.187.336 lei bugetului de stat.

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, întrucât acestea realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. C.p. sub forma participației improprii prev. de arrt.31 alin. C.p. (fapta comisă în

perioada ianuarie - noiembrie 2011); evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin-2 C.p. (fapta comisă în perioada martie - decembrie 2011); și evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin-2 și art.31 alin.2 C.p. (fapta comisă în perioada iunie - decembrie 2010).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, prevalându-se de disp. art.320/1 C.p.p.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.320/1

C.p.p. și art.72 C.p., iar rezultanta de 4 ani închisoare urmează să fie executată în regim de detenție.

La fel, instanța de fond în mod întemeiat a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b și c C.p. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, deoarece pedeapsa interzicerii unor drepturi era obligatorie.

Solicitarea inculpatului de reținere în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. cu reducerea limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, este neîntemeiată.

Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, însă raportat la infracțiunile comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, respectiv acesta profitând de faptul că Bana Anton era analfabet și nu conștientiza consecințele derulării unor operațiuni fiscale, l-a determinat pe acesta să devină asociat unic și administrator al S.C. DS C. T., exercitând în fapt calitatea de administrator al acestei societăți, iar prin operațiunile financiare efectuate a cauzat bugetului de stat prejudicii de peste 3,5 milioane lei prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale față de stat, respectiv neînregistrarea și colectarea cotei TVA cuvenită acestuia, sens în care nu pot fi reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 lit.a C.p.

La fel, nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art.74 lit.c C.p. referitoare la buna conduită a inculpatului după săvârșirea infracțiunilor, avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art.320/1 C.p.p., iar față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, față de dispozițiile art.72 C.p. este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut de art.52 C.p.

În condițiile aplicării dispozițiilor art.320/1 C.p.p. reținerea dispozițiilor art.74 lit.c C.p. nu poate fi valorificată ca reprezentând o circumstanță atenuantă judiciară, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Dispozițiile art.74 lit.c C.p. pot coexista cu dispozițiile art.320/1 C.p.p. numai atunci când art.74 lit.c C.p. reflectă o atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la schimbarea modalității de executare a pedepsei, din executarea în regim de detenție, în suspendare sub supraveghere potrivit art.86/1 C.p., raportat la modalitatea săvârșirii infracțiunilor, la faptul că acesta a profitat de o persoană analfabetă pe care a convins-o să devină asociat și administrator al unei societăți comerciale, după care a desfășurat o activitate de administrare în fapt a acestei societăți, cauzând bugetului de stat un prejudiciu foarte mare, care nu a fost recuperat nici în parte până la această dată, motive pentru care singura posibilitate de reeducare a inculpatului este executarea pedepsei în regim de detenție și nu sub forma suspendării sub supraveghere, așa cum solicită acesta prin motivele de apel.

Având în vedere că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. în favoarea inculpatului, cu reducerea pedepselor aplicate acestuia sub limita minimă prevăzută de lege și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în suspendare sub supraveghere potrivit art.86/1 C.p., pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpatul U. I. P. împotriva sentinței penale nr.70 din_ a Tribunalului C. urmează să fie respins, ca nefondat.

În baza art.88 C.p. urmează să se deducă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv, începând cu data de_ și până la data de_ .

Potrivit art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.

În baza art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului în solidar cu părțile responsabile civilmente suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul U. I. P., domiciliat în C. T., str. I. nr 4 ap.3 împotriva sentintei penale nr. 70 din 7 martie 2013 a Tribunalului C. .

Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 13 februarie - 20 februarie 2012.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. A. .

Obligă pe apelant in solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. si SC. U. A. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu partea civilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V. G. DP DS

red.V.G./S.M.D.

4 ex. - _

← Decizia penală nr. 203/2013. Evaziune fiscală		Sentința penală nr. 624/2013. Evaziune fiscală →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1637/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 1719/2013. Evaziune fiscală Sentința penală nr. 270/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 203/2013. Evaziune fiscală Sentința penală nr. 624/2013. Evaziune fiscală Sentința penală nr. 489/25. Evaziune fiscală Sentința penală nr. 27/2013. Evaziune fiscală Decizia penală nr. 116/2013. Evaziune fiscală